Public procurement contracts voided for director's conflict of interest: appeal allowed, lower judgment quashed, and annulment action dismissed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 11 aprilie 2016, reclamanta Agenţia Naţională de Integritate a chemat în judecată pe pârâţii A., Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală, SC B. SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea următoarelor contracte: a) Contract de furnizare de produse nr. x din 15 noiembrie 2004 încheiat între Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală, în calitate de autoritate contractantă, şi furnizorul SC B. SRL; obiectul - livrarea necesarului de teste KITURI pentru boala veziculoasă a porcului; preţul - 57.524,1 RON (575.241.040 ROL); durata contractului - durata termenului de valabilitate este de 31 decembrie 2004; b) Contract de furnizare de produse nr. x din 23 martie 2005 încheiat între Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală, în calitate de autoritate contractantă, şi furnizorul SC B. SRL; obiectul - livrarea necesarului de teste KITURI pentru boala veziculoasă a porcului; preţul - 155.522,88 RON (1.555.228.800 ROL); durata contractului - durata termenului de valabilitate este de 31 decembrie 2005; c) Contract de furnizare de produse nr. x din 2 septembrie 2005 încheiat între Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală, în calitate de autoritate contractantă, şi furnizorul SC B. SRL; obiectul - livrarea necesarului de teste KITURI de diagnostic pentru detectarea anticorpilor pentru pesta porcină clasică; preţul - 51.224,40 RON; durata contractului - durata termenului de valabilitate este de 31 decembrie 2005; d) Actul adiţional nr. x care prevede că "obiectul şi preţul contractului se completează, după cum urmează: preţul contractului nr. x/02 septembrie 2005 se completează cu suma de 12.500 RON".

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 2191 din 23 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A., şi a respins în consecinţă cererea reclamantei Agenţia Naţională de Integritate formulată în contradictoriu cu pârâtul menţionat.

A respins ca nefondate excepţiile lipsei de interes, inadmisibilităţii acţiunii, lipsei de obiect şi tardivităţii acţiunii.

A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, în contradictoriu cu pârâţii societatea B. SRL, şi Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală.

A constatat nulitatea Contractului de furnizare de produse nr. x din 15 noiembrie 2004, a contractului de furnizare de produse nr. x din 23 martie 2005, a Contractului de furnizare de produse nr. x din 2 septembrie 2005 şi a Actului adiţional nr. x la acesta.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 2191 din 23 iunie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

RECURS

Împotriva Hotărârii civile nr. 2191/2016 din data de 23.06.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate, pe care o considerăm nelegală şi netemeinică, pentru următoarele

MOTIVE prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciem că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material.

Luând în considerare motivele pe care le prezentăm în cele ce urmează, vă solicităm ca în baza dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. să admiteţi recursul declarat de noi, să casaţi hotărârea recurată şi pe cale de consecinţă, rejudecând cauza pe fond, să respingeţi acţiunea formulată de Agenţia Naţională de Integritate împotriva Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală ca neîntemeiată.

La soluţionarea recursului nostru vă rugăm să ţineţi cont de următoarele:

I. Succintă prezentare a situaţiei de fapt:

Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.) a chemat în judecată Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală (I.D.S.A.), acţiunea având ca obiect anularea Contractelor de achiziţie publică de furnizare de produse nr. x din 15 noiembrie 2004, nr. x din 23 martie 2005 şi nr. x din 2 septembrie 2005, precum şi a Actului adiţional nr. x la Contractul nr. x din 2 septembrie 2005, guvernate de vechea legislaţie a achiziţiilor publice, respectiv O.U.G. nr. 60/2001, în contextul existentei unui conflict de interese la data semnării acestora.

În fapt, Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală (I.D.S.A) al cărui director executiv în perioada 2004 - 2005 era domnul A., a încheiat contractele menţionate anterior, cu firma SC B. SRL, firmă în care fiul domniei sale avea calitatea de asociat şi administrator.

Contractele respective au fost semnate din partea I.D.S.A de către domnul A., în calitate de reprezentat legal al instituţiei.

Prin Hotărârea civilă nr. 2191/2016, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A., respingând în consecinţă cererea reclamantei Agenţia Naţională de Integritate, formulată în contradictoriu cu pârâtul menţionat.

Totodată, prin aceeaşi Hotărâre civilă, instanţa care a judecat fondul cauzei, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate în contradictoriu şi cu pârâtul Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală şi de asemenea a constatat nulitatea Contractelor de furnizare de produse nr. x din 15 noiembrie 2004, nr. x din 23 martie 2005, nr. x din 2 septembrie 2005 şi Actul adiţional nr. x la Contractul nr. x din 2 septembrie 2005, respingând ca nefondate excepţiile invocate în întâmpinarea depusă la termenul de judecată din data de 9 iunie 2016.

