SAPARD fraud recovery quashed and remanded for failure to analyze OLAF report

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A." S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună:

- anularea Deciziei nr. 4338 din 6 februarie 2015 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 19 decembrie 2014, ambele emise de pârâtă:

- obligarea pârâtei la restituirea sumelor de 516.242,57 RON - reprezentând cuantumul creanţei bugetare încasate de pârâtă la data de 25 mai 2015, în baza Procesului-verbal contestat - şi de 2895,91 RON - reprezentând debite accesorii încasate de pârâtă la data de 22 iunie 2015, în temeiul aceluiaşi titlu executoriu - şi la plata dobânzii legale aferente acestor sume de la data încasării acestora şi până la data restituirii efective;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 2026 din 10 iunie 2016, a admis acţiunea reclamantei, a anulat actele administrative contestate şi a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 516.242,57 RON şi debitele accesorii, cu acordarea dobânzii legale aferente acestora de la data încasării până la data plăţii efective, precum şi să-i plătească suma de 12.300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, care a solicitat casarea acesteia şi, în urma judecării cauzei, respingerea acţiunii reclamantei, astfel cum a fost formulată, ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a prezentat istoricul litigiului şi a susţinut faptul că sentinţa contestată nu a fost motivată.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

* Instanţa de fond nu a analizat probatoriul administrat în cauză şi nici nu a prezentat argumentele pentru care nu l-a avut în vedere, rezumându-se să reţină faptul că nu s-a aprobat existenţa abaterii descrise în Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 19 decembrie 2014. Mai mult decât atât, instanţa a procedat doar la prezentarea unor consideraţii teoretice, fără ca acestea să fie transpuse în concret situaţiei de fapt existente în speţă. Instanţa nu a ţinut seama nici de împrejurarea că inclusiv DNA Oradea - Biroul Satu Mare, în cuprinsul Rezoluţiei din data de 13 februarie 2013 din dosarul nr. x/2010, a apreciat că au existat nereguli în procesul de implementare a proiectului finanţat prin Programul SAPARD, motivul pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva reprezentantului legal al beneficiarului fiind acela că nu s-a putut dovedi implicarea acestuia în înţelegerile companiilor furnizoare şi nu că aceste înţelegeri nu au existat sau că ofertele sunt autentice.

* Aşa cum s-a descoperit în cadrul controalelor efectuate de diferitele autorităţi asupra operatorilor economici ce au participat la procedura de achiziţie derulată de intimată şi care face obiectul Procesul-verbal atacat, variantele electronice ale ofertelor necâştigătoare se regăseau la sediul companiei declarate câştigătoare B. S.R.L. Acest fapt coroborat cu declaraţiile date şi cu documentele puse la dispoziţia Gărzii Financiare din Italia de reprezentanţii companiilor declarate necâştigătoare conduc la concluzia conform căreia procedura de achiziţie a echipamentelor a fost formală, iar ofertele de licitaţie nu au fost furnizate independent, conform normelor SAPARD şi UE.

Obligaţia intimatei, în calitate de beneficiară a Programului SAPARD, era aceea de a se asigura că ofertele depuse erau valabile şi că acestea proveneau de la companii viabile şi eligibile.

Toate constatările prezentate în cadrul Procesului-verbal atacat sunt considerate de OLAF fapte intenţionate prin care s-a încercat fraudarea bugetului comunităţii Europene şi, astfel, în conformitate cu legislaţia europeană, se solicită recuperarea întregului ajutor financiar acordat beneficiarului în cadrul proiectului prin aplicarea legislaţiei naţionale specifice şi a prevederilor contractului de finanţare.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimata S.C. A." S.R.L. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Răspunzând punctual la motivul de recurs, partea a precizat, în esenţă, următoarele aspecte:

* sentinţa contestată cuprinde o motivare amplă care corespunde exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

* Pe baza aceluiaşi material probatoriu, fără a exista nicio cercetare ulterioară, recurenta a emis un nou proces-verbal ce conţine aceeaşi situaţie factuală şi neregulă ca şi cea din procesul-verbal anulat prin decizia civilă nr. x din 5 februarie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

4.2. Recurenta a depus concluzii scrise.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Aşa cum s-a prezentat la pct. 1 din decizia de faţă, recurenta S.C. A." S.R.L. a investit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca obiect anularea Deciziei nr. 4338 din 6 februarie 2015 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 19 decembrie 2014, ambele emise de intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Prima instanţă a admis acţiunea reclamantei şi a anulat actele administrative contestate.

Instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte soluţia pronunţată în cauză. Criticile recurentelor, ce pot fi subsumate motivelor de casare prevăzute de:

- art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"), sunt fondate;

- art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei").

