Recourse annulled for insufficient stamp duty on non-pecuniary civil matter

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub Dosar nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., recunoaşterea pe teritoriul României a efectelor hotărârii pronunţate la 20.05.2015 de Tribunalul din Civitavecchia Italia, pentru a beneficia de puterea lucrului judecat şi a fi pusă în executare în România.

Prin Sentinţa civilă nr. 887/2017, Tribunalul Bacău a declinat în favoarea Tribunalului Sibiu competenţa de soluţionare a cererii, faţă de dispoziţiile art. 1099 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 26 ianuarie 2018.

Prin Sentinţa civilă nr. 176 din 04 iulie 2018, Tribunalul Sibiu a admis acţiunea şi în consecinţă, a dispus recunoaşterea pe teritoriul României a efectelor hotărârii pronunţate la 20 mai 2015 de Tribunalul din Civitavecchia Italia, prin care s-a stabilit locuinţa minorului C., la mamă, s-a stabilit exercitarea autorităţii părinteşti faţă de acest minor exclusiv de către mamă, s-au interzis temporar întâlnirile dintre tată şi minor şi s-a stabilit ca tatăl să plătească o contribuţie de întreţinere de 200 euro lunar în favoarea minorului.

Prin Decizia civilă nr. 1033/2018 din 30 octombrie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă a admis apelul declarat de pârâtul B. împotriva Sentinţei civile nr. 176/2018, pronunţată de Tribunalul Sibiu şi a schimbat sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei atacate şi menţinerea Sentinţei civile nr. 176 din 04 iulie 2018, pronunţată de Tribunalul Sibiu.

Prin cererea de recurs, recurenta a arătat că instanţa a admis apelul intimatului, printr-o interpretare greşită a normelor de drept material, fără însă a indica care sunt acele norme de drept material interpretate greşit ori nesocotite de către instanţa de judecată.

Prin rezoluţia din data de 04 martie 2019, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare. Totodată, s-a pus în vedere recurentei să facă dovada achitării diferenţei taxei judiciare de timbru în cuantum de 90 RON, în temeiul art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. În temeiul art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, s-a pus în vedere recurentei că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, iar în temeiul art. 33 alin. (2) din acelaşi act normativ că are posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului întocmit la 7 mai 2019, raportorul a reţinut că, urmare a verificărilor prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii, în sensul că recurenta a indicat formal motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a aduce, în concret, critici de nelegalitate cu privire la decizia atacată.

De asemenea, raportorul a arătat că recursul nu a fost declarat în termenul prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ. şi nu este legal timbrat, cu toate că la data de 12 martie 2019, recurenta a fost citată cu menţiunea de a achita diferenţa de taxă judiciară de timbru în cuantum de 90 RON, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, sub sancţiunea anulării cererii.

Constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., în procedura de filtru, prin rezoluţia din 07 mai 2019, s-a dispus comunicarea raportului părţilor, însă acestea nu au depus puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând cu prioritate excepţia netimbrării recursului, reţinută prin raport, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

De asemenea, art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speţă, prin actul de procedură (adresa din data de 06 martie 2019, aflată la dosarul de recurs) comunicat la data de 12 martie 2019 (potrivit dovezii de comunicare aflată la dosarul de recurs), s-a pus în vedere recurentei să depună la dosar, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, dovada achitării diferenţei taxei judiciare de timbru în cuantum de 90 RON, sub sancţiunea anulării cererii, ca insuficient timbrată.

Cum însă, recurenta nu a făcut dovada achitării diferenţei taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanţă, în raport de prevederile art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este insuficient timbrat, astfel încât se impune sancţiunea anulării recursului declarat reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 1033/2018 din data de 30 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 1033/2018 din data de 30 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 octombrie 2019.

GGC - NN