II. Motivele pentru care solicităm să admiteţi recursul nostru şi să casaţi Hotărârea civilă nr. 2191/2016 din data de 23 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, sunt următoarele:

1. Instanţa de fond nu a ţinut cont de excepţiile invocate de către Institutul* de Diagnostic şi Sănătate Animală în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, \ respectiv:

1.1. Excepţia lipsei de interes a Agenţiei Naţionale de Integritate în cadrul acestei acţiuni.

Agenţia Naţională de Integritate, cea care a pus în mişcare acţiunea civilă, nu are un interes în sensul unui folos practic născut şi actual în cauză. Aşa cum am arătat şi în întâmpinarea noastră, contractele, precum şi actul adiţional care fac obiectul prezentului dosar şi pentru care A.N.I solicită constatarea nulităţii absolute au fost încheiate şi semnate în perioada 2004 - 2005, deci nu se mai poate invoca, în anul 2016, un interes actual. în ceea ce priveşte Agenţia Naţională de Integritate, aceasta nu poate fi considerată parte vătămată şi nu poate solicita eventuale despăgubiri în urma anulării contractelor.

Precizăm că, în conformitate cu prevederile art. 33 C. proc. civ.:

"Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual". Or, aceste condiţii nu sunt întrunite şi, în mod special, nu este îndeplinită cerinţa privind interesul actual.

1.2. Excepţia lipsei de obiect a acţiunii având în vedere faptul că actele a căror anulare se solicită şi-au încetat efectele juridice cu 12 ani, respectiv cu 11 ani în urmă.

Produsele achiziţionate de către I.D.S.A. în baza Contractelor de furnizare de produse nr. x din 15 noiembrie 2004, nr. x din 23 martie 2005, nr. x din 2 septembrie 2005 şi a Actului adiţional nr. x la Contractul nr. x din 2 septembrie 2005, au fost produse consumabile, care au fost utilizate integral pe parcursul anilor 2004 şi 2005.

1.3. Excepţia prescripţiei dreptului de promovare a acţiunii-decăderea din termenul de promovare a acesteia.

I. D.S.A înţelege să invoce în continuare această excepţie ţinând cont de faptul că termenul general de prescripţie în materie civilă este de 3 ani şi ca urmare Agenţia Naţională de Integritate putea să solicite instanţei constatarea nulităţii absolute a contractelor care fac obiectul prezentului dosar, doar în cadrul termenului general de prescripţie.

Totodată, instanţa care a judecat fondul cauzei nu a luat în considerare faptul că domnul A. a semnat contractele cu 12, respectiv 11 ani în urmă, iar în temeiul art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 Agenţia Naţională de Integritate avea dreptul să evalueze situaţia conflictului de interese doar pe durata în care acesta a exercitat funcţia publică sau în decursul a 3 ani după încetarea acesteia.

De altfel, Agenţia Naţională de Integritate a arătat faptul că domnul A. a exercitat funcţia de director al I.D.S.A în perioadele: 1 aprilie 2001 - 30 august 2006, 12 aprilie 2007 - 27 februarie 2009, iar ultimul mandat în funcţia de director a fost în perioada 29 aprilie 2011 - 31 ianuarie 2016.

Or, luând în considerare data la care au fost încheiate contractele şi raportând la data la care Agenţia Naţională de Integritate a introdus acţiune în instanţă, vă rugăm să constataţi că şi acest termen a fost depăşit.

2. în cererea de chemare în judecată, A.N.I. nu a făcut dovada nelegalităţii contractelor încheiate, astfel încât considerăm neîntemeiată solicitarea de constatare a nulităţii absolute a contractelor.

Precizăm faptul că, atât Contractele de furnizare de produse nr. x din 15 noiembrie 2004, nr. x din 23 martie 2005, nr. x din 2 septembrie 2005, cât şi Actul adiţional nr. x la Contractul nr. x din 2 septembrie 2005 au fost încheiate urmare derulării unui proceduri de achiziţie publică, fiind parcurse în mod legal toate etapele, începând cu demararea procedurii şi finalizând cu executarea în concret a obiectului contractelor de furnizare de produse.

Nu a existat în niciun moment o stare de fapt şi de drept care să creeze vreo suspiciune cu privire la legalitatea contractelor încheiate.

Reiterăm faptul că, faţă de modalitatea de semnare a contractelor, s-a pronunţat o soluţie în Dosarul nr. x/2013, I.D.S.A. nefiind parte în dosar.

Sintetizând susţinerile de mai sus, vă rugăm să admiteţi recursul declarat de I.D.S.A., să casaţi hotărârea atacată şi pe cale de consecinţă, să respingeţi acţiunea formulată de către Agenţia Naţională de Integritate, întrucât hotărârea este netemeinică - motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (6) C. proc. civ., şi nelegală - motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (8) C. proc. civ.

În drept, ne întemeiem cererea de recurs pe dispoziţiile art. 484 - 502 C. proc. civ.

În dovedire, solicităm încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În cadrul probei cu înscrisuri, la dosarul cauzei sunt depuse toate înscrisurile relevante, în copii certificate pentru conformitate cu originalul.

În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "Sunt scutite de taxa judiciară de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice".