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 515 din 5 februarie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2012, a admis recursul declarat de S.C. A." S.R.L. împotriva sentinţei 211 din 18 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a, contencios administrativ şi fiscal, a modificat sentinţa, în sensul că a admis acţiunea şi a anulat Procesul-verbal de constatare nr. x din 4 octombrie 2010 şi Decizia nr. 22813 din 21 octombrie 2010, ambele emise de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

În considerentele deciziei, instanţa de control judiciar a reţinut următoarele aspecte:

Între recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit s-a încheiat Contractul de finanţare nr. x din 17 martie 2006 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile Programului Special de Preaderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (S.A.P.A.R.D.), având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru punerea în aplicare a Cererii de finanţare nr. x, intitulată "Modernizarea cu retehnologie şi utilaje performante a combinatului de carne cu abator mixt şi fabrică de preparate din carne", în sumă maximă de 3.744.115 RON, perioada de implementare a proiectului fiind 2006 - 2008.

La 4 octombrie 2010, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, având în vedere comunicările primite de la Comisia Europeană-Oficiul European de Luptă Antifraudă nr. OF/2008/0285 şi nr. D/009007 din 27 septembrie 2010, a încheiat Procesul-verbal de constatare prin care s-a reţinut că S.C. A. S.R.L. datorează un debit în valoare totală de 3.457.093,11 RON, din care creanţă principală 3.457.093,11 RON - bugetul Uniunii Europene reprezentând 2.592.819,83 RON şi bugetul public naţional 864.273,28 RON.

În cuprinsul procesului-verbal, s-a reţinut, la Capitolul 5 - Prezentarea aspectelor verificate lit. d) că, în temeiul art. 2 alin. (3) din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 1306/2007 de aplicare a O.G. nr. 79/2003, că nu este necesară audierea beneficiarului deoarece misiunea de verificare s-a declanşat ca urmare a unor sesizări transmise de către instituţii cu competenţe specifice în controlul şi recuperarea fondurilor comunitare de preaderare utilizate necorespunzător.

La Capitolul 6 - Prezentarea aspectelor constatate, s-a reţinut, după prezentarea stării de fapt care rezultă din rapoartele Gărzii Financiare Italiene, privind analizarea ofertelor societăţilor B. S.R.L. Italia, C. S.R.L. Italia şi D. Italia, participante la selecţia de oferte organizată de S.C. A. S.R.L., că "O.L.A.F. a concluzionat că cererea S.A.P.A.R.D., a firmei S.C. A. S.R.L. (Proiect x din 17 martie 2006) a inclus două oferte neautentice, privind furnizarea de echipamente de procesare a cărnii, compania S.C. A. S.R.L. având cunoştinţă asupra neregularităţii privind manipularea procedurii de achiziţii şi într-adevăr a transmis, în sprijinul cererii S.A.P.A.R.D., oferte şi facturi ce ar putea fi umflate. De asemenea, O.L.A.F. consideră că având în vedere natura şi gravitatea neregulilor şi posibilelor fraude constatate, trebuie aplicat Regulamentul Comisiei nr. 2988/1995 şi recuperarea integrală a sumelor acordate."

La Capitolul 9 - Documente probante - din procesul-verbal se menţionează faptul că fundamentul retragerii finanţării este constituit de Adresele O.L.A.F. nr. OF/2008/0285 şi nr. D/009007/ din 27 septembrie 2010.

Înalta Curte a apreciat faptul că instanţa de fond a înlăturat fără temei motivul de nelegalitate invocat de reclamantă cu privire la întocmirea procesului-verbal de constatare în lipsa unui raport final întocmit de O.L.A.F. sau a actului de control al Departamentului de Luptă Antifraudă, respectiv a rechizitoriului Direcţiei Naţionale Anticorupţie, reţinându-se că nu mai sunt necesare cercetări ale A.P.D.R.P.

Or, în speţă, nu există raportul final O.L.A.F., motiv pentru care dispoziţiile Regulamentului C.E. nu pot fundamenta din punct de vedere juridic actele administrative contestate.

Ca atare, este necesar să fie finalizate investigaţiile efectuate asupra proiectelor vizate şi persoanelor implicate, fie de către O.L.A.F., prin emiterea unui raport final, fie de către instituţiile cu atribuţii în domeniu la nivel naţional, deoarece simpla suspiciune de fraudă nu justifică aplicarea unei sancţiuni administrative, care se implice retragerea totală sau parţială a ajutorului financiar nerambursabil acordat din bugetul Uniunii Europene.

