Judicial error compensation claims limited to two instances, barring cassation appeal

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, la 24 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, obligarea acestuia la repararea prejudiciului material în cuantum de 20.000 RON, actualizat de la data introducerii acţiunii până la achitarea efectivă, prin plata dobânzii fiscale, la repararea prejudiciului moral în valoare de 100.000 euro, sau echivalentul în RON la cursul BNR de la data efectuării plăţii, urmare a erorii judiciare cauzate prin procesul penal declanşat la 22 decembrie 2014 şi finalizat la 8 februarie 2017.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe art. 52 alin. (3) şi art. 53 din Constituţia României, art. 5 parag. 5, art. 6 parag. 1 şi 2 şi art. 8 parag. 1 şi 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, art. 538 - 541 C. proc. pen.

Prin încheierea din camera de consiliu din 8 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale a completelor specializate în litigiile de muncă şi asigurări sociale şi, în raport de dispoziţiile art. 541 alin. (3) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completelor specializate în fonduri civile, reţinând că obiectul acesteia constă în obligarea statului la repararea prejudiciului material în cuantum de 20.000 RON şi a prejudiciului moral de 100.000 euro, urmare a erorii cauzate prin procesul penal declanşat la 22 decembrie 2017 şi finalizat la 8 februarie 2017.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă, la 12 iunie 2017, sub nr. x/2017.

Prin Sentinţa nr. 1039 din 28 septembrie 2017, Tribunalul Suceava, secţia I civilă, a respins, ca nefondată, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, şi a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti.

Prin Decizia nr. 100 din 31 ianuarie 2019, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 1039 din 28 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul A. la 01 aprilie 2019 (data depunerii la oficiul poştal).

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 15 aprilie 2019, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 10 filtru.

Prin rezoluţia completului din data de 18 aprilie 2019, s-a dispus întocmirea, de către magistratul asistent, a raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

Prin raportul întocmit la data de 20 mai 2019, raportorul a reţinut că împotriva Deciziei nr. 100 din 31 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului, dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată - repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, pentru care legiuitorul a instituit două grade de jurisdicţie, respectiv fond şi apel.

Constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., în procedura de filtru, prin rezoluţia din 20 mai 2019, s-a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru a depune puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 21 iunie 2019, intimatul-pârât Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, a depus punct de vedere la raport, prin care a arătat că este de acord cu cele reţinute prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar recursul declarat în cauză este inadmisibil potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (2) C. proc. civ.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia inadmisibilităţii recursului reţinută prin raport, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit prevederilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În cauză, litigiul dedus judecăţii are ca obiect cererea de chemare în judecată întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art. 538 - 541 C. proc. pen., înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă, la 24 mai 2017, prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, obligarea acestuia la repararea prejudiciului material în cuantum de 20.000 RON, actualizat de la data introducerii acţiunii până la achitarea efectivă prin plata dobânzii fiscale, la repararea prejudiciului moral în valoare de 100.000 euro sau echivalentul în RON la cursul BNR de la data efectuării plăţii, urmare erorii judiciare cauzate prin procesul penal declanşat la 22 decembrie 2014 şi finalizat la 8 februarie 2017.

Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Conform art. 483 alin. (2) din acelaşi act normativ, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei de fond, respectiv 24 mai 2017, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) şi până la data de 31 decembrie 2015 (termen care a fost prorogat succesiv prin O.U.G. nr. 62/2015 şi ale O.U.G. nr. 95/2016, până la 31 decembrie 2018), nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare.

Faţă de dispoziţiile legale mai sus evocate, se constată că pentru litigiile având ca obiect cereri privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, au fost instituite două grade de jurisdicţie, respectiv fond şi apel.

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

În cauză, Decizia nr. 100 din 31 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, este definitivă, în înţelesul textului legal menţionat, motiv pentru care împotriva acesteia nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 100 din data de 31 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 100 din data de 31 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, ca inadmisibil.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 octombrie 2019.

GGC - NN