Territorial jurisdiction for forced real estate execution against multiple debtors with different domiciles under Article 651 of the Code of Civil Procedure
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning territorial competence to the Cornetu Court for the approval of a forced real estate execution, thereby rejecting the Filiași Court's declination. The dispute arose between a professional bailiff society acting for a creditor and multiple debtors—a judicial bailiff office and a real estate company—regarding the enforcement of a debt of approximately 742,568 RON secured by a mortgage on properties owned by the corporate debtor, where the initial filing at the Cornetu Court was declined in favor of the Filiași Court based on the main debtor's registered office, which then referred the case back. The Court held that under Article 651(1) of the Civil Procedure Code, when forced execution is directed against multiple debtors with different domiciles or registered offices, the competent court is the one in whose jurisdiction any of the debtors is located; applying the principles of legal prorogation and the plaintiff's choice among competent courts under Articles 112 and 116 of the Civil Procedure Code by analogy, the initial filing by the bailiff at the Cornetu Court validly fixed territorial competence because it corresponded to the location of two out of the three debtors.
Legislator headnote
AI generatedart. 112 C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 666 C. proc. civ; Territorial jurisdiction for forced real estate execution against multiple debtors with different domiciles under Article 651 of the Code of Civil Procedure: , cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 651 alin. (1), art. 652, art. 817, art. 819, art. 666 alin. (1) şi următoarele din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:
Prin Cererea înregistrată la data de 24 februarie 2019 pe rolul Judecătoriei Cornetu, Societatea Profesională de Executori Judecătoreşti A., prin executorul judecătoresc B., pentru creditoarea C. SA, în contradictoriu cu debitorii Birou Executor Judecătoresc D. şi E. SRL (dobânditor al imobilelor ipotecate în favoarea C. SA), a solicitat încuviinţarea executării silite imobiliare asupra imobilelor nominalizate în cuprinsul cererii introductive, proprietatea societăţii E. SRL, executarea privind recuperarea creanţei creditoarei în valoare de 742.567,60 RON, la care se adaugă dobânzile aferente ce vor curge până la stingerea integrală a creanţei aflate în sold.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 651 alin. (1), art. 652, art. 817, art. 819, art. 666 alin. (1) şi următoarele din C. proc. civ.
Prin Sentinţa civilă nr. 522 din 8 februarie 2019 Judecătoria Cornetu a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Filiaşi.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că la data depunerii cererii de executare silită la executor, respectiv 7 noiembrie 2018, debitorul principal BEJ D. avea sediul în Filiaşi, Bd. x, judeţ Dolj, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, localitate ce se află în circumscripţia Judecătoriei Filiaşi.
Învestită prin declinare, Judecătoria Filiaşi a pronunţat Sentinţa civilă nr. 211 din 21 martie 2019 prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În considerentele hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că stabilirea competenţei instanţei de executare se face prin raportare la sediul societăţii debitoare care are în proprietate imobilele faţă de care se solicită încuviinţarea executării silite - societatea E. S.R.L. cu sediul în oraşul Pantelimon, str. x, judeţul Ilfov.
Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie acţiunea prin care petenta Societatea Profesională de Executori Judecătoreşti A., prin executor judecătoresc B., pentru creditoarea C. S.A., în contradictoriu cu debitorii BEJ D. şi E. SRL (dobânditor al imobilelor ipotecate în favoarea C. SA), a solicitat încuviinţarea executării silite imobiliare.
În materia executării silite sunt relevante pentru stabilirea competenţei dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., în temeiul cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În speţă, debitorul BEJ D. a garantat rambursarea creditului acordat de creditoarea C. SA cu imobilele menţionate în cerere, împotriva debitorilor:
- Birou Executor Judecătoresc D. - sediul în Filiaşi, jud. Dolj
- D. (garant fidejusor) - cu domiciliul în Filiaşi, jud. Dolj
- E. SRL - cu sediul în Pantelimon, jud. Ilfov.
Cum executarea silită a fost îndreptată împotriva mai multor debitori, având domicilii/sedii diferite, în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., competenţa, ca instanţă de executare, ar reveni atât Judecătoriei Filiaşi, cât şi Judecătoriei Cornetu.
Înalta Curte reţine că, în absenţa unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanţa de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii sau domicilii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, text legal ce reglementează prorogarea legală de competenţă în cazul pluralităţii de pârâţi.
De asemenea, devin aplicabile şi dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
În cauza dedusă judecăţii, prin depunerea cererii de încuviinţare a executării silite la Judecătoria Cornetu, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 666 C. proc. civ., executorul judecătoresc a ales între cele două instanţe deopotrivă competente, fixând, în mod definitiv, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
În consecinţă, având în vedere că, prin cererea formulată executorul judecătoresc a sesizat mai întâi Judecătoria Cornetu, instanţă de executare competentă în raport de sediul, respectiv domiciliul a doi dintre cei trei debitori, faţă de dispoziţiile legale mai sus menţionate, Înalta Curte constată că aparţine acestei instanţe competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 iunie 2019.
GGC - CP