Jurisdictional conflict over annulment of financial regulator's conciliation decision; classification as civil matter versus administrative act

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 7 martie 2018, reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâţii B. şi SAL-FIN, a solicitat anularea hotărârii SAL-FIN nr. 1 din data de 22 februarie 2018, privind Cererea nr. x ce a fost pronunţată de Comisia de conciliere constituită la nivelul SAL-FIN, pentru soluţionarea alternativă a litigiului dintre consumatorul B. şi profesionistul A., litigiu în care reclamanta a fost obligată să plătească suma de 10.900 RON cu titlu de penalităţi de întârziere aferente Dosarului de daună nr. x.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 96 C. proc. civ., O.G. nr. 38/2015, Legea nr. 455/2001, Legea nr. 554/2004, O.U.G. nr. 54/2016, Norma ASF nr. 23/2014.

Prin Sentinţa civilă nr. 3146 din 29 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

În motivarea soluţiei pronunţate instanţa a reţinut că potrivit art. 11 alin. (10) din Anexa nr. 2 a Regulamentului nr. 4/2016 al Autorităţii de Supraveghere Financiară privind organizarea şi funcţionarea Entităţii de Soluţionare Alternative a Litigiilor în domeniul financiar nonbancar, hotărârea Comisiei de conciliere poate fi atacată la instanţa de judecată competentă.

În aceste condiţii, în lipsa unei norme speciale de competenţă care să aloce soluţionarea acestui litigiu în competenţa instanţelor de contencios administrativ, reţinând că hotărârea Comisiei de conciliere nu are natura unui act administrativ sau a unui act administrativ-jurisdicţional în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 554/2004 şi având în vedere că raportul juridic soluţionat prin hotărârea atacată are ca părţi un consumator şi un profesionist, Curtea a constatat că aparţine instanţei de drept comun competenţa de soluţionare a cauzei, instanţa competentă material urmând a fi determinată potrivit criteriului valoric.

Astfel, având în vedere cuantumul sumei solicitate cu titlu de penalităţi de întârziere în cadrul dosarului de daună, respectiv 10.900 RON, în temeiul art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materială şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Învestită prin declinare, Judecătoria Slobozia a pronunţat Sentinţa nr. 747 din 29 martie 2019 prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă vizează anularea unei hotărâri emisă de o structură din cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară, respectiv SAL-FIN - autoritate publică de nivel central, iar hotărârea pronunţată de această autoritate are caracterul unui act administrativ, astfel încât competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine Curţii de Apel Bucureşti.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul acţiunii este reprezentat de anularea Hotărârii nr. 1 din 22 februarie 2018 pronunţată de SAL-FIN în soluţionarea unui litigiu dintre reclamanta A. SA şi pârâta B.

Înalta Curte reţine că înscrisul contestat nu reprezintă un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât acesta nu este emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, şi nu se identifică cu sintagma "dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice" în înţelesul acestui act normativ.

Hotărârea ce face obiectul litigiului dedus judecăţii a fost pronunţată în Dosarul SAL-FIN nr. x, privind diferendul dintre reclamantă şi pârâta B., în temeiul dispoziţiilor Regulamentului Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 4/2016 privind organizarea şi funcţionarea Entităţii de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar nonbancar (SAL-FIN).

Potrivit art. 1 din Regulamentul Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 4/2016 privind organizarea şi funcţionarea Entităţii de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar nonbancar (SAL-FIN), această Entitate de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar non-bancar este înfiinţată în cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară şi este constituită în baza Ordonanţei Guvernului nr. 38/2015 privind soluţionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori şi comercianţi, oferind posibilitatea soluţionării unui litigiu printr-o procedură ASAL, ce funcţionează exclusiv în cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară.

Potrivit art. 9 alin. (10) din Anexa nr. 2 a Regulamentului nr. 4/2016 al Autorităţii de Supraveghere Financiară privind organizarea şi funcţionarea Entităţii de Soluţionare Alternative a Litigiilor în domeniul financiar nonbancar, hotărârea Comisiei de conciliere poate fi atacată la instanţa de judecată competentă.

Având în vedere considerentele expuse, în lipsa unei norme speciale de competenţă care să atribuie soluţionarea acestui tip de litigiu în competenţa instanţelor de contencios administrativ, reţinând că hotărârea a cărei anulare se solicită nu are natura unui act administrativ în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 iunie 2019.

GGC - CP