Solicităm judecarea cauzei şi în lipsa noastră, conform prevederilor art. 411, alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 134/2010- Noul C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Întâmpinare prin care solicităm respingerea recursului formulat de recurentul- pârât Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală, cu sediul în Bucureşti, str. x şi menţinerea ca temeinică şi legală a Sentinţei civile nr. 2191 din data de 23 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2016

În fapt, prin recursul formulat împotriva Sentinţei civile nr. 2191 din data de 23 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, recurentul solicită nefondat:

- admiterea recursului, casarea sentinţei civile atacate şi respingerea acţiunii formulate de către Agenţia Naţională de Integritate Recursul este neîntemeiat şi, pe cale de consecinţă, vă rugăm să îl respingeţi, pentru următoarele considerente:

Cu privire la critica recurentului privind excepţia lipsei de interese

Cererea de chemare în judecată a avut drept temei legal dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 176/2010 potrivit cărora: (1) în cazul unui conflict de interese, dacă au legătură cu situaţia de conflict de interese. toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută.

(2) Acţiunea în constatarea nulităţii absolute a actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese poate fi introdusă de Agenţie chiar dacă persoana în cauză nu mai deţine acea funcţie.

(3) Instanţa va putea dispune motivat, pe lângă constatarea nulităţii absolute, şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 "Dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanţa de contencios administrativ, Agenţia sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanşarea procedurii disciplinare, precum şi, dacă este cazul, instanţa de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese."

Considerăm că, în mod corect instanţa de fond a reţinut faptul că. analizând dispoziţiilor art. 22 şi 23 din Legea nr. 176/2010. legiuitorul a pus la dispoziţia unei autorităţi publice terţe fată de contractul încheiat dreptul de a formula cerere în constatarea nulităţii acestuia, atunci când în legătură cu încheierea sa se identifică existenţa unei situaţii de conflict de interese.

Reglementarea unei astfel de acţiuni urmăreşte scopul apărării principiului legalităţii, prin invalidarea actelor administrative şi a actelor juridice încheiate de autorităţile/instituţiile publice cu nerespectarea dispoziţiilor legale în materia conflictului de interese.

Astfel, temeinic s-a reţinut este nepertinentă apărarea părţilor pârâte cu raportare la lipsa unui interes, a unui folos practic în urma cererii formulate de Agenţia Naţională de Integritate. întrucât pune în discuţie însăşi natura acţiunii civile reglementate prin dispoziţiile art. 22 şi 23 din Legea nr. 176/2010.

În acest sens legiuitorul a stabilit în mod clar faptul că în cazul unui conflict de interese, dacă au legătură cu situaţia de conflict de interese, toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută iar acţiunea în constatarea nulităţii absolute a actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese poate fi introdusă de Agenţie chiar dacă persoana în cauză nu mai deţine acea funcţie.

Ori în prezenta speţă suntem în situaţia existenţei certe a unui conflict de interese administrativ, de vreme ce raportul de evaluare a rămas definitiv conform Deciziei nr. 2713 din 9 iulie 2015 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi Fiscal în Dosarul nr. x/2013

Drept pentru care, vă rugăm să luaţi act de netemeinicia criticilor recurentului şi, pe cale de consecinţă, să dispuneţi respingerea acestora.

Cu privire la critica recurentului privind excepţia lipsei de obiect

Cererea de chemare în judecată a fost formulată ca urmare a faptului că, A. a exercitat/exercită funcţia publică de conducere de director la Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală şi nu a respectat prevederile legale privind conflictul de interese, întrucât în perioada exercitării funcţiei publice de conducere de director al Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală, au fost încheiate în perioada 2004 - 2005, un număr de 3 (trei) contracte de furnizare de produse şi un act adiţional în valoare totală de 276.771,38 RON cu SC B. SRL unde fiul persoanei evaluate figurează ca asociat şi administrator.

Considerăm că în mod temeinic şi legal instanţa de fond a reţinut faptul că este nerelevant aspectul că actele juridice îşi produseseră efectele. întrucât contractele $i actul adiţional menţionate constituie o realitate juridică existentă, iar analiza solicitată de Agenţia Naţională de Integritate este una de verificare a legalităţii lor sub aspectul respectării condiţiilor anterioare sau concomitente prevăzute de lege pentru încheierea lor valabilă.

Drept pentru care, vă rugăm să luaţi act de netemeinicia criticilor recurentului şi, pe cale de consecinţă, să dispuneţi respingerea acestora.

Cu privire la critica recurentului privind excepţia prescripţiei dreptului de promovare a acţiunii

Aşa cum am precizat mai sus, temeinic instanţa de fond a reţinut faptul că acţiunea formulată de instituţia noastră îşi găseşte izvorul legal în dispoziţiile exprese ale art. 22 şi 23 din Legea nr. 176/2010, care o prevăd în mod explicit.

În plus, normele juridice menţionate prevăd sesizarea directă a instanţei de judecată de către Agenţia Naţională de Integritate, fără a impune obligativitatea urmării anterior a vreunei proceduri prealabile.

