Challenge to disciplinary initiation order as non-actionable administrative operation rather than independent administrative act

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23 februarie 2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii UNBR şi Baroul Cluj, anularea următoarelor acte: Decizia Consiliului UNBR nr. 1043 din 13 decembrie 2014, Decizia Preşedintelui UNBR nr. 21 din 19 septembrie 2014 şi Hotărârea nr. 168 din 8 iulie 2014 a Baroului Cluj, în parte.

Prin aceeaşi acţiune, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate cu privire la următoarele decizii: Decizia UNBR nr. 1042 din 13 decembrie 2014, Decizia Consiliului UNBR nr. 773 din 26 octombrie 2013 şi Decizia Consiliului UNBR nr. 1008 din 24 mai 2014.

Această din urmă cerere a fost precizată succesiv. Conform precizării finale, instanţa a fost învestită cu excepţia de nelegalitate a Deciziei UNBR nr. 1042 din 13 decembrie 2014 şi cererea de anulare a Deciziilor Consiliului UNBR nr. 773 din 26 octombrie 2013 şi nr. 1008 din 24 mai 2014.

Prin Încheierea din 16 februarie 2016, instanţa a respins ca neîntemeiate excepţia lipsei procedurii prealabile pe cererea de anulare a Deciziilor Consiliului UNBR nr. 773 din 26 octombrie 2013 şi nr. 1008 din 24 mai 2014 şi excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate a Deciziei UNBR nr. 1042 din 13 decembrie 2014. Totodată, a respins cererea de suspendare a judecăţii până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2016, formulată de reclamantă în baza dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 1732 din data de 24 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Cluj, având ca obiect anularea Deciziei Consiliului U.N.B.R. nr. 1043 din 13 decembrie 2014, Deciziei Preşedintelui U.N.B.R. nr. 21 din 19 septembrie 2014, Deciziei Consiliului U.N.B.R. nr. 773 din 26 octombrie 2013 şi Deciziei Consiliului U.N.B.R. nr. 1008 din 24 mai 2014, ca neîntemeiată; s-a respins cererea de anulare în parte a Hotărârii nr. 168 din 8 iulie 2014 a Consiliului Baroului Cluj, ca inadmisibilă; s-a respins excepţia de nelegalitate a Deciziei U.N.B.R. nr. 1042 din 13 decembrie 2014, ca neîntemeiată şi a fost obligată reclamanta la plata sumei de 600 RON către pârâtul U.N.B.R., reprezentând cheltuieli de judecată, admise în parte.

3. Recursul Împotriva Sentinţei nr. 1732 din data de 24 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., criticând-o prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Instanţa de fond, printr-o motivare generică, rezumată la paragraful nr. (19) de mai sus, fundamentează la nivel global soluţia de respingere a tuturor capetelor de cerere şi, implicit, justifică legalitatea tuturor actelor administrative atacate de în prezenta cauză.

Hotărârea recurată apare ca nemotivată în raport de fiecare dintre soluţiile de respingere a capetelor de cerere formulate, întrucât o motivare globală şi generală nu îndeplineşte cerinţele referitoare la motivarea temeinică a, în fapt şi în drept, a unui act jurisdicţional. În acest sens, se arată că, din cuprinsul acestei motivări nu rezultă cu claritate dacă şi în ce măsură judecătorul fondului a realizat o analiză temeinică a fiecărui aspect de nelegalitate a actului administrativ.

În ceea ce priveşte Hotărârea Consiliului Baroului Cluj nr. 168 din 8 iulie 2016, aceasta nu aduce lămuriri în ceea ce priveşte motivul pentru care cererea de anulare a acestui act, astfel cum a formulată, ar fi inadmisibilă. În acest sens, instanţa de fond nu demonstrează existenţa unui fine de neprimire care ar justifica această soluţie.

De altfel, soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de anulare a Hotărârii nr. 168 din 8 iulie 2014 este în contradicţie cu raţionamentul dezvoltat de către instanţa de fond şi, implicit, cu concluziile acesteia, în sensul că hotărârile prin care Consiliile barourilor decid exercitarea acţiunii disciplinare reprezintă acte administrative şi (3) din hotărârea recurată).

