Decizia nr. 135/A/2018 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Deliberând asupra apelurilor declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi intimaţii inculpaţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. şi V. împotriva Sentinţei penale nr. 112 din data de 16 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2013 privind şi pe intimatul-inculpat W., în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 112 din data de 16 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpaţii O. şi S., prin avocat din art. 7 din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 din vechiul C. pen. a fost respinsă cererea Parchetului formulată în şedinţa publică de la 20 aprilie 2016 şi reiterată în şedinţa publică din data de 9 mai 2016; au fost respinse cererile privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen., formulate de inculpaţii O. şi X., precum şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 396 alin. (2), (3), (4) C. proc. pen. şi art. 103 C. proc. pen., formulată de inculpata N., prin avocat şi a condamnat pe:

1. Inculpata L., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de lege, cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., astfel în temeiul, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat - la 8 ani închisoare şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata L. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.

În condiţiile prevăzut art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatei, pe toată durata executării pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatei, pe timp de 5 ani, după executarea pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei, perioada reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu, începând de la 14 martie 2013, la 27 aprilie 2014 şi de la 27 aprilie 2014, la 18 iunie 2015.

2. Inculpata N., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de lege, cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., astfel, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat- şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, la 7 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. art. 48 din Legea nr. 161/2003, la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii informatice şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. art. 48 din Legea nr. 161/2003, la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii informatice şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. art. 48 din Legea nr. 161/2003, la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii informatice şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata N. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.

În condiţiile prevăzut art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatei, pe toată durata executării pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatei, pe timp de 5 ani, după executarea pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei, perioada reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu, începând de la 14 martie 2013, la 27 aprilie 2014 şi de la 27 aprilie 2014, la 18 iunie 2015.

3. Inculpatul X., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de lege, cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., astfel, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii aderare la un grup infracţional organizat- şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în referire la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, la 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 9 din aceeaşi lege, la 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la comiterea infracţiunii de luare de mită şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, la 8 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 9 din aceeaşi lege, 8 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de cumpărare a influenţei şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul X. să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.

În condiţiile art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe toată durata executării pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzut de dispoziţiile art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe timp de 5 ani, după executarea pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu, începând de la 14 aprilie 2013, la 27 aprilie 2014 şi de la 27 aprilie 2014, la 18 iunie 2015.

4. Inculpata Q., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de lege, cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., astfel, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat- şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit.

a) teza a II-a şi lit.

b) C. pen. art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă şi a făcut aplicarea art. 71- 64 lit.

a) teza a II-a şi lit.

b) C. pen. art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit.

a) teza a II-a şi lit.

b) C. pen. art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă şi a făcut aplicarea art. 71- 64 lit.

a) teza a II-a şi lit.

b) C. pen. art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit.

a) teza a II-a şi lit.

b) C. pen. art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit.

a) teza a II-a şi lit.

b) C. pen. art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit.

a) teza a II-a şi lit.

b) C. pen. art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit.

a) teza a II-a şi lit.

b) C. pen. art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit.

a) teza a II-a şi lit.

b) C. pen. art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit.

a) teza a II-a şi lit. .b C. pen. art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit.

a) teza a II-a şi lit.

b) C. pen. art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în referire la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 6 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, în formă continuată şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit.

a) teza a II-a şi lit.

b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata Q. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.

În condiţiile art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatei, pe toată durata executării pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatei, pe timp de 5 ani, după executarea pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei, perioada reţinerii şi a arestului preventiv, începând de la 14 martie 2013, la 11 iunie 2013.

5. Inculpatul T., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de lege, cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., astfel, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat- şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale), cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 6 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, în formă continuată şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 6 ani închisoare, complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, în formă continuată şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul T. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.

În condiţiile art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe toată durata executării pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe timp de 5 ani, după executarea pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi a arestului preventiv, începând de la 14 martie 2013, la 23 aprilie 2014.

6. Inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de lege, cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., astfel, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat- şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi la art. 9 din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 6 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de cumpărare a influenţei, în formă continuată (două acte materiale) şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 6 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.

În condiţiile art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe toată durata executării pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe timp de 5 ani, după executarea pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi a arestului preventiv, începând de la 14 martie 2013, la 11 iunie 2013.

7. Inculpatul R., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de lege, cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., astfel, în temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 4 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de cumpărare a influenţei, în formă continuată şi a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe timp de 3 ani, după executarea pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi a arestului preventiv, începând de la 14 martie 2013, la 11 iunie 2013.

8. Inculpatul U., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de lege, cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., astfel, în temeiul dispoziţiile art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 1 an şi 6 luni închisoare şi a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II şi b)) C. pen.

În temeiul art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 1 an şi 6 luni închisoare şi a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II şi b)) C. pen.

În temeiul art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei, la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul U. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, pe care o sporeşte, cu 3 ani, inculpatul executând în total 6 ani închisoare.

În condiţiile art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe toată durata executării pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 65 C. pen. şi a interzis inculpatului, pe timp de 3 ani, după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata măsurilor preventive de la 28 martie 2013, la 3 ianuarie 2014 şi s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar.

9. Inculpata P., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de lege, cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., astfel, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de cumpărare a influenţei şi a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II şi b) C. pen. art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la 1 an şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de dare de mită şi a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II şi b) C. pen. art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 2 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de cumpărare a influenţei şi a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II şi b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata P. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o, cu 2 ani şi 6 luni închisoare, inculpata executând în total 5 ani şi 6 luni închisoare.

În condiţiile art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatei, pe toată durata executării pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 65 C. pen. şi a interzis inculpatei, pe timp de 3 ani, după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei, durata măsurilor preventive de la 14 martie 2013 la 12 mai 2013 obligării de a nu părăsi ţara

10. Inculpata M., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de lege, cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., astfel, în temeiul art. 48 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (art. 26 raportat la art. 257 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, în formă continuată, la 3 ani închisoare. I s-a interzis inculpatei, pentru o durată de 3 ani, exerciţiul drepturilor prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. În baza art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei, durata arestului preventiv de la 14 aprilie 2013 la 13 mai 2013.

11. Inculpatul V., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de lege, cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., astfel: În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 3 ani închisoare, pentru comiterea de aderare la un grup infracţional organizat- şi a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II şi b) C. pen. în temeiul art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă şi a aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II şi b)) C. pen. în temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) şi la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 3 ani închisoare, pentru comiterea complicităţii la infracţiunea de luare de mită şi a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II şi b) C. pen. în temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la 3 ani închisoare, pentru comiterea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 2 ani şi 3 luni închisoare, inculpatul executând în total 5 ani şi 3 luni închisoare.

În condiţiile art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe toată durata executării pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. A făcut aplicarea art. 65 C. pen. şi a interzis inculpatului, pe timp de 3 ani, după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. A menţinut măsura controlului judiciar.

12. Inculpata B., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de lege, cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., astfel, în temeiul art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003), la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat-. În baza art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. în baza art. 325 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.), la câte 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals informatic. În baza art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 38 - art. 39 C. pen., a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care a adăugat sporul obligatoriu de 8 luni închisoare, inculpata B. având de executat în final pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare.

S-a interzis inculpatei, pentru o durată de 2 ani, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

13. Inculpata S., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de lege, cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., astfel, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat. A făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II şi b) C. pen. art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 9 din aceeaşi lege, la 3 şi 6 luni ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei şi a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II şi b) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea complicitate la comiterea a trei infracţiuni de luare de mită şi a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II şi b) C. pen. art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă şi a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II şi b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata S. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În condiţiile art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe toată durata executării pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 65 C. pen. şi a interzis inculpatului, pe timp de 3 ani, după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

14. Inculpatul C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de lege, cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., astfel, în temeiul art. 48 noul C. pen. raportat la art. 292 alin. (1) C. pen., (art. 26 C. pen., raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000), cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. pentru complicitate la infracţiunea de cumpărare a influenţei, la 2 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

15. Inculpatul D., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de lege, cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., astfel, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei şi a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II şi b) C. pen. art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei şi a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II şi b) C. pen. art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei şi a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II şi b) C. pen. art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei şi a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II şi b) C. pen. art. 17 lit. d1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj comisă în legătură cu infracţiunea de cumpărare a influenţei şi a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II şi b) C. pen. art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 5 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de cumpărare a influenţei.

În temeiul dispoziţiile 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

În condiţiile art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe toată durata executării pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. A făcut aplicarea art. 65 C. pen. şi a interzis inculpatului, pe timp de 3 ani, după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

16. Inculpatul E., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de lege, cu aplicarea art. 5 C. pen., astfel, în temeiul art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000), la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei. În condiţiile art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe toată durata executării pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.

17. Inculpatul W., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de lege, cu aplicarea art. 5 C. pen., astfel, în temeiul art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000), la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei, în condiţiile art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe toată durata executării pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.

18. Inculpatul F., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de lege, cu aplicarea art. 5 C. pen., astfel, în temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. şi la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, la 3 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită, în condiţiile art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe toată durata executării pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi a făcut aplicarea art. 65 C. pen. şi a interzis inculpatului, pe timp de 2 ani, după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

19. Inculpatul G., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de lege, cu aplicarea art. 5 C. pen., astfel, în temeiul art. 48 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (art. 26 C. pen., raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000), pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită, la 2 ani şi 3 luni închisoare. În baza art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

20. Inculpatul H., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de lege, cu aplicarea art. 5 C. pen., astfel, în temeiul art. 48 C. pen., raportat la art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) la 2 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei, în formă continuată. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

21. Inculpatul I., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de lege, cu aplicarea art. 5 C. pen., astfel, în temeiul art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000), la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei. În baza art. 65 C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

22. Inculpatul J., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de lege, art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000), la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei. În baza art. 65 C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

23. Inculpatul K., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de lege, cu aplicarea art. 5 C. pen., astfel, în temeiul art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000), la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei. În baza art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

A menţinut măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale, prin ordonanţele emise în cauză la data de 22 iunie 2013, cu privire la inculpaţii L., N., Q., T., E., O., X., U., A. şi V.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea specială a următoarelor sume de bani; de la inculpata L. - 72.500 euro; de la inculpata N. - 2.500 euro; de la inculpata Q. - 24.500 euro şi 380 RON; de la inculpata P. - 9.000 euro; de la inculpatul C. - 9.000 euro; de la inculpatul E. - 40.000 euro; de la inculpatul O. -72.500 euro şi 10.000 USD; de la inculpatul S. - 6.500 euro; de la inculpatul U. - 232.000 euro; de la inculpatul V. - 27.000 euro; de la inculpatul F. - 50.000 euro;de la inculpatul K. - 22.000 euro; de la inculpatul J.- 15.000 euro; de la inculpatul H. - 21.000 euro; martora Y. - 100.000 RON; martora Z. - 12.500 euro; martora AA. - 12.500 euro şi de la BB. -7.500 euro;

A obligat pe fiecare dintre inculpaţii O., S., Q., T., A., V. şi U. la câte 40.000 RON fiecare cheltuieli judiciare. A obligat pe inculpaţii P. la 10.000 RON cheltuieli judiciare statului. A obligat pe inculpatele L. şi N. la câte 100.000 RON cheltuieli judiciare statului. A obligat pe inculpaţii D., E., C., M., R. la câte 5.000 RON cheltuieli judiciare statului. A obligat pe inculpaţii K., J., CC., I., F., G., W. şi B., la câte 3.000 RON cheltuieli judiciare statului.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu - av. DD., av. EE., av. FF., av. GG., av. HH. şi av. II. - în cuantum de câte 1.000 RON pentru fiecare inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei (încheierea din 30. VI.2016).

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei din data de 4 iulie 2013 au fost trimişi în judecată inculpaţii;

1. L., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat-, cinci infracţiuni de trafic de influenţă, dintre care una în formă continuată (două acte materiale) şi a trei infracţiuni de luare de mită, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

2. N., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat-, luare de mită, trafic de influenţă, complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă şi a trei infracţiuni informatice, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 şi art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

3. O., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat-, două infracţiuni de trafic de influenţă, dintre care una în formă continuată (două acte materiale), cumpărare a influenţei, complicitate la comiterea a trei infracţiuni de luare de mită, complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă şi complicitate la infracţiunea de cumpărare a influenţei, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 9 din aceeaşi lege, art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 şi art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi la art. 9 din aceeaşi lege, toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

4. Q., în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat-, zece infracţiuni de trafic de influenţă, dintre care una în formă continuată (3 acte materiale) şi complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, în formă continuată (două acte materiale), prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

5. T., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat-, complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, în formă continuată (două acte materiale) şi complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, în formă continuată (3 acte materiale), prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale) şi art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

6. A., în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat-, complicitate la infracţiunea de cumpărare a influenţei, în formă continuată (două acte materiale) şi complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi la art. 9 din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit.

a) C. pen. şi art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

7. R., în stare de libertate, pentru complicitate la infracţiunea de cumpărare a influenţei, în formă continuată (3 acte materiale), prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit.

a) C. pen.

8. U., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea a două infracţiuni de dare de mită şi a infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzut de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen. şi art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

9. P., în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunilor de cumpărare a influenţei, dare de mită şi complicitate la infracţiunea de cumpărare a influenţei, prevăzut de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

10. M., în stare de libertate, pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, în formă continuată (două acte materiale), prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

11. V., în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat-, trafic de influenţă, complicitate la infracţiunea de luare de mită şi complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) şi la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 şi art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

12. B., în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat- şi a două infracţiuni informatice, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

13. S., în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinire a unui grup infracţional organizat-, cumpărare a influenţei, complicitate la comiterea a trei infracţiuni de luare de mită şi complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 9 din aceeaşi lege, art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen. şi art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

14. C., în stare de libertate, pentru complicitate la infracţiunea de cumpărare a influenţei, prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

15. D., în stare de libertate, pentru săvârşirea a patru infracţiuni de cumpărare a influenţei şi infracţiunea de şantaj comisă în legătură cu infracţiunea de cumpărare a influenţei, precum şi complicitate la infracţiunea de cumpărare a influenţei, prevăzut de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen. şi art. 33 lit.

a) C. pen., art. 17 lit. d1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen. şi art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

16. E., în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzut de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

17. W., în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzut de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

18. F., în stare de libertate, pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită, prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. şi la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;

19. G., în stare de libertate, pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită, prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. şi la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;

20. H., în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei, în formă continuată (două acte materiale), prevăzut de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

21. I., în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzut de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

22. l J., în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzut de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi 23. K., în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzut de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În fapt, instanţa de fond a menţionat că procurorul a reţinut în sarcina inculpaţilor că aceştia s-au organizat- într-un grup infracţional, inculpatele N. şi L., au avut calitatea de judecători la Tribunalul Bucureşti, V. calitatea de grefier-arhivar, iar O. şi Q., împreună cu inculpaţii T.,A., O. şi B. - persoane interesate în obţinerea unor soluţii favorabile în cauze penale aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală. Obţinerea fiecărei hotărâri judecătoreşti favorabile a presupus o promisiune implicită din partea persoanelor interesate de oferire a unor sume de bani care variau, în funcţie de natura cauzelor judecate, a persoanelor implicate şi a altor criterii obiective şi subiective.

Obţinerea foloaselor de la beneficiarii soluţiilor favorabile, precum şi transmiterea lor către cei doi judecători, a fost asumată de ceilalţi inculpaţi menţionaţi mai sus.

S-a reţinut că atât L., cât şi N. şi-au folosit calitatea de judecători pentru a promite pronunţarea hotărârilor dorite de mituitori sau cumpărătorii de influenţă. Inculpata N. şi-a folosit prerogativele sale de preşedinte al secţiei a II-a penală şi în temeiul conlucrării cu grefierii V. şi B. au asigura manipularea sistemului Ecris pentru eludarea repartizării aleatorii şi distribuirea dosarelor vizate la completele de judecată din care au făcut parte sau la alte complete considerate favorabile. Inculpata L. s-a prevalat de pretinsa influenţă pe care a susţinut că o are la judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti pentru obţinerea unor soluţii favorabile în dosarele penale atunci când acestea au mers în apel sau în alte căi de atac.

Inculpaţii O., Q. şi V. au avut relaţii cu alte persoane interesate în activităţile judiciare, cum ar fi BB., A., T. şi S., ajutându-i să identifice clienţi (persoane interesate să cumpere pentru diferite sume de bani soluţii favorabile în cauze penale sau să convingă astfel de persoane de caracterul sigur al obţinerii beneficiului dorit, prin intervenţiile pe care aveau posibilitatea să le facă pe lângă judecători. Unii membrii ai grupării infracţionale au realizat contacte cu beneficiarii soluţiilor "cumpărate" şi au primit de la aceştia foloasele pretinse, precum şi remiterea sumelor de bani către cei doi magistraţi corupţi. Inculpaţii au urmărit obţinerea soluţiilor favorabile, în diferite etape procesuale şi au avut un mod de operare specific, bine conturat.

În ceea ce priveşte "dirijarea" dosarului în cadrul secţiei a II-a penale la completul de judecată dorit, probaţiunea administrată a evidenţiat că acţiunile de manipulare a sistemului informatic ECRIS au fost desfăşurate de către inculpata N., în calitate de preşedinte de secţie, acţionând, îndeosebi, în mod direct, iar, alteori, prin intermediul grefierilor V. şi B. Utilizarea acestei prerogative, în ansamblul strategiei infracţionale de comitere a faptelor de corupţie, i-au conferit inculpatei N., atât un atribut indispensabil în raport cu acţiunile celorlalţi inculpaţi şi învinuiţi din acest dosar, dar şi o poziţie dominantă în gruparea infracţională.

De altfel, după cele prezentate, identificarea de către N. a unor metode de fraudare a aplicaţiei informatice ECRIS a reprezentat fundamentul constituirii de către inculpată, împreună cu L., a grupului infracţional organizat- la care s-au referit cercetările efectuate în prezenta cauză.

Referitor la inculpata L. a contribuit, la momentul înfiinţării grupului infracţional organizat-, cu potenţialul său infracţional, constând în operaţionalizarea conexiunilor sale anterioare cu alte persoane, pentru desfăşurarea unor acţiuni de luare/dare de mită sau cumpărare/trafic de influenţă. Mai mult, L. a lărgit sfera activităţii infracţionale asumate de gruparea infracţională organizată pe care a constituit-o, prin prevalarea de pretinsa sa capacitate de a-şi trafica influenţa asupra unor colegi de-ai săi, judecători la Curtea de Apel Bucureşti (astfel încât, adeseori, a fost prezentată încă de la început beneficiarilor care "cumpărau" o soluţie favorabilă pronunţată, la fond, de sus-numită sau de N., posibilitatea de a se bucura de acea hotărâre şi cu ocazia judecării recursului, dar în schimbul unor foloase remise separat. În cazuri izolate, L. s-a prevalat în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut arte şi de pretinsa sa influenţă asupra unor judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

La rândul lor, inculpaţii O. şi Q., sprijiniţi de S. şi, respectiv, T. şi A., beneficiind de coeziunea acţiunilor infracţionale desfăşurate împreună cu L. şi N., precum şi de sprijinul inculpatei B., au fost preocupaţi constant de identificarea cât mai multor "clienţi", astfel încât repetabilitatea actelor materiale de corupere a devenit pentru ei, în principiu, o obişnuinţă de zi cu zi. Dincolo de consecinţele individuale care privesc alterarea încrederii populaţiei în înfăptuirea justiţiei prin crearea aparenţei funcţionării unei "pieţe" de "comercializare" a hotărârilor judecătoreşti (pentru care exista un "preţ", indiferent de fapta comisă de "client", care putea fi chiar şi un recidivist sau un violator ori autorul unui omor), transpare pericolul ce a existat în legătură cu extinderea acestui stigmat prin anvergura de proporţii a acţiunilor de acest gen întreprinse chiar şi dacă avem în vedere numai faptele a căror documentare probantă s-a reuşit până în prezent).

În dinamica modului de operare utilizat, s-au creat premisele cooptării în grupul infracţional organizat- a noi membri, prin cointeresarea materială (remiterea unei părţi din foloasele pretinse) în scopul aducerii altor "clienţi. Sub acest aspect, s-a reţinut că inculpata M. a apelat, iniţial, la O. pentru facilitarea punerii în libertate, prin corupţie judiciară, a fratelui său, martorul JJ., iar, ulterior, l-a "recomandat" pe O., în acelaşi scop, şi martorilor denunţători KK. şi LL.

În mod similar, inculpatul R. a beneficiat, mai întâi, prin intermediul martorei denunţătoare BB. şi a inculpatei Q., de obţinerea unei hotărâri judecătoreşti de punere a sa în libertate, pentru ca, apoi, să îl ajute şi pe inculpatul H. să cumpere influenţa, prin mijlocirea aceloraşi persoane, în beneficiul fratelui său, MM. De asemenea, inculpatul D., a "cumpărat", prin medierea aceleiaşi martore denunţătoare şi a inculpatei Q., o soluţie de achitare a sa, la fond, după care l-a convins să devină "client" şi pe inculpatul E., încercând, totodată, să perfecteze acelaşi gen de "afacere" şi în privinţa judecării apelului în dosarul său, dar şi a unei alte cauze în care au fost puse sub acuzare rude de-ale sale.

În declaraţiile sale, inculpatul V. a relatat că inculpata N., ca preşedinte al secţiei a II-a penale a Tribunalului Bucureşti, a utilizat anumite metode de manipulare a sistemului informatic ECRIS pentru a repartiza un dosar la un anumit complet de judecată. Una dintre metode a constat în modificarea frauduloasă a datelor din aplicarea informatică, prin majorarea valorilor privitoare la complexitatea dosarelor aflate pe rolul altor complete, astfel încât dosarul vizat să fie repartizat de sistemul informatic, în momentul introducerii sale în aplicaţie, la completul de judecată dorit de ea. Din declaraţiile inculpatului a reieşit că asemenea acţiuni au fost desfăşurate de către N. şi anterior lunii octombrie 2012, existând, în acest sens, o conivenţă infracţională statornicită, atât între el, sus-numită şi inculpata L., cât şi între acestea, dar şi, separat, între ele şi alte persoane.

În temeiul acestui ansamblu de relaţii delictuale interpersonale, inculpata N. i-a solicitat în 2 - 3 rânduri inculpatului V., anterior lunii octombrie 2012, să asigure, prin intermediul grefierului B., de la compartimentul registratură al secţiei a II-a penale sau, după caz, al grefierului NN., de la structura corespondentă a secţiei I penală, "dirijarea" la secţia a II-a penală a unor dosare pe care inculpata le-a repartizat ulterior, tot prin fraudarea sistemului informatic ECRIS, la completele de judecată din care făcea parte ea sau L. ori la alte complete pe care le considera ca fiind favorabile.

