Jurisdictional conflict over declaratory action for document falsity in land law proceedings: characterization as "act annulment" rather than land law dispute

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la data de 5 octombrie 2016 sub Dosar nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Comisia Judeţeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia Comunală de Fond funciar Breaza, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună înscrierea în fals a înscrisurilor intitulate "declaraţie" şi a cererii "Către comisia comunală pentru aplicarea legii fondului funciar nr. 169/1997 - Legea nr. 1/2000", ambele datate 8 ianuarie 1998 dar înregistrate la Comisia comunală de fond funciar Breaza sub nr. x din 8 ianuarie 1997, deoarece nici înscrisul şi nici semnătura nu-i aparţin.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1178 din vechiul C. civ. şi art. 308 C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 1199 din data de 19 decembrie 2017, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a respins acţiunea civilă având ca obiect "anulare act", formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Judeţeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava şi Comisia Comunală de fond funciar Breaza, ca nefondată.

Prin Decizia civilă nr. 1187 din 23 octombrie 2018 Tribunalul Suceava, secţia I civilă, a admis apelul declarat de către reclamantul A., a anulat sentinţa civilă apelată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

Împotriva acestei decizii, pârâta Comisia Comunală de fond funciar Breaza a declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, la data de 9 ianuarie 2019.

Prin Încheierea din camera de consiliu nr. 1 din 16 ianuarie 2019 Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale specializate a secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Suceava şi a trimis cauza spre soluţionare secţiei I civile a Curţii de Apel Suceava.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a arătat că prin Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Suceava nr. 20 din 1 octombrie 2018 s-a actualizat lista obiectelor din aplicaţia Ecris alocate în sfera de competenţă materială procesuală a secţiei I civile, cât şi a secţiei a II-a civile, iar cauzele având ca obiect "fond funciar" au fost date în competenţa secţiei I civile.

Prin Decizia nr. 172 din 10 aprilie 2019, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei I civile a aceleiaşi instanţe. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două secţii şi a înaintat dosarul instanţei supreme în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În considerentele hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că obiectul dedus judecăţii prin acţiunea introductivă este de anulare a unor înscrisuri pe care reclamantul le consideră a fi false, motivat de faptul că nici scrisul şi nici semnătura nu i-ar aparţine.

Prin urmare, nu se poate aprecia că un astfel de litigiu intră în categoria celor "apărute în urma aplicării Legii fondului funciar", în sensul dispoziţiilor art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, iar prin Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Suceava nr. 20 din 1 octombrie 2018, în sfera de competenţă a secţiei a II-a civilă au fost alocate cauzele având ca obiect "anulare act", astfel încât revine acestei secţii competenţa de soluţionare a cauzei.

Examinând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict de competenţa a fost interpretarea diferită a celor două secţii civile ale aceleiaşi instanţe cu privire la obiectul dedus judecăţii.

Astfel cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată ce a învestit în primă instanţă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Comisia judeţeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia comunală de fond funciar Breaza, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună înscrierea în fals a înscrisurilor intitulate "declaraţie" şi a cererii "Către comisia comunală pentru aplicarea legii fondului funciar nr. 169/1997 - Legea nr. 1/2000", arătând că nici înscrisul şi nici semnătura nu îi aparţin.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1178 din vechiul C. civ. şi art. 308 C. proc. civ.

Având în vedere conţinutul acţiunii introductive şi temeiul de drept invocat în susţinerea acesteia, se constată că pretenţia reclamantului, aşa cum a fost analizată şi cercetată atât prin hotărârea primei instanţe, cât şi prin decizia supusă controlului judecătoresc în calea extraordinară de atac a recursului, este de anulare a unor înscrisuri pe care partea le apreciază a fi false, iar nu "fond funciar".

Prin urmare, reţinând că un astfel de litigiu nu intră în categoria celor "apărute în urma aplicării Legii fondului funciar", în sensul dispoziţiilor art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 iunie 2019.

GGC - CP