În cauza de faţă, după primirea raportului final O.L.A.F. nr. OF/2013/0216/B4, înregistrat la AFIR sub nr. 37.722 din 3 noiembrie 2014, autoritatea recurentă a efectuat un nou control la societatea intimată, în urma căruia a întocmit Nota nr. x din 4 decembrie 2014. Pe baza concluziilor acestei note, recurenta a procedat la emiterea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 19 decembrie 2014 prin care a dispus retragerea sprijinului financiar acordat intimatei în sumă de 516.242,57 RON, întrucât a reţinut faptul că procedura de achiziţie a echipamentului a fost trucată, că ofertele de licitaţie nu au fost furnizate independent, conform normelor SAPARD şi UE, dar şi că preţurile au fost mărite artificial.

Prin Decizia nr. 4338 din 6 februarie 2015, recurenta a respins contestaţia administrativă formulată de intimată împotriva Procesului-verbal anterior nominalizat.

Analizând conţinutul sentinţei atacate în prezenta cauză, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a prezentat conţinutul Deciziei nr. 515 din 5 februarie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a precizat că nu există autoritate de lucru judecat în cauză în raport de decizia anterior arătată, a menţionat faptul că în procedura de licitaţie analizată au existat oferte reale, situaţie în raport cu care nu se confirmă existenţa neregulii descrise în Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 19 decembrie 2014.

De asemenea, instanţa a precizat faptul că se impune admiterea acţiunii reclamantei "pe motivul inexistenţei dovezilor de fapt cu privire la existenţa abaterii, deoarece probele administrate în cauză şi aspectele reţinute de DNA Oradea, Biroul Satu Mare converg spre concluzia că ofertele au existat în materialitatea lor, iar falsitatea sau simularea lor nu a fost demonstrată de autoritatea pârâtă pentru a ne afla în prezenţa unei abateri."

Înalta Curte reţine faptul că instanţa de fond nu a analizat în concret conţinutul Notei nr. x din 4 decembrie 2014 şi a concluziilor din Raportul final O.L.A.F. nr. OF/2013/0216/B4, deşi acesta din urmă reprezintă o probă admisibilă în cadrul procedurii aflate în discuţie, în raport de dispoziţiile din Regulamentul Comisiei nr. 883/2013 din 11 septembrie 2013 privind investigaţiile efectuate de OLAF şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1037/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului şi a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului, care, la art. 11 (2) prevede că: "rapoartele (...) constituie probe admisibile în procedurile administrative sau judiciare ale statului membru în care utilizarea acestora se dovedeşte necesară."

Aşadar, prima instanţă şi-a fundamentat raţionamentul juridic pe simpla existenţă materială a celor 3 oferte prezentate în cadrul procedurii de achiziţie, fără a verifica autenticitatea/valabilitatea acestor oferte care determină caracterul neeligibil al sumelor decontate pentru achiziţia analizată. Cu alte cuvinte, instanţa nu a combătut aspectele reţinute cu privire la aceste oferte în cadrul Procesului-verbal contestat în cauză (a se vedea dosar fond), confirmate prin argumentele prezentate în cadrul Deciziei nr. 4338 din 6 februarie 2015 prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă formulată de intimată (a se vedea dosar fond).

Mai mult decât atât, contrar celor precizate de judecătorul fondului în sentinţa recurată, DNA Oradea - Biroul Satu Mare, în cuprinsul Rezoluţiei din 13 februarie 2013 date în Dosarul nr. x/2010 a apreciat că au existat nereguli în procesul de implementare a Proiectului finanţat prin Programul SAPARD, motivul pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva reprezentantului legal al beneficiarului fiind acela că nu s-a putut dovedi implicarea acestuia în înţelegerile companiilor furnizoare, iar nu că aceste înţelegeri nu au existat sau că ofertele prezentate sunt autentice.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească va cuprinde, printre altele, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au alăturat cererile părţilor.

În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, conform jurisprudenţei instanţei de la Strasbourg, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi, în mod real, problemele esenţiale care i-au fost supuse şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare.

În acelaşi timp, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Întrucât Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, dreptul aflat în discuţie nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată (cauza Albina împotriva României, cauza Gheorghe împotriva României).

Cu alte cuvinte, art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

Curtea de apel nu a lămurit în mod corespunzător situaţia de fapt şi de drept existentă în speţa dedusă judecăţii. Or, cercetarea fondului cauzei presupune existenţa tuturor elementelor de rezolvare a fondului litigiului.

În mod evident, în raport de cele anterior prezentate, sentinţa recurată nu corespunde cerinţelor impuse de prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind încălcat dreptul la un proces echitabil. De asemenea, Înalta Curte se află în imposibilitatea de a exercita în mod corespunzător atribuţiile de control judiciar.

În aceste condiţii, recurentei i s-a cauzat o vătămare procesuală ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţa de fond, pentru a asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie.

Prin urmare, instanţa de control judiciar reţine că sunt fondate motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 şi art. 498 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 2026 din 10 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2019.

GGC - MM