În conţinutul prevederilor cuprinse la art. 22 din Legea nr. 176/2010, este explicită cerinţa ca raportul de evaluare să fi rămas definitiv pentru ca o acţiune de anulare acte juridice să poată fi promovată.

Legea chiar stabileşte pentru Agenţia Naţională de Integritate un termen de exercitare a dreptului la acţiune, termen care din interpretarea legii începe să curgă de la data la care expiră termenul În care raportul de evaluare ar fi putut fi contestat în justiţie.

Articolul 23 din acelaşi act normativ se referă la "cazul unui conflict de interese", ceea ce presupune că situaţia respectivă este stabilită definitiv, nemaifiind posibile discuţii cu privire la existenta ei.

Ori în prezenta speţă suntem în situaţia existenţei certe a unui conflict de interese administrativ, de vreme ce raportul de evaluare a rămas definitiv conform Deciziei nr. 2713 din 9 iulie 2015 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi Fiscal în Dosarul nr. x/2013

Temeinic instanţa de fond a reţinut că. din analiza dispoziţiilor legate menţionate, se constantă că termenul de 6 luni nu începe să curgă de la data emiterii sau comunicării raportului de evaluare, ci de la data definitivării acestuia, legiuitorul referindu-se la situaţia în care acel raport nu a fost contestat în termenul anume prevăzut de lege.

Aceeaşi dispoziţie legală se aplică şi în cazul în care persoana evaluată atacă raportul de evaluare în faţa instanţei de judecată în scopul anulării sale, căci actul administrativ menţionat nu produce încă efecte juridice în sensul reţinerii existenţei conflictului de interese, el urmând a rămâne definitiv odată cu respingerea definitivă a acţiunii în contencios administrativ.

Astfel, de la acea dată urmează a curge termenul de 6 luni prevăzut de legiuitor, iar acţiunea instituţiei noastre a fost formulată în interiorul acestui termen.

Drept pentru care, vă rugăm să luaţi act de netemeinicia criticilor recurentului şi, pe cale de consecinţă, să dispuneţi respingerea acestora.

Prin urmare, prin recursul formulat, recurentul nu prezintă argumente legale pertinente prezentei cauze, astfel. în ciuda susţinerilor recurentului, evidenţa stării de fapt a dictat soluţia pronunţată de instanţa de fond.

în concluzie, vă rugăm să respingeţi recursul formulat de recurentul Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală şi menţinerea ca temeinică şi legală a Sentinţei civile nr. 2191 din data de 23 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2016

În dovedirea susţinerilor noastre, înţelegem să ne folosim de proba cu înscrisuri, anume cele depuse cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei.

în conformitate cu dispoziţiile art. 411 C. proc. civ., vă rugăm să dispuneţi judecarea în lipsa delegatului unităţii noastre.

Aspecte de fapt şi de drept relevante

Pârâtul Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală (IDSA), în calitate de achizitor, a încheiat cu pârâta societatea B. SRL, în calitate de furnizor, următoarele contracte:

a) Contract de furnizare de produse nr. x din 15 noiembrie 2004, având ca obiect livrarea necesarului de teste KITURI pentru boala veziculoasă a porcului, un preţ de 57.524,1 RON (575.241.040 ROL), şi o durată a termenului de valabilitate până la 31 decembrie 2004;

b) Contract de furnizare de produse nr. x din 23 martie 2005, având ca obiect livrarea necesarului de teste KITURI pentru boala veziculoasă a porcului, un preţ de 155.522,88 RON (1.555.228.800 ROL), o durată a termenului de valabilitate până 31 decembrie 2005;

c) Contract de furnizare de produse nr. x din 2 septembrie 2005, având ca obiect livrarea necesarului de teste KITURI de diagnostic pentru detectarea anticorpilor pentru pesta porcină clasică, un preţ de 51.224,40 RON, o durată a termenului de valabilitate până la 31 decembrie 2005; pentru acest contract a fost încheiat şi Actul adiţional nr. x din 15 decembrie 2015, care prevede că "obiectul şi preţul contractului se completează, după cum urmează: preţul Contractului nr. x din 2 septembrie 2005 se completează cu suma de 12.500 RON". .

Toate aceste contracte au fost semnate pentru pârâtul Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală (IDSA) de pârâtul A., în calitate de director.

Prin Raportul de evaluare nr. x din 24 septembrie 2013 întocmit de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, s-a constatat că pârâtul «Nicolae Ştefan, director în cadrul Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală, a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, în perioada 2004 - 2005, prin semnarea unui număr de 3 contracte de furnizare produse şi a unui act adiţional cu firma fiului său, SC B. SRL în valoare totală de 276.771,38 RON.»; în motivare, între alte aspecte, Agenţia Naţională de Integritate a reţinut Contractul de furnizare de produse nr. x din 15 noiembrie 2014, Contractul de furnizare de produse nr. x din 23 martie 2005, Contractul de furnizare de produse nr. x din 2 septembrie 2005 şi Actul adiţional nr. x la acesta .

