Territorial jurisdiction for exclusive parental authority and child residence: exclusive competence of the court where the minor resided at the time of filing

Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi, la data de 4 aprilie 2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând exercitarea autorităţii părinteşti exclusive cu privire la minorul C., stabilirea locuinţei minorului la reclamantă şi obligarea pârâtului la plata unei contribuţii de întreţinere în favoarea minorului.

Prin Sentinţa nr. 5861 din 29 octombrie 2018, Judecătoria Galaţi a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

În motivare, a reţinut că, în materie de exercitare autoritate părintească, cauză privitoare la persoane şi nu la bunuri, competenţa teritorială este absolută, astfel încât părţile nu pot face o alegere de competenţă în favoarea altei instanţe decât cea stabilită de lege.

A reţinut incidenţa art. 114 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia, în lipsa unor prevederi exprese, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

În speţă, din susţinerile reclamantei, instanţa a reţinut că minorul locuieşte în Germania, or, raportat la locuinţa minorului, competenţa de soluţionare a cererii de exercitare autoritate părintească şi stabilire domiciliu minor ar reveni unei instanţe mai bine plasată pentru administrarea probelor necesare soluţionării cererii.

Din această perspectivă, instanţa nu a reţinut argumentele reclamantei potrivit cărora, deşi minorul în prezent locuieşte împreună cu mama în Germania, la data introducerii cererii domiciliul acestuia se afla în Galaţi.

Instanţa a constatat că pârâtul are domiciliul în oraşul Timişoara, în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Timişoara, iar nu a Judecătoriei Galaţi.

Învestită prin declinare, Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă, a pronunţat Sentinţa nr. 534 din 17 ianuarie 2019, prin care a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Galaţi.

A constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţă competentă să soluţioneze conflictul de competenţă.

În motivare, a reţinut că, în raport de art. 106 C. civ., art. 107 C. civ., art. 486 - art. 505 C. civ., capetele de cerere ale acţiunii reclamantei privesc ocrotirea copilului minor al părţilor, astfel că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., care reprezintă o dispoziţie specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, dispoziţie derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 C. proc. civ.

Din interpretarea per a contrario a art. 126 alin. (1) C. proc. civ., judecătoria a reţinut că, în ceea ce priveşte cererile referitoare la persoane, aşa cum este şi cererea reclamantei, privitoare la autoritatea părintească şi la locuinţa copilului minor al părţilor, competenţa teritorială este una exclusivă, absolută, cu toate consecinţele ce decurg de aici, inclusiv aceea a posibilităţii invocării ei din oficiu, de către instanţă, conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ. Caracterul de ordine publică sau de ordine privată al normelor de competenţă teritorială rezultă din combinarea art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. cu art. 126 C. proc. civ., ceea ce înseamnă că despre norma înscrisă în art. 114 alin. (1) C. proc. civ. nu se poate spune că este o normă de ordine privată, fără a se ţine seama şi de natura pricinii.

Din conţinutul cererii de chemare în judecată, la data formulării acţiunii, judecătoria a reţinut că minorul nu locuia în Germania, la reclamantă, şi nici cu pârâtul, în Timişoara, aspect necontestat de pârât.

La primul termen de judecată, de la Judecătoria Galaţi, s-a specificat, de către reclamantă şi de către avocata ei, că, la data sesizării instanţei, 4 aprilie 2018, fiul minor al părţilor locuia în judeţul Galaţi, împreună cu bunicii lui materni, plecând în Germania, cu reclamanta, abia în luna august 2018.

Judecătoria a mai constatat şi că nu s-a susţinut şi nici dovedit de către pârât că minorul ar fi avut, la acel moment, domiciliul sau reşedinţa în Timişoara.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Art. 106 C. civ. prevede la alin. (1) că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (…) iar potrivit art. 107 C. proc. civ., " Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 114 C. proc. civ. prevede că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Titlul IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziţii cu privire la autoritatea părintească şi exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, dispoziţii conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor izvorând din neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497) sau la exercitarea autorităţii părinteşti (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.).

Conform acestor dispoziţii, aceleiaşi instanţe de tutelă îi revine competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul dintre părinţi (art. 398 alin. (1) C. civ.), stabilirea locuinţei copilului minor în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului (art. 400 alin. (1) C. civ.) sau stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor (art. 402 alin. (1) C. civ.).

Având în vedere dispoziţiile art. 114 C. proc. civ. mai sus citate, Înalta Curte constată că, pentru cererea reclamantei, care are ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti şi stabilirea locuinţei minorului, este reglementată o competenţa în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Din înscrisurile aflate la dosar şi declaraţiile reclamatei, prin avocat, făcute în şedinţa din data 26 octombrie 2018, când instanţa a rămas în pronunţare, Înalta Curte reţine că la data sesizării instanţei de judecată minorul locuia cu bunicii, în judeţul Galaţi.

Aşa fiind, în aplicarea textului de lege mai sus citat, cum persoana ocrotită se afla la data sesizării instanţei în judeţul Galaţi, Înalta Curte urmează să stabilească competenţa de soluţionare a prezentei cereri de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Galaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 iunie 2019.

GGC - CP