Pentru "dirijarea" între cele două secţii penale, inculpatul V. a primit, de fiecare dată, de la inculpata N. anumite sume de bani din care şi-a oprit o parte, iar diferenţa a fost remisă unuia dintre grefierii anterior menţionaţi, în funcţie de secţia care era de serviciu în ziua în care s-a realizat înregistrarea şi repartizarea cauzei vizate. Anterior aceleiaşi date, inculpata L. i-a solicitat, la rândul său, inculpatului V. să facă demersuri, în cazul a 4-6 dosare, ca acestea să fie repartizate fraudulos, mai întâi la secţia a II-a penală şi, apoi, prin implicarea inculpatei N., la completul de judecată din care făcea parte inculpata prim menţionată, între cele sus-menţionate a existat o înţelegere în acest sens.

De asemenea, raportat la acelaşi reper temporal, inculpatul V. a mediat, în mai multe rânduri, atât pentru N., cât şi pentru L., legătura dintre acestea şi alte persoane, precum şi, uneori, remiterea unor foloase, pentru "dirijarea" anumitor dosare la secţia a II-a penală şi la anumite complete de judecată sau pentru pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti favorabile. Pe fondul unora dintre acţiuni, foloasele au fost remise, prin intermediul inculpatului V., inculpatei L., pentru ca aceasta să intervină, în acelaşi scop, pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, care au intrat în compunerea completelor de judecată în zilele de marţi sau miercuri.

Legat de acest gen de intervenţii, inculpatul V. a relatat o situaţie concretă în care, prin intermediul său, inculpata L. a primit o sumă de 65.000 - 70.000 euro pentru facilitarea obţinerii în recurs a unei hotărâri de punere în libertate a circa 10 inculpaţi care au fost cercetaţi în acelaşi dosar. Tot anterior lunii octombrie 2012, inculpatul V. l-a "servit" (termen argotic utilizat de membrii grupării infracţionale) şi pe inculpatul O. pentru "dirijarea" unor dosare la anumite complete de judecată de la secţia a II-a penală, unul dintre acestea fiind cel din care a făcut parte judecătorul L.

Alteori, "serviciul" prestat la solicitarea aceluiaşi inculpat a însemnat să intervină pe lângă N. pentru ca aceasta, în schimbul unor sume de bani, să trimită într-o anumită zi unele dosare la Curtea de Apel Bucureşti, pentru judecarea recursului, astfel încât să crească posibilitatea ca respectivele cauze să fie repartizate la secţia I penală a instanţei anterior menţionate şi la completele care judecau în zilele de marţi sau miercuri. Legat de acest gen de intervenţii, inculpatul V. a relatat o situaţie concretă, în care L. a primit prin intermediul său, o sumă de 65 - 70.000 euro, pentru facilitarea obţinerii în recurs a unei hotărâri de punere în libertate a unui număr de circa 10 inculpaţi care au fost cercetaţi în acelaşi dosar.

Acelaşi inculpat l-a ajutat pe O., prin dirijarea unor dosare la anumite complete de judecată de la secţia a II-a penală, din care a făcut parte inculpata L.

Totodată, inculpatul O. i-a solicitat inculpatului V. ca anumite dosare soluţionate de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală să fie trimise la Curtea de Apel Bucureşti într-o anumită zi, pentru ca, astfel, acele dosare să fie repartizate secţiei I a acestei instanţe, la completele care au fost planificate în zilele de marţi şi miercuri. Pentru această operaţiune, inculpatul V. a apelat la inculpata N. Pentru serviciile făcute, acesta a primit anumite sume de bani.

În cuprinsul declaraţiei date la 9 aprilie 2013, inculpatul V. a prezentat în detaliu acţiunile întreprinse de către inculpata N. pentru "dirijarea" la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti şi, apoi, la completul său de judecată, a Dosarului nr. x/2012 având ca obiect plângerea formulată de inculpaţii OO. şi PP. împotriva ordonanţei procurorului de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi ţara în Dosarul nr. x/2012 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Astfel, înainte cu aproximativ două săptămâni de data de 27 noiembrie 2012, când respectiva plângere a fost înregistrată la Tribunalul Bucureşti, inculpata N. i-a pus în vedere inculpatului V. că va veni un bărbat din partea sa pentru a depune o cerere şi i-a solicitat, cum procedase şi în alte cazuri, să o "dirijeze" la secţia a II-a penală. În ziua anterior menţionată, a venit la biroul inculpatului V. un bărbat care s-a recomandat ca fiind din partea inculpatei N. şi i-a înmânat plângerea formulată de inculpaţii OO. şi PP. Individul în cauză a fost recunoscut după fotografie de inculpatul V. ca fiind QQ. Inculpatul V. a facilitat şi de această dată, prin intermediul grefierului de la registratură, înregistrarea şi repartizarea frauduloasă a acelei plângeri la secţia a II-a penală, primind, în schimb, suma de 500 USD de la inculpata N. Ulterior, aceasta a repartizat dosarul constituit la completul său, prin fraudarea sistemului informatic ECRIS, în împrejurările reţinute în cuprinsul ordonanţei din 14.06.2013, prin care sus-numita a fost pusă sub învinuire pentru săvârşirea unei infracţiuni informatice.

De altfel, privitor la înregistrarea aceluiaşi dosar, inculpata B. a declarat că, la solicitarea inculpatei N., a repartizat fraudulos respectiva plângere la secţia a II-a penală.

Declaraţiile inculpaţilor V. şi B. concordă cu concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de specialistul desemnat din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi ale raportului Inspecţiei Judiciare nr. x/2013, a rezultat că, în ziua de 27 noiembrie 2012, inculpata B. a înlocuit, prin ştergerea şi implementarea ulterioară a altor date privitoare la obiect şi părţi, un dosar cu un altul. Astfel, în condiţiile în care Dosarul nr. x/2012 având ca obiect contestaţia la executare formulată de RR., a fost deja repartizat de aplicaţia informatică la secţia a II-a penală, B. a şters aceste date şi le-a înlocuit, implementând numele inculpaţilor OO. şi PP., iar obiectul cauzei a devenit plângerea împotriva ordonanţei procurorului privind măsurile preventive (art. 1402 C. proc. pen.). Ulterior, dosarul care l-a privit pe RR. şi a avut ca obiect contestaţia la executare a fost înregistrat sub alt număr, respectiv, x/2012. După ce Dosarul nr. x/2012 a devenit, în urma acţiunilor de fraudare întreprinse de grefierul B., cauza ce a avut ca obiect plângerea formulată de inculpaţii OO. şi PP., preşedintele de secţie N. l-a distribuit în cadrul secţiei a II-a penale, selectând parametru de repartizare între 2 şi 4 zile, împrejurare care a determinat aplicaţia informatică să repartizeze dosarul la completul C11F, din 29 noiembrie 2012, în compunerea căruia a intrat sus-numita. S-a stabilit, totodată, că C11F a fost singurul complet disponibil pentru repartizarea în parametrul de repartizare fixat, întrucât, la 30 noiembrie 2012 şi, respectiv, 1 decembrie 2012, nu a fost planificat nici un complet.

Conform declaraţiilor inculpatului V., după ce inculpata N. a judecat respectivul dosar (soluţia pronunţată fiind favorabilă inculpaţilor OO. şi PP.), sus-numita i-a solicitat inculpatului să facă demersuri pentru ca acea cauză (în realitate, pe parcursul judecării pe fond a dosarului, N. a disjuns capătul de plângere formulat de inculpatul PP. şi a constituit un dosar separat, în ambele cauze pronunţându-se la termenul din 5 decembrie 2012) să fie înregistrată, pentru judecarea recursului, la Curtea de Apel Bucureşti, la secţia I penală, la completele din ziua de marţi sau miercuri. Inculpatul V. a menţionat că inculpata N. a avut cunoştinţă de faptul că el avea stabilită o conivenţă infracţională cu numiţii "F." şi "SS." care i-au facilitat "dirijarea" dosarelor la instanţa anterior menţionată, în schimbul unor sume de bani, astfel că inculpata i-a remis, în acest scop, suma de 2.000 euro.

Inculpata N. a apelat la L. pentru traficarea influenţei acesteia pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru menţinerea în recurs a hotărârilor favorabile pronunţate de la fond cu privire la plângerile formulate de OO. şi PP., iar aceste împrejurări de fapt au fost reţinute ca învinuire prin rezoluţia Parchetului din data de 12 martie 2013.

Din declaraţiile inculpatului V., s-a mai reţinut că pe fondul preexistenţei relaţiilor interpersonale, inculpata L. i-a solicitat acestuia, în luna octombrie 2012, să îl "servească" pe avocatul O.", în privinţa dosarului în care este cercetat TT., al cărui recurs împotriva încheierii de menţinere a arestării preventive urma să se judece la Tribunalul Bucureşti, în luna noiembrie 2012. Întrucât, aşa cum procedase şi anterior, inculpatul O. i-a solicitat inculpatului V. să "dirijeze" şi acel dosar, mai întâi la secţia a II-a penală şi, apoi la completul de judecată din care a făcut parte inculpata L., inculpatul a iniţiat demersurile necesare, folosindu-se de înţelegerile infracţionale care erau deja funcţionale la nivelul acestei instanţe, însă, la acel recurs, dosarul a fost repartizat la secţia I penală. Acţiunile au fost reluate de către O., împreună cu inculpata P., în cursul lunii decembrie 2012.

Inculpatele N. şi L., cu complicitatea inculpatului V. nu au obţinut pronunţarea soluţiei de punere în libertate a inculpatului TT. Drept urmare, în cursul lunii februarie 2013, inculpata P. a optat să îl abordeze, în mod direct, pe inculpatul V., pentru obţinerea aceluiaşi rezultat, prin exercitarea de către N. şi L. a unor acte materiale caracteristice traficului de influenţă.

Demersurile întreprinse de inculpatul V. au fost posibile doar în contextul preexistenţei înţelegerii infracţionale dintre acesta şi cele două inculpate anterior menţionate, cu implicarea directă şi nemijlocită a inculpaţilor O. şi S. Natura relaţiilor delictuale existente între N. şi L., N., V. şi L., precum şi modul de operare utilizat de către aceştia în cadrul grupului infracţional organizat- din care făcea parte au fost relevate de convorbirea purtată în mediul ambiental între cei doi ultim menţionaţi, în ziua de 9 februarie 2013, la locuinţa inculpatei L.

Scopul întrevederii a fost determinat de solicitarea adresată de N. inculpatului V. în sensul ca acesta să îi ducă inculpatei L. suma de 40.000 euro, ca obiect al infracţiunii de trafic de influenţă săvârşită în legătură cu facilitarea obţinerii de către inculpatul TT. a unei hotărâri de punere în libertate la termenul din 11 februarie 2013, când se judeca la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, recursul declarat de Parchet în dosarul său.

Pe fondul examinării acţiunilor de corupere realizate în cursul lunii ianuarie 2013, (pretinderea de către V. de la inculpata P. a sumei de 150.000 euro, fără ştirea inculpatului O., pentru facilitarea de către inculpatele N. şi L. a punerii în libertate a inculpatului TT.), inculpata L. şi-a exprimat opinia în sensul că nu au fost respectate anumite reguli esenţiale de interacţiune între persoanele implicate în activitatea de corupere.

De asemenea, L. a abordat problema "dirijării" dosarelor şi a foloaselor care se dădeau ca mită în acest scop, fiind critică faţă de O., care nu şi-a onorat de fiecare dată obligaţia de "plată" pentru asemenea "servicii". Inculpatul V. i-a relatat inculpatei L. despre implicarea sa, în vara anului 2012, împreună cu avocatul "UU.", în coruperea judecătorilor VV. şi WW., de la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru soluţionarea favorabilă a unui dosar în care erau cercetaţi cinci inculpaţi.

Inculpata L. a fost preocupată de măsuri de protecţie, susţinând că este monitorizată pentru promovarea la Curtea de Apel şi că şi el poate fi supravegheat. Într-o altă discuţie, inculpata L. i-a atras atenţia inculpatului V. că dosarul nu poate fi rezolvat favorabil, înainte de a fi primiţi banii.

Numita B., grefier la compartimentul registratură al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost audiată iniţial ca martor în prezenta cauză, iar, ulterior, după ce împotriva sa au fost formulate la 14 iunie 2013 acuzaţii penale constând în săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat- şi a două infracţiuni informatice, a dat declaraţie ca învinuită. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpata B. a declarat că îşi menţine declaraţiile date, atât în calitate de învinuită, cât şi ca martor.

Inculpata B. a relatat că, în urmă cu aproximativ trei ani, N., care la acea dată era preşedinte de secţie, i-a înmânat o cerere formulată de o anumită parte şi i-a solicitat să facă în aşa fel încât să fie repartizată la secţia a II-a penală. Potrivit aceleiaşi depoziţii, N. a învăţat-o pe B. cum să fraudeze repartizarea aleatorie a dosarelor prin sistemul informatic ECRIS, metoda constând, în esenţă, în modificarea frauduloasă în sistemul informatic a datelor privind un anumit dosar care era deja repartizat aleatoriu la secţia a II-a penală şi care avea obiect similar cu dosarul vizat, cu datele de particularitate (în special, numele părţilor) ale acestuia din urmă. Practic, se realiza o denaturare a unei cauze deja înregistrate, prin înlocuirea datelor implementate iniţial, pe fondul operaţiunilor de introducere a datelor în sistemul informatic ce au condus la o repartizare aleatorie, cu datele unui alt dosar. Inculpata B. a declarat că, de-a lungul timpului, inculpata N. i-a solicitat în mai multe rânduri să fraudeze repartizarea aleatorie pentru ca anumite dosare indicate de inculpată să ajungă pe rolul secţiei a II-a penale, iar, în unele situaţii, aceste solicitări i-au fost transmise prin intermediul inculpatului V. Sub acest aspect, N. i-a spus personal că urmează să îi trimită ceva prin grefierul V., după care, de obicei, în aceeaşi zi, sus-numitul ia adus câte o cerere (având ca obiect, de regulă, liberarea provizorie sub control judiciar sau contestarea măsurilor preventive dispuse de procuror) şi îi spunea că este "de la şefa" şi că "ştiu ce trebuie să fac cu ea". De fiecare dată, inculpata B. a dat curs acelor solicitări şi distribuit respectivele cereri, prin fraudarea aplicaţiei informatice ECRIS, la secţia a II-a penală, utilizând ca metodă, cel mai frecvent, ştergerea datelor (obiect, părţi) unui dosar care era deja repartizat. În acest sens, inculpata B. a particularizat una dintre situaţiile în care, la solicitarea preşedintelui de secţie N., a fraudat aplicaţia ECRIS pentru ca un dosar să fie repartizat la secţia a II-a penală ca fiind cauza având ca obiect cererea de revocare a măsurii arestării preventive sau de înlocuire a acestei măsuri formulate de inculpatul XX., cercetat, la acea dată, în Dosarul nr. x/2012 al D.I.I.C.O.T.

După ce respectivul dosar a ajuns la secţia a II-a penală, inculpata N. l-a repartizat, tot prin manipularea sistemului informatic, la completul de judecată din care a făcut ea parte, iar soluţia pronunţată a fost aceea de admitere a cererii inculpatului. De asemenea, aproximativ în cursul lunii noiembrie 2012, acţionând la solicitarea aceluiaşi preşedinte de secţie, B. a repartizat fraudulos o plângere formulată de inculpaţii OO. şi PP. (cercetaţi tot în Dosarul nr. x/2012) împotriva ordonanţei procurorului privind luarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea. În legătură cu acele împrejurări, B. a relatat că, după ce a primit plângerea de la N., a modificat în sistemul ECRIS numele părţilor şi obiectul unui alt dosar, care era deja repartizat la secţia a II-a penală, cu datele de particularitate ale respectivei plângeri. Inculpata B. a mai declarat că, într-o altă împrejurare, inculpata N. a chemat-o în biroul său şi i-a solicitat să inverseze în aplicaţia informatică datele de particularitate din două dosare penale, ambele repartizate la secţia a II-a penală, dar la complete diferite. În acel caz, a urmat indicaţiile primite de la N., astfel că a şters în sistemul informatic numele părţilor şi datele ce erau implementate în legătură cu un dosar care se afla la un anumit complet de judecată şi, în locul lor, a introdus datele celuilalt dosar, rezultând, în fapt, o substituire între cele două dosare, dar şi între completele de judecată la care fuseseră iniţial repartizate aleatoriu. Privitor la unul dintre acele dosare, inculpata B. a menţionat că una dintre părţi avea numele D.

De asemenea, din declaraţia inculpatei B. a reieşit că inculpata N. utiliza aceeaşi metodă de fraudare a aplicaţiei informatice ECRIS pentru a obţine repartizarea unor dosare la anumite complete de judecată din cadrul secţiei a II-a penale. Inculpata a evidenţiat şi că, în legătură cu aceste acţiuni de "dirijare" a dosarelor există o conivenţă infracţională, atât între N. şi V., cât şi între acesta din urmă şi inculpatul O. Totodată, a menţionat că şi între V. şi inculpata L. existau anumite relaţii personale, în condiţiile în care aceştia au discutat adeseori pe holurile tribunalului, însă în şoaptă şi părea că se fereau să nu fie auziţi.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de specialistul desemnat din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, coroborat cu Raportul Inspecţiei Judiciare nr. x/2013, a rezultat că, în esenţă, B. a modificat, prin ştergerea datelor referitoare la obiect şi părţi, contestaţia la executare formulată de RR. cu plângerea formulată de OO. şi PP. (aceste împrejurări fiind deja prezentate anterior) şi, totodată, a utilizat acelaşi mod de operare în cazul Dosarului nr. x/2012, pentru care a înlocuit contestaţia la executare a inculpatului YY. cu fondul care îi privea pe inculpatul D. ş.a., astfel încât respectiva cauză a fost "dirijată" la completul C2F din care făcea parte L. Conform susţinerilor inculpatei B., din cauza solicitărilor ce îi erau adresate de către inculpata N. pentru manipularea sistemului informatic ECRIS, a formulat, la un moment dat, cerere de transfer la o altă secţie, însă inculpata nu i-a aprobat-o.

O altă situaţie relatată de inculpata B. în legătură cu manipularea aplicaţiei informatice ECRIS s-a întâmplat, aproximativ pe la începutul anului 2013, când s-a primit la Tribunalul Bucureşti, pentru înregistrare în vederea judecării pe fond, Dosarul nr. x/2012 al D.I.I.C.O.T., iar repartizarea între cele două secţii penale trebuia realizată de către registratura secţiei I penale, care era de serviciu în acea zi. Întrucât s-a întâmplat ca, în acele împrejurări, inculpata B. şi martora AAA. să se uite la monitor, în sistemul ECRIS, au constat că grefierul NN., de la secţia I penală, introducea valori de complexitate nejustificat de mari pentru unele dosare care aveau ca obiect contestaţii la executare sau întreruperi de executare a pedepsei.

Inculpata B. a precizat că şi-a dat seama de faptul că, în acel mod, se frauda sistemul informatic prin creşterea artificială a complexităţii cauzelor care erau repartizate de sistem la secţia I penală, astfel că era aproape o certitudine că Dosarul nr. x/2012, care nu era încă înregistrat, urma să fie repartizat la secţia a II-a penală. Privitor la aceleaşi circumstanţe, inculpata B. a arătat că, în mod sigur, acele date eronate privind complexitatea au fost introduse în sistemul informatic şi că s-a urmărit fraudarea repartizării acelui dosar. Inculpata a menţionat că grefierul AAA. a listat acele înregistrări eronate de date referitoare la complexitate şi a sesizat-o pe inculpata N., iar, ulterior, s-a creat o atmosferă încordată despre care au aflat mai multe persoane, astfel că, până la urmă, datele eronate au fost modificate, iar dosarul în cauză a fost repartizat de sistemul informatic la secţia I penală.

Aspectele privitoare la încercările de fraudare a aplicaţiei informatice ECRIS pentru "dirijarea" Dosarului x/2012 au fost relatate, concordant cu împrejurările prezentate anterior, şi de către martorii AAA. şi BBB., grefier şef al secţiei a II-a penale a Tribunalului Bucureşti. Potrivit declaraţiei martorei AAA., în momentul în care a constatat că se încerca manipularea sistemului informatic ECRIS pentru repartizarea respectivului dosar, sus-numita a luat legătura telefonică cu grefierul NN. pentru a-l atenţiona că introduce date nejustificate de complexitate a unor cauze, însă interlocutoarea a refuzat să îi dea o explicaţie concretă. A încercat, ulterior, să discute din nou la telefon cu acelaşi grefier, însă, de această dată, i-a răspuns preşedintele de secţie CCC., care, luând la cunoştinţă despre observaţiile martorei referitoare la introducerea de date nejustificate de complexitate, s-a manifestat ostentativ şi a ţipat la martoră, afirmând că nu era problema ei cu ceea ce se întâmpla. Pusă în faţa acestei situaţii, martora AAA. a luat legătura cu grefierul şef BBB. şi cu inculpata N., cărora le-a relatat ceea ce constatase privitor la încercările de manipulare a aplicaţiei ECRIS. Inculpata N. a încercat să acrediteze ideea că ar fi o problemă de reţea a sistemului informatic, însă martora a rămas fermă pe poziţia invocării unei încercări de manipulare a sistemului informatic, iar, după ce inculpata a rămas pentru câteva minute singură în biroul său, datele eronate de complexitate au fost şterse, iar respectivul dosar a fost repartizat la secţia I penală.

La rândul său, martorul BBB. a prezentat circumstanţele privitoare la încercarea de fraudare a repartizării Dosarului nr. x/2012, în acord cu declaraţia martorei AAA. şi cea a inculpatei B., menţionând şi că, după ce a luat cunoştinţă de acele împrejurări, inculpata N. s-a eschivat să adopte o atitudine clară.

Explicaţia acestei ezitări a inculpatei N. a fost oferită de inculpatul V., care a relatat în cuprinsul declaraţiei date la 9 aprilie 2013 că, în cursul lunii decembrie 2012, N. i-a pus în vedere că în perioada următoare va fi adus la Tribunalul Bucureşti, pentru judecarea fondului cauzei, Dosarul de urmărire penală nr. x/2012 al D.I.I.C.O.T., în care erau cercetaţi, între alţi inculpaţi, OO. şi PP. De asemenea, inculpata N. i-a solicitat să facă demersuri pentru "dirijarea" acelui dosar la secţia a II-a penală şi a menţionat că îi va da, în acest scop, suma de 3.000 euro.