Soluţia instanţei de fond nu primeşte o motivare efectivă în ceea ce priveşte soluţia de respingere a capetelor de cerere referitoare la anularea Hotărârii nr. 168 din 8 iulie 2014 şi a Deciziei nr. 1043/13 decembrie 2014. Niciun argument al instanţei, formulat în cuprinsul hotărârii recurate, nu este de natură a întemeia concluzia că aceste acte administrative ar fi legal emise de intimaţii-pârâţi Consiliul Baroului Cluj şi U.N.B.R.

În ceea ce priveşte Decizia Consiliului UNBR nr. 773 din 26 octombrie 2013, considerentele care susţin respingerea cererii de anulare a acestui act administrativ nu reprezintă altceva decât expunerea în termeni generali, efectuată de instanţă la fila x din sentinţă, expunere care, în mod logic, ar fi putut, cel mult, pe cale de interpretare, iar nu prin referire directă, sta la baza respingerii cererii de anulare a actului administrativ emis de Consiliul Baroului Cluj - Hotărârea nr. 168 din 8 iulie 2014. Deci, se poate conchide că instanţa de fond nu are un fundament logic sau juridic pentru care reţine legalitatea Deciziei Consiliului UNBR nr. 773 din 26 octombrie 2013.

Sub un alt aspect, hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii în ceea ce priveşte calificarea actului prin care Consiliul Baroului Cluj a decis exercitarea acţiunii disciplinare împotriva recurentei - Hotărârea nr. 168 din 8 iulie 2014. Astfel, pe de o parte instanţa de fond califică acest act ca fiind unul administrativ, ce poate fi atacat în condiţiile legii contenciosului, cu respectarea procedurii prealabile a recursului administrativ, ce ar urma a fi exercitat în condiţiile art. 66 lit. p) din legea specială privind profesia de avocat. Pe de altă parte, din raţionamentul instanţei de fond se poate deduce că acelaşi act - Hotărârea nr. 168 din 8 iulie 2014 - ar trebui considerat o operaţiune administrativă efectuată de Consiliul Baroului în desfăşurarea procedurii de anchetare a abaterii disciplinare, al cărui control judiciar ar putea fi efectuat numai odată cu atacarea actului administrativ, fără însă ca instanţa să precizeze care ar fi acest act administrativ.

Consideră recurenta că şi considerentele sentinţei recurate, în partea referitoare la natura juridică de act administrativ a Hotărârii nr. 168 din 8 iulie 2014 sunt în vădită contradicţie cu dispozitivul hotărârii, în ceea ce priveşte soluţia de inadmisibilitate a cererii de anulare a hotărârii prin care s-a decis exercitarea acţiunii disciplinare.

Instanţa de fond a realizat o interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor de drept material reglementate de dispoziţiile art. 56 alin. (2) lit. a) şi i) din Legea nr. 51/1995, art. 76 din Statutul profesiei, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit raţionamentului iniţial propus de către instanţă, Hotărârea nr. 168 din 8 iulie 2014 este un act administrativ emis cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 din hotărârea recurată). Prin urmare, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în lipsa unei dispoziţii exprese din legea specială, acest act poate face obiectul unei acţiuni în contencios administrativ.

Faţă de aceste argumente, recurenta arată că soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de anulare a Hotărârii nr. 168 din 8 iulie 2014 reprezintă o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004, respectiv a art. 66 lit. p) din Legea nr. 51/1995.

În mod greşit instanţa de fond a creat o dihotomie a actului juridic, reprezentat de o hotărâre a consiliului baroului de tipul celei atacate de reclamantă. Astfel, prin considerentele hotărârii recurate, instanţa de fond reţine, pe de o parte, că hotărârea consiliului baroului prin care se dispune clasarea unei sesizări privind abateri disciplinare ar constitui acte administrativ, în timp ce, acelaşi act, în măsura în care dispune exercitarea acţiunii disciplinare, ar reprezenta o simplă operaţiune administrativă.

Arată recurenta că o astfel de concluzie nu poate fi formulată nici prin raportare la dispoziţiile legale incidente, respectiv art. 56 alin. (2) lit. a) şi i) din Legea nr. 51/1995. Astfel, în conformitate cu aceste prevederi legale, consiliul baroului este îndrituit să adopte hotărâri în realizarea atribuţiilor sale, aceste hotărâri fiind întotdeauna acte administrative, indiferent de conţinutul lor. Pe de altă parte, prerogativa promovării exercitării acţiunii disciplinare este reglementată distinct şi reprezintă un act ulterior hotărârii prin care consiliul baroului a decis exercitarea acţiunii disciplinare. Doar exercitarea în sine a acţiunii disciplinare ar putea fi, eventual, calificată drept măsură administrativă, în timp ce hotărârea prin care s-a decis exercitarea va fi întotdeauna un act administrativ.

