Exclusive territorial jurisdiction for enforcement appeals and timing of jurisdictional objections in conflict of competence proceedings

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, secţia civilă, sub numărul x/200/2019, la data de 28 august 2018, formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimaţii B., Regia Autonomă Municipală "RAM" Buzău, Primăria municipiului Buzău, C., Consiliul Local Buzău, SC D. SRL - punct de lucru Buzău, E. SRL, Biroul Român de Metrologie Legală şi F., s-a solicitat anularea actelor de executare în Dosarul execuţional nr. x/2018 al B..

Pentru termenul de judecată stabilit la data de 25 septembrie 2018, instanţa a dispus citarea contestatorului cu menţiunea de a indica cu cine înţelege să se judece, respectiv de a indica intimatul din contestaţia la executare formulată şi domiciliul/sediul social.

Contestatorul, la termenul de judecată din data de 25 septembrie 2018, a arătat că solicită citarea, în calitate de intimaţi, a RAM Buzău, Primăriei Mun. Buzău, C., Consiliului Local Buzău şi societăţii D. SRL.

La data de 16 noiembrie 2018, contestatorul a depus o cerere prin care a solicitat şi citarea a altor persoane, în calitate de intimaţi.

La termenul de judecată din data de 20.11.2018 instanţa a constatat lipsa de procedură cu intimata D. SRL, amânând cauza în vederea citării legale a societăţii.

La termenul din data de 15 ianuarie 2019 instanţa, ţinând seama de cererea depusă la data de 16 noiembrie 2018, a dispus introducerea în cauză a intimaţilor indicaţi în cuprinsul precizărilor formulate, respectiv E. SRL, Biroul Român De Metrologie Legală, F.

La termenul de judecată din data de 26 februarie 2019, instanţa a apreciat că, întrucât este lămurit cadrul procesual şi părţile legal citate, trebuie să pună în discuţie competenţa generală, teritorială şi materială.

Contestatorul a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, motivat de faptul că domiciliază în Bucureşti, str. x, apt. 100.

Prin Sentinţa civilă nr. 1151 din 12 martie 2019, Judecătoria Buzău, secţia civilă, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de către contestator, şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În motivare, această instanţă a reţinut că, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 coroborat cu art. 714 C. proc. civ., în cererile având ca obiect contestaţie la executare, competenţa teritorială este exclusivă, respectiv cea de la domiciliul/sediul debitorului, iar părţile nu o pot înlătura.

În cauză, contrar susţinerilor intimatei Regia Autonomă Municipală RAM Buzău, instanţa a arătat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., întrucât cererea are ca obiect contestaţie la executare şi nu se circumscrie cererilor prevăzute la art. 113-115 C. proc. civ., respectiv celor pentru care este reglementată o competenţă teritorială alternativă, când reclamantul poate alege instanţa care să soluţioneze cauza.

În baza anexei H.G. nr. 337/1993 privind stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, domiciliul debitorului se află în circumscripţia Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

Prin urmare, în temeiul art. 130 alin. (2) raportat la art. 129 alin. (2) pct. 3 şi art. 714 C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Buzău, invocată de către contestator, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 04 mai 2019.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 3619/2019 din 30 mai 2019, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de contestatorul A., în favoarea Judecătoriei Buzău; a dispus suspendarea judecăţii; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În motivare, această instanţă a arătat că potrivit art. 130 alin. (2) coroborat cu art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Buzău avea obligaţia de a-şi stabili competenţa la primul termen de judecată la care părţile erau legal citate, acest lucru realizându-se la termenul din 15 ianuarie 2019.

Faţă de această constatare, invocarea de către contestator a excepţiei necompetenţei teritoriale exclusive la termenul din data de 26 februarie 2019 este tardivă, niciuna dintre părţi sau instanţa neavând posibilitatea invocării acestui incident ulterior termenului de judecată din 15 ianuarie 2019.

Astfel, eventuala necompetenţă teritorială de ordine publică s-a acoperit ulterior primului termen de judecată pe rolul Judecătoriei Buzău, această instanţă devenind unica instanţă aptă de a soluţiona litigiul.

Instanţa a arătat că, la termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2019, contestatorul, care a fost prezent şi la cele două termene anterioare, a formulat o cerere adiţională, prin care a solicitat introducerea în cauză a altor intimaţi, cerere care se soluţionează de către instanţa competentă, existând aşadar obligaţia instanţei de a-şi stabili competenţa înainte de a verifica respectarea limitelor procesuale în care s-a realizat modificarea cererii principale de către contestator, respectiv a dispoziţiilor art. 204 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, invocată din oficiu, şi, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Buzău.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 714 alin. (1), coroborate cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Din aceste prevederi legale rezultă că, în cazul contestaţiei la executare, competenţa teritorială este una exclusivă, astfel încât, în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispoziţiile procedurale care reglementează necompetenţa de ordine publică, potrivit 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 130 şi art. 131 C. proc. civ. prevăd termenul pentru invocarea necompetenţei de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenţei de către instanţă, la "primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", excepţia pentru depăşirea acestui termen fiind cea prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

În cauza dedusă judecăţii, prin cererea înregistrată la data de 28 august 2018, pe rolul Judecătoriei Buzău, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. şi Asociaţii, a solicitat anularea actelor de executare efectuate în dosarul execuţional nr. x/2018.

La solicitarea instanţei de a preciza cadrul procesual, la termenul de judecată din 25 septembrie 2018, contestatorul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de intimaţi, a RAM Buzău, Primăriei Mun. Buzău, C., Consiliului Local Buzău şi societăţii D. SRL.

La termenul de judecată din 20 noiembrie 2018, instanţa a constatat lipsa de procedură cu intimata SC D. SRL, iar la termenul din 15 ianuarie 2019, contestatorul a solicitat introducerea în cauză a intimaţilor E. SRL, Biroul Român de Metrologie Legală şi SC F. SRL.

Contestatorul a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Buzău la termenul din 26 februarie 2019, iar prin Sentinţa civilă nr. 1151 din 12 martie 2019, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Faţă de succesiunea actelor de procedură efectuate, Înalta Curte constată că primul termen de judecată, în sensul art. 130 alin. (2) C. proc. civ., cu procedura de citare legal îndeplinită, a fost termenul din 26 februarie 2019, când instanţa a procedat la verificarea competenţei sale generale, materiale şi teritoriale în soluţionarea contestaţiei la executare.

Înalta Curte reţine că excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată în termenul legal, de către contestator, iar faptul că a fost soluţionată ulterior primului termen de judecată nu determină nerespectarea dispoziţiilor art. 131 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., atât timp cât, anterior, au fost soluţionate aspecte prioritare privind stabilirea cadrului procesual şi îndeplinirea procedurii de citare cu intimaţii nou introduşi, scopul textului legal invocat fiind ca problema competenţei să fie tranşată cu prioritate, însă, în ipoteza în care nu există alte aspecte prioritare.

Pentru aceste considerente, întrucât domiciliul debitorului A. este în Bucureşti, str. x, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de contestatorul A. în contradictoriu cu intimaţii C., Biroul Român de Metrologie Legală, Regia Autonomă Municipală "RAM" Buzău, Consiliul Local Buzău, SC F. SRL, B., SC D. SRL - punct de lucru Buzău, Primăria municipiului Buzău şi E. SRL, având ca obiect "contestaţie la executare", în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 octombrie 2019.

GGC - GV