Insufficiency of cassation grounds: factual re-litigation and unsubstantiated procedural claims preclude extraordinary review

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 04 ianuarie 2019, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, reclamanta A., în nume personal şi în calitate de reprezentant al reclamantei SC B. SRL, a declarat recurs împotriva încheierii din 22 noiembrie 2018 şi a Deciziei nr. 2983 din data de 6 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 21 ianuarie 2019 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru CF x.

Prin recursul formulat, reclamantele au invocat, în drept, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. şi au solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

După expunerea situaţiei de fapt, reclamantele au susţinut că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, iar hotărârea cuprinde motive contradictorii, străine de natura cauzei, fiind dată cu aplicarea greşită a normelor juridice.

În opinia recurentelor, judecata dosarului s-a realizat cu încălcarea dreptului acestora la apărare şi egalitate de şanse în faţa legii, ambele instanţe favorizând pârâţii, dovada acestei susţineri constând în faptul că instanţa nu a stabilit situaţia reală de fapt.

De asemenea, recurentele au mai susţinut că instanţa de apel, fără să cerceteze probele, a reţinut doar faptul că la data de 01.08.2015 contractul a încetat, însă nu a analizat obligaţiile spitalului impuse de legiuitor de a organiza licitaţia ori de a le despăgubi cu valoarea patrimonială a investiţiei.

Totodată, recurentele au afirmat că hotărârea instanţei de fond, precum şi cea pronunţată de instanţa de apel sunt nule de drept, întrucât "nu au la bază adevărul stabilit prin probe".

Prin întâmpinarea formulată la data de 28 martie 2019, intimatul Consiliul local al municipiului Târgovişte a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului din perspectiva neîncadrării criticilor în niciunul din motivele prevăzute limitativ la art. 488 C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, recursul îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege, este declarat în termen legal, este legal timbrat, iar părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei atacate; de asemenea, s-a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi a încadrării criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., reţinându-se că intimatul Consiliul local al municipiului Târgovişte a invocat, prin întâmpinare, excepţia nulităţii recursului din perspectiva neîncadrării criticilor în niciunul din motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Părţile nu au depus puncte de vedere asupra raportului.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul Consiliul local al municipiului Târgovişte, prin întâmpinare, şi reţinută prin raport, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Prin încheierea din data de 22 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, instanţa de apel a amânat pronunţarea cauzei, pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, iar prin hotărârea recurată, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 02 iulie 2018 şi a Sentinţei civile nr. 1146 din data de 26 iunie 2018, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de ANAF Dâmboviţa, Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte, Consiliul Local al Municipiului Târgovişte şi Unitatea Administrativ-Teritorială Târgovişte, prin Primar, instanţa reţinând că, în mod corect, tribunalul a constat că nu există dovada săvârşirii de către vreunul dintre intimaţii-pârâţi de activităţi prin care să fi fost încălcate prevederi legale ori a existenţei unor fapte ilicite săvârşite cu vinovăţie de către pârâţi, situaţie în care, corect, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea promovată de reclamanta A..

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că recurentele-reclamante au indicat formal motivele de casare prevăzute la art. 488 pct. 5,6 şi 8 C. proc. civ., întrucât, prin cererea de recurs, nu au arătat care sunt, în concret, motivele de nelegalitate ale încheierii din data de 22 noiembrie 2018 şi ale Deciziei nr. 2983 din 06 decembrie 2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Raportat la susţinerile din memoriul de recurs cu privire la pierderea locului de muncă al angajaţilor, ultima sursă de existenţă a familiilor acestora, fiindu-le grav afectate, demnitatea, dreptul la muncă, patrimoniu şi un trai decent, Înalta Curte constată că aceste critici ale recurentelor nu vizează argumentele avute în vedere la pronunţarea soluţiei de respingere a apelului, ca nefondat, ci reprezintă o reluare a susţinerilor privind fondul cauzei, cu trimitere la materialul probatoriu din care susţin că reiese că au existat numeroase cereri adresate spitalului pentru întocmirea documentaţiei şi organizarea licitaţiei, la care reclamanta a dorit să participe, cereri cărora spitalul a refuzat să le dea curs.

Cu privire la critica referitoare la încălcarea, de către instanţa de apel, a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, Înalta Curte constată că recurentele nu au indicat normele de procedură pretins încălcate şi nici nu au adus argumente în susţinerea acestei critici, care să poată fi subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocate de recurentă.

De asemenea, nici în susţinerea criticii că hotărârea cuprinde motive contradictorii, străine de natura cauzei, fiind dată cu aplicarea greşită a normelor juridice, recurentele nu au dezvoltat, în concret, critici prin care să pună în discuţie modul în care instanţa de apel a interpretat sau aplicat normele legale aplicabile în cauză şi nici nu au arătat care sunt motivele contractorii din cuprinsul hotărârii atacate.

În acest sens, Înalta Curte menţionează că simpla indicare a unor texte de lege nu este suficientă pentru declanşarea mecanismului de exercitare a recursului, ci este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

Referitor la critica recurentelor că instanţa de apel, fără a cerceta probele, a reţinut că, la data de 01 august 2015, contractul a încetat, Înalta Curte reţine că recurenta a ignorat specificul căii extraordinare de atac a recursului, prin intermediul căreia pot fi valorificate doar critici care să vizeze greşita aplicare a legii de către instanţa de apel şi au dedus judecăţii aspecte care privesc modalitatea de administrare a probatoriului şi de evaluare a acestuia de către instanţa de apel, aspecte care constituie motive de netemeinicie ale hotărârii recurate, care nu pot fi supuse cenzurii în calea extraordinară de atac a recursului.

Astfel, recurentele au nesocotit reglementarea şi conţinutul motivelor de recurs prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., care permit controlul de legalitate al hotărârii atacate în limite precis determinate.

Pentru aceste considerente, cum aspectele susţinute reclamantele A. şi SC B. SRL, prin reprezentant A., nu pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5), va anula recursul declarat de acestea împotriva încheierii din 22 noiembrie 2018 şi a Deciziei civile nr. 2983 din data de 6 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantele A. şi SC B. SRL, prin reprezentant A., împotriva încheierii din 22 noiembrie 2018 şi a Deciziei civile nr. 2983 din data de 6 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 octombrie 2019.

GGC - GV