De asemenea, în mod greşit, instanţa de fond se referă la aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor 87 - 87 din Legea nr. 51/1995 şi art. 265 - 287 din Statut în ceea ce priveşte reglementarea căii de atac. În mod evident, dispoziţiile legale indicate de către instanţa de fond sunt aplicabile, în ceea ce priveşte căile de atac, doar actelor adoptate de către comisia de disciplină, în cadrul acţiunilor disciplinare. În schimb, potrivit art. 281 din Statut, hotărârea prin care se dispune exercitarea acţiunii disciplinare beneficiază de o reglementare distinctă, aceasta nefiind un act emis de către comisia de disciplină, ci de către consiliu baroului Cluj.

Instanţa de fond a validat în mod greşit şi teza potrivit căreia, întrucât contestaţia împotriva hotărârii de exercitare a acţiunii disciplinare nu este prevăzută în mod expres de legea specială, în privinţa acesteia nu ar fi incidente dispoziţiile art. 66 lit. p) din Legea nr. 51/1995 şi, prin urmare, soluţionarea contestaţiei nu ar fi o prerogativă exclusivă a consiliului U.N.B.R., putând fi delegată către Preşedintele Consiliul U.N.B.R.

Potrivit dispoziţiilor art. 76 prin raportare la art. 281 din Statut, se reglementează, în mod expres, calea de atac a contestaţiei împotriva hotărârilor de exercitare a acţiunii disciplinare. Prin urmare, în privinţa acestor acte administrative, este incidenţă norma specială atributivă de competenţă prevăzută de dispoziţiile art. 66 lit. p) din Legea nr. 51/1995.

4. Apărările intimatei UNBR

Intimata Uniunea Naţională a Barourilor din România a formulat întâmpinare la cererea de recurs, a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, reiterând apărările de la instanţa de fond.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că nu este întemeiată pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă care respectă exigenţele prevăzute de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a arătat care este situaţia de fapt şi împrejurările cauzei, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, chiar dacă a grupat motivele şi a răspuns printr-un argument comun.

Ceea ce o nemulţumeşte pe reclamanta-recurentă este de fapt soluţia pronunţată de instanţa de fond, modul în care a interpretat şi aplicat legea aplicabilă la situaţia de fapt, acest motiv fiind încadrat la prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte Hotărârea nr. 168 din 8 iulie 2014 a Baroului Cluj- respinsă ca nefondată

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Prin Hotărârea nr. 168 din 8 iulie 2014, Consiliul Baroului Cluj a dispus, în temeiul art. 281 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, clasarea aspectelor din Dosarul privind plângerea nr. 760 din 8 aprilie 2014 formulată de B. faţă de av. A. referitoare la neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractele de asistenţă juridică, întrucât avocatul şi-a îndeplinit corespunzător obligaţiilor asumate prin contractele de asistenţă juridică.

În temeiul art. 281 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, exercitarea acţiunii disciplinare în dosarul privind plângerea sus menţionată, "exclusiv cu privire la stabilirea şi pretinderea unui onorariu de succes nelegal conform dispoziţiilor art. 129 alin. (7) din Statutul profesiei de avocat, respectiv "onorariul de condamnare" prevăzut în contractele de asistenţă juridică încheiate cu petenta.

În temeiul art. 32 din Legea nr. 51/1995, transmiterea dosarului Decanului Baroului Cluj pentru soluţionarea cererii de restituire onorariu.

Reclamanta a formulat contestaţie administrativă împotriva acestei hotărâri, motivele referindu-se la soluţia de exercitare a acţiunii disciplinare cu privire la fapta de "stabilire şi pretindere a unui onorariu de succes nelegal conform dispoziţiilor art. 129 alin. (7) din Statutul profesiei de avocat".

Contestaţia a fost respinsă ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 21 din 19 septembrie 2014.

Reclamanta a susţinut că acest fapt atrage nulitatea Deciziei nr. 21 din 19 septembrie 2014, deoarece contravine art. 66 lit. p) din Legea nr. 51/1995 conform cu care:

"Consiliul U.N.B.R. are următoarele atribuţii: p) anulează hotărârile barourilor pentru cauze de nelegalitate şi rezolvă plângerile şi contestaţiile făcute împotriva hotărârilor adoptate de consiliile barourilor, în cazurile prevăzute de lege şi de statutul profesiei".