Acţiunea formulată de dl. A. împotriva Raportului de evaluare nr. x/2013 a fost respinsă ca neîntemeiată prin Sentinţa civilă nr. 4126 din 19 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2013, definitivă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 2713 din 9 iulie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal .

Curtea constată că, în considerentele Deciziei nr. 2713 din 9 iulie 2015, instanţa supremă a arătat următoarele: «În ceea ce priveşte critica referitoare la greşita aplicare a legii în timp, instanţa de fond a reţinut în mod corect că legea aplicabilă este Legea nr. 176/2010, deoarece starea de conflict de interese în care s-a aflat reclamantul a fost constatată la data de 24 septembrie 2013, iar Legea nr. 176/2010 a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 2 septembrie 2010, dispoziţiile sale fiind în vigoare la momentul analizării stării de conflict de interese şi emiterii raportului de evaluare nr. x septembrie 2013. Astfel, nu se poate susţine că a existat o aplicare retroactivă a prevederilor Legii nr. 176/2010 la emiterea raportului de evaluare contestat. (...) instanţa de control judiciar constată că apărările în sensul că reclamantul nu a făcut parte din comisiile de achiziţie nu au relevanţă, condiţiile existenţei conflictului de interese fiind îndeplinite şi în situaţia în care reclamantul a semnat contractele de achiziţie publică cu societatea comercială deţinută de fiul său. În acest sens, potrivit art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, reclamantul avea obligaţia de a se abţine de la semnarea contractelor şi a actului adiţional şi de a anunţa pe cale ierarhică situaţia ivită, urmând ca un alt funcţionar public să procedeze la semnarea contractelor respective.».

Curtea arată ab initio că starea de conflict de interese în care s-a aflat pârâtul A. cu ocazia semnării contractelor şi a actului adiţional litigioase constituie o realitate juridică definitivă, ca urmare a menţinerii Raportului de evaluare nr. x/2013 al Agenţiei Naţionale de Integritate prin cele două hotărâri judecătoreşti indicate în precedent.

Fiind un act administrativ unilateral cu caracter individual, unul dintre principiile esenţiale specifice regimului său juridic este acela al prezumţiei de legalitate, întemeiată pe prezumţiile autenticităţii şi veridicităţii. Spre a putea înlătura un astfel de efect, din analiza Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi, îndeosebi, a disp. art. 1 - art. 4, art. 7, art. 8, art. 18, Curtea observă că legiuitorul a pus la dispoziţia părţii interesate 2 instrumente procedurale, respectiv acţiunea în anulare act administrativ unilateral şi excepţia de nelegalitate. În consecinţă, atât acţiunea în anulare, cât şi excepţia de nelegalitate constituie o cale de atac efectivă şi eficientă la îndemâna celui interesat, date fiind şi disp. art. 4 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, pentru a contesta legalitatea acelor acte administrative pretins vătămătoare.

Câtă vreme partea interesată nu demonstrează însă că ar fi obţinut prin hotărâre definitivă anularea acestui act administrativ unilateral, după cum nici nu obţine pe cale de excepţie de nelegalitate invalidarea sa, orice critică prin care se contestă legalitatea stării de conflict de interese în care s-a aflat cel verificat este neavenită, întrucât neagă însuşi efectul raportului de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate, ca act administrativ unilateral valid şi definitivat.

Observând inclusiv considerentele deciziei nr. 2713 din 9 iulie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curtea constată că Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prevede la art. 22 că "(1) Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţii în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanţa de contencios administrativ. (2) Dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanţa de contencios administrativ, Agenţia sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanşarea procedurii disciplinare, precum şi, dacă este cazul, instanţa de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese. (...)", art. 23 din acelaşi act normativ arătând că "(1) În cazul unui conflict de interese, dacă au legătură cu situaţia de conflict de interese, toate actele juridice sau administrative încheiate direct sau prin persoane interpuse, cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absolută. (2) Acţiunea în constatarea nulităţii absolute a actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese poate fi introdusă de Agenţie chiar dacă persoana în cauză nu mai deţine acea funcţie. (3) Instanţa va putea dispune motivat, pe lângă constatarea nulităţii absolute, şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.". [s.n.]

Norma juridică reţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca fiind incidentă conflictului de interese identificat în cazul dlui. A., astfel cum s-a arătat anterior, califică expres sancţiunea aplicabilă în caz de încheiere a unui act juridic cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese ca fiind nulitate absolută, aceasta intervenind în cazul oricărui act juridic având legătură cu conflictul de interese.

În cauză, din analiza Raportului de evaluare nr. x/2013 al Agenţiei Naţionale de Integritate, astfel cum a fost menţinut prin Sentinţa civilă nr. 4126 din 19 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2013, definitivă prin Decizia nr. 2713 din 9 iulie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţa constată că existenţa conflictului de interese imputat dlui. A. s-a argumentat tocmai prin încheierea actelor juridice litigioase, atacate în nulitate, respectiv Contractul de furnizare de produse nr. x din 15 noiembrie 2004, Contractul de furnizare de produse nr. x din 23 martie 2005, Contractul de furnizare de produse nr. x din 2 septembrie 2005 şi actul adiţional nr. x la acesta, acestea fiind menţionate expres în motivarea acelui raport.

