Recusal appeal against refusal to recuse appellate judges: premature exercise under Art. 53 C. proc. civ. requiring a final judgment on the merits

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18.09.2014, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2016, reclamantele A. şi B., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, anularea Deciziei de compensare nr. 7.275/18.02.2016, emisă de către pârâtă şi stabilirea de către instanţă a existenţei, întinderii şi a valorii reale a drepturilor ce li se cuvin pentru suprafaţa de teren de 14,78 ha; obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de compensare prin puncte privind această suprafaţă de teren; obligarea pârâtei la plata daunelor materiale simbolice de 1 euro şi dobânda bancară din ziua plăţii aferentă valorii terenului, calculată de la data introducerii acţiunii până la data emiterii deciziei de compensare, precum şi la plata unor daune morale de 10.000 euro, pentru neefectuarea expertizei privind terenurile proprietatea lor în Dosarul nr. x/2013, al Judecătoriei Blaj, şi în Dosarul x/2013, al Curţii de Apel Târgu Mureş, precum şi pentru neemiterea deciziei de compensare timp de peste şapte ani; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa nr. 862/16.06.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis în parte acţiunea; a anulat Decizia de compensare nr. 7.275/18.02.2016, emisă de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor; a constatat că reclamantele sunt persoane îndreptăţite la măsuri compensatorii constând în 294.838 puncte, pentru imobilul teren în suprafaţă de 14,4937 ha situat în localitatea Jidvei, jud. Alba; a obligat pârâta să emită o decizie de compensare în favoarea reclamantelor prin care să le recunoască punctajul anterior stabilit; a respins acţiunea modificată, formulată în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală de Fond Funciar Jidvei, prin Primar, şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Alba, prin Prefect, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză; a respins în rest, cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Cu prilejul judecării apelului declarat de părţi împotriva acestei sentinţe, prin cererea înregistrată la data de 27.11.2018, petenta apelantă A., a formulat cerere de recuzare a judecătorilor C. şi D., arătând că prin amânarea repetată a pronunţării a fost tergiversată soluţionarea dosarului, că încheierea de repunere a cauzei pe rol nu i-a fost comunicată, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare şi că instanţa de apel nu a analizat probele administrate, proba cu expertiză dispusă din oficiu nefiind utilă cauzei. A mai arătat petenta că anterior a mai formulat o cerere de recuzare a completului investit să judece apelul, respinsă cu o motivare sumară şi formală şi că instanţa de apel a expediat acte procedurale către sora sa, (apelanta reclamantă B.), deşi aceasta a mandatat petenta să o reprezinte în procesul pendinte.

Prin încheierea de şedinţă din 12.12.2018 pronunţată în dosar asociat nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare.

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Bucureşti, a reţinut, în esenţă, că petenta formulează critici privind modul în care a fost soluţionată (de alţi judecători decât cei recuzaţi prin cererea pendinte) o cerere de recuzare formulată anterior în litigiul de faţă (împotriva membrilor aceluiaşi complet C7 apel), critici ce nu pot forma obiect de analiză în procedura de soluţionare a acestei a doua cereri de recuzare, pentru că ele exced limitelor în care legea permite a se realiza judecata demersului având ca obiect recuzarea. Pe de altă parte, prin măsurile procesuale de amânare a pronunţării şi repunere pe rol a cauzei nu au fost încălcate drepturi procesuale ale petentei, iar aspectele legate de completarea probatoriului, respectiv acordarea mai multor termene de judecată, reprezintă chestiuni de fond, ce nu pot fi analizate în procedura reglementată de art. 41 - 42 din C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, neîncadrat în drept, petenta A., formulând următoarele critici:

- Judecătorii care au soluţionat cererea de recuzare nu au studiat dosarul, nu au analizat probele administrate şi au pronunţat hotărârea recurată cu rea-credinţă, în apărarea unor judecători nedemni, care nu îşi îndeplinesc atribuţiile legale;

- Judecătorii recuzaţi au tergiversat soluţionarea cauzei şi au încălcat drepturile procesuale ale petentei prin necomunicarea încheierilor de şedinţă pronunţate în cauză;

- Din actele şi lucrările dosarului nu rezultă de ce, după 5 amânări de pronunţare, dosarul a fost repus pe rol de către judecătorii C. şi E., iar ulterior aceasta din urmă a fost înlocuită cu judecătorul F., fiind astfel întreruptă continuitatea completului;

- Motivele pentru care a fost respinsă cererea de recuzare sunt neîntemeiate şi nu ţin cont de aspectele procedurale învederate privind tergiversarea soluţionării, încălcarea principiului continuităţii completului de judecată, şi ordonarea efectuării unei expertize inutile, cu încălcarea principiului legalităţii probelor;

- În motivele de respingere a cererii de recuzare se invocă o procedură specială, a recuzării, pentru a masca neregulile procedurale săvârşite în instrumentarea acestui dosar;

- Deşi instanţa reţine că motivul repunerii pe rol şi al administrării probei cu expertiză rezultă din dosar, în realitate această motivare reprezintă o justificare a indolenţei şi lipsei de profesionalism de care completul recuzat a dat dovadă, în condiţiile în care la fond au fost depuse extrasele de carte funciară care dovedesc categoria de folosinţă a terenului şi grila notarială pentru evaluare, probe pe baza cărora instanţa putea soluţiona cauza.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 18.04.2019, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia de la aceeaşi dată, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

La data de 15.05.2019, recurenta a formulat punct de vedere la raportul de admisibilitate, prin care a solicitat admiterea recursului şi a depus taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.

Analizând cauza, Înalta Curte, constată următoarele:

Potrivit art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Textul legal anterior citat instituie condiţii speciale privind calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării, şi anume, aceasta poate fi atacată numai de către părţi şi doar odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza.

Se constată că în speţă sunt întrunite doar parţial condiţiile reglementate de dispoziţiile legale mai sus citate, în sensul că cererea de recuzare a fost formulată de către parte, respectiv reclamanta din dosar, însă, la data declarării căii extraordinare de atac, şi anume 22.01.2019, pricina nu era soluţionată printr-o hotărâre definitivă, ci avea termen de judecată la data de 29.01.2019, iar la momentul pronunţării prezentei decizii, potrivit verificărilor efectuate prin intermediul programului Ecris de evidenţă al dosarelor, are termen de judecată la 03.09.2019.

În acest context, cum calea de atac a fost declarată anterior soluţionării pe fond a cauzei, în absenţa unei hotărâri definitive alături de care să fie exercitată, astfel cum impun dispoziţiile legale în materie, faţă de dispoziţiile art. 53 alin. (1) teza ultimă, aceasta apare ca prematur exercitată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca prematur, recursul declarat de recurenta A., împotriva încheierii de şedinţă din 12 decembrie 2018, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca prematur, recursul declarat de recurenta A., cu domiciliul în Târgu Mureş, judeţul Mureş, împotriva încheierii de şedinţă din 12 decembrie 2018, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimaţii B., cu domiciliul în Oradea, judeţul Bihor, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în Bucureşti, Calea x, Autoritatea Naţională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în Bucureşti, Calea x.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 12 iunie 2019.

GGC - OB