Dispute over automatic conversion of operational management rights into property ownership under privatization laws and validity of title acquisition for real estate.

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Arad sub Dosar nr. x/2013, reclamantul S.N. Institutul Pasteur S.A. Bucureşti a chemat în judecată pârâţii Municipiul Arad prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Arad, Primăria Municipiului Arat prin Primar, Universitatea de Vest "A." şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea pârâţilor să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul proprietatea sa compus din teren în suprafaţă de 7213,19 mp (în acte 7113 mp) şi construcţiile aflate pe acest teren cu nr. top x înscris în CF x Arad (CF veche 37827); rectificarea CF nr. x Arad în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român şi a dreptului de folosinţă gratuită de Universităţii de Vest "A.", asupra construcţiei "Clinicile şi Aula Facultăţii de Medicină Veterinară" şi a înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestui imobil, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 2456/2013 pronunţată de Tribunalul Arad, a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către pârâţi, fiind respinsă acţiunea reclamantului.

Prin Încheierea civilă nr. 1256/10.04.2014 s-a dispus de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămutarea cauzei la Curtea de Apel Alba Iulia.

Prin Decizia civilă nr. 61 din 24 iunie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a fost admis apelul declarat de reclamant, cât şi apelul incident al pârâtului Statul Român, a fost anulată sentinţa atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Sibiu.

Prin Sentinţa civilă nr. 1053 din 20 mai 2015 a Tribunalului Sibiu, secţia I civilă, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul S.N. Institutul Pasteur S.A. Bucureşti, hotărâre care a fost anulată prin Decizia civilă nr. 884/2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, care în rejudecare, prin Decizia civilă nr. 1294/2015, a respins excepţiile autorităţii de lucru judecat, a lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Arad şi respectiv excepţia autorităţii de lucru judecat în ce priveşte invocarea excepţiei de nelegalitate a Hotărârii nr. 91/1998 a Consiliului Local al Municipiului Arad şi a respins pe fond acţiunea reclamantei, reţinându-se că dreptul de administrare al reclamantului nu s-a convertit ope legis în drept de proprietate în temeiul art. 5 din Legea nr. 15/1990, a Hotărârii de Guvern nr. 665/1991 şi a Hotărârii de Guvern nr. 638/1998, aşa cum greşit susţine reclamantul, şi că, în lipsa unui titlu de proprietate, neîntemeiat se susţine că rezultatul comparaţiei drepturilor părţilor este favorabil reclamantului, în condiţiile în care Statul Român figurează în continuare ca proprietar al imobilului, iar Municipiul Arad şi-a afirmat dreptul de proprietate dispunând de bun printr-o Hotărâre de Consiliu Local asupra legalităţii căreia instanţa de contencios administrativ a statuat irevocabil.

Prin Decizia nr. 3880 din 8 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2013 a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul SN Institutul Pasteur S.A. Bucureşti prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul SN Institutul Pasteur S.A. în baza art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

În motivarea contestaţiei s-a arătat că instanţa de recurs, respingând recursul, a omis să cerceteze unele dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

1. Un prim motiv de recurs (pct. I.10), neanalizat, în opinia contestatorului, este cel privind construcţia, instanţa referindu-se doar la terenul revendicat, în legătura cu care a aplicat H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri şi a reţinut teza caracterului constitutiv de drept de proprietate al certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Or, contestatorul susţine că a revendicat şi construcţia despre care instanţa de apel corect a reţinut că este înscrisă în contabilitatea societăţii (sub denumirea de "clinica veterinară"), din analiza comparativă a art. 5 (regii autonome) şi art. 19 - 20 (societăţi comerciale) din Legea nr. 15/1990, rezultând că procedura eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate este incidentă doar în cazul societăţilor comerciale şi numai pentru terenuri, iar nu şi pentru construcţii.

2. Instanţa de recurs a omis să cerceteze motivele de casare (pct. I.3-5, 7-8, 12) privind dobândirea dreptului de proprietate de către regia autonomă, referindu-se doar la situaţia societăţilor comerciale, deşi recurentul a susţinut că, potrivit art. 5 din Legea nr. 15/1990, regia autonomă este proprietara bunurilor din patrimoniul său în condiţiile în care dreptul de administrare operativă s-a transformat în drept de proprietate.

3. Instanţa de recurs a omis să cerceteze motivul de casare (pct. I.11) privind refuzul instanţei de apel de a aplica art. 4 din Legea nr. 554/2004 (excepţia de nelegalitate).

Intimaţii Consiliul Local Arad şi Municipiul Arad, reprezentaţi prin primar, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, Universitatea de Vest "A." Arad prin întâmpinările formulate au solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca neîntemeiată.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare ce nu poate fi exercitată decât pentru motivele şi în condiţiile limitativ şi strict determinate de lege. Caracterul acesteia de cale de atac de retractare nu permite instanţei exercitarea unui control judiciar de legalitate al hotărârii atacate ci doar verificarea punctuală a neregularităţilor invocate.

Potrivit art. 503 alin. (2) C. proc. civ.:

"Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...) 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen".

Înalta Curte reţine că acest motiv de contestaţie în anulare are ca situaţie premisă neexaminarea unor motive de recurs, fiind sancţionată cu retractarea hotărârii exclusiv omisiunea cercetării acestora, nu şi a argumentelor de fapt şi de drept care le susţin sau reaprecierea lor.