Inculpatul V. s-a conformat solicitării, astfel că, pentru a se asigura că va putea da curs indicaţiei primite de la N., indiferent care dintre cele două secţii penale ar fi fost de serviciu în ziua în care era primit respectivul dosar la Tribunalul Bucureşti, a comunicat interesul său pentru "dirijarea" acelui dosar, atât grefierului NN., de la registratura secţiei I penală, cât şi grefierului B., de la compartimentul similar al secţiei a II-a penale. În momentul în care dosarul a fost adus la tribunal, era de serviciu secţia I penală, motiv pentru care inculpatul V. a reluat discuţia cu grefierul NN. pentru fraudarea sistemului informatic de repartizare a acelei cauze la secţia a II-a penală.

Deşi părea că va obţine fără probleme şi de această dată beneficiul dorit în legătură cu repartizarea frauduloasă a respectivului dosar, inculpatul V. s-a văzut pus în situaţia de a rata atingerea unui asemenea obiectiv, în condiţiile în care a aflat că numiţii "DDD." şi "EEE." (care constituiau o "filieră" rivală de desfăşurare a acţiunilor de corupere judiciară) erau interesaţi de "dirijarea" aceluiaşi dosar, dar la secţia I penală, promiţând, în schimb, suma de 5.000 euro ca mită (ceea ce, în mod evident, însemna mai mult decât cei 3.000 euro despre care N. i-a specificat că ar fi dispusă să îi dea pentru "dirijarea" dosarului la secţia a II-a penală).

Drept urmare, V. a discutat despre situaţia concurentă apărută cu inculpata N., însă aceasta a cerut un răgaz, susţinând că trebuia să se consulte în acea privinţă cu o altă persoană şi să stabilească dacă va da ca mită grefierului de la registratură întreaga sumă de 5.000 euro pe care o avea asupra sa şi care îi fusese remisă în acest scop. Până să primească un răspuns, inculpatul V. a discutat din nou cu NN., care i-a precizat că aflase, între timp, faptul că intervenţia pentru acel dosar a venit de la inculpata N. şi că a decis să-i dea curs, sens în care urma să "dirijeze" dosarul la secţia a II-a penală.

Apoi, inculpatul V. a revenit în biroul inculpatei N. şi a primit de la aceasta suma de 5.000 euro. Ulterior, NN. a demarat acţiunea de "dirijare" a respectivei cauze prin majorarea datelor privitoare la complexitatea altor dosare care erau înregistrate deja la secţia I penală, însă martora AAA. a observat acest aspect şi a cerut explicaţii, astfel că agitaţia creată de către aceasta din urmă a devenit publică şi a ajuns la cunoştinţa conducerii celor două secţii penale. Din această cauză, inculpata N. i-a comunicat inculpatului V., după o perioadă de timp, că anulează toate demersurile de "dirijare" a acelui dosar şi, după ce i-a înmânat cheile autoturismului său, i-a solicitat să îi lase în maşină cei 5.000 euro pe care îi dăduse anterior.

Totodată, martorul BBB. a mai relatat că, în cursul anului 2013, când a sesizat anumite neregularităţi privitoare la repartizarea aleatorie a dosarului prin sistemul informatic ECRIS (în temeiul informaţiilor martorului fiind întocmit de către judecătorul FFF. un material care a fost transmis Consiliului Superior al Magistraturii), inculpata N. l-a atenţionat să nu mai supravegheze aplicaţia informatică, adăugând şi că, dacă nu îşi vede de treabă, îl va detaşa la o secţie civilă. Potrivit depoziţiilor martorului BBB., în cursul lunii ianuarie 2013, când trebuia repartizat dosarul având ca obiect recursul declarat de inculpatul TT. împotriva încheierii instanţei de fond de menţinere a arestării preventive, inculpata N. i-a solicitat să modifice în aplicaţia ECRIS datele referitoare la complexitate, prin majorarea valorii acestora, în privinţa dosarelor care erau deja repartizate din marja de timp ce urma să fie alocată în raport cu natura acelei cauze. Martorul a mai susţinut că a respectat dispoziţia primită şi a afirmat că procedura utilizată pentru repartizarea, în acel mod, a respectivului dosar este corectă, întrucât cauza avea complexitate mare şi, fără o modificare prealabilă a datelor privitoare la complexitate, nu s-ar fi putut realiza o repartizare aleatorie. Având în vedere că martorul a precizat că a întocmit un proces-verbal cu privire la repartizarea respectivului dosar, s-a procedat, în conformitate cu prevederile art. 96 şi art. 97 C. proc. pen., la ridicarea documentului în cauză. Înscrisul a fost consemnat olograf şi datat 14 ianuarie 2013, iar, în partea de jos, a fost semnat de N., în calitate de preşedinte şi de BBB., ca grefier şef. În cuprinsul înscrisului este consemnat următorul text:

"în vederea repartizării Dosarului nr. x/2010 s-a procedat la ridicarea plafonului pentru complexitatea cumulată a dosarelor nou intrate admisă pe complet într-o şedinţă de la 200 la 300, pentru C14R, C6R şi C11R. După repartizare s-a coborât acest plafon la 100".

De asemenea, s-a mai arătat că prin declaraţia dată ulterior de acelaşi martor, acesta a menţionat că acţiunea de modificare a complexităţii, aşa cum rezultă că s-a procedat conform procesului-verbal anterior menţionat, avea raţiune numai în cazul în care N. ar fi selectat, la repartizarea dosarului, un parametru de timp de maxim 3 zile. Martorul BBB. a mai declarat că au existat numeroase situaţii în care preşedintele de secţie N. a utilizat la repartizarea unor dosare în cadrul secţiei parametrii de timp de 0 - 1 zile sau 1 - 3 zile ori 2 - 4 zile, în condiţiile în care intervalul acelor plaje de timp nu exista decât un singur complet de recurs, astfel că, în mod evident, sistemul informatic a distribuit dosarul la acel unic complet, fără să existe, în realitate, o repartizare aleatorie. Acelaşi martor a învederat că inculpata N. a procedat la fel şi la repartizarea unor dosare care priveau cereri de liberare provizorie sau de înlocuire a măsurilor preventive. Referitor la aceste situaţii, martorul BBB. a opinat că preşedintele de secţie N. a procedat în mod intenţionat, însă nu ştie din ce motive aceasta a încălcat principiile repartizării aleatorii a unora dintre dosare.

Referitor la Dosarul nr. x/2010 la care s-a referit martorul BBB., din cercetările efectuate a rezultat că, deşi a fost modificată, în data de 14 ianuarie 2013, complexitatea cumulată a dosarelor nou intrate la completele C4R, C6R şi C11R, inculpata N. a stabilit termenul de distribuire 5 - 7 zile, astfel încât respectivul dosar putea fi repartizat unui complet de recurs numai în zilele de 19 ianuarie 2013, 20 ianuarie 2013 şi 21 ianuarie 2013. În condiţiile în care planificarea şedinţelor de judecată nu a prevăzut nici un complet de recurs în zilele de 19 ianuarie 2013 şi 20 ianuarie 2013 (reprezentând zilele de sâmbătă şi duminică), iar, în data de 21 ianuarie 2013, era prevăzut doar un complet de judecată, N. a repartizat automat dosarul la singurul complet disponibil în parametrul de timp selectat. Din respectivul complet de judecată, având indicativul C8R, a făcut parte sus-numita, împreună cu L. şi judecătorul GGG. Motivul pentru care inculpata N. a procedat în acest mod pentru repartizarea frauduloasă a acelui dosar a rezultat, cu prisosinţă, din învinuirea formulată la 12 martie 2013 privind săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, care va fi prezentată distinct, cu ocazia analizării circumstanţelor reale în care au fost comise acele fapte. Cu titlu reprezentativ, s-a reţinut că inculpatele N. şi L. au acceptat să primească foloasele, iar, ulterior, acesta din urmă a şi primit o parte din ele, pentru pronunţarea în Dosarul nr. x/2010 a unei hotărâri de punere în libertate a inculpatului TT., dar, pentru crearea premiselor asigurării acestui beneficiu, era necesar ca, în prealabil, N. să asigure "dirijarea" dosarului la completul din care făcea ea parte, împreună cu L. .

Pentru acţiunile de fraudare a sistemului informatic ECRIS în legătură cu repartizarea cauzei anterior menţionate, precum şi a Dosarelor nr. x/2012 şi nr. y/2011, faţă de inculpata N. au fost formulate prin ordonanţele din 29 aprilie 2013 şi 14 iunie 2013 acuzaţii penale, constând în săvârşirea a trei infracţiuni informatice. Existenţa unor deficienţe şi dezechilibre în modul de repartizare a dosarelor la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti au fost constatate şi de către martorele FFF. şi HHH., ambele având calitatea de judecători la secţia anterior menţionată. Una dintre disfuncţionalităţi a constat în modalitatea în care preşedintele de secţie N. selectă perioada de repartizare pentru anumite cauze (în special, parametrul 0 - 1 zile sau 1 - 3 zile), rezultând situaţii în care se putea anticipa cu certitudine completul de judecată la care sistemul informatic repartiza dosarele respective. De asemenea, ambele martore au precizat că au fost întocmite referate prin care s-au sesizat acele deficienţe, inclusiv Consiliului Superior al Magistraturii, însă demersurile au rămas fără rezultat. Martora FFF. a mai evidenţiat că inculpatul V. avea relaţii apropiate, atât cu N., care îl favoriza în raport cu ceilalţi grefieri, cât şi cu L., care, uneori, vorbea şoptit cu sus-numitul pe holurile tribunalului.

Martorul III., care, în perioada octombrie 2007 - noiembrie 2012, a deţinut funcţia de grefier şef la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti (în prezent, fiind judecător) a declarat că, aproximativ la sfârşitul anului 2011, a constatat că V. care, la acea vreme, lucra la arhiva secţiei, nu a trimis intenţionat anumite dosare la completele de judecată care trebuiau să se pronunţe asupra măsurii arestării preventive, consecinţa fiind punerea instanţei în imposibilitate de a se pronunţa la un anumit termen şi amânarea cauzei.

Martorul a înştiinţat-o despre acest aspecte pe preşedintele de secţie N., însă acesta nu a avut nicio reacţie şi nu s-a arătat interesat să ia măsuri împotriva grefierului V. De asemenea, III. a precizat în depoziţia sa că între judecătorul L. şi V. existau relaţii apropiate, acesta fiind apărat la procesul de divorţ de către fratele sus-numitei, iar, ulterior, aceasta i-a pus la dispoziţie aceluiaşi grefier un apartament, întrucât nu avea unde să locuiască.

Totodată, martorul III. a relatat că a auzit de la mai mulţi grefieri din secţie că V. a promis anumitor persoane că are posibilitatea să facă în aşa fel încât anumite dosare să fie repartizate la secţia a II-a penală, dar şi la un anumit complet de judecată, precum şi că, în schimbul asigurării unor asemenea beneficii, primea diferite sume de bani. Martorul i-a comunicat şi aceste împrejurări inculpatei N., însă aceasta nu a reacţionat în vreun fel. Martorul III. a menţionat, în acord şi cu martora AAA., faptul că inculpatul V. etala resurse financiare care depăşeau nivelul veniturilor sale salariale.

Martora JJJ. a declarat că le-a cunoscut pe inculpatele N. şi L. pe fondul interesului acestora de a li se ghici în cărţi de către martoră. Aceasta a precizat că l-a cunoscut şi pe V., care era grefier la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală. În cursul anului 2012, V. i-a spus că poate să o ajute să obţină soluţii favorabile în dosare penale, afirmând că are "intrare" la N. şi L., la care se referea folosind apelativul "şefe". Într-un alt context, V. i-a relatat martorei că s-a certat cu avocatul O. din cauza intervenţiilor pe care acesta le făcea în legătură cu un anumit dosar şi i-a solicitat să îi comunice inculpatei L. despre acel diferend. Din relatările inculpatului V., martora a înţeles că O. i-a reproşat acestuia că i-a trimis o avocată cu care să discute despre intervenţia într-un dosar, însă V. i-a cerut avocatei să îl "scoată din schemă" pe O., astfel că acesta i-a reproşat că îi "fură clienţii". Privitor la acelaşi incident, inculpatul V. i-a mai dezvăluit martorei că a cerut de la respectiva avocată o sumă foarte mare de bani pentru realizarea intervenţiei într-un dosar, iar, ulterior, avocata s-ar fi plâns de acest aspect inculpatului O., care, în acele împrejurări, l-a ameninţat că o să-l "bage la puşcărie. Martora JJJ. a susţinut că nu a dat curs solicitării inculpatului V. de a-i transmite judecătorului L. chestiunile legate de neînţelegerile intervenite între el şi avocatul O., precum şi că nu a fost interesată de propunerea inculpatului privind facilitarea obţinerii de soluţii favorabile în dosare. Referitor la posibilitatea pe care o avea de a obţine asemenea beneficii, inculpatul V. i-a făcut cunoscut martorei că L. s-a pretat la acest gen de înţelegeri, afirmând şi că ar fi putut proceda la fel şi cu inculpata N. şi KKK., preşedintele secţiei I penale. Sub acest aspect, V. i-a precizat că intervenţiile în dosare pentru obţinerea de soluţii favorabile s-au făcut în schimbul unor sume de bani care trebuiau date ca mită, existând şi condiţia ca foloasele să fie remise, cu acest titlu, înainte de pronunţarea hotărârii dorite. În legătură cu aceleaşi preocupări, V. i-a menţionat martorei că are posibilitatea să "dirijeze" dosare şi la Curtea de Apel Bucureşti, prin intermediul unui grefier cu numele "SS." şi tot în schimbul unei sume de bani date ca mită.

Inculpatul O. şi soţia sa, inculpata S., au confirmat în cuprinsul declaraţiilor aflate la prezentul dosar că între ei şi inculpata L. preexista o conivenţă infracţională, anterior iniţierii demersurilor de corupere privitoare la soluţia de punere în libertate a inculpatului TT. Din depoziţiile soţilor O. şi S. a rezultat că, începând cu vara anului 2011, au apelat în mai multe rânduri la judecătorul L. pentru ca acesta să le faciliteze, în schimbul unor sume de bani pe care urmau să le dea cu titlu de mită, obţinerea unor soluţii favorabile în dosare penale, dar au susţinut că niciuna dintre acele acţiuni nu s-ar fi finalizat.

Prin Declaraţia dată la 14 martie 2013, inculpatul O. a relatat că, în condiţiile în care o cunoştea pe L. din sala de şedinţă a Tribunalului Bucureşti, la începutul verii anului 2011, când, fiind împreună cu familiile lor, s-au întâlnit întâmplător în Turcia, unde au fost cazaţi la acelaşi complex hotelier. Pe perioada acelui sejur, relaţiile dintre ei au devenit apropiate, astfel că, la un moment dat, L. i-a spus inculpatului O. şi soţiei sale că pot apela la ea dacă vor avea nevoie vreodată, sus-numita referindu-se în acest mod la facilitarea obţinerii unor soluţii favorabile în dosarele pe care le judeca.

În perioada următoare, până la sfârşitul anului 2011, O. a trimis-o pe soţia sa, aproximativ de două ori, la locuinţa judecătorului L., în considerarea ofertei anterior menţionate formulate de către acesta, însă nu au reuşit să ia legătura cu magistratul, pentru că nu l-au găsit acasă. Până la sfârşitul anului 2012, a mai apelat de câteva ori la L. pentru facilitarea obţinerii unor soluţii favorabile în dosarele pe care le judeca. Inculpatul O. nu a dat detalii în cuprinsul declaraţiei sale cu privire la împrejurările în care a realizat acele intervenţii, susţinând că va detalia ulterior respectivele aspecte într-un alt cadru procesual (prin formularea unui denunţ), ceea ce nu s-a întâmplat până la finalizarea urmăririi penale în prezenta cauză.

Prin aceeaşi declaraţie, O. a relatat amănunţit circumstanţele comiterii faptei de corupţie privitoare la remiterea, împreună cu inculpata P., la începutul lunii ianuarie 2013, a sumei de 5.000 euro grefierului V., pentru "dirijarea" dosarului în care era cercetat TT. la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti şi la completul din care făcea parte judecătorul L. Deşi inculpatul O. a insistat ca V. să asigure repartizarea respectivului dosar, pentru judecarea recursului, în ziua de joi (data de 17 ianuarie 2013), când a intrat în complet judecătorul L., motivul acela că avea posibilitatea să intervină pe lângă acesta, grefierul V. a susţinut că era necesar să se consulte mai întâi în acea privinţă cu preşedintele de secţie N. În ziua următoare, O. a aflat de la inculpata P. că grefierul V. a contestat faţă de ea că cel prim menţionat ar fi avut posibilitatea să intervină pe lângă judecători şi a invocat că, deopotrivă, el are o asemenea capacitate, astfel că îi putea asigura cu siguranţă obţinerea soluţiei de punere în libertate a inculpatului TT.

Potrivit relatărilor inculpatei P., inculpatul V. s-ar fi dus în biroul preşedintelui de secţie N., iar, ulterior, a pretins inculpatei P. suma de 150.000 euro, specificând că 50.000 euro îi vor reveni lui, iar 100.000 euro erau pentru preşedintele de secţie. Totodată, inculpatul V. a impus ca folosul pretins să îi fie remis până cel târziu în ziua de vineri care urma (data de 18 ianuarie 2013). Cu toate acestea, inculpatul O. s-a deplasat, în ziua de 18 ianuarie 2013, împreună cu P. şi soţul acesteia, inculpatul C., la Craiova, unde s-au întâlnit cu inculpatul U., care a dat sus-numitei o pungă de plastic în care se aflau euro, pentru facilitarea obţinerii soluţiei de punere în libertate a inculpatului TT. Inculpatul O. a susţinut că, nici în momentul remiterii banilor şi nici pe timpul întoarcerii spre Bucureşti, inculpata P. nu a numărat banii primiţi, iar, atunci când s-au despărţit, aceasta i-a dat suma de 45.000 euro. În perioada imediat următoare, O., împreună cu inculpata S., s-au deplasat la locuinţa judecătorului L., căruia i-a relatat împrejurările pretinderii de către V. a sumei de 150.000 euro, astfel cum le-a aflat de la P. În acel context, L. a opinat că pretinderea de către V. a sumei de 150.000 euro, din care 100.000 euro pentru judecătorul N., era o minciună şi a argumentat că îl cunoaşte bine pe acesta din urmă şi ştie că, potrivit obişnuinţei, N. nu a stabilit cuantumul sumei de bani pe care doreşte să o primească cu titlu de mită, ci acceptă cât i se oferă în acest scop. În aceleaşi împrejurări, L. s-a angajat să facă demersuri pentru a facilita la termenul la care se judeca recursul în dosarul inculpatului TT. adoptarea unei hotărâri de punere în libertate a acestuia, sens în care a menţionat că o asemenea soluţie ar fi facil de pronunţat, deoarece s-ar putea motiva prin depăşirea termenului rezonabil al măsurii preventive.

Totodată, L. a promis că va interveni pe lângă N. şi GGG., cu care a intrat în compunerea completului pentru judecarea recursului în respectivul dosar, pentru a încerca să le convingă să pronunţe soluţia de punere în libertate a inculpatului.

De asemenea, L. i-a lăsat să înţeleagă pe soţii O. şi S. că este de acord să-i fie aduse, în schimbul pronunţării acelei soluţii, o sumă de bani cu titlu de mită, însă nu a specificat cât anume.

Inculpatul O. a mai declarat că nu îşi aminteşte cu exactitate cum s-au derulat evenimentele, însă ştie cu certitudine că i-a dat judecătorului L. suma de 45.000 euro, în scopul anterior menţionat. Ulterior, S. a fost din nou la locuinţa inculpatei L., iar aceasta a pretins o diferenţă de 10.000 euro pentru intensificarea demersurilor de convingere a celorlalte două colege din completul de judecată, în vederea pronunţării soluţiei favorabile inculpatului TT., iar, în dimineaţa de 21 ianuarie 2013, în jurul orei 10:00, soţia sa s-a întâlnit cu inculpata în zona LLL. şi i-a remis acesteia cei 10.000 euro. Cu toate acestea, la termenul din 21 ianuarie 2013, completul de judecată compus din L., N. şi GGG. au pronunţat o hotărâre prin care inculpatul TT. a rămas în stare de arest preventiv. Din acest motiv, O. s-a deplasat în seara aceleiaşi zile la locuinţa inculpatei L., care i-a restituit integral suma de bani primită anterior şi a invocat că un anume avocat MMM. îi avertizase pe judecătorii din complet să nu îl pună în libertate pe TT., precum şi că inculpata N. ar fi visat urât şi i-a fost frică să pronunţe o soluţie favorabilă faţă de inculpat. Totodată, L. a motivat că şi ei îi este frică şi că vrea ca o perioadă de timp să stea liniştită şi să nu mai facă "asemenea combinaţii pe şpagă".

De asemenea, inculpatul O. a declarat că, în aceleaşi împrejurări, a abordat cu L. şi problema facilitării obţinerii unor soluţii favorabile în alte două dosare, cu privire la care nu a furnizat detalii, ci a menţionat doar că demersurile nu s-au finalizat. Pe fondul aceleiaşi discuţii, inculpatul O. a dezbătut şi subiectul referitor la relaţia conflictuală pe care o avea cu grefierul V., ca urmare a acţiunilor întreprinse de acesta, fără ştirea sa, constând în pretinderea sumei de 150.000 euro. Faţă de acel diferend, L. l-a sfătuit pe inculpatul O. să se împace cu grefierul V., argumentând că acesta are "putere" şi că poate "canaliza" anumite dosare, atât la secţia I penală, cât la secţia a II-a penală, la completele favorabile. În aceeaşi seară, O. s-a întâlnit cu U. şi P. şi le-a restituit integral banii. Inculpatul O. a precizat că, după acea întâlnire, S. a mai fost o dată sau de două ori la locuinţa inculpatei L., însă aceasta nu i-a răspuns. În partea de final a depoziţiei, O. a menţionat că, în toamna anului 2012, L. i-a sugerat să ia legătura cu grefierul V., despre care a afirmat că este om serios şi că l-ar putea ajuta, astfel că a dat curs indicaţiei primite şi l-a abordat pe sus-numit, iar, ulterior, relaţiile dintre ei au devenit apropiate.

Prin declaraţia dată la 09 aprilie 2013, inculpatul O. a prezentat în detaliu împrejurările primirii unei sume de bani de la U., în contextul întâlnirii avute cu acesta la Craiova, în prezenţa inculpatei P. şi a inculpatului C. De această dată, O. a precizat că respectiva întâlnire a avut loc în ziua de 18 ianuarie 2013 şi că suma primită de la inculpatul U. ar fi fost de 120.000 euro, care au fost destinaţi realizării intervenţiei pe lângă judecătorii de la Tribunalul Bucureşti, pentru pronunţarea unei hotărâri de punere în libertate a inculpatului U.