Consiliul UNBR a adoptat Decizia nr. 1008 din 24 mai 2014, prin care a mandatat preşedintele UNBR să soluţioneze contestaţiile împotriva hotărârilor consiliilor barourilor privind onorariile şi în materie disciplinară.

Conform art. 3, în cazul plângerilor/contestaţiilor/reclamaţiilor împotriva hotărârilor consiliilor barourilor în materie disciplinară, având în vedere Decizia Consiliului UNBR nr. 773 din 26 octombrie 2013, se va proceda astfel:

"a) se vor solicita dovezile privind respectarea de către consiliul baroului a procedurii de soluţionare stabilite în Statutul profesiei de avocat; b) după analizarea materialelor cuprinse la dosarul cauzei, prin decizie, se va decide respingerea ca inadmisibilă şi trimiterea cauzei la barou spre competentă soluţionare; c) în cazul în care se constată că baroul nu a respectat anumite prevederi procedurale, se va recomanda consiliului baroului ca la resoluţionarea cauzei să aibă în vedere aspectele semnalate".

Această decizie a fost reţinută ca fundament legal al Deciziei Preşedintelui UNBR sus menţionate.

Reclamanta a pus în discuţie în cauză nelegalitatea acestei Decizii a Consiliului UNBR, pe calea acţiunii în anulare.

La emiterea Deciziei Preşedintelui UNBR de respingere ca inadmisibilă a contestaţiei administrative, a fost avută în vedere şi Decizia Consiliului UNBR nr. 773 din 26 octombrie 2013, cu caracter interpretativ, conform căreia:

"Plângerile şi contestaţiile împotriva unor decizii ale consiliului baroului de exercitare a acţiunii disciplinare vor fi respinse ca inadmisibile" (pct. I.1).

Reclamanta a pus în discuţie în cauză nelegalitatea acestei Decizii a Consiliului UNBR, pe calea acţiunii în anulare.

Prin Decizia nr. 1042 din 13 decembrie 2014, Consiliul UNBR a ratificat anumite decizii emise de preşedintele UNBR în aplicarea Deciziilor Consiliului UNBR nr. 1108/2014 şi nr. 773/2013, printre care şi Decizia nr. 21 din 19 septembrie 2014.

Cu privire la Decizia nr. 1042 din 13 decembrie 2014, reclamanta a invocat în cauză excepţia de nelegalitate.

Reclamanta a formulat contestaţie administrativă împotriva deciziei Preşedintelui UNBR nr. 21 din 19 septembrie 2014, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia Consiliului UNBR nr. 1043 din 13 decembrie 2014.

Conform art. 66 lit. p) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, "Consiliul U.N.B.R. are următoarele atribuţii: p) anulează hotărârile barourilor pentru cauze de nelegalitate şi rezolvă plângerile şi contestaţiile făcute împotriva hotărârilor adoptate de consiliile barourilor, în cazurile prevăzute de lege şi de statutul profesiei".

Art. 66 reglementează atribuţiile Consiliului U.N.B.R., iar în Legea nr. 51/1995, Capitolul VI, "Răspunderea disciplinară", art. 87 - 88, se prevede că anchetarea abaterii şi exercitarea acţiunii disciplinare sunt de competenţa consiliului baroului.

Abaterile disciplinare sunt judecate, în primă instanţă, în complet de 3 membri, de comisia de disciplină din cadrul fiecărui barou.

Împotriva hotărârii comisiei de disciplină se poate formula contestaţie, care se soluţionează, în complet de 5 membri, de către Comisia centrală de disciplină din cadrul UNBR.

Împotriva hotărârii Comisiei centrale de disciplină din cadrul UNBR, partea interesată poate formula contestaţie la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

Conform art. 88 alin. (5), procedura judecării abaterilor disciplinare este stabilită în statutul profesiei şi se completează cu prevederile C. proc. civ.

Dispoziţiile Secţiunii a 3-a, "Răspunderea disciplinară", art. 265 - 287 din Statutul profesiei de avocat nu prevăd calea de atac a contestaţiei împotriva deciziei consiliului baroului de exercitare a acţiunii disciplinare.