Pe cale de consecinţă, este de domeniul evidenţei că între conflictul de interese identificat şi actele juridice litigioase este o legătură directă, acestea fiind semnate de dl. A. în calitate de director al pârâtului Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală, fiind încheiate cu o societate, respectiv B. SRL, în cadrul căreia calităţile de administrator şi asociat îi reveneau în epocă fiului dumnealui, respectiv dl. C.

Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei (forma în vigoare la data încheierii actelor litigioase) prevedea următoarele:

- art. 70:

"Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative."

- art. 71:

"Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public."

- art. 79:

"(1) Funcţionarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situaţii: (...) c) interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice. (2) În cazul existenţei unui conflict de interese, funcţionarul public este obligat să se abţină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii şi să-l informeze de îndată pe şeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoştinţă. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1), conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, la propunerea şefului ierarhic căruia îi este subordonat direct funcţionarul public în cauză, va desemna un alt funcţionar public, care are aceeaşi pregătire şi nivel de experienţă. (4) Încălcarea dispoziţiilor alin. (2) poate atrage, după caz, răspunderea disciplinară, administrativă, civilă ori penală, potrivit legii." [s.n.]

Din lectura atentă a textelor legale menţionate, Curtea constată că legiuitorul a instituit prin intermediul reglementării conflictului de interese în Legea nr. 161/2003 o incapacitate specială în persoana funcţionarului public aflat în una dintre ipotezele expres prevăzute de lege, acesta neputând participa la rezolvarea unei cereri, luarea deciziei sau participarea la luarea deciziei. O astfel de reglementare se constituie într-o condiţie de validitate a unui act juridic emis sau încheiat de autoritatea/instituţia publică prin funcţionarul public respectiv, nerespectarea sa fiind susceptibilă de a atrage sancţiunea nulităţii virtuale, în raport de formularea concretă a textelor.

De altfel, într-un caz similar celui al conflictului de interese reglementat cu privire la funcţionarul public, anume ipoteza conflictului de interese în exercitarea funcţiei de membru al Guvernului şi a altor funcţii publice de autoritate din administraţia publică centrală şi locală, la art. 73 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 se prevede faptul că actele juridice încheiate prin încălcarea obligaţiilor în legătură cu conflictul de interese sunt lovite de nulitate absolută.

În aceste condiţii, textele legale în materia conflictului de interese ocrotesc un interes general, public, principiile care fundamentează conflictul de interese fiind de altfel cele ale imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public, astfel că, în mod corespunzător, şi sancţiunea ce afectează actul juridic încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor în discuţie va fi cea a nulităţii absolute.

Pe cale de consecinţă, sunt lovite de nulitate absolută contractele şi actul adiţional litigioase, aceasta fiind încheiate cu nerespectarea reglementării în materie de conflict de interese, câtă vreme dl. A., în calitate de director (funcţionar public) în cadrul Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală, era obligat să se abţină de la semnarea acelor acte juridice, întrucât implicau interese patrimoniale ale fiului său, rudă de grad I, în calitate de asociat şi administrator al societăţii B. SRL

Nu pot fi primite apărările formulate de părţile pârâte cum că prin semnarea acelor contracte ar fi revenit domnului A. o atribuţie pur formală şi automată. Curtea arată că acesta acţiona în calitate de reprezentant legal al Institutului la momentul semnării acelor contracte, iar în considerarea poziţiei ierarhice ocupate, aceea de director, putea proceda la o verificare a legalităţii modului în care comisia de licitaţii/evaluare desfăşurase fiecare dintre procedurile de atribuire finalizate cu propunerea de contract prezentată; altfel spus, incumba reprezentantului Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală să semneze contracte rezultate din proceduri legal desfăşurate, ceea ce implica un drept de verificare asupra acestora, anterior validării rezultatului prin însuşirea acelor acte juridice. Or, în exercitarea unei astfel de atribuţii, funcţionarul public trebuia să prezinte garanţii de imparţialitate, integritate, transparenţă a deciziei şi supremaţie a interesului public, ceea ce însă legea prezumă a fi exclus în considerarea relaţiei de rudenie existente.

Totodată, este indiferent faptul că societatea respectivă ar fi fost singurul distribuitor în România al produselor furnizate, întrucât şi într-un astfel de caz verificarea de legalitate din partea reprezentantului legal, semnatar al contractului, putea privi o sumă de aspecte ţinând atât de desfăşurarea în concret a procedurii de achiziţie, cât şi a preţului ofertat şi acceptat.

În plus, este nerelevant că acordul contractual era semnat din partea societăţii de o altă persoană decât fiul funcţionarului public, întrucât ceea ce prezintă relevanţă sub acest aspect nu este persoana concretă a semnatarului, ci faptul că în discuţie este un interes patrimonial al unei rude de prim grad a funcţionarului ce reprezintă autoritatea/instituţia publică.