Conform declaraţiei inculpatului O., după ce a revenit în Bucureşti, s-a deplasat la locuinţa sa împreună cu P. şi C., ocazie cu care aceştia au luat suma de 28.500 euro din banii pe care i-a primit de la U. În aceeaşi seară de 18 ianuarie 2013, în jurul orei 22:00, O. s-a dus împreună cu S. la locuinţa inculpatei L. şi i-au dat acesteia suma de 45.000 euro, care a reprezentat mita pentru pronunţarea soluţiei de punere în libertate a inculpatului U., la termenul din 21 ianuarie 2013.

Întrucât L. a afirmat că inculpata N. şi-a pus încă speranţe să primească, cu titlu de mită, prin intermediul grefierului V., suma de 150.000 euro, cum acesta convenise cu P., inculpatul O. i-a pus în vedere celei prim menţionate că această versiune de corupere nu mai era de actualitate, întrucât el primise în acea zi banii de mită de la inculpatul U.

În cuprinsul aceleiaşi declaraţii, inculpatul O. a relatat că, anterior evenimentelor din cursul lunii ianuarie 2013, respectiv, în luna octombrie 2012, inculpatul G., i-a propus să devină apărătorul inculpatului TT., în schimbul unui onorariu de 100.000 euro, însă a refuzat.

Totodată, fără să rezulte din ce motive, O. a declarat că, în cursul lunii august sau septembrie 2012, a trimis-o pe soţia sa, inculpata S., la locuinţa inculpatei L. pentru a o întreba dacă este de acord să se implice în facilitarea obţinerii hotărârii de punere în libertate a inculpatului TT. În acest mod, a aflat de la S. că L. a afirmat că ştia respectivul dosar şi că se putea adopta soluţia de punere în libertate a inculpatului pe motivul depăşirii termenului rezonabil al măsurii preventive. Inculpatul O. a menţionat că, după aproximativ 2 - 3 săptămâni, inculpata S. a fost din nou la locuinţa inculpatei L.

şi a întrebat-o dacă este de acord ca sus-numitul să facă demersuri pentru ca dosarul inculpatului TT. să fie "dirijat" la completul ei de judecată, în vederea pronunţării soluţiei favorabile anterior menţionate şi în schimbul unui folos, care nu a fost particularizat. Ca urmare a acelei discuţii, O. a intervenit, pe la începutul lunii noiembrie 2012, pe lângă NN., grefier la registratura secţiei I penale a Tribunalului Bucureşti, căreia i-a dat suma de 2.000 RON şi i-a solicitat ca, în cazul în care secţia sa era de serviciu când ajungea la tribunal, pentru judecarea recursului, dosarul inculpatului TT., să îl "dirijeze" la secţia a II-a penală.

În acest sens, inculpatul O. a arătat că avea cunoştinţă că NN. utiliza o anumită metodă pentru "dirijarea" dosarelor la secţia penală dorită, sens în care a introdus mai multe dosare pentru a creşte gradul de încărcare al secţiei care nu era preferată. Cu toate acestea, în cursul lunii noiembrie 2012, dosarul inculpatului TT. a fost repartizat la Tribunalul Bucureşti, la secţia I penală şi nu la secţia a II-a penală. Grefierul NN. a justificat că nu a reuşit să "dirijeze" dosarul aşa cum a dorit inculpatul O. şi l-a sfătuit pe acesta ca, pe viitor, să apeleze la grefierul V., despre care a afirmat că are mai multă "trecere" şi poate să rezolve problema "dirijării" unui dosar mai uşor decât ea.

Legat de aceeaşi recomandare, O. a precizat că, aproximativ în aceeaşi perioadă, L. i-a transmis, prin intermediul inculpatei S., să apeleze la V. pentru "dirijarea" respectivului dosar. De asemenea, inculpatul O. a menţionat că, deşi antamase cu inculpata L., prin intermediul inculpatei S., problema remiterii unei sume de bani cu titlu de mită pentru obţinerea soluţiei de punere în libertate a inculpatului TT. cu ocazia judecării recursului, în cursul lunii noiembrie 2012, nu a clarificat cu inculpata cuantumul sumei de bani care urma să îi revină ca mită, întrucât ar fi trebuit să aibă o asemenea discuţie doar după ce dosarul ar fi fost "dirijat" la secţia a II-a penală şi la completul de judecată din care ea a făcut parte, situaţie care însă nu s-a mai întâmplat.

Referitor la aceleaşi acţiuni de corupere întreprinse în luna noiembrie 2012, inculpatul O. a declarat că a stabilit cu P. să îi transmită inculpatului U. că trebuia să dea ca mită suma de 100.000 euro şi că a convenit cu sus-numita ca acesteia să îi revină 20.000 euro, însă nu a mai primit banii deoarece a stabilit să-i fie daţi după ce dosarul ajungea prin "dirijare" la secţia a II-a penală.

Prin aceeaşi declaraţie, inculpatul O. a arătat că îşi menţine cele relatate anterior şi a specificat că, în seara de 18 ianuarie 2013, fiind împreună cu inculpata S., s-a întâlnit cu inculpata L., căreia i-a remis suma de 45.000 euro pentru pronunţarea soluţiei de punere în libertate a inculpatului TT., cu ocazia judecării recursului la termenul din 21 ianuarie 2013. Inculpatul O. a mai relatat că S. a revenit la locuinţa inculpatei L. în seara de 20 ianuarie 2013, când inculpata a pretins încă 10.000 euro şi a dat asigurări în sensul pronunţării soluţiei favorabile promise.

La rândul său, în aceeaşi seară a transmis asigurările primite inculpaţilor U. şi P., cu care s-a întâlnit la un restaurant din Bucureşti, zona Herăstrău. Privitor la întâlnirea din 20 ianuarie 2013 dintre L. şi S., inculpatul O. a menţionat că, distinct de acţiunile de corupere aflate în curs de desfăşurare pentru obţinerea punerii în libertate a inculpatului TT., i-a dat soţiei sale un bileţel pe care a scris numele inculpaţilor NNN. şi OOO., care au fost cercetaţi la acea vreme în stare de arest preventiv într-un dosar al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Inculpata S. a dat acel înscris inculpatei L. şi i-a solicitat să vorbească cu grefierul V. pentru a asigura "dirijarea" acelui dosar, cu ocazia judecării recursului la arestarea preventivă, la completul din care făcea parte inculpata. În acest mod, O. a aflat de la soţia sa faptul că L. ar fi susţinut că situaţia colaborării dintre ei devenise delicată, din cauza tensiunii apărute în relaţiile dintre sus-numit şi V., pe fondul actelor materiale de corupere desfăşurate în luna ianuarie 2013, pentru obţinerea punerii în libertate a inculpatului TT.

şi, totodată, i-a transmis să facă tot posibilul să se împace cu V., pentru ca acesta să îl "servească" şi pe viitor cu "dirijarea" dosarelor. De asemenea, poziţia inculpatei L. nu a fost de refuzare a intervenţiei în dosarul fraţilor PPP., dar a impus ca mai întâi să fie rezolvată problema "dirijării" acelui dosar la completul ei de judecată. Pe acelaşi bileţel, O. a consemnat şi numele inculpatului QQQ. şi, în mod similar cu dosarul anterior menţionat, inculpata S. a întrebat-o pe L. dacă se poate implica, în sensul de a interveni pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru obţinerea unei soluţii de punere în libertate.

Referitor la acelaşi aspect, conform celor transmise de inculpata S., inculpata L. a afirmat că o să "vadă" dacă poate facilita obţinerea acelei soluţii favorabile.

În legătură cu aceleaşi împrejurări, O. a declarat că, anterior, L. a afirmat în mai multe rânduri faţă de inculpata S. că are posibilitatea să intervină pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti pentru obţinerea unor soluţii favorabile în dosare penale, specificând că se referea la completele de la secţia I penală care judecau în zilele de marţi şi miercuri. De asemenea, privitor la întâlnirea avută în seara de 18 ianuarie 2013 cu L., inculpatul O. a menţionat că, între alte subiecte de conversaţie abordate, i-a relatat sus-numitei că auzise nişte discuţii conform cărora aceasta percepea un "tarif" de 5.000 euro pentru realizarea intervenţiilor pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea obţinerii de soluţii favorabile, iar inculpata a replicat că acele susţineri nu erau adevărate.

În ceea ce priveşte întâlnirea din 21 ianuarie 2013 de la locuinţa inculpatei L., inculpatul O. a reiterat că a primit de la aceasta întreaga sumă de 55.000 euro pe care o dăduse anterior cu titlu de mită pentru obţinerea soluţiei de punere în libertate a inculpatului TT. În aceleaşi împrejurări, L. i-a dezvăluit că s-a supărat pe N. şi că nu o va mai "servi" pe aceasta în legătură cu o intervenţie pe care trebuia să o facă, la solicitarea acesteia din urmă, pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru soluţionarea favorabilă a unui dosar. De asemenea, L. i-a menţionat că motivul supărării era acela că inculpata N. nu şi-a ţinut promisiunea de a pronunţa soluţia favorabilă faţă de inculpatul TT.

Pe de altă parte, L. l-a asigurat pe inculpatul O. că îl va "servi" şi pe viitor cu intervenţiile în dosare, dar a solicitat să fie întrerupte asemenea acţiuni o perioadă de 1 - 2 luni, pentru a-şi reveni.

În declaraţia dată la 18 aprilie 2013, inculpatul O. a revenit asupra celor relatate în depoziţiile anterioare şi a precizat că, pe fondul întâlnirii avute la Craiova, în ziua de 18 ianuarie 2013, împreună cu P. şi C., a primit de la U. suma de 145.000 euro, cu titlu de mită, pentru obţinerea de la Tribunalul Bucureşti a unei hotărâri de punere în libertate a inculpatului TT. Sub acest aspect, O. a menţionat că, iniţial, U. a intenţionat să îi remită 150.000 euro, însă şi-a amintit că îi dăduse anterior, în ziua de 08 ianuarie 2013, inculpatei P. suma de 5.000 euro destinată ca mită grefierului V., pentru "dirijarea" respectivului dosar, astfel că, în cele din urmă, i-a înmânat doar 145.000 euro.

Inculpatul O. a mai relatat că, după ce a revenit în Bucureşti şi a ajuns la locuinţa sa, C. şi P. au luat, în temeiul unei înţelegeri stabilite anterior, 30.000 euro din suma de bani primită de la U. şi că, la rândul său, a luat şi el, fără ştirea inculpatei S., 25.000 euro pentru a-şi împrumuta un prieten. De asemenea, P. i-a restituit cei 15.000 euro pe care el îi dăduse grefierului V., astfel că asupra sus-numitei au rămas 28.500 euro. Privitor la evenimentele din zilele de 18 ianuarie 2013 şi 20 ianuarie 2013, când au avut loc întâlnirile cu L., inculpatul O. a învederat că îşi menţine declaraţiile anterioare. După ce, la termenul din 21 ianuarie 2013, contrar asigurărilor primite de la L., hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti a fost nefavorabilă inculpatului TT., O. a recuperat, în aceeaşi zi, atât cei 28.500 euro de la P. şi C., cât şi suma de 55.000 euro de la judecătorul L., după care a restituit întreaga sumă de bani inculpatului U.

De altfel, s-a mai arătat că în declaraţia dată la 18 iunie 2013, inculpatul O. a revenit şi asupra celor relatate în cuprinsul declaraţiei din 09 aprilie 2013 cu privire la împrejurările propunerii pe care a primit-o de la inculpatul G., pentru asigurarea apărării inculpatului TT., în schimbul unui onorariu de 100.000 euro, pe care susţinuse că nu l-a primit. De această dată, a declarat că, în esenţă, în cursul lunii noiembrie 2013, a primit de la F., în prezenţa inculpatului G., suma de 120.000 euro (în două tranşe, de 20.000 euro şi, respectiv, 100.000 euro), pentru a interveni pe lângă judecătorii de la Tribunalul Bucureşti, în vederea pronunţării, cu ocazia judecării în aceiaşi lună a recursului în dosarul inculpatului TT., a unei soluţii de punere în libertate a acestuia.

Inculpatul O. a precizat că a aflat, atât prin intermediul inculpatei P. şi a inculpatului F., cât şi, în mod direct, de la inculpatul U., faptul că suma de 120.000 euro pe care a primit-o provenea de la acesta din urmă, precum şi că, în realitate, inculpatul F. a primit suma de 150.000 euro, dar şi-a păstrat pentru sine diferenţa de 30.000 euro. Pentru asigurarea beneficiului promis, inculpatul O. a scris pe o bucată de hârtie textul "TT." şi, nu este sigur, dar crede că a consemnat şi "JS2" şi i-a solicitat soţiei sale, inculpata S., să îi ducă acel înscris inculpatei L., la locuinţa acesteia.

În zilele următoare, O. s-a întâlnit în sediul Tribunalului Bucureşti cu L., care i-a spus că ştia dosarul inculpatului TT., întrucât a judecat anterior o dată sau de două ori recursul la încheierea de menţinere a măsurii arestării preventive, adăugând şi că, din moment ce inculpatul era arestat de circa 2 ani, acesta putea fi pus în libertate. Privitor la aceleaşi împrejurări, inculpatul O. a menţionat că nu mai ştie exact cum s-a exprimat L., însă aceasta i-a dat de înţeles că, dacă va judeca ea următorul recurs în respectivul dosar, se poate rezolva problema punerii în libertate a inculpatului.

La fel ca şi în declaraţia anterioară, inculpatul O. a relatat că, ulterior, a dat suma de 2.000 RON martorei NN., grefier la registratura secţiei I penale a Tribunalului Bucureşti şi i-a solicitat să "dirijeze" dosarul inculpatului TT., în momentul în care va veni la tribunal pentru judecarea recursului, la secţia a II-a penală a aceleiaşi instanţe. Sub acest aspect, a precizat că anterior i-a mai adresat asemenea solicitări aceluiaşi grefier, iar acesta le-a dat curs. Întrucât, contrar acestor demersuri, respectivul dosar a fost repartizat pentru judecarea recursului la secţia I penală a Tribunalului Bucureşti, inculpatul O. a purtat în perioada următoare mai multe discuţii cu P., G., F.

şi U., iar, finalmente, a păstrat din cei 120.000 euro primiţi suma de 15.000 euro pentru "deranjul" său. În acelaşi timp, ca urmare a insistenţelor inculpatului F., a dat acestuia suma de 20.000 euro, iar, după aceea, a înapoiat 87.000 euro inculpatului G., în prezenţa inculpatului U. Prin prezentarea acestei situaţii de fapt, inculpatul O. a susţinut că suma de 50.000 euro a rămas asupra inculpatului F. şi că acesta s-a angajat să îi restituie inculpatului U. Totodată, O. a precizat că, în luna decembrie 2012, a fost împreună cu S. la casa de vacanţă a inculpatei L.

şi, cu acea ocazie, i-a relatat acesteia despre demersurile eşuate de "dirijare" a dosarului inculpatului TT. la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti. Inculpata L. l-a sfătuit să ia legătura cu grefierul V. pentru a rezolva pe viitor problema "dirijării" respectivului dosar, afirmând şi că, până când dosarul nu ajungea la completul ei de judecată, nu are ce să facă. De asemenea, O. a reiterat, în finalul depoziţiei sale, că discuţiile purtate cu L. privitor la facilitarea obţinerii soluţiei de punere în libertate a inculpatului TT. au început în august 2012 şi că, în opinia sa, au continuat să aibă acelaşi obiect, indiferent de faptul că, ulterior, a fost vorba de recursuri declarate separat.

În cadrul procedurii de prezentare a materialului de urmărire penală, inculpatul O. a dat o declaraţie suplimentară, prin care a relatat împrejurările de fapt circumscrise acuzaţiilor penale formulate împotriva sa în legătură cu infracţiunile de trafic de influenţă privitoare la facilitarea obţinerii unor soluţii favorabile, prin intervenţii pe lângă judecători, în beneficiul inculpaţilor JJ., LL., QQQ. şi a fraţilor PPP. Doar în privinţa traficului de influenţă comis în beneficiul lui LL., inculpatul O. a recunoscut, în parte, fapta şi a susţinut că, pentru obţinerea soluţiei favorabile promise, ar fi dat suma de 10.000 euro inculpatei L.

Prin declaraţia dată la 14 martie 2013, inculpata S. a prezentat, în acord cu declaraţiile inculpatului O., aceleaşi împrejurări în care a cunoscut-o pe L., inclusiv faptul că, pe fondul întâlnirii din Turcia, aceasta le-a pus în vedere că pot să o caute, dacă vor avea vreodată nevoie de ajutorul său, la adresa din Bucureşti, str. x. De asemenea, S. a relatat că, aproximativ în luna august 2011, s-a deplasat la adresa anterior menţionată şi a discutat cu L. despre facilitarea de către aceasta a obţinerii unei soluţii favorabile unei anumite părţi dintr-un dosar, pe care l-a judecat sus-numita (inculpata S. a susţinut că nu îşi mai aminteşte numele acelei persoane sau numărul de înregistrare a dosarului). Cu acea ocazie, inculpata L. a afirmat că se va consulta cu colegele sale de complet şi îi va da ulterior un răspuns, menţionându-i şi ca rândul următor să vină la locuinţa sa mai pe seară, când se întuneca. După aproximativ o săptămână, S. a revenit în acelaşi loc, însă nu găsit-o acasă pe inculpata L. În cursul lunii iunie sau iulie 2012, S. a căutat-o din nou la aceeaşi adresă pe L. şi i-a solicitat să pronunţe o hotărâre favorabilă într-un alt dosar, care a fost repartizat tot la completul ei de judecată.

Inculpata S. a precizat că a avut asupra sa o bucată de hârtie pe care a fost scris numărul de înregistrare a dosarului şi că a dat acel înscris inculpatei. La fel cum s-a întâmplat anterior, L. i-a cerut să revină după câteva zile pentru a-i da un răspuns. A urmat o altă întâlnire în acelaşi loc cu L., iar aceasta i-a dat un răspuns evaziv, în sensul că nu ştia dacă poate facilita obţinerea soluţiei favorabile în respectivul dosar.

Spre sfârşitul lunii septembrie 2012, inculpata S. a aflat de la inculpatul O. că avocatul P. i-a solicitat ajutorul pentru realizarea intervenţiei pe lângă judecători, în vederea obţinerii unei hotărâri de punere în libertate a inculpatului TT., iar, după aproximativ două săptămâni, a şi cunoscut-o pe sus-numită la biroul de avocatură al soţului său. De asemenea, din relatările inculpatului O., a aflat că acesta a pus din banii personali 1.500 euro, iar P., 3.500 euro, astfel că, a rezultat suma de 5.000 euro, aceştia au dat-o grefierului V., pentru a facilita repartizarea dosarului în care era cercetat TT. la completul din care a făcut parte L. Totodată, O. i-a spus că a aflat de la P. faptul că grefierul V. a pretins de la aceasta suma de 150.000 euro, din care 50.000 euro pentru el, iar diferenţa de 100.000 euro pentru "N.", în vederea facilitării pronunţării de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală a unei hotărâri de punere în libertate a inculpatului TT. În aceleaşi împrejurări, grefierul V. ar mai fi impus avocatului P. să îi aducă suma anterior menţionată în ziua în care s-a judecat recursul la tribunal, afirmând şi că O. nu a avut "puterea" de a face ceea ce făcea el.

În cursul lunii ianuarie 2013, când O. a venit împreună cu P. şi soţul acesteia la locuinţa lor, S. a văzut că sus-numita avea asupra sa suma de 120.000 euro, din care şi-a oprit 28.500 euro (iniţial, inculpata P. a pus deoparte 30.000 euro, însă a restituit ulterior 1.500 euro care reprezentau folosul dat de O. grefierului V.), iar diferenţa de 91.500 euro i-a înmânat-o inculpatului O. În aceeaşi seară, S. şi O. au mers la locuinţa inculpatei L., căreia i-au dat 45.000 euro pentru pronunţarea hotărârii de punere în libertate a inculpatului TT. Sub acest aspect, S. a evidenţiat că inculpata L. a făcut parte din completul care urma să judece, peste două zile, recursul în respectivul dosar. În aceleaşi împrejurări, L. le-a precizat că din completul de recurs urma să facă parte şi "doamna judecător N.". Pentru remiterea folosului, S. a respectat instrucţiunile primite de la inculpata L., astfel că a pus banii într-un spaţiu aflat între canapea şi cotiera acesteia. Cu aceeaşi ocazie, O. i-a relatat inculpatei despre pretinderea de către grefierul V. a sumei de 150.000 euro de la inculpata P. şi, totodată, i-a precizat că, în realitate, nu exista suma de bani anterior menţionată pentru a fi dată în scopul obţinerii hotărârii favorabile pe care o dorea. La rândul său, L. a afirmat că trebuia să discute cu "N." şi i-a solicitat inculpatei S. să revină ulterior pentru a-i da un răspuns sigur în privinţa asigurării beneficiului obţinerii acelei soluţii.

În ziua următoare (despre care inculpata S. a precizat că era o zi de duminică), sus-numita, O., P. şi soţul acesteia s-au întâlnit la un restaurant din Bucureşti cu U., iar, din contextul discuţiilor purtate, şi-a dat seama că acesta din urmă a fost la curent cu demersurile de intervenţie pe lângă judecători, întreprinse pentru obţinerea punerii în libertate a fratelui său.

Inculpata S. a arătat că U. a ştiut şi de faptul că, în aceeaşi seară, ea urma să meargă la o "judecătoare" din completul de judecată, pentru a primi un răspuns privitor la acele intervenţii. Totodată, inculpata a realizat că cei 120.000 euro au provenit de la U. La un moment dat, S. a plecat de la restaurant şi s-a deplasat la locuinţa inculpatei L., iar aceasta i-a dat un răspuns evaziv în legătură cu poziţia pe care judecătorul "N." ar fi avut-o cu privire la punerea în libertate a inculpatului TT. Sub acest aspect, inculpata S. a menţionat că inculpata L. a afirmat că TT. "ar trebui să îi ridice statuie", ceea ce, în opinia inculpatei, a însemnat că se decisese pronunţarea soluţiei favorabile dorite.

Pe fondul aceleiaşi discuţii, L. a invocat că s-a întâlnit între timp cu "N." şi că în mintea acesteia a rămas ideea că mita pe care ar fi trebuit să o primească era de 150.000 euro, dar a încercat să o convingă de faptul că s-a impus să adopte o atitudine mai prudentă, fiind riscant să fi primit acel folos prin intermediul grefierului V. Relativ la acelaşi subiect de conversaţie, L. a afirmat că judecătorul "N." ar fi replicat că nu ar fi pus mâna pe bani, ci i-ar fi solicitat grefierului V. să îi ducă partea sa de mită, fie la mama sa, fie la fratele său.