Contrar susţinerilor contestatorului, instanţa de recurs a analizat toate aspectele deduse judecăţii, în limitele învestirii şi a prerogativelor legale specifice căii extraordinare de atac.

1. În ceea ce priveşte primul motiv de contestaţie, se susţine că instanţa de recurs nu s-ar fi referit şi la construcţia revendicată, supusă unui regim juridic distinct de cel al terenului.

Este nefondată această susţinere întrucât, verificând motivele de recurs, nu rezultă că o astfel de problemă de drept ar fi fost supusă controlului de legalitate în modalitatea pretinsă de contestator.

Astfel, motivul nr. I.10 de recurs vizează problema transformării dreptului de administrare operativă în drept de proprietate şi modalitatea în care acest drept a fost înscris în evidenţele societăţii, recurentul referindu-se la "imobil" sau "bun" în cuprinsul criticii sale, fără să distingă cu privire la existenţa unui regim diferit al terenului faţă de cel al construcţiei.

Or, acestui motiv i s-a răspuns în recurs, instanţa reţinând: "(...) în condiţiile în care în litigiul pendinte reclamantul nu deţine certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra imobilelor revendicate certificat care, pentru motivele deja expuse, reprezintă dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor revendicate, precum şi în condiţiile în care asupra imobilului din litigiu înscris în CF x, cu nr. top x - teren în suprafaţă de 7113 mp, clădire clinică veterinară şi magazie şi "Clinicile şi Aula Facultăţii de Medicină Veterinară", proprietar este Statul Român, reclamantul având doar un drept de administrare operativă, că acest drept de administrare operativă nu s-a transformat în drept de proprietate, ope legis, că transformarea lui în drept de proprietate se putea realiza numai în condiţiile expres şi imperativ prevăzute prin parcurgerea procedurii consacrate prin H.G. nr. 834/1991, Înalta Curte reţine că sunt nefondate susţinerile reclamantului legate de încălcarea dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 15/1990, motiv pentru care dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză. De asemenea, faţă de cele expuse, de obiectul dedus judecăţii (acţiune în revendicare imobiliară întemeiată pe dispoziţiile art. 563 C. civ.), în lipsa titlului/certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra imobilelor revendicate, celelalte susţineri ale reclamantului nu se mai impun a fi analizate."

Prin urmare, rezultă cu evidenţă din aceste considerente că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra regimului juridic al imobilului revendicat, în ansamblul său, astfel cum a fost învestită prin motivul de recurs.

2. Aserţiunea contestatorului în ceea ce priveşte pretinsa omisiune a instanţei de a cerceta motivele de casare referitoare la interpretarea şi aplicarea art. 5 din Legea nr. 15/1990 coroborat cu dispoziţiile Legii nr. 7/1996, privind dobândirea dreptului de proprietate de către o regie autonomă, este lipsită de fundament real.

Instanţa de recurs a procedat la analiza art. 5 din Legea nr. 15/1990 ajungând la concluzia că "entităţile juridice înfiinţate în baza Legii nr. 15/1990, prin reorganizarea fostelor unităţi economice de stat, numai după parcurgerea procedurii prevăzută de H.G. nr. 834/1991 au aptitudinea (vocaţia) de a dobândi dreptul de proprietate asupra acestor terenuri, neputându-se reţine că dreptul de proprietate asupra terenurilor folosite de aceste entităţi poate fi dobândit prin efectul art. 5 din Legea nr. 15/1991, în lipsa parcurgerii procedurii prevăzute de această hotărâre de guvern".

Se constată că instanţa a interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 15/1990, cu referire la entităţile juridice înfiinţate în baza legii, fără a rezulta că obiectul său de analiză juridică l-a constituit exclusiv societatea comercială, cum susţine contestatorul, nu şi regia autonomă. Considerând că norma se aplică ambelor entităţi, instanţa nu a distins între modalităţile de organizare juridică a acestora.

3. Cu privire la omisiunea cercetării refuzului instanţei de apel de a aplica art. 4 din Legea nr. 554/2004 (excepţia de nelegalitate), nici această critică nu poate fi reţinută în condiţiile în care, în hotărârea atacată, s-a reţinut explicit că: "în lipsa titlului/certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra imobilelor revendicate, celelalte susţineri ale reclamantului nu se mai impun a fi analizate". Astfel s-a statuat că, în situaţia în care recurenta nu a făcut dovada dreptului de proprietate pretins, nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs, deci, inclusiv cele care vizează legalitatea titlului pârâtei.

Prin urmare, nu este vorba de o omisiune a analizării criticii respective, ci de o apreciere jurisdicţională asupra nerelevanţei unei astfel de analize, în condiţiile în care s-a apreciat că, prioritar, era ca reclamanta să îşi dovedească titlul său de proprietate, după care să procedeze la combaterea titlului pârâtei.

Cum motivele contestaţiei în anulare au caracter limitativ şi sunt de strictă interpretare, calea de atac nu poate fi exercitată pentru interpretarea unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural, neputându-se repune în discuţie aspectele de drept deja dezbătute, pentru o nouă rejudecare a cauzei.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul SN Institutul Pasteur S.A. împotriva Deciziei nr. 3880 din 8 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2013.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2019.

GGC - NN