Lipsite de relevanţă sunt şi apărările prin care pârâţii susţin că lipseşte prejudiciul în urma încheierii contractului, întrucât în discuţie este cauza de nulitate privind conflictul de interese, anume o chestiune ce ţine de capacitatea cerută la încheierea contractului, iar nu aspecte privind obiectul contractului prin prisma echivalenţei prestaţiilor.

Faptul că actele juridice au fost executate, iar fiecare parte şi-a îndeplinit obligaţiile nu constituie argumente valide pentru a se respinge acţiunea, întrucât astfel de aspecte nu reprezintă cauze de validare legală a actului juridic, acesta fiind încă de la momentul încheierii sale afectat de un viciu de legalitate, iar sancţiunea nulităţii absolute nu poate fi remediată ca urmare a epuizării efectelor actului litigios, cu atât mai mult cu cât aceasta apără un interes general în cazul concret.

În concluzie, arătând şi că actele emise de Direcţia Naţională Anticorupţie sunt în legătură cu verificarea existenţei unei infracţiuni, iar nu cu privire la obiectul cererii de faţă, Curtea constată că sunt lovite de nulitate Contractul de furnizare de produse nr. x din 15 noiembrie 2004, Contractul de furnizare de produse nr. x din 23 martie 2005, Contractul de furnizare de produse nr. x din 2 septembrie 2005 şi actul adiţional nr. x la acesta.

De asemenea, Curtea constată că este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A., motiv pentru care va respinge în consecinţă cererea reclamantei Agenţia Naţională de Integritate formulată în contradictoriu cu pârâtul menţionat.

Curtea arată că acţiunea civilă, ca ansamblu de mijloace procesuale prevăzute de lege pentru protecţia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părţi sau a unei alte situaţii juridice, precum şi pentru asigurarea apărării părţilor din proces (art. 29 noul C. proc. civ.), implică întrunirea cumulativă a patru condiţii generale, respectiv formularea unei pretenţii, interesul, capacitatea procesuală şi calitatea procesuală (art. 32 noul C. proc. civ.), după cum presupune existenţa a trei elemente, adică părţile, obiectul şi cauza.

Potrivit art. 36 noul C. proc. civ. "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond".

Astfel, una dintre condiţiile cerute pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală (legitimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului de a acţiona şi, în acelaşi timp, a persoanei împotriva căreia se poate exercita acţiunea.

Cum procesul de faţă are ca obiect constatarea nulităţii unor contracte încheiate de Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală (IDSA), achizitor, cu societatea B. SRL, furnizor, părţile actelor juridice respective justifică o calitate procesuală pasivă în acţiunea de faţă, nu însă şi terţe persoane, aşa cum este pârâtul A., chiar dacă acesta a acţionat în calitate de reprezentant legal al uneia dintre părţi la momentul încheierii actului juridic. Astfel, doar pârâtele Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală (IDSA) şi societatea B. SRL sunt părţi ale acelor litigioase, acestea fiind persoanele juridice care le-au încheiat şi în patrimoniul cărora se produc efectele lor.

Curtea va respinge însă ca nefondate excepţiile lipsei de interes, inadmisibilităţii acţiunii, lipsei de obiect şi tardivităţii acţiunii, invocate de părţile pârâte.

Cu privire la excepţia lipsei de obiect a acţiunii, instanţa arată că este lipsită de temei, câtă vreme obiectul cererii de chemare în judecată este dat de solicitarea părţii reclamante privind nulitatea Contractului de furnizare de produse nr. x din 15 noiembrie 2004, a Contractului de furnizare de produse nr. x din 23 martie 2005, a Contractului de furnizare de produse nr. x din 2 septembrie 2005 şi a Actului adiţional nr. x la acesta. Pe cale de consecinţă, acţiunea are un obiect, fiind nerelevant aspectul că actele juridice în discuţie îşi produseseră efectele, acestea epuizându-se deja la momentul sesizării instanţei de judecată cu procesul de faţă, întrucât contractele şi actul adiţional menţionate constituie o realitate juridică existentă, iar analiza solicitată de partea reclamantă este una de verificare a legalităţii lor sub aspectul respectării condiţiilor anterioare sau concomitente prevăzute de lege pentru încheierea lor valabilă.

Şi excepţia inadmisibilităţii este lipsită de fundament.

Ca noţiune, în materie procesuală, inadmisibilitatea este, în mod corespunzător, ‹‹sancţiunea›› procesuală care intervine în cazul efectuării unui act procedural pe care legea îl exclude, nu-l prevede ori îl interzice, sau în cazul exercitării unui drept procesual nerecunoscut ori care a fost epuizat pe o altă cale procesuală, fiind, prin urmare, o cauză de respingere a cererii (de chemare în judecată, de recuzare, de încuviinţare a unor probatorii, de apel, de recurs etc.) prin care acestea se valorifică, dar fără a se intra în cercetarea fondului.

Or, acţiunea de faţă îşi găseşte izvorul legal în dispoziţiile exprese ale art. 22 şi 23 din Legea nr. 176/2010, care o prevăd în mod explicit, astfel că nu se poate susţine că formularea unei astfel de cereri de chemare în judecată nu ar fi admisibilă.