Faţă de situaţia care i-a fost prezentată de către inculpata L. în legătură cu ezitările pe care le-ar fi avut "N." din cauza diminuării folosului oferit ca mită, dar şi întrucât inculpata a invocat că era posibil ca cel de-al treilea judecător pe nume "GGG." care a intrat în complet să nu fie de acord cu pronunţarea soluţiei dorite, S. i-a propus să îi remită încă 10.000 euro, pe lângă cei 45.000 euro daţi anterior. Deoarece inculpata L. a lăsat-o pe S. să înţeleagă că, în ziua următoare, va fi pronunţată soluţia favorabilă pentru inculpatul TT., dar şi întrucât inculpata a acceptat să primească diferenţa de 10.000 euro, au stabilit ca banii să fie remişi a două zi, în apropierea LLL., unde au decis să se întâlnească.

Conform declaraţiei inculpatei S., aceasta s-a reîntâlnit în locul stabilit cu inculpata L., i-a cerut acesteia să desfacă mânerele genţii care era deja deschisă, după care s-a apropiat foarte tare de ea şi i-a strecurat în geantă suma de 10.000 euro. Ulterior, a aflat de la O. că, în aceeaşi zi, soluţia pronunţată de completul de judecată din care au făcut parte L., "N." şi "GGG.", nu a fost favorabilă inculpatului TT. Din acest motiv, O. s-a dus în aceeaşi seară la locuinţa inculpatei L., care i-a restituit suma de 55.000 euro.

Totodată, inculpata S. a aflat din relatările soţului său că acesta a recuperat şi de la P. suma de 28.500 euro, la care a adăugat şi diferenţa de 36.500 euro rămasă la locuinţa soţilor AAAAAAAAAAAAA. şi astfel a restituit întreaga sumă de 120.000 euro inculpatului U.

Inculpata S. a mai precizat că, înainte de vizita pe care a făcut-o împreună cu O. la locuinţa inculpatei L., a mai fost, în două rânduri, acasă la aceasta pentru a discuta despre subiectul privitor la facilitarea obţinerii soluţiei de punere în libertate a inculpatului TT. De asemenea, a menţionat că şi după ce L. a restituit banii inculpatului O., a mai fost de două ori la locuinţa sus-numitei, însă aceasta nu i-a răspuns.

În ultima parte a declaraţiei, inculpata S. a declarat că, potrivit relatărilor inculpatului O., grefierul V. a solicitat inculpatei P. să îi aducă suma de 150.000 euro în ziua de vineri, în condiţiile în care, în ziua de luni care a urmat, a fost stabilit termenul în dosarul inculpatului TT. pentru judecarea recursului la Tribunalul Bucureşti. În aceeaşi modalitate, S. a luat cunoştinţă de faptul că P. nu a avut încredere în inculpatul V., astfel că, împreună cu U., au decis să dea banii care trebuiau să ajungă cu titlu de mită la judecători prin intermediul inculpatului O. Despre aceleaşi aspecte, inculpata S. a discutat şi cu L., cu care s-a întâlnit în alte două rânduri, anterior datei la care i-a dat acesteia, împreună cu O., suma de 45.000 euro.

În aceleaşi împrejurări, L. i-a confirmat inculpatei S. că aflase de la grefierul V. despre pretinderea ca mită a sumei de 150.000 euro de la P.

Prin declaraţia dată la 17 mai 2013, inculpata S. a completat aspectele relatate în depoziţia anterioară, învederând că, în cursul lunii august 2012, a fost de două ori la locuinţa inculpatei L. pentru a-i înmâna anumite bileţele pe care i le dăduse O. A precizat că nu a citit conţinutul acelor înscrisuri, însă bănuieşte că a fost vorba despre solicitări de intervenţie în dosare penale. De altfel, atunci când a dat unul dintre acele bileţele inculpatei L., aceasta i-a cerut să revină peste 2-3 zile pentru a-i comunica un răspuns, sus-numita menţionând şi că "dacă ajunge la ea, totul este Ok". Din această afirmaţie, inculpata S. şi-a dat seama că L. s-a referit la o soluţie pe care urma să o dea în activitatea sa de judecător. După câteva zile, S. a fost din nou la locuinţa inculpatei L., iar aceasta i-a spus doar că "nu a ajuns la ea". De fiecare dată, S. i-a transmis soţului său, inculpatul O., ceea ce i-a spus inculpata L. De asemenea, S. a dat detalii despre împrejurările în care a cunoscut-o pe inculpata P., precum şi despre întâlnirile ulterioare avute cu aceasta. În finalul declaraţiei, inculpata S. a precizat că, în ianuarie 2013, a aflat pentru prima dată de la O. că acesta a încerca să obţină punerea în libertate a inculpatului TT.

Prin declaraţia dată la 18 iunie 2013, inculpata S. a prezentat alte detalii privitoare la actele materiale ce au vizat facilitarea obţinerii, prin exercitarea de intervenţii pe lângă judecătorul L., a unor soluţii favorabile în dosarul inculpatului QQQ. şi, respectiv, în cauza fraţilor PPP. Inculpata a mai relatat că, în cursul lunii noiembrie 2012, a primit de la inculpatul O. un bileţel, după care s-a deplasat la locuinţa judecătorului L. şi i l-a înmânat acestuia, fără să citească ce era consemnat pe acel înscris. Inculpata L. a lecturat bileţelul şi a afirmat că se va interesa, menţionând şi că inculpata a trebuit să revină pentru un răspuns. În ziua de 1 decembrie 2012, S. l-a însoţit pe soţul său la casa de vacanţă a inculpatei L., din localitatea Floreşti, judeţul Prahova, unde O. a discutat separat cu aceasta din urmă aproximativ o jumătate de oră. De asemenea, în luna ianuarie 2013, atât când s-a întâlnit singură cu judecătorul L., cât şi atunci când a fost împreună cu O. la locuinţa sus-numitei, a fost abordată în discuţie situaţia dosarului în care era arestat preventiv QQQ. În acele împrejurări, inculpata L. a spus că respectivul inculpat era arestat în două cauze, iar, altă dată, i-a cerut inculpatei S. să îi transmită soţului, privitor la aceeaşi persoană cercetată, faptul că "nu se poate". Inculpata S. a mai declarat că, într-o zi din iarna 2012 - 2013, la solicitarea inculpatului O., i-a adus acestuia la birou o pungă cu bani care se afla la locuinţa lor, însă a susţinut că nu ştie de unde proveneau banii şi nici ce s-a întâmplat ulterior cu ei.

În ceea ce priveşte dosarul fraţilor PPP., inculpata S. a relatat că a discutat despre acea cauză cu judecătorul L., atât cu ocazia vizitelor pe care le-a făcut singură, în luna ianuarie 2013, la locuinţa magistratului, cât şi atunci când a fost în acelaşi loc împreună cu inculpatul O. Inculpata a susţinut că nu îşi mai aminteşte cu exactitate ce anume s-a discutat despre acel dosar, dar a precizat că inculpata L. s-a referit, la un moment dat, la faptul că a fost posibil ca dosarul "să pice" la completul ei de judecată. Astfel, la 15 ianuarie 2013, după ce a luat cunoştinţă din relatările inculpatei S. despre faptul că grefierul V. a pretins suma de 150.000 euro de la P., inculpata L. s-a implicat cu fermitate în rezolvarea situaţiei create, dezvăluindu-şi afinitatea faţă de "filiera" pe care a constituit-o, dar în structura căreia, sus-numitul a trebuit să respecte poziţia pe care fusese plasat. În contextul discuţiei purtate cu inculpata S., inculpata L. a afirmat că V. "trebuie înlăturat", întrucât, în opinia sa, era prea mare suma de 5.000 euro pe care o pretinsese pentru "dirijarea" dosarului ce îl privea pe inculpatul TT. A mai reieşit că L. a fost la curent cu acţiunile de "dirijare" întreprinse de V. Totodată, L. şi-a exprimat iritarea faţă de împrejurarea că V. a pretins 50.000 euro pentru sine din totalul de 150.000 euro care ar fi trebuit dat ca mită.

De altfel, L. a şi explicat motivul unei asemenea substituiri ca fiind acela că V. a devenit "periculos", acesta putând oricând să pice", şi să pună în pericol pe toţi cei implicaţi în actul de corupere. Inculpata S. a rugat-o pe inculpata L. să încerce rezolvarea unui alt dosar, care se afla pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, însă aceasta i-a spus că nu îi poate promite nimic, fiind foarte speriată şi afirmând că dosarul era monitorizat din afară.

În ziua de 16 ianuarie 2013, inculpata S. a discutat cu inculpata L. cu privire la soluţionarea favorabilă a dosarului în care era cercetat inculpatul TT. şi referitoare la suma de 150.000 euro, pretinsă de către V.

Inculpata L. i-a atras atenţia inculpatei S. să aibă grijă că DNA-ul supraveghează respectivele dosare. În ziua de 18 ianuarie 2013, a avut loc o nouă convorbire între inculpaţii L., O. şi S., în care s-a discutat o altă filieră de corupţie judiciară, fiind menţionate nume ca:

"RRR.", "JJJ.", "SSS.", "UU.", "TTT.", " ZZZZZZZZZ.", "UUU.".

Din conţinutul convorbirii înregistrate ambiental a rezultat o filieră de corupţie judiciară în care a fost implicat şi inculpatul V. care a încercat "să îl scoată din ecuaţie" pe inculpatul O., în obţinerea unei soluţii favorabile pentru inculpatul TT. Inculpatul V. i-a spus inculpatului O. că a vorbit cu şefa sa, N., şi i-a solicitat 100.000 euro pentru aceasta şi 50.000 euro pentru el. L. a afirmat că a fost în imposibilitate de a se implica în rezolvarea acelui dosar, întrucât V. interacţionează direct cu N.

Inculpata L. l-a suspicionat pe inculpatul V. şi i-a sugerat inculpatului O. să meargă să discute pentru obţinerea dirijării dosarelor cu B. şi să îl evite pe inculpatul V., iar la Curtea de Apel, una dintre persoanele de legătură era "SS." de la Registratura Curţii de Apel. Aceeaşi inculpată i-a menţionat inculpatului O. că judecătorilor de la CAB le este frică, deoarece este cercetată judecătoarea SSS.

Instanţa de fond arată că inculpatul O. i-a solicitat inculpatei L. să îl ajute într-un dosar în care era implicat o anumită persoană, pe numele "VVV.", arătând că privitor la acelaşi dosar a vorbit cu "UUU." (judecătorul la ICCJ). L. a afirmat despre acesta că îşi urmăreşte rezolvările, că şi-a făcut plinul şi nu îl mai tentează. La discuţie a participat şi inculpata S. care i-a spus inculpatului X. să se ducă la "WWW." şi că judecătorul UUU. nu mai are cu cine să rezolve problemele, deoarece nu poate să-i convingă pe ceilalţi judecători din complet.

Cei trei au mai discutat şi de un dosar vizându-l pe inculpatul XXX., însă L. a susţinut că dosarele sunt monitorizate de Uniunea Europeană şi de SRI, iar inculpatul respectiv este urmărit şi monitorizat.

Instanţa de fond reţine şi că din înregistrările ambientale ale discuţiilor purtate de inculpata L. cu inculpatul O., a rezultat că acesta este implicat în rezolvarea mai multor dosare, privindu-l pe inculpatul XXX. şi că va încerca să le rezolve cu ajutorul lui "UUU." (judecătorul YYY. de la ICCJ) sau cu un anume "ZZZ.". Acelaşi inculpat, O., a relatat că a "colaborat cu RRR., însă aceasta nu era serioasă deoarece "nu făcea şi nu îi dădea banii înapoi şi ieşeau certuri".

Inculpatul O. a mai menţionat că s-a certat cu JJJ. de la "clienţi", fiind vorba de potenţiali beneficiari ai soluţiilor obţinute prin coruperea judecătorilor. L. şi-a exprimat părerea că inculpata N. nu respectă anumite măsuri de prevedere, vorbeşte mult, prin toate birourile şi că nu este atentă că şi "vibrează pereţii".

În seara de 20 ianuarie 2013, a avut loc o altă discuţie purtată între S. şi L., în care aceasta din urmă a spus că se impunea ca şi judecătorul GGG., care intra în complet, să primească o parte din mită, după pronunţarea hotărârii. Cele două convenind să fie suplimentat folosul dat iniţial cu suma de 10.000 euro. În momentul în care s-a perfectat înţelegerea de suplimentare cu suma de 10.000 euro a folosului destinat ca mită pentru obţinerea soluţiei de punere în libertate a inculpatului TT., inculpata S., pentru a justifica seriozitatea promisiunii de remitere a acelei sume de bani, a făcut apel la anterioritatea actelor de corupţie desfăşurate împreună cu inculpata L., afirmând "... ne cunoaştem de atâta timp şi nu fac... mă văd cu sacii în căruţă şi ...".

Totodată, inculpata S. a abordat problema intervenţiei pentru "AAAA.", evidenţiind că a fost necesar, conform modului de operare utilizat şi în alte situaţii, ca, mai întâi, dosarul să fie "dirijat" la completul inculpatei L.:

"şi aştept să-i luaţi la dumneavoastră, să vedeţi cum picaţi". Această din urmă a replicat "eu nu mă bag", ceea ce însemna însă doar o eschivă formală de a se mai implica, aşa cum procedase în trecut, în acţiunile de "dirijare" a dosarelor, motiv pentru care i-a solicitat interlocutoarei "rezolvă tu cu BBBB.", după care, şi-a exprimat disponibilitatea "... dacă intră pe completul meu, bine, dacă nu, nu!".

Împărţirea folosului destinat coruperii a reprezentat pentru L. o temă serioasă în economia motivelor care au determinat întâlnirea dintre ea şi S., însă, la fel de importantă, era tratată ca fiind şi satisfacerea interesului soţilor AAAAAAAAAAAAA. de a rămâne credibili pe "piaţa" corupţiei judiciare. Astfel, L. a menţionat "...dacă ea (n.n. N.) nu vrea şi nu vrea şi după asta îi spun, zic: "uite, suma rămâne aici. Împărţiţi voi!" Îi dau ei mai mult, numai să vrea! Şi împart eu cu Ioana mai puţin. Că oricum i-am zis că sunteţi voi băgaţi în rahat, să ştii, că altfel...".

În condiţiile în care L. a recapitulat că suma totală destinată pentru corupere, în vederea asigurării soluţiei favorabile inculpatului TT. a fost de 55.000 euro, inculpata S. i-a dat asigurări sus-numitei că s-a preocupat cu atenţie de luarea unor măsuri de protecţie:

"... eu am venit cu maşina lu’ finu’! Am plecat fără telefoane, vin din Bucureştii Noi... Am fost la ei la masă, că i-l botez p-acela, deci, nu, nu am nicio urmărire, nimic, nimic, nicio parte".

Totodată, inculpata S. a reluat tema legată de intervenţia pentru soluţionarea favorabilă a dosarului fraţilor PPP.:

"ăştia doi, fac .şi care-i lasă de data trecută când au venit la dumneavoastră, trebuie să apară (n.n. referire la împrejurarea că dosarul urmează să ajungă în scurt timp la Tribunalul Bucureşti, pentru judecarea recursului)". De asemenea, inculpata S. a adăugat "în ideea asta am adus banii. Ca să-l bage la ... la dumneavoastră săptămâna asta. Trebuie să ajungă". Din ansamblul discuţiei a mai reieşit că S. a avut cunoştinţă de faptul că "dirijarea" dosarelor a fost asigurată de V., dar cu implicarea inculpatei N. Inculpata S. i-a solicitat sprijinul inculpatei L. pentru facilitarea obţinerii, prin traficarea influenţei asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, a unei soluţii favorabile şi într-un al doilea dosar "să bage dosaru’ ... miercuri sau marţi ... la Curte. Şi am terminat". Singura problemă identificată de L. nu a fost legată, de legalitatea acţiunilor de intervenţie pe care i le-a solicitat inculpata S., ci, mai degrabă, de atitudinea de indisciplină în cadrul grupării infracţionale a grefierului V. şi de conservarea obişnuinţei de a trata cu inculpata N. doar "dirijarea" dosarelor la completul ei de judecată. În acest sens, L. a afirmat "eu nu mă mai bag cu QQQQQQQQQ.!", deoarece "... Sorin e foarte periculos", evidenţiind şi "cu N. pot să vorbesc doar să dea pe complet... Dacă ajunge dosaru’ pe secţie încă o dată ... cel mai bine este la cine te duci să rezolve cu secţia s-o rezolve şi cu completu’ ". Aserţiunile de mai sus ale inculpatei L. au relevat, în egală măsură, faptul că aceasta a avut cunoştinţă, la fel ca şi inculpata S., de implicarea mai multor persoane în acţiunile de corupere judiciară la care au participat şi sus-numitele, sarcina unora dintre participanţi fiind să asigure "dirijarea" dosarelor la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti, după care, N. a realizat "dirijarea" către completul de judecată dorit. De altfel, fiind interesată ca activitatea infracţională a grupării criminale să se desfăşoare nestingherit şi pe viitor, L. i-a solicitat inculpatei S. să îi transmită inculpatului O. "... să caute să detensioneze atmosfera", în ceea ce priveşte tensiunile dintre el şi V. şi a atenţionat că, în caz contrar, este posibil ca ceilalţi membri ai grupării infracţionale "să se ferească de el" şi "să-i facă o publicitate negativă".

Inculpata S. a mai făcut referiri la multitudinea actelor de intervenţie care îi sunt solicitate inculpatului O. în diferite dosare "sunt o grămadă de ... astea ... de ... BBBBBBBBBBBBB. lui îi vin aproape tot timpu’ mai mici, mai mari, mai cum vin ... Vă daţi seama!". Din punct de vedere a tehnicii de operare, modalitatea de acţiune propusă de S. inculpatei L. pentru remiterea diferenţei de mită de 10.000 euro în scopul pronunţării soluţiei favorabile inculpatului TT.:

"eu vin şi ... ne... Dacă m-aţi văzut, v-am văzut, nu ne băgăm în seamă, mergem una după alta, ţac-pac ... Ne vedem, nu vorbim nimic, o iau înainte şi o cotesc undeva unde-i puţină lume, aveţi geanta pregătită, i-am aruncat şi ... Să ştiţi că sunt tot mari, aşa, ca să nu ... Aveţi probleme şi asta e! Şi daţi-i obligarea de a nu părăsi ţara ... Să nu bată la ochi".

În continuarea dialogului ambiental, L. şi-a exprimat opinia în sensul că s-au "făcut greşeli" în modul în care s-a procedat pentru realizarea intervenţiei în dosarul inculpatului TT., una dintre erori fiind aceea că "în primu’ rând, Dar nu trebuia să ajungă la Sorin!", dar a considerat ca fiind periculoasă şi împrejurarea că O. şi V. au ajuns să se certe de la "clienţi". Totodată, L. a identificat o anumită stare de primejdie în raport cu greşelile de acţiune anterior menţionate, astfel că, din spirit de conservare, a afirmat:

"îţi spun... nişte belele ... Numai, nu mai veni nici pentru Curte, nu mai veni să ... să rezolv cu ăsta (n.n. dosarul inculpatului TT.) şi nu mai vreau să mai ştiu de nimic. Mă lipsesc!". De asemenea, L. a explicat "...cu cât ştie mai multă lume, cu atât ... se fac greşeli ... Deci, efectiv sunt greşeli făcute ... Sunt discuţii. Şi atunci când sunt discuţii se vede pe parcurs...".

Faţă de atitudinea prudentă adoptată de L., inculpata S. a invocat seriozitatea şi siguranţa cu care au conlucrat în desfăşurarea actelor anterioare de corupţie judiciară:

"... aţi văzut’ ce frumos a fost data trecută, că nu ... Aţi văzut că ă... de câte ori am venit şi ce a fost ... A fost negru pe alb! Aţi văzut că nu mai... Eu ce-am ... ce v-am spus, aia a fost". Inculpata L., nu numai că nu a contestat afirmaţiile interlocutoarei, dar a optat să se identifice printr-o apologie a magistratului corupt "am ă... am frică, aşa, că am văzut-o pe ea (n.n. N.), că de ce ştia că ... neinteligibil]... Tu. . tu să fii în meseria asta, ştii cum ai fi de fricoasă? Şi eu la fel eram. Până să cunosc. . Care sunt adevăratele (n.n. în acest moment, intervine S., care a adăugat "chichiţe")... Ă... Şi realităţi. Şi până să citesc foarte multe dosare. Exact ca medicii, care-şi găsesc boli...". Totodată, L. a adăugat "şi mai ales că D.N.A.-u’ e cu ochii pe toţi".

În continuarea dialogului, inculpata S. a readus în conversaţie dosarul fraţilor PPP.:

"că ăştia sunt dispuşi şi ăştia doi PPP., că ştiţi că am venit atunci, când am venit acasă". După ce L. i-a confirmat că îşi aminteşte despre discuţia lor anterioară privitoare la acel dosar, inculpata S. a menţionat "da! PPP., ăia! De asta, zic ...Haideţi, vedeţi ce faceţi cu asta, cu N., şi dacă nu mai vin, nu mai are nicio treabă la dumneavoastră, poate intră ăştia". Inculpata L. a precizat zilele în care intra în şedinţe de judecată, în perioada următoare, iar S. a adăugat "păi, dacă intră ăştia (n.n. dosarul fraţilor PPP.) şi BBBBBBBBBBBBB. nu e la curent şi aveţi... Daţi un termen. Mai bine daţi un termen. Nu îi luaţi, că dacă ... aşa a venit cu chişchirei", această sugestie fiind împărtăşită de L.:

"da, dau un termen, nu-i problemă. Dau termen".

Prin urmare, una dintre regulile statornicite în activitatea grupării infracţionale a presupus ca, în situaţia în care a existat incertitudinea remiterii sumei de bani pe care trebuia să o dea ca mită beneficiarul soluţiei favorabile pentru care s-a intervenit, inculpata L. a amânat respectiva cauză pentru clarificarea aspectelor privitoare la tradiţiunea folosului.

O altă convorbire a fost purtată în mediul ambiental, în seara de 21 ianuarie 2013, între O. şi L. Această întâlnire a avut loc în condiţiile în care, în aceeaşi zi, completul de judecată al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală din care a făcut parte sus-numita, împreună cu inculpata N. şi judecătorul GGG., a respins recursul inculpatului TT., astfel că acesta a rămas în stare de arest preventiv. Din acest motiv, pe fondul întrevederii, L. a restituit, după cum rezultă din probatoriul aflat la prezentul dosar, inculpatului O. suma de 55.000 euro, primită anterior, cu titlu de mită, pentru pronunţarea unei hotărâri de punere în libertate a inculpatului TT.