Înalta Curte reţine că este corectă soluţia instanţei de fond privind admiterea excepţiei inadmisibilităţii Hotărârii nr. 168 din 8 iulie 2014 a Consiliului Baroului Cluj în ceea ce priveşte dispoziţia de exercitare a acţiunii disciplinare în Dosarul privind plângerea nr. x din 8 aprilie 2014 formulată de P.V. faţă de avocatul A.

Această dispoziţie are conotaţia unei autosesizări a Consiliului Baroului Cluj, în urma sesizării (plângerii) depuse de petenta A.

Din economia prevederilor Legii nr. 51/1995 şi a Statutului Profesiei de avocat rezultă că aceasta poate fi implicit analizată odată cu hotărârea ce se va pronunţa în acţiunea disciplinară de către comisia de disciplină, fiind un act premergător, de sesizare a Comisiei care are competenţa soluţionării acţiunii disciplinare - cu excepţia celor privind hotărârile consiliilor, barourilor privind onorariile şi în materie disciplinară.

Este corectă interpretarea instanţei de fond în sensul că Hotărârea nr. 168/2014 este o operaţiune administrativă care pregăteşte emiterea actului administrativ propriu-zis, fiind o modalitate de investire, de propunere. Aceste operaţiuni administrative nu pot fi atacate separat în justiţie, ci numai odată cu actul administrativ pe care l-au precedat, art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevede în acest sens, că instanţa este competentă să se pronunţe şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza actului supus judecăţii.

- Referirea recurentei la prevederile art. 56 alin. (2) lit. a) şi d) din Legea nr. 51/1995, nu este pertinentă cauzei, adoptarea hotărârilor consiliului baroului în realizarea atribuţiilor sale are reglementări speciale privind exercitarea acţiunii speciale şi au fost prezentate mai sus.

- Hotărârea Consiliului UNBR nr. 1043 din 13 decembrie 2014, prin care a fost respinsă contestaţia administrativă a recurentei împotriva deciziei Preşedintelui UNBR nr. 21 din 19 septembrie 2014.

- Respingerea contestaţiei administrative împotriva Hotărârii Consiliului Baroului UNBR Cluj nr. 168/2014 a avut la bază Decizia Consiliului UNBR nr. 1008/2014, prin care a fost mandatat preşedintele UNBR să soluţioneze contestaţiile împotriva hotărârilor consiliilor barourilor privind onorariile şi în materie disciplinară şi Decizia Consiliului UNBR nr. 773/2013, cu caracter interpretativ conform căreia: "Plângerile şi contestaţiile împotriva unor decizii ale consiliului baroului de exercitare a acţiunii disciplinare vor fi respinse ca inadmisibile".

Aceste hotărâri de mandatare a competenţei de soluţionare a sesizărilor în materie de onorariu/disciplinare - au o justificare şi o logică raportate la prevederile procedurale, respectiv acestea pot fi cenzurate odată cu actul administrativ emis de comisia de disciplină şi nu în contextul analizării unei operaţiuni administrative, premergătoare care nu îndeplineşte condiţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Aceasta este şi logica pentru care art. 76 şi 281 din Statut nu reglementează o cale de contestaţie împotriva hotărârilor de exercitare a acţiunii disciplinare.

Prin urmare, instanţa de fond a interpretat corect că nu pot fi incidente prevederile art. 66 lit. p) din Legea nr. 51/1995, invocate de recurentă, potrivit cărora: "Consiliul UNBR are următoarele atribuţii: p) anulează hotărârile barourilor pentru cauze de nelegalitate şi rezolvă plângerile şi contestaţiile făcute împotriva hotărârilor adoptate de consiliile barourilor, în cazurile prevăzute de lege şi statut".

Oportunitatea Deciziei Consiliului UNBR nr. 773/2014 (de interpretare) analizată ca o măsură a legalităţii acesteia, nu depăşeşte ceea ce este proporţional şi rezonabil în privinţa posibilităţii avocatului de a-şi face depline şi efective apărări în faţa comisiei de disciplină.

Hotărârea Comisiei de disciplină poate fi atacată potrivit dispoziţiilor sociale cuprinse în art. 86 - 90 din Legea nr. 51/1995, respectiv art. 265 - 287 din Statutul profesiei de avocat şi, în consecinţă drepturile legitime ale recurentei nu sunt vătămate.

Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs

Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat, cu aplicarea art. 453 C. proc. civ., conform dovezilor de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Sentinţei civile nr. 1732 din 24 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 RON către intimatul-pârât Baroul Cluj şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.206 RON către intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2019.

GGC - LM