În plus, normele juridice menţionate prevăd sesizarea directă a instanţei de judecată de către Agenţia Naţională de Integritate, fără a impune obligativitatea urmării anterior a vreunei proceduri prealabile.

Neîntemeiată este şi excepţia lipsei de interes.

Observând disp. art. 22 şi 23 din Legea nr. 176/2010, Curtea constată că legiuitorul a pus la dispoziţia unei autorităţi publice terţe faţă de contract dreptul de a formula cerere în constatarea nulităţii acestuia, atunci când în legătură cu încheierea sa se identifică existenţa unei situaţii de conflict de interese. Reglementarea unei astfel de acţiuni, a cărei exercitare se face de manieră obiectivă, urmăreşte scopul apărării principiului legalităţii, prin invalidarea actelor administrative şi a actelor juridice încheiate de autorităţile/instituţiile publice cu nerespectarea dispoziţiilor legale în materia conflictului de interese.

Cum interesul vizat în cazul introducerii unei astfel de cereri de chemare în judecată este cel general, public, de natură a încadra acţiunea de faţă în materia contenciosului administrativ obiectiv, este nepertinentă apărarea părţilor pârâte cu raportare la lipsa unui interes, a unui folos practic în urma cererii formulate de Agenţia Naţională de Integritate, întrucât pune în discuţie însăşi natura acţiunii civile reglementate prin disp. art. 22 şi 23 din Legea nr. 176/2010.

În sfârşit, Curtea constată că partea reclamantă a respectat termenul de formulare a cererii de chemare în judecată.

Astfel, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, "Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţii în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanţa de contencios administrativ. (2) Dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanţa de contencios administrativ, Agenţia sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanşarea procedurii disciplinare, precum şi, dacă este cazul, instanţa de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese. (...)" [s.n.].

Din lectura atentă a dispoziţiilor legale menţionate, Curtea constată că termenul de 6 luni, la care au făcut referire părţile pârâte ca impunându-se Agenţiei Naţionale de Integritate în cazul sesizării instanţei de contencios administrativ în scopul anulării actelor, nu începe să curgă de la data emiterii sau comunicării raportului de evaluare, ci de la data definitivării acestuia, referindu-se legiuitorul la situaţia în care acel raport nu a fost contestat în termenul anume prevăzut de lege.

Aceasta fiind situaţia atunci când raportul de evaluare nu este contestat de cel vizat, în acelaşi sens va fi concluzia şi atunci când acesta îl atacă în faţa instanţei de judecată în scopul anulării sale, căci actul administrativ menţionat nu produce încă efecte juridice în sensul reţinerii existenţei conflictului de interese, el urmând a se definitiva odată cu respingerea definitivă a acţiunii în contencios administrativ.

În cauza de faţă, cererea de chemare în judecată în scopul anulării contractelor a fost înregistrată de Agenţia Naţională de Integritate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 11 ianuarie 2016, fiind transmisă recomandat prin poştă la data de 8 ianuarie 2016. Or, procedura judiciară privind anularea Raportului de evaluare nr. x/2013 la cererea dlui. A. s-a finalizat prin hotărâre definitivă, date fiind şi disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, la 9 iulie 2015 când a fost pronunţată decizia nr. 2713 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal . În consecinţă, termenul de 6 luni în discuţie a fost respectat de partea reclamantă ANI, cererea de chemare în judecată fiind formulată în interiorul acestuia, date fiind şi disp. art. 2556 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. rap. la art. 183 noul C. proc. civ.

Totodată, după cum s-a arătat mai sus, în raport de dispoziţiile Legii nr. 161/2003, cauza de nulitate în discuţie prezintă un caracter absolut, norma juridică având caracter imperativ şi ocrotind un interes general, public, astfel că dată fiind situaţia existentă la data încheierii acelor contracte, produceau efecte juridice disp. art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, text potrivit căruia "Nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie.", regimul juridic specific fiind cel al imprescriptibilităţii extinctive.

Faţă de cele arătate în precedent, Curtea va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A. şi va respinge în consecinţă cererea reclamantei Agenţia Naţională de Integritate formulată în contradictoriu cu pârâtul menţionat, va respinge ca nefondate excepţiile lipsei de interes, inadmisibilităţii acţiunii, lipsei de obiect şi tardivităţii acţiunii, va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate în contradictoriu cu pârâţii societatea B. SRL şi Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală, va constata nulitatea Contractului de furnizare de produse nr. x din 15 noiembrie 2004, a Contractului de furnizare de produse nr. x din 23 martie 2005, a Contractului de furnizare de produse nr. x din 2 septembrie 2005 şi a actului adiţional nr. x la acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală, împotriva Sentinţei nr. 2191 din 23 iunie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate în contradictoriu cu pârâţii SC B. SRL şi Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală, ca neîntemeiată.

Menţine dispoziţiile hotărârii primei instanţe în ceea ce priveşte modul de soluţionare a excepţiilor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2019.

GGC - LM