În partea de început a discuţiei ambientale, L. a justificat faţă de inculpatul O. că, în esenţă, eşecul acţiunilor de corupere în privinţa soluţionării favorabile a dosarului inculpatului TT. a fost determinat de refuzul inculpatei N. de a finaliza intervenţia, deşi anterior îşi dăduse acceptul în această privinţă. De altfel, L. a invocat că şi ea s-a aflat într-o stare accentuată de tensiune din cauza acelui insucces, astfel că i-a pus în vedere interlocutorului "nu mă mai căuta niciodată. Sunt monitorizată, nu mai vreau să aud de tine nimic! Nu-ţi mai fac nimic cu nimeni, crede-mă ... sunt atât de speriată", adăugând şi că "...eu nu mă mai bag, mi-e frică".

S-a constatat cu evidenţă, faptul că, printr-o abordare extrem de sinceră, inculpata L. a recunoscut, la fel ca şi pe fondul discuţiilor purtate anterior cu S. şi O., existenţa în trecut a unei fructuoase colaborări dintre ea şi aceştia, în materia corupţiei judiciare.

Totodată, L. a explicat că a identificat şi alte motive care au determinat eşecul legat de respectivul dosar:

"a fost manevra lu’ V., că a fost exclus! Şi greşeala, asta i-am spus Daniel, greşeala a fost cu acea blondă (n.n. P.), avocată, ce e... Care a intrat în joc şi nu trebuia să promită (n.n. referire la suma de 150.000 euro)". Nemulţumită fiind de imperfecţiunile depistate, inculpata L. a reiterat "... nu, nu mai vii de ... oricine ar veni să mă mai roage şi pentru orice dosar, vreau să mă liniştesc, că mă îmbolnăvesc de inimă!".

În acelaşi registru al devoalării experienţei sale în domeniul actelor de corupţie, L. a menţionat "N. e ...pe toată lumea, că cercul e închis şi nu se ştie când ne cunoaştem unii cu alţii... Şi se află! Deci, eu ştiu ... eu asta am învăţat-o de... de când eram cu UUU. Făcea: " Sor’mea, ascultă-mă! Că se află mai devreme sau mai târziu. E bine să fii corect! "". Inculpatul O. a precizat că, pe fondul realizării întâlnirii de la Craiova, cu inculpatul U., pentru primirea banilor destinaţi coruperii judecătorilor, şi-a luat anumite măsuri de protecţie "... am, am împrumutat maşina de la un prieten, mi-am lăsat telefoanele acasă...".

La rândul său, L. şi-a exprimat îngrijorarea în raport cu faptul că, în acea zi, s-a întâlnit cu inculpata S. pentru a primi suma de 10.000 euro "... că îţi dai seama că am venit... că am venit astăzi tremurând. Mi-a fost frică ... Că mă urmăreşte cineva... Măi, dar poate pe voi vă urmăreşte cineva... Şi plus că se vorbeşte! ... Mă deprimă că sunteţi voi urmăriţi...". De asemenea, L. şi-a manifestat indignarea faţă de superficialitatea cu care a acţionat N. în activitatea infracţională "las-o să-şi rupă gâtul! Eu chiar vreau să mă văd scăpată. Eu, eu simt că e pericol în aer! Pluteşte în aer pericolul. Tu nu vezi că HHHHHHHHHHHHH. (n.n. grefierul CCCC.) e mult mai discret?!".

În momentul în care O. a construit versiunea ca "DDD." să fi intervenit pe lângă N. pentru întreruperea demersurilor de punere în libertate a inculpatului TT., inculpata L. a confirmat că a avut cunoştinţă despre conivenţa infracţională dintre sus-numite şi a afirmat "atunci N. să-şi rupă gâtul cu ei! Deci să-şi rupă gâtul N ...". Pe fondul exprimării acestei repudieri, L. a pus problema că ar fi dispusă să renunţe chiar şi la acţiunile sale de traficare a influenţei pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti:

"...nu, nu mă mai bag! Nici pentru Curte, crede-mă! Eu sunt speriată... Pentru că îmi dau seama... să ştii că în primul rând şi DDD. asta face şi desface ... Şi ne foloseşte pe toţi. A găsit cureaua de transmisie prin BBBB ...".

Regretul inculpatei L. a fost legat şi de împrejurarea că, potrivit experienţei sale delictuale, a fost dificil ca, după un eşec cum a fost cel din dosarul inculpatului TT., să fie reluate demersurile de intervenţie, care au presupus, inclusiv, o nouă "dirijare" a dosarului:

"... dacă nu se rezolvă aici, vin la mine a doua oară. Foarte greu acum, să ştii, să-l mai dirijeze bine". Inculpatul O. a mărturisit că soţia sa l-a sfătuit să nu se mai implice în acţiuni de mituire a judecătorilor în condiţii de manipulare a unor sume mari de bani, cum era situaţia dosarului inculpatului TT., ci să se rezume la acte de corupţie ce au presupus tradiţiunea unor foloase de valoare mai mică "... ştii, eu am pierdut vreo şapte mii. Ştiţi ce a zis nevastă-mea? " Bagă-ţi un băţ în fund şi lasă-i p-ăştia! Uită-i! I-aţi de-ai tăi, trei mii, două mii, cinci mii şi fii mulţumit! "".

Aserţiunea inculpatului a fost împărtăşită şi de L., care a invocat, din nou, atât experienţa sa delictuală, cât şi priceperea judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti cu care a susţinut că are o colaborare infracţională:

"auzi? Exact. De-aia trebuie să-ţi spun ceva. Cu cât ştiu mai mulţi, cu atâta iese un fâs! Eu ştiu de la fetele astea de la Curte. În momentul în care au venit două pile, nu servesc niciuna".

În continuarea dialogului, O. a relatat că a aflat de la soţiile fraţilor PPP., inculpaţi cercetaţi în stare de arest preventiv, că avocatul UU. a afirmat faţă de ele, "în gura mare", la un restaurant, că are "blat la WW.". Reacţia inculpatei L. a constat în formularea replicii "... că d-aia cu aia nu m-am băgat niciodată", ceea ce denotă că sus-numita şi-a impus să fie selectivă în privinţa persoanelor pe care le-a inclus în grupul infracţional. De asemenea, L. şi-a pus problema, cel puţin declarativ, să renunţe la activităţile de corupţie judiciară, însă, în ceea ce îi privea pe soţii AAAAAAAAAAAAA., înţelegerea să facă, totuşi, o excepţie "...mă ocup să mă bag într-o carapace şi nu mai servesc nimic. Pe voi vă primesc, amânaţi-i, lăsaţi-mă o lună, două".

Pe de altă parte, L. i-a relatat inculpatului O. împrejurările în care relaţiile dintre ea şi grefierul V. au devenit mai apropiate, devoalând şi faptul că, ulterior, s-a statornicit o conivenţă infracţională, sens în care a specificat "aşa l-am... a putut el să mă abordeze, că altfel nici să...".

Privitor la inculpatul V., O. a menţionat că acesta l-a întrebat insistent "tu faci cu OOOOOOOOOOOOO.?", însă a refuzat să îi confirme, atitudine cu care L. a fost de acord, afirmând "să nu recunoşti". De altfel, într-un acces de sinceritate privitoare la întinderea fenomenului corupţiei judiciare, aşa cum l-a cunoscut din interior, din experienţa practică, L. a susţinut "deci, îţi spun eu! Este ca la piaţă: care dă mai mult. Şi nu se poate aşa ceva". Contrar atitudinii de lamentare, prin invocarea temerii, adoptate la începutul discuţiei, în momentul în care O. a pus problema reluării acţiunilor de intervenţie în dosarul inculpatului TT. la următorul recurs, inculpata L. şi-a manifestat imediat interesul de a se implica, iar singura condiţie impusă a fost aceea "să nu ştie QQQQQQQQQ.". Întrucât O. a avut cunoştinţă că, în activitatea grupării infracţionale, V. a colaborat cu inculpata N. pentru asigurarea "dirijării" dosarelor la completul dorit, a menţionat "păi, n-are cine să ne bage. Decât N. să bage dosarul...". Inculpata L. a invocat că a "terminat" şi că nu mai vorbeşte cu inculpata N., precizând că, pentru a o sancţiona pe aceasta, nu îi va finaliza intervenţia solicitată de ea într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, în condiţiile în care doar L. avea posibilitatea să îşi trafice influenţa asupra judecătorilor de la respectiva instanţă, iar N. s-ar fi aflat de fiecare dată în postura de a apela la ea pentru a obţine asemenea beneficii "... şi mai avea o chestie la Curte şi i-am spus: " gata! ". Că şi mie mi-e frică dincolo. Că: " de ce? ", că " de ce? ". " Păi, de-aia! ". Că ea prin mine se duce la Curte". Inculpatul O. a menţionat că a avut cunoştinţă de acest aspect şi, referindu-se la afirmaţiile pe care le-ar fi făcut în această privinţă inculpata N., a adăugat "şi la toată lumea spunea că dumneavoastră luaţi numai cinci mii (n.n. suma de 5.000 euro) să vă duceţi pân’ la Curte!". Legat de intervenţiile pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, inculpatul O. i-a destăinuit inculpatei L. că, înainte de a se stabili între ei doi colaborarea infracţională, a apelat, în acest scop, la o altă succesiune de persoane:

"eu cu RRR., când făceam, îi dădeam lu’ RRR., RRR. îi dădea lu’ N.".

În finalul convorbirii ambientale purtate la 21 ianuarie 2013, inculpatul O., a apreciat că are îndreptăţirea cuvenită unui membru cu state vechi în gruparea infracţională, şi-a permis să îşi exprime indignarea faţă de refuzul inculpatei N. de finalizare a intervenţiei privind punerea în libertate a inculpatului TT., sens în care a afirmat "... e măgăriţă faţă de dumneavoastră...", adăugând şi alte invective care nu pot fi redate în cuprinsul acestui rechizitoriu. Sinceritatea atitudinii manifestate de inculpata L. pe parcursul discuţiei prezentate mai sus, în legătură cu aparenta repudiere a interacţiunii infracţionale dintre ea şi V., precum şi cu inculpata N., trebuie examinată prin prisma convorbirii purtate în mediul ambiental, la 9 februarie 2013, de către cea prim menţionată cu V.

În acele împrejurări, V. a venit la locuinţa inculpatei L., în temeiul conivenţei infracţionale care era încă de actualitate în ei şi a fost trimis de către N. pentru a-i remite sus-numitei suma de 40.000 euro, ca obiect al infracţiunii de trafic de influenţă. Pentru a spori eficienţa grupării infracţionale constituite împreună cu N., L. a iniţiat şi dezvoltat un alt segment de acţiune, în cadrul căruia poziţia conferită inculpatului O. a fost ocupată de inculpata Q. La rândul său, aceasta i-a inclus în structura grupului infracţional organizat- pe martora denunţătoare BB. şi pe inculpaţii T. şi A., pentru sprijinirea activităţilor desfăşurate de gruparea criminală.

Prin declaraţiile date în prezenta cauză, martora denunţătoare BB. a relatat că inculpata Q. a dezvoltat de foarte mulţi ani o adevărată "afacere" din facilitarea obţinerii de soluţii favorabile în dosare penale, în schimbul unor sume de bani, obţinând astfel, sume de bani care au reprezentat o sursă importantă de venituri pentru ea şi în condiţiile în care realizarea unor asemenea acţiuni au reprezentat pentru inculpată, prin prisma repetabilităţii lor, un veritabil mod de viaţă.

Denunţătoarea a precizat că o cunoaşte pe inculpata Q. aproximativ din anul 2010 şi că relaţia dintre ele s-a fundamentat, îndeosebi, pe interesul inculpatei de a-şi dezvolta respectiva "afacere". Sarcina pe care inculpata Q. i-a dat-o denunţătoarei BB. a fost aceea de a identifica persoane dispuse să dea sume de bani pentru coruperea judecătorilor, în schimbul obţinerii de soluţii favorabile în dosarele penale de care erau interesaţi. De asemenea, inculpata Q. i-a pus în vedere denunţătoarei că, dacă relaţiile dintre ele au devenit apropiate şi dacă îşi va îndeplini sarcinile primite, îi va facilita în timp posibilitatea de a interacţiona direct cu judecătorii pe lângă care intervenea, unul dintre aceştia fiind L.

Referitor la relaţia inculpatei Q. cu inculpata L., cea din urmă i-a mărturisit denunţătoarei că este de peste 10 ani şi că s-a întemeiat strict pe coordonatele "afacerii", care presupunea obţinerea în comun a unor sume de bani prin facilitarea pronunţării unor soluţii favorabile în dosare penale. Potrivit destăinuirilor inculpatei Q., judecătorul L. a avut posibilitatea să asigure obţinerea unor soluţii favorabile atât la Tribunalul Bucureşti, cât şi la Curtea de Apel Bucureşti, unde intervenea la completele care judecau în zilele de marţi sau miercuri la secţia I-a penală, precum şi la completul de la secţia a II-a penală din zilele de vineri.

Modul de operare utilizat presupunea "dirijarea" dosarului care făcea obiectul interesului la completul din care făcea parte judecătorul L. sau N. sau, în cazul intervenţiilor care vizau Curtea de Apel Bucureşti, la unul dintre completele anterior menţionate. Pentru realizarea "dirijării", Q. a impus darea unei sume de aproximativ 1.000 euro, care a fost distinctă de folosul pretins pentru coruperea judecătorilor. Inculpata Q. a ţinut în mod direct legătura cu judecătorul L., cu care s-a consultat dacă se putea realiza intervenţia într-un anumit dosar, stabileau împreună natura folosului care trebuia remis de beneficiarul hotărârii judecătoreşti şi, apoi, asigura aceluiaşi judecător primirea mitei.

Uneori, Q. a apelat la concubinul său, inculpatul T., pentru a remite respectivele foloase judecătorului L. De asemenea, martora denunţătoare BB. a menţionat că inculpata Q. a susţinut că, uneori, intervine pe lângă "N." sau "N.", care era colegă de serviciu cu L. În contextul unei repetabilităţi deosebit de mari a unor asemenea acţiuni de intervenţie în dosare, Q. a susţinut faţă de denunţătoare că judecătorii corupţi ar fi "şmecheri", în timp ce pe magistraţii oneşti îi cataloga ca "fraieri". Inculpata Q. i-a mai precizat denunţătoarei că nu a avut niciun fel de importanţă dacă persoana în beneficiul căreia s-a făcut intervenţia era cercetată pentru săvârşirea unei infracţiuni grave, ci singurul lucru care a contat era să fie remisă suma de bani stabilită pentru coruperea judecătorilor.

Din depoziţiile martorei denunţătoare BB., s-a mai reţinut că între inculpatele Q. şi L. au fost stabilite anumite reguli de acţiune, ca măsuri de precauţie: să meargă la locuinţa judecătorului L., în special seara; să nu aibă asupra sa telefonul mobil şi, sub nicio formă, să nu vorbească la telefon, nici chiar pentru a stabili întâlnirea dintre ele; în cazul în care L. nu îi deschidea poarta inculpatei Q., aceasta trebuia să înţeleagă că s-a întâmplat ceva şi că se impunea să revină altădată. Pe fondul existenţei acestei stări de fapt, martora denunţătoare BB. s-a implicat în acţiunile circumscrise infracţiunilor de corupţie săvârşite de Q.

în legătură cu asigurarea obţinerii unor soluţii favorabile în dosare penale beneficiarilor R., D., E. şi W. (circumstanţele realizării acestor intervenţii vor fi prezentate distinct, cu ocazia analizării învinuirilor referitoare la săvârşirea unor infracţiuni de corupţie). La solicitarea inculpatei Q., martora denunţătoare BB. a condus-o pe aceasta cu autoturismul său, în mai multe rânduri, la locuinţa judecătorului L., motivul invocat de inculpată fiind acela de a remite acestui magistrat anumite sume de bani, cu titlu de mită.

Conform declaraţiilor martorei denunţătoare, inculpata Q. a încredinţat acelaşi gen de responsabilităţi privitoare la racolarea unor "cumpărători" de soluţii în dosare penale şi inculpatului A., în timp ce inculpatul T. a ajutat-o pe sus-numită să remită, uneori, foloasele judecătorilor pe lângă care intervenea, iar, alteori, contribuia, prin întărirea afirmaţiilor inculpatei, la crearea convingerii mituitorilor sau cumpărătorilor de influenţă în succesul acţiunilor de intervenţie pe lângă judecători.

De asemenea, beneficiind de o veritabilă experienţă în accesarea site-urilor instanţelor de judecată, inculpatul T. a furnizat inculpatei Q. pe parcursul desfăşurării actelor materiale de corupţie judiciară, datele referitoare la situaţia dosarelor pe care le vizau.

În acord cu aspectele relatate de către martora denunţătoare BB., soţul acesteia, martorul DDDD., a declarat că, potrivit afirmaţiilor inculpatei Q., aceasta avea de aproximativ 15 ani o înţelegere cu judecătorul L., pentru facilitarea obţinerii unor soluţii favorabile în dosare penale, în schimbul unor sume de bani. Din acest motiv, Q. s-a bucurat de o adevărată faimă, fiind cunoscută ca având posibilitatea de a obţine, uneori prin intermediul judecătorului anterior menţionat, hotărâri avantajoase în cauze penale, sus-numita desfăşurând în mod uzual asemenea activităţi din care îi reveneau foloase materiale substanţiale. Inculpata Q. a afirmat de mai multe ori, în prezenţa martorului DDDD., că poate să facă asemenea intervenţii pe lângă magistraţii de la Tribunalul Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti şi chiar de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sens în care a specificat numele unora dintre respectivii judecători, dar martorul nu le-a reţinut.

De aproximativ două ori, la solicitarea inculpatei Q., martorul DDDD. a condus-o pe aceasta cu autoturismul la o adresă din Bucureşti, zona Drumul Taberei - Valea Oltului, la un imobil dintr-o curte, unde a înţeles că locuieşte judecătorul L. Din relatările inculpatei Q., martorul a aflat că în aceeaşi curte se află un al doilea imobil în care locuieşte fratele judecătorului L., astfel că acesta din urmă, în cazul în care ar fi apărut organele judiciare şi ar fi avut asupra sa bunuri compromiţătoare, le-ar fi aruncat imediat în curtea fratelui său şi ar fi scăpat.

De asemenea, martorul DDDD. a relatat că între inculpatele Q. şi L. a fost stabilit un anumit mod de operare, care presupunea parcurgerea mai multor etape. În momentul în care primea numele inculpatului şi numărul de înregistrare a cauzei pentru care se solicita intervenţia în vederea obţinerii unei soluţii favorabile, inculpata Q. impunea să i se dea, mai întâi, suma de 1.000 euro, pe care o folosea pentru "dirijarea" dosarului, ceea ce însemna realizarea unor acţiuni prin care respectivul dosar ajungea să fie repartizat pentru soluţionare, fie la completul de judecată din care făcea parte L., fie la un alt complet compus din judecători pe lângă care aceasta putea interveni. Ulterior, Q. se deplasa la locuinţa inculpatei L. pentru a discuta cu aceasta despre intervenţia în dosarul în cauză, fiind stabilită între ele regula conform căreia Q. revenea, în acelaşi loc, după o zi sau mai multe zile, pentru a i se comunica dacă se poate facilita obţinerea soluţiei favorabile dorite. Gama unor asemenea beneficii a fost diversificată, fiind asigurate hotărâri de punere în libertate a unor inculpaţi sau soluţii care constau în stabilirea unor pedepse cu suspendare, dar şi hotărâri de achitare, însă la "preţuri" diferite, după un veritabil "mercurial. Pentru a da satisfacţie deplină beneficiarului intervenţiei, Q. a apelat la judecătorul L., atât pentru asigurarea obţinerii hotărârii favorabile la instanţa de fond (când aceasta era Tribunalul Bucureşti), cât şi pentru menţinerea acelei soluţii în căile de atac; pentru fiecare dintre aceste facilităţi, au fost pretinse distinct sume de bani care trebuiau date ca obiect al mitei sau al cumpărării de influenţă.

Privitor la foloasele pretinse, martorul DDDD. a menţionat că, potrivit afirmaţiilor inculpatei Q., judecătorul L. a stabilit suma de bani care urma să ajungă în posesia sa pentru realizarea intervenţiei într-un dosar, iar Q. a adăugat pentru sine la acel cuantum o diferenţă de bani, reprezentând, de regulă, aceeaşi sumă de bani, ceea ce însemna că, practic, solicita de la beneficiarul soluţiei sau intermediarul acestuia dublul valorii pretinse de magistrat. Referitor la modul de operare utilizat, martorul DDDD. a declarat că, după ce a primit de la L. răspunsul favorabil privind realizarea intervenţiei într-un dosar, sus-numita i-a comunicat inculpatei Q. şi folosul pe care trebuia să îl aducă în schimb. Ulterior, inculpata Q. a transmis mai departe aceste aspecte, având grijă să adauge şi partea de folos care urma să îi revină ei şi, după caz, intermediarului. După ce a primit folosul, Q. şi-a păstrat o parte pentru ea şi, totodată, i-a dus judecătorului L., tot la locuinţa acestuia, suma de bani pretinsă. Martorul DDDD. a arătat că inculpata Q. obişnuia să se refere la beneficiarii soluţiilor obţinute în această modalitate cu apelativul "clienţi", iar la judecătorul L. se referea folosind doar cuvântul "doamna".

Totodată, martorul a precizat că inculpata Q., pentru a identifica persoane dispuse să dea mită şi să obţină hotărâri judecătoreşti favorabile, a apelat la mai multe persoane, între care martora denunţătoare BB. şi A., pe care l-a recompensat pentru implicarea în activitatea infracţională prin darea unei anumite sume de bani. Potrivit declaraţiilor martorului DDDD., în perioada primăvara 2011 - decembrie 2012, au fost realizate de către inculpata Q., prin utilizarea modului de operare expus anterior, acţiuni de intervenţie în dosarele privind pe R., D., E. şi în alte cauze penale (aceste circumstanţe vor fi prezentate în detaliu cu ocazia analizării separate a învinuirilor formulate în legătură cu săvârşirea unor infracţiuni de corupţie).

Din depoziţiile martorului DDDD., s-a reţinut că în activitatea infracţională desfăşurată de Q. a fost implicat şi concubinul acesteia, inculpatul T., care a condus-o uneori pe aceasta cu autoturismul la locuinţa judecătorului L. sau asigura între sus-numite transmiterea informaţiilor privitoare la stadiul intervenţiilor realizate în anumite dosare ori verifica pe internet situaţia anumitor cauze penale pentru care se iniţiau acţiuni de intervenţie.

Totodată, martorul a evidenţiat că inculpaţii Q. şi T. au constituit o adevărată "echipă", în condiţiile în care, în momentele în care inculpata a prezentat unui "client" posibilitatea de a da mită pentru a obţine, prin intermediul său, soluţia favorabilă dorită, sus-numitul intervenea în discuţie pentru a confirma şi susţine realitatea afirmaţiilor concubinei sale. Declaraţiile martorei denunţătoare BB. şi cele ale martorului DDDD. s-au coroborat, sub aspectul naturii probante a împrejurărilor de fapt prezentate mai sus cu, între alte acte de urmărire penală aflate la dosar, înregistrările convorbirilor purtate în mediul ambiental (administrate ca mijloace de probă, conform art. 911 şi următoarele C. proc. pen.) de către L. cu Q., precum şi între aceasta din urmă şi inculpaţii T., A. sau cu alte persoane.

În ziua de 17.08.2012, pe fondul convorbirii purtate în mediul ambiental între martora denunţătoare BB. şi inculpata Q. privind intervenţiile pe care aceasta susţinea că le poate face pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru facilitarea obţinerii unei soluţii de punere în libertate a fiilor inculpatului E., inculpata, referindu-se la respectivii magistraţi, a menţionat că demersurile sale s-au amânat, întrucât era necesar "...să vină lumea din concediu, că-i sfârşitu’ lu’ august". Totodată, privitor la acţiunea de "dirijare" a acelui dosar, inculpata Q. s-a referit ca fiind esenţială în ansamblul modului de operare utilizat, afirmând "... să programeze când ajunge la Curtea de Apel, de aşa manieră şi peste două săptămâni, numai să cadă unde trebuie!".

De asemenea, inculpata Q. i-a dezvăluit martorei denunţătoare faptul că intervenţia pe care o realiza pentru dosarul respectiv nu era singulară, având în desfăşurare şi alte asemenea acte materiale de traficare a influenţei:

"vine la mine cu un dosar acum, fii atentă! A luat treisprezece ani chiar la, la şefa de la secţia a doua...". La solicitarea inculpatei Q., martora denunţătoare BB. a consemnat pe o bucată de hârtie numele inculpaţilor EEEE., FFFF., GGGG. şi E., precum şi numărul de înregistrare a dosarului, după care înscrisul a fost preluat de inculpată. Atât în acele împrejurări, cât şi în celelalte dăţi în care au fost iniţiate acţiuni de intervenţie pe lângă judecători, inculpata Q. a impus să primească, în această modalitate, datele privitoare la dosarul şi inculpaţii pentru care îşi trafica influenţa şi a explicat această solicitare prin faptul că şi ea ducea, mai departe, respectivul înscris persoanei cu care era în legătură, pentru realizarea intervenţiei asupra magistraţilor. Din acest motiv, după ce a primit bileţelul de la martora denunţătoare, inculpata Q. a precizat"mă duc mâine... Înţelegi tu? Sau mă duc în seara asta ... Mă duc din seara asta. Da, da ’ e vineri seara, să nu cumva să fie plecaţi ... să mă duc, că nu am nimic de ce să nu mă duc în seara asta". Inculpata a adăugat şi că "tre’ să iau un buchet de flori, tre’ să iau pentru fetiţa aia (n.n. referire la nepoata inculpatei L.) ceva, a lui...".

În condiţiile în care, anterior convorbirii ambientale din 17 august 2012, pentru acelaşi dosar care îi privea pe fiii inculpatului E. au fost întreprinse de către inculpata Q. demersuri de intervenţie pe lângă judecători, dar rămase fără rezultatul dorit, de această dată inculpata a invocat faţă de martora denunţătoare că va apela la o anumită strategie dobândită din experienţa actelor de corupere săvârşite anterior. Sub acest aspect, Q. a afirmat "... salt ştacheta ... Da. Să le dau ca să, să nu refuze ... Prefer, în situaţia asta, să mai ... bine să ne rămână nouă foarte puţin, să terminăm cu ei". În acelaşi registru al referirilor la priceperea acumulată din trecut în materia coruperii, la întrebarea martorei denunţătoare privitoare la pretinderea de la beneficiarul soluţiei a unei sume de bani mai mare decât cea care a fost cerută iniţial de către inculpata Q., în contextul acţiunilor anterioare de traficare a influenţei, aceasta a răspuns "nu, nu. Lor în nici un caz mai mult în situaţia asta ... Niciodată să nu faci aşa! ... Eu sunt ... Eu sunt de principiu ăsta, eu cer atâta! Treaba ta dacă te descurci şi asta...".

Legat de această precizare, Q. i-a relatat martorei denunţătoare că o perioadă de timp un individ cu numele " VVVVVVVVVVVV. " a avut rolul de a-i aduce persoane interesate să obţină prin mită soluţii favorabile în dosare şi că, deşi i-a dat respectivului individ, de fiecare dată, "partea" sa, care, într-o anumită situaţie, a fost "4.500", iar, altădată, "2.500", a aflat ulterior că VVVVVVVVVVVV. " a pretins şi alte sume de bani, fără ştirea ei.

Convorbirea purtată în mediul ambiental la 20 august 2012 a relevat alte componente ale modului de operare utilizat de inculpata Q. în desfăşurarea actelor de corupţie judiciare, respectiv, faptul că, mai întâi, s-a asigurat"programarea" dosarului cu ocazia repartizării, astfel încât să fie distribuit la anumite complete de judecată, precum şi că folosul pretins pentru intervenţie trebuia dat cu o zi înainte de termenul de judecată ce urma să fie stabilit în dosar. Pentru "programarea" dosarului s-a pretins, separat, suma de 1.000 euro.

Discuţia ambientală din ziua anterior menţionată s-a purtat între BB. şi Q., în condiţiile în care aceasta fusese anterior la locuinţa magistratului L., pentru a perfecta aspectele privitoare la traficarea influenţei pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea obţinerii soluţiei de punere în libertate a fiilor inculpatului E. Cu acea ocazie, inculpata Q. a menţionat martorei denunţătoare "deci, o să cadă (n.n. referire la repartizarea dosarului) marţi sau miercuri la întâia (n.n. secţia I penală a Curţii de Apel Bucureşti), vineri la a doua (n.n. secţia a II-a penală a aceleiaşi instanţe), ai înţeles ... luni seară ştii, de-abia mâine se judecă, ai înţeles? Luni seară ştiu, trebuie programat!". Pe parcursul dialogului, Q. i-a pus în vedere martorei denunţătoare "îmi dai pe urmă (n.n. suma de 1.000 euro) şi tot", iar despre folosul care a făcut obiectul infracţiunii de trafic de influenţă a specificat că trebuie să îi fie dat "cu o seară înainte".

Pe fondul convorbirii ambientale din 27 august 2012, inculpata Q. a dezvăluit martorei denunţătoare că "doamna" (nn. apelativ utilizat de inculpată pentru a se referi la judecătorul L.) i-a spus că, pentru desfăşurarea cu succes a intervenţiilor în dosarul fiilor inculpatului E., s-a impus să fie solicitată neapărat amânarea cauzei, întrucât a fost încă în concediu magistraţii pe lângă care se intervenea. În acest sens, Q. a afirmat "... a acceptat până la urmă. Ai înţeles tu? M-am rugat de ea... Şi ştii că chestiile astea nu se roagă, că... care-i chestia? El acum tre’ să amâne. Deci el tre’ să amâne o săptămână. Că a venit doar una din concediu ... Şi doar una mai stă. Ai înţeles? Tre’ să amâne o săptămână. Ai înţeles? Ca să vină oamenii din concediu". Totodată, Q. s-a preocupat ca martora denunţătoare să îşi ia măsuri adecvate de protecţie, întrucât a aflat tot de la "doamna" că cei din familia LLLLLLLLLLLLL. au fost suspectaţi că ar fi formulat un denunţ împotriva unui procuror care fusese arestat preventiv în acea perioadă. Astfel, Q. i-a solicitat martorei denunţătoare ca, la întâlnirea cu E., să procedeze în următoarea modalitate:

"pipăie-i! Pipăie-i pe faţă, fă, tu pipăie-i ...că, ia-i, controlează-i, ce dracului".

Inculpata Q. a atenţionat-o pe BB. şi cu ocazia discuţiei purtate în mediul ambiental la 29 august 2012, cu privire la necesitatea de a fi vigilentă cu E., pentru a evita ca acesta să înregistreze ceea ce vor vorbi. Inculpata a reiterat că "doamna" a avertizat-o că cei din familia LLLLLLLLLLLLL. "sunt prăduitori", motiv pentru care i-a pus în vedere martorei denunţătoare "ai grijă când vorbeşti, nu mai vorbi cu ta-su, cu aia. Ia-le telefoanele, ia-le ... controlează-i, HHHH.!". De asemenea, Q. a invocat că, iniţial, judecătorul L. ar fi ezitat să se implice în realizarea intervenţiilor privind acel dosar, însă a reuşit să îl convingă prin faptul că i-a precizat că solicitarea a venit de la "D.", care a avut poziţia de intermediar, astfel că, până la urmă, L. a acceptat, întrucât D. a prezentat încredere, atât timp cât şi lui i s-a facilitat de către acelaşi magistrat obţinerea prin corupere a unei soluţii de achitare la Tribunalul Bucureşti.

Un alt element specific modului de acţiune utilizat de Q. a fost acela că, la fel ca şi în cazul soţilor O. şi S., simplul fapt că o contactau pe inculpata L. pentru intervenţia într-un dosar a avut conotaţia unei promisiuni avansate acesteia de dare a unei sume de bani cu titlu de mită, întrucât conivenţa infracţională a presupus că anterior ei au depus toate diligenţele pentru a fi o certitudine tradiţiunea foloaselor provenite de la beneficiarul soluţiei. Din perspectiva acestei înţelegeri delictuale care a făcut parte din modul de operare utilizat, particularizarea ulterioară de către inculpata L. a sumei de bani pe care a dorit să o primească pentru coruperea sa a reprezentat un aspect ce a fost considerat nesemnificativ demarării acţiunilor de intervenţie pentru un dosar şi s-a realizat, de regulă, după ce respectiva cauză era "dirijată" la completul de judecată favorabil şi în preajma termenului la care s-a pronunţat hotărârea promisă.

Din aceste considerente, în contextul în care, în ziua de 27 august 2012, BB. i-a adus la cunoştinţă inculpatei Q. că E. a renunţat la solicitarea de intervenţie pe lângă judecători, inculpata s-a văzut pusă într-o situaţie delicată faţă de judecătorul L., astfel că a menţionat că acesta din urmă "a vorbit" deja pentru intervenţie şi că "tre’ să mă-ntorc înapoi să duc banu’!".

Cu ocazia întâlnirii din data de 4 septembrie 2012, inculpata Q. şi-a exprimat opinia în sensul că a fost posibil că E. să fi rezolvat cu intervenţia în dosarul fiilor săi prin intermediul avocatului O., context în care a susţinut "... a venit altul şi a stricat-o. A ridicat preţul ca la piaţă. E ca la piaţă! Ca la piaţă". Inculpata L. a utilizat în exprimarea noţiunea de "piaţă", pentru a se referi la actele de corupere judiciare (convorbirea purtată în mediul ambiental cu inculpatul O. la 21 ianuarie 2013). În mod asemănător, în cadrul convorbirii ambientale din 22 februarie 2013, Q. a utilizat termenul "monitorizat" pentru a se referi la o şedinţă de judecată a Tribunalului Bucureşti privind propunerea de arestare preventivă a unui lot de inculpaţi, iar, la rândul său, inculpata L. a folosit acelaşi cuvânt, îndeosebi pentru justificarea neputinţei de a se da curs unor activităţi de corupţie judiciară (discuţiile ambientale purtate la 18 ianuarie 2013 şi 21 ianuarie 2013 cu O. şi S.). De altfel, împrejurarea că inculpata Q. a avut cunoştinţă de posibilitatea avocatului O. de a exercita, la fel ca şi ea, acte materiale de corupere a judecătorilor a reieşit şi din conţinutul discuţiei purtate în mediul ambiental de sus-numită cu BB., în ziua de 17 septembrie 2012. Martora denunţătoare i-a comunicat inculpatei Q. că D., i-a solicitat efectuarea de intervenţii pe lângă judecătorii Curţii de Apel Bucureşti, pentru a menţine în apel o soluţie de achitare pe care a obţinut-o, în aceeaşi modalitate, la fondul judecat de L. Reacţia imediată a inculpatei Q. a constat în afirmaţia "trebuie să programăm" şi i-a solicitat martorei denunţătoare să îi transmită lui "D." că realizarea "programării" dosarului a fost esenţială în garantarea succesului unei eventuale acţiuni de corupere a judecătorilor instanţei de apel. În acest sens, Q. i-a precizat martorei denunţătoare BB. că aceasta ar trebui să îi pună în vedere lui "D.":

"... dacă ai norocu’ să cazi unde trebuie ... Să-i spui, să-i spui: " dacă cazi marţi, miercuri la întâia penală (n.n. secţia I penală) e bine, dacă cazi vineri la a doua, e bine (n.n. secţia a II-a penală)". Şi cu asta basta! Dacă cade în altă zi, ce să fac? Nu avem ce să-i facem". Totodată, Q. i-a reamintit interlocutoarei "... nu ţi-am zis eu că trebuie programat" şi i-a destăinuit acesteia că "programarea" s-a făcut în momentul în care dosarul "intra pe calculator", motiv pentru care trebuie "... să-l ai p-ăla de la calculator".

Particularizarea, în acelaşi mod, a judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti pe lângă care s-a susţinut posibilitatea realizării de intervenţii în dosare a apărut adeseori în afirmaţiile inculpatei Q., una dintre aceste situaţii a fost convorbirea purtată în mediul ambiental la 21 septembrie 2012, când sus-numita i-a reiterat martorei denunţătoare "... eu ţi-am spus de la început! marţi, miercuri, a-ntâia, vineri a doua!".

Pe de altă parte, aceste susţineri ale inculpatei Q. nu au fost deloc întâmplătoare, în condiţiile în care, pe fondul convorbirilor purtate în mediul ambiental de sus-numită cu judecătorul L. la 12 decembrie 2012, 8 ianuarie 2013 şi 10 ianuarie 2013, acestea au discutat despre acţiunile de corupţie judiciară întreprinse în mai multe dosare. Unele din actele materiale care s-au aflat în desfăşurare au impus asigurarea de către inculpata L. a "programării" dosarelor, precum şi traficarea pretinsei sale influenţe asupra unor judecători de la Curtea de Apel Bucureşti. Referitor la magistraţii de la această instanţă pe lângă care inculpata L. a susţinut că poate interveni, Q. a recapitulat (discuţia ambientală din 10 ianuarie 2013) că a fost vorba despre completele de "lunea, marţea, miercurea", de la secţia I penală, însă L. a corectat afirmaţia, menţionând "da. Marţea şi miercurea". În contextul aceleiaşi convorbiri ambientale, Q. şi-a exprimat regretul în legătură cu neputinţa exprimată de inculpata L. privitor la "abordarea" judecătorilor la care a fost repartizat dosarul şi a invocat că altfel ar fi stat lucrurile în cazul în care aceasta din urmă s-ar fi preocupat din timp de "dirijarea" cauzei la un complet favorabil, din ansamblul discuţiei reieşind că la fel s-a procedat cu succes şi în alte situaţii anterioare. Sub acest aspect, Q. a spus "dacă dirijaţi la complet ... era altceva", iar, după ce L. s-a declarat de acord cu acea afirmaţie, a adăugat "... să programaţi când vine (n.n. dosarul) de la Judecătorie, că altfel nu poţi...". În ziua de 04.10.2012, inculpata Q. i-a atras atenţia martorei denunţătoare BB. în sensul că "trebuie imediat să dăm număru’ de dosar şi asta, şi să programăm". Totodată, Q. s-a lamentat că, deşi a avut în desfăşurare împreună cu judecătorul L. (la care în discuţie se referă utilizând apelativul "doamna") şi alte acţiuni de corupţie judiciară, nu s-a finalizat niciuna:

"... nu vezi că nu... nu se leagă? Am avut pe ăia doi, n-au mai venit ... În aceeaşi zi erau la Curtea de Apel. Am vorbit, am aranjat tot şi n-a mai venit", pentru că "n-au... avut bani ...". De asemenea, Q. s-a prevalat de faptul că o cunoaşte pe "doamna" de 25 ani şi, în acelaşi context, a evidenţiat procentul ridicat de nereuşită al actelor materiale de corupere demarate de-a lungul timpului în temeiul conivenţei infracţionale cu judecătorul L.:

"eu merg la sigur, când am zis: " Da!", e " Da!"".

Pe fondul acestor mărturisiri, inculpata Q. i-a precizat martorei denunţătoare că "doamna" a primit pentru judecare dosarul cu "IIII.", precum şi că între ea şi judecătorul L. funcţionează de ani de zile o asemenea cooperare infracţională, însă bazată pe seriozitate în privinţa respectării, în fiecare caz în parte, a promisiunii de a-i remite suma de bani convenită ca mită. Pentru a argumenta acest principiu fundamental al modului de operare pe care l-a utilizat împreună cu L., inculpata Q. a menţionat că şi "... dacă mor şi tot îi dau" folosul stabilit, cu titlu de mită, întrucât, altfel, aceasta ar putea pune problema:

"ce face asta? Mă întrebuinţează ca să-mi fie frică de ea?".

Conform instanţei de fond, convorbirea ambientală purtată la 23 octombrie 2012 între inculpata Q., T., A. şi alte două persoane (rămase neidentificate) a ilustrat, atât conlucrarea dintre inculpaţi în demersurile de convingere a unui potenţial "client" de succesul garantat al acţiunilor de intervenţie pe care a putut să le întreprindă asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, dar chiar şi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa de fond reţine că din conţinutul discuţiei a reieşit că A. l-a racolat pe respectivul "client" şi l-a adus pe acesta aproape de miezul nopţii la locuinţa coinculpaţilor, întrucât ar fi trebuit realizată urgent o intervenţie pe lângă judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală care urmau să se pronunţe în dosar chiar în ziua următoare. Inculpatul A. a explicat, în acest sens, că "omu’ a avut în mână azi ... cincizeci de mii ... ca să dea afară", în scopul "... să-i ia din pedeapsă". Inculpata Q. i-a solicitat inculpatului T. să verifice pe internet situaţia dosarului, însă sus-numitul nu s-a conformat şi a invocat că era prea târziu pentru realizarea intervenţiei:

"îţi spun eu, e şi scris în condică ... Da. La Curtea Supremă, astea ştii cum se fac, A.? E dată de ... Ei iau dosarele dinainte ... La Curtea Supremă, ele când vin, sunt deja făcute ... Dacă era, măcar cu câteva zile înainte...". Afirmaţia a fost imediat susţinută de inculpata Q.:

"înainte cu 2 - 3 zile de a fi condamnat", dar şi de către A.că la Supremă-i mai greu, să ştii...", după care sus-numita a adăugat "da, e cel mai greu". Fiind familiarizat, atât cu potenţialul de intervenţie pe lângă judecători pe care l-au deţinut inculpaţii Q. şi T., cât şi cu modul de operare utilizat de către aceştia în acţiunile de corupere a magistraţilor, A. a menţionat "... te interesează Apelul, Curtea de Apel, acolo-i cel mai bine pentru noi... acolo-i cel mai bine...". După această replică, a intervenit T. pentru a întări realitatea acelor susţineri, sens în care a afirmat "una-i când pleci de-acolo", iar A. a completat "la Supremă-i mai greu, da’ la Curtea de Apel e nemaipomenit". Dialogul a fost continuat de inculpata Q., care a precizat "da’ tu, dacă pleci bine şi de-aici şa".

Pe de altă parte, convorbirile purtate în mediul ambiental la 8 ianuarie 2013 şi 10 ianuarie 2013 au relevat că între Q. şi L. a existat o înţelegere infracţională nu numai privind facilitarea, prin corupere, a obţinerii unor hotărâri judecătoreşti favorabile în dosare care se judecau la Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, ci şi în legătură cu posibilitatea inculpatei ultim menţionate de realizare a unor intervenţii similare chiar şi asupra judecătorilor instanţei supreme. În contextul discuţiei ambientale din 8 ianuarie 2013, inculpata Q.

şi-a exprimat interesul de obţinere a beneficiului unei intervenţii asupra judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar L. nu a contestat că ar avea o asemenea posibilitate şi a specificat "... sunt speriaţi, să dea dracu’ ... Acum cu cine ţin eu legătura nu... numai prin telefon şi...", astfel că a sugerat interlocutoarei că va încerca să acceseze acea "relaţie". Ulterior, în ziua de 10 ianuarie 2013, privitor la acelaşi subiect de discuţie, L. i-a precizat inculpatei Q. că "... la Înalta Curte nu se mai încurcă nimeni" şi, în cest sens, a explicat "... aveam pe cineva, a zis să ne întâlnim şi n-a vrut.

A zis că ... că nu ne putem întâlni, că nu ştiu ce...". De altfel, şi în contextul convorbirii ambientale din 18 ianuarie 2013, inculpata L. a discutat cu O. şi S. despre pretinsa sa posibilitate de a-şi trafica influenţa asupra unui judecător de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală. În ziua de 25 octombrie 2012, inculpaţii Q. şi T. au vorbit despre intervenţia privind un dosar la care s-au referit ca fiind cu "farmacia", iar inculpata a afirmat că se va duce "diseară" să discute. De asemenea, la 28 octombrie 2012, martora denunţătoare BB. i-a transmis inculpatei Q. că inculpatul D. i-a solicitat realizarea de intervenţii asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti pentru facilitarea obţinerii unei hotărâri de punere în libertate a fiului său, JJJJ.

Inculpata Q. a susţinut că "mâine" va lua legătura cu judecătorul L. pentru a "vorbi" pentru eventuala obţinere prin corupere a acelui beneficiu. Atât în aceeaşi zi, cât şi la 29 octombrie 2012, Q. a discutat despre acelaşi dosar cu inculpatul T. şi KKKK., rezultând că inculpatul a verificat acea cauză pe portalul instanţelor de judecată, precum şi că A. le-a adus un număr greşit de înregistrare a dosarului.

Pe fondul convorbirilor purtate în mediul ambiental la 30 noiembrie 2012, BB. şi Q. au dezbătut posibilitatea acesteia din urmă de a facilita, prin coruperea judecătorilor, obţinerea unor soluţii favorabile în dosarul care l-a privit pe "JJJJ." şi în cel în care a fost cercetat W., dar şi în cauza inculpatului D., aflată, în acel moment, în apel. Pentru cel dintâi dosar s-a pus problema ca inculpata Q. să intervină pe lângă judecătorii de la Tribunalul Bucureşti, în timp ce pentru celelalte dosare, inculpata s-a prevalat de influenţa pe care a susţinut că o are asupra magistraţilor de la Curtea de Apel Bucureşti. Privitor la dosarul lui "D.", inculpata Q. i-a reproşat martorei denunţătoare că sus-numitul nu a iniţiat mai devreme acţiunea de corupere, afirmând că, dacă s-ar fi întâmplat un asemenea lucru, ar fi avut posibilitatea să "dirijeze" dosarul în apel la completul favorabil:

"dacă puteam eu să-i pun dosaru’... când vrem noi... În zilele alea!". Totodată, Q. a invocat că, potrivit experienţei sale în materia corupţiei judiciare, era indicat să obţii, în această modalitate, hotărâri favorabile la fond şi în apel, pentru că la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar trebui date pentru corupere, în cazul în care nu ar exista soluţii avantajoase ale instanţelor inferioare, sume de bani foarte mari:

"păi, şi tu ştii câţi bani costă la Curtea Supremă? Mânca-ţi-aş ... ta".

Preocuparea aproape cotidiană a inculpaţilor Q. şi T. de obţinere a unor foloase prin coruperea judecătorilor, precum şi implicarea în această activitate infracţională a inculpatului A., transpar din conţinutul discuţiilor purtate în mediul ambiental de către aceştia şi numita KKKK., în data de 16 noiembrie 2012. Cu acea ocazie, inculpata Q. i-a relatat sus-numitei despre acţiunile eşuate de intervenţie (inculpata s-a referit aluziv la o discuţie pe care ar fi purtat-o pe această temă cu judecătorul L.) în dosarul inculpatului W., subliniind că insuccesul i-a cauzat pierderea unei importante sume de bani care i-ar fi putut reveni:

"dacă luam cincizeci de mii acum... era bine". Relativ la aceeaşi insatisfacţie, a menţionat "dirijează dosarul, S.R.I.-ul. Luam cincizeci de mii, dădeam douăzeci şi cinci mii afară, îmi rămânea douăzeci şi cinci de mii... Câţi ... când mi-a spus ieri... că dirijează S.R.I.-ul dosaru’ ... am înnebunit. Deci... îi dăduse 15 ani T.M.B. Şi acum i-a dat Curtea de Apel. Curtea de Apel ... Unde vroiam eu... vineri...". De asemenea, Q. a invocat nereuşita aceluiaşi gen de acţiuni şi în privinţa unui alt dosar "ăilalţi doi... n-au mai venit să spună în nici un fel... au căzut toţi în aceeaşi zi... era bine de tot...".

În aceeaşi zi, Q. a purtat o altă discuţie cu T. şi A. în legătură cu dosarul inculpatului LLLL. ş.a. Inculpatul T. a verificat pe internet respectivul dosar şi, ulterior, le-a comunicat celorlalţi interlocutori datele privitoare la momentul arestării preventive a inculpaţilor din acea cauză şi la fapta comisă. Cei trei interlocutori au dezbătut şi problema intervenţiei într-un alt dosar, despre care T. a afirmat "nu merge cu acela, a zis că e capul reţelei, el şi cu ginerele lui senatorul, lui ăla, lui MMMM., n-are să le facă (n.n. aceste referiri privesc Dosarul nr. x/2012 al D.I.I.C.O.T.

în care erau cercetaţi NNNN., OOOO., PPPP., LL. şi alţi inculpaţi)". După ce a plecat A., convorbirea a fost continuată de Q. cu T., iar dialogul dintre aceştia a relevat că, potrivit înţelegerii infracţionale preexistente, sus-numitul a avut uneori rolul de a ţine legătura cu judecătorul L. Astfel, în condiţiile în care au discutat despre realizarea intervenţiilor legate de unul dintre dosarele anterior menţionate, T. a opinat "păi, îi dau luni, mă duc luni şi i-l duc", iar după ce Q. a afirmat "nu, nu, să-i dăm numărul (n.n. de înregistrare a dosarului) să...", sus-numitul a adăugat "păi, unde să duc? Mâine e sâmbătă".

Tot în cursul zilei de 16 noiembrie 2012, T. şi Q. au reluat discuţia cu privire la dosarul inculpatului LLLL. ş.a., ocazie cu care sus-numita a rememorat "sunt trei (n.n. inculpaţi cercetaţi în cauză) şi vrea numai doi (n.n. doar pentru doi inculpaţi se realizau acţiuni de corupere a judecătorilor pentru obţinerea soluţiei de punere în libertate)". Inculpatul T. a precizat "da, da ’ ea (n.n. referire la judecătorul L.) nu se duce în jos (n.n. la instanţa de fond, care era Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti) să dirijeze, pentru că...", însă Q. l-a contrazis:

"ba da, ştiu precis discuţia cu mine, ştiu discuţia cu mine, GGGGGGGGGGGGG., ea (n.n. L.) îi spune lui asta, lui şefa ei (n.n. preşedintele de secţie N.)...". În condiţiile în care şi inculpatul T. a fost la curent cu mijlocirea inculpatei N. în "dirijarea" dosarelor, sus-numitul a invocat "păi, da, mă, şefa îi ia când intră în secţie (n.n. referire la "dirijarea" asigurată de N. către completul de judecată dorit)...". Aceeaşi idee a fost împărtăşită de Q., care a adăugat "dacă vrea un dosar ... Dacă vrea un dosar, ştiu eu, mi-a spus mie ...numai dacă se întâmplă să cadă la doamna (n.n. L.) ...Trebuie să ne ducem mâine la el, marţi. Nu luni, luni de dimineaţă la prima oră, să se ducă la tribunal...". În aceeaşi zi, T. a întrebat "ce şpagă" ar trebui dată "lui aia", iar Q. a răspuns "foarte puţin. Două sute". Totodată, T. a pus problema:

"păi şi dacă, întâi trebuie vorbit acolo şi după aia să-i dea drumul. Că dacă nu merge, ce facem? Pierdem două sute". Soluţia a fost identificată de către inculpata Q., prin raportare la o experienţă anterioară dintr-o altă acţiune de corupere desfăşurată împreună cu judecătorul L. "mai bine vorbesc cu doamna, că ştiu de la doamna din gură. Ai înţeles? Ştiu de la doamna din gură cu ăla, cu fierul vechi, al lui VVVVVVVVVVVV ... Că a fost la judecătorie şi m-am dus la doamna şi am vorbit şi a spus doamna: " bine că ai venit ca să-i spun lui, cum o cheamă, aia, ca să vorbească jos (n.n. la registratură)"".

În cadrul convorbirii purtate în mediul ambiental la 17 noiembrie 2012, Q. şi A., au discutat în prezenţa martorei QQQQ. despre actele de corupere care au privit dosarul inculpatului LLLL. şi au stabilit ca A. să pretindă pentru facilitarea obţinerii soluţiei de punere în libertate a respectivului inculpat suma de 22.000 euro, din care 2.000 euro urmă să îi revină intermediarului cu care "A." a ţinut legătura. Privitor la acel dosar, Q. l-a atenţionat pe A. că trebuia "programat" la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru judecarea recursului şi i-a pus în vedere să afle de la avocatul inculpatului când vor declara recurs. De asemenea, Q. şi A. au abordat problema intervenţiei pe lângă judecători într-un alt dosar, privind pe inculpatul OOOO., sus-numita a afirmat că "astăzi" va primi un răspuns în legătură cu şansele de finalizare pe care le aveau acţiunile lor. De altfel, pe parcursul dialogului, inculpaţii Q. şi A. s-au încurcat în privinţa dosarelor pe care le aveau "pe rol", motiv pentru care sus-numitul a întrebat, la un moment dat "... de care vorbeşti matale?", iar inculpata a răspuns "vorbesc de ăla pe care mi-ai dat biletul ieri". Fără să înţeleagă cu exactitate precizările interlocutoarei, A. a adăugat "păi, da, dar eu ţi-am dat un nume acum câteva zile" şi, pentru a fi sigur, a întrebat, "OOOO. ăla?". După ce inculpata Q. a răspuns afirmativ, A. s-a interesat "de OOOO. acela, când afli?", iar replica primită a fost "astăzi". Mai mult, atât în acea zi, cât şi în data de 24 noiembrie 2012, Q. a susţinut faţă de D., că îşi va trafica influenţa asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti şi a pretins suma de 41.000 euro, pentru facilitarea obţinerii unei soluţii favorabile în Dosarul nr. x/2012, privind pe RRRR. ş.a. Sub acest aspect, Q. a afirmat "vino cu o mie de euro ca să dirijez să fie în zilele care vreau eu ... tre ’ să fie marţi sau miercuri la întâia penală sau vineri la ... a doua penală".

Totodată, Q. a specificat "dacă mă duc cu programare, e bine, dacă nu mă duc, nu mă duc, ce vrei să fac? ...Păi nu mai pot, dacă-i programat, nu mai pot. Dacă-i programat... deja nu mai pot, că-i acolo. Ce vrei, să te mint! Nu se poate. Cu şa ceva nu te joci!".

În ziua de 18 noiembrie 2012, după ce a clarificat cu T. problema referitoare la "hârtia aia, pe care a adus-o A. ultima dată (n.n. înscris pe care erau consemnate numele inculpaţilor şi numărul de înregistrare a dosarului pentru care se făceau intervenţii la judecători)", inculpata Q. l-a întrebat pe sus-numit "pot să mă duc acum, la prânz?", în discuţie fiind vizita pe care inculpata intenţiona să o facă judecătorului L. Inculpatul T. a răspuns "du-te... du-te cu A. Ia-i nişte flori" şi, cum motivul vizitei fost legat de corupere, a adăugat "vezi că ... ea a declarat recurs pe 15 noiembrie ... au declarat ei.

A avut la " întâia" de... termenul trecut, la secţia " a-ntâia"...sunt doi în faptă". În momentul în care Q. şi-a exprimat opinia că "dacă mă duc la şase-i mai bine. S-ar putea să fie acasă. Şi mă duc la ea", inculpatul T. a avertizat-o "să nu fie plecată la ... la Curte". După ce la 19 noiembrie 2012 şi 23 noiembrie 2012, Q., T. şi A. au în locuinţa celor doi prim menţionaţi despre intervenţiile în alte dosare, a urmat convorbirea purtată în mediul ambiental din ziua de 24 noiembrie 2012, când, Q. a pretins de la martorul D., în prezenţa inculpatului T.

şi a numitei KKKK., suma de 41.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe, cu ocazia judecării apelului, o hotărâre favorabilă inculpatului RRRR. şi unui alt inculpat cu porecla NNNNNNNNNNNNN., în Dosarul nr. x/2012. În contextul pretinderii, Q. i-a prezentat martorului D. importanţa exercitării acţiunii de corupere asupra magistraţilor instanţei de apel "să aveţi două soluţii favorabile (n.n. din ansamblul convorbirii ambientale a reieşit că a fost dată o sumă de bani neprecizată, cu titlu de mită, pentru obţinerea soluţiei favorabile şi la fond, în aceeaşi cauză) şi d-aici, şi dacă ai plecat de la Curte (n.n. Curtea de Apel Bucureşti) acolo (n.n. în recurs, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală)... cred că nici nu se mai uită pe dosar.

Tot la fel...". Pe fondul dialogului, martorul D. a propus ca folosul pretins să fie remis "jumătate înainte şi jumătate a doua zi, când se judecă", argumentând că aşa ar fi fost "cel mai corect". Intervenţia imediată a inculpatului T. a relevat, deopotrivă, săvârşirea anterioară de către el, împreună cu inculpata Q., a numeroase acte de corupţie judiciară dar şi modul de operare utilizat pentru remiterea folosului, conform unei obişnuinţe dobândite din experienţa acumulată în această materie. Astfel, T. a menţionat "niciodată n-am făcut ...Noi luăm cu o zi înainte (n.n. de termenul de judecată) ...Noi luăm cu o zi înainte".

La rândul său, Q. a intervenit în discuţie, pentru a întări afirmaţiile concubinului său:

"noi luăm cu o zi înainte". Martorul D. a pus problema că ar fi trebuit să primească anumite garanţii că, în schimbul sumei de bani pretinse, se va asigura obţinerea soluţiei favorabile:

"...am o rugăminte... în momentu’ în, când ţi-a dat omu’ banii ... să nu spunem că nu s-a putut sau...". Această împrejurare nu a fost pe placul inculpatului T., care a replicat "da’ nici aşa nu", fiind completat, în acelaşi sens, şi de către inculpata Q. Totodată, T. a explicat "nici aşa, nu ...Nu, că ştii, e dimineaţă, tu ştii, că eşti trecut prin atâtea, d-abia se schimbă completu’, dacă vine un suplimentar şi dacă nu poa’ să ...? Au fost şi d-astea, una la mână. Şi dacă ni se ...". Ideea a fost continuată de Q., care a invocat că a existat posibilitatea ca, în pofida intervenţiilor care vor fi întreprinse pe lângă judecătorii din complet, unul dintre ei să facă opinie separată:

"băi! Face una opinie separată cu ei, separat, ăştia. Acuma gata, să mai face ...Dacă se mai face opinie separată ...Renunţă toţi la bani, că nu le convine... intră în Consiliul Magistraturii dosaru’ şi " Stai, cine sunt ăştia?! De ce a făcut opinie? De ce ăştia a ajuns aşa"".

De asemenea, Q. a precizat că are deja stabilit de multă vreme un anumit mod de operare, astfel că "eu nu iau banii până... cu o zi înainte. Eu nu iau nici un ban, nu am, n-am ce să fac cu ei". Cu toate acestea, martorul D. a insistat pe tema oferirii unei garanţii şi a propus "atunci am o rugăminte, eu am să-i dau o întâlnire lu’ GGGGGGGGGGGGG., şi chiar pe dumneata şi pe el. Şi eu zic numa’ locu’ şi le spui " Răspund de om"". Şi de această dată, T. s-a opus, adoptând cu fermitate poziţia, conform căreia "nu, mă, nu fac eu d-astea, ZZ ... Dacă vor s-aducă banii... Dacă nu, nu". În acelaşi registru al invocării renumelui pe care l-ar fi avut deja pe "piaţa" corupţiei judiciare, Q. a adăugat "noi?! Noi suntem cei mai corecţi ...Tati, noi suntem corecţi".

Pe fondul convorbirilor purtate în mediul ambiental la 25 noiembrie 2012 şi 26 noiembrie 2012, inculpaţii Q., T. şi A. au tratat problema intervenţiei, prin intermediul judecătorului L. într-un alt dosar, privind pe inculpatul TTTT., dar şi în cauza la care s-au referit ca fiind cu constructorul" despre care au specificat că este "UUUU. ăla, care e cu maşinile alea! Cu alea". În aceleaşi împrejurări, A. i-a informat că nu a reuşit să procure "mia aia" pentru "dirijare", deşi "s-a dus femeia ca să-şi vândă casa, ca să facă rost de bani".

Întrucât Q. se pregătea să meargă la locuinţa inculpatei L., pentru a perfecta aspectele referitoare la actele de corupere ce se impuneau în legătură cu soluţionarea favorabilă a acelor dosare, A. a atenţionat-o pe cea prim menţionată să nu uite "hârtia", fiind vorba despre bileţelul cu numele inculpaţilor şi numărul de înregistrare a dosarului pe care obişnuiau, potrivit modului de operare utilizat, să îl dea judecătorului L. Totodată, faţă de faptul că inculpata Q. şi-a exprimat temerea că vreunul dintre dosarele pentru care au intervenit se putea întâmpla să nu fie repartizat la un complet de la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti, unde ştia că L. avea posibilitatea să asigure obţinerea soluţiei favorabile dorite, A. a replicat "păi şi ce, la Curtea de Apel ce, nu putem să vorbim? Ce? Nu se poate?".

Q. nu a contestat că L. nu ar deţine o asemenea aptitudine, însă a motivat "nu mai bine să plece de aici...", ceea ce însemna că succesul intervenţiei lor impunea obţinerea unei soluţii favorabile şi la Tribunalul Bucureşti. Conform procesului-verbal de supraveghere operativă din respectiva zi, A. a condus-o cu autoturismul pe Q. la locuinţa inculpatei L. După ce a revenit la domiciliul său, Q. i-a relatat concubinului său T., că persoana cu care se întâlnise i-a dat asigurări că va interveni pe lângă un alt judecător pentru soluţionarea favorabilă a unui dosar penal.

Referitor la persoana cu care s-a întâlnit, Q. a precizat că a intrat, în acea zi, în şedinţa de judecată şi că "mai judecă mâine (n.n. data de 27 noiembrie 2012) ...", precum şi că "mai e mâine. Astăzi a judecat cu N. (n.n. judecătorul N.). Mai judecă mâine. Miercuri pleacă şi vine duminică". De asemenea, privitor la răspunsul pe care l-ar fi primit de la L. în legătură cu solicitarea de a-şi trafica influenţa, Q. a menţionat "rămâie pe mâna lu’ N., că ea pleacă până duminică". Din coroborarea datelor rezultate din planificarea şedinţelor de judecată la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală cu informaţiile obţinute din supravegherea operativă, a rezultat că persoana la care s-a referit Q. este judecătorul L., întrucât acesta a fost planificat în şedinţa de judecată, atât la 26 noiembrie 2012, cât şi la 27 noiembrie 2012, iar, în ziua de 28 noiembrie 2012, a plecat din Bucureşti.

În cadrul discuţiei ambientale purtate la 28 noiembrie 2012, între Q., T. şi A., aceştia s-au referit la dosarul cu "farmacia", privind pe numitul "VVVV.", rezultând că A. l-a racolat pe respectivul "client" şi că a fost pretinsă suma de "o mie" pentru "dirijarea" dosarului.

Aceeaşi trei inculpaţi au discutat şi în data de 29 noiembrie 2012, despre intervenţiile întreprinse în privinţa dosarului în care a fost cercetat în stare de arest preventiv inculpatul LLLL. ş.a., fiind stabilit termen de judecată în acea cauză în respectiva zi, la Tribunalul Bucureşti. Inculpata Q. a menţionat că a stabilit cu judecătorul L. să asigure "dirijarea" dosarului la un complet favorabil şi pentru facilitarea obţinerii soluţiei dorite. Cu toate acestea, hotărârea pronunţată de către instanţă în acea zi nu a fost cea promisă, astfel că inculpaţii Q. şi A. au convenit să restituie folosul pe care l-au primit de la "clienţi". Împrejurările realizării intervenţiei pe lângă judecătorul L. pentru acel dosar au fost relatate de către inculpata Q., în contextul convorbirii ambientale purtate la 29 noiembrie 2012 (procesul-verbal de redare - volumul 11, filele x), numitei KKKK., inculpata a precizat că ia dat banii, în acel scop, magistratului, dar şi că, deşi procedase la fel şi în alte dăţi, "niciodată nu s-a întâmplat aşa". Numita KKKK. a avut cunoştinţă despre judecătorul la care s-a referit Q., întrucât a condus-o o dată pe aceasta cu autoturismul la locuinţa inculpatei L.

Insuccesul înregistrat în desfăşurarea acţiunilor de corupere privitoare la respectivul dosar a fost dezbătut de către inculpaţii Q. şi T. în cadrul convorbirii purtate în mediul ambiental la 30 noiembrie 2012. În condiţiile în care L. ia dat asigurări că a lăsat dosarul "pe mâna" colegei sale N., inculpata Q. şi-a exprimat părerea în sensul că "vai, ce calică şi asta, să nu vorbească ea cu N ... Să-i fi dat 3.000 lu’ N ...". Totodată, Q. a susţinut că a presimţit că se va întâmpla aşa ceva şi că a insistat faţă de "doamna (n.n. judecătorul L.) ..." să nu plece din Bucureşti până nu finalizează acţiunile de intervenţie pe lângă colegii săi judecători, astfel că i-ar fi spus "doamnă, vă rog frumos, nu plecaţi până când nu vorbiţi cu N.".

Acelaşi subiect a fost abordat de inculpaţii Q., T. şi A. şi în data de 01 decembrie 2012, din discuţia ambientală a reieşit că banii au fost restituiţi "clienţilor", însă în condiţiile în care inculpaţii au pus de la ei partea de folos care a ajuns, cu titlu de mită, în posesia judecătorului L. Cei trei interlocutori au decis să continue acţiunile de intervenţie, prin intermediul aceluiaşi magistrat, pentru obţinerea soluţiei de punere în libertate a inculpaţilor LLLL. şi WWWW. şi să nu îi mai solicite inculpatei L. să restituie banii pe care îi dăduseră acesteia în acel scop. Astfel, A. şi-a exprimat opinia că "...până la următorul termen, că n-are rost să luăm banii de acolo (n.n. de la L.). Ei (n.n. beneficiarii intervenţiei) ne aduce banii înapoi", după care a specificat "... opt mii cinci sute, înapoi, ăia care mi i-ai dat". Q. a fost de acord, menţionând "o! Să nu mai luăm banii de la ...", iar A. a concluzionat "nu are rost să mai luăm banii de la femeie (n.n. referire la L.). " e urât". Asta le-am zis (n.n. beneficiarilor intervenţiei). Bă, frate! Dar şi ei ştie, mamă, că e urât. Da’ nu comandăm noi".

Potrivit relatărilor inculpatei Q. în cadrul convorbirii purtate în mediul ambiental la 02 decembrie 2012 de către aceasta cu T. şi cu numita KKKK., inculpata s-a întâlnit în acea seară cu L. (la care s-a referit utilizând apelativul "doamna") şi a menţionat că "are săptămâna asta alte două", fiind vorba despre actele materiale de corupere ce au privit soluţionarea favorabilă a două dosare, în legătură cu care a specificat "şi-s două recursuri, unu’ pentru reanchetare, şi unu’ pentru a se judeca în libertate". De asemenea, în considerarea satisfacţiei generate de conştientizarea oportunităţii creşterii posibilităţilor de acţiune avute la îndemână prin conlucrarea dintre judecătorii L. şi N., în momentul în care Q. i-a spus inculpatului T. că a aflat faptul că "N. se duce şefă la I-a (n.n. referitoare la secţia I penală a Tribunalului Bucureşti), reacţia sus-numitului a fost:

"e parfumerie originală". Inculpaţii Q. şi A. au purtat o altă convorbire în mediul ambiental în ziua de 03 decembrie 2012, când au analizat stadiul intervenţiilor derulate în privinţa dosarului inculpatului LLLL. ş.a., dar au abordat, din aceeaşi perspectivă, şi facilitarea soluţionării favorabile inculpatului XXXX. a Dosarului nr. x/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Galaţi. Privitor la actele de corupere pe care le desfăşurau în legătură cu dosarul prim menţionat, Q. a precizat interlocutorului că s-a întâlnit cu inculpata L. şi că aceasta şi-a exprimat regretul faţă de eşecul acţiunilor de intervenţie întreprinse anterior, însă a existat posibilitatea continuării acestora. Fiind conştientă de interdependenţa acţiunilor delictuale desfăşurate împreună cu L., inculpata Q. a înţeles să privească şi responsabilităţile de judecător ale sus-numitei tot prin prisma unei abordări comune, astfel că, pe fondul discuţiei ambientale purtate la 06 decembrie 2012 cu A., i-a spus acestuia "păi, A., dosarul e la noi". Întrucât A. a replicat