Court ruling fixes territorial competence in Bucharest Court for forced execution authorization, rejecting lower court's declination to Podu Turcului.

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la 14 martie 2019, petentul BEJ A. a solicitat încuviinţarea executării silite pornită la cererea creditoarei B., împotriva debitorilor C., D. şi E., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x din 2 februarie 2016, în vederea recuperării creanţei rezultate din titlul executoriu, precum şi a cheltuielilor de executare silită.

Prin Sentinţa civilă nr. 2304 din 18 martie 2019 Judecătoria Braşov a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Podu Turcului.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. - instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Din verificările efectuate în sistemul DEPABD, dispuse din oficiu de instanţă, a reieşit faptul că debitorul principal C. are domiciliul actual în judeţul Bacău, astfel încât instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Podu Turcului, instanţă în a cărei circumscripţie se afla domiciliul debitorului C. la data sesizării organului de executare.

Învestită prin declinare, Judecătoria Podu Turcului a pronunţat Încheierea din camera de consiliu din 2 aprilie 2019 prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În considerentele hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că cererea de încuviinţare a executării silite a fost îndreptată împotriva mai multor debitori - C., D. şi E., fiind format un dosar unic de executare silită.

A reţinut, de asemenea, că în Contractul de credit nr. x din 2 februarie 2016 C. şi D. au calitatea de co-împrumutaţi, iar E. are calitatea de garant, iar beneficiari ai creditului au fost deopotrivă C. şi D., care în faza de executare silită dobândesc calitatea de codebitori.

Prin depunerea cererii de încuviinţare a executării silite la Judecătoria Braşov, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 666 C. proc. civ., executorul judecătoresc a ales între mai multe instanţe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cauzei în legătură cu care s-a ivit conflictul negativ de competenţă, îl constituie cererea de încuviinţare a executării silite pornită la cererea creditoarei B., împotriva debitorilor C., D. şi E., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x din 2 februarie 2016.

În materia executării silite, sunt relevante pentru stabilirea competenţei dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., în temeiul cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În cauză, executarea silită a fost îndreptată împotriva mai multor debitori - C., D. şi E., având domicilii diferite, considerent pentru care, în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., competenţa, ca instanţă de executare, ar reveni atât Judecătoriei Podu Turcului, cât şi Judecătoriei Braşov.

Înalta Curte reţine că, în absenţa unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanţa de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii sau domicilii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, text legal ce reglementează prorogarea legală de competenţă în cazul pluralităţii de pârâţi.

De asemenea, devin aplicabile şi dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În cauza dedusă judecăţii, prin depunerea cererii de încuviinţare a executării silite la Judecătoria Braşov, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 666 C. proc. civ., executorul judecătoresc a ales între cele două instanţe deopotrivă competente, fixând, în mod definitiv, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

În consecinţă, având în vedere că, prin cererea formulată executorul judecătoresc a sesizat mai întâi Judecătoria Braşov, instanţă de executare competentă în raport de sediul unuia dintre cei doi debitori principali, faţă de dispoziţiile legale mai sus menţionate, Înalta Curte constată că aparţine acestei instanţe competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 iunie 2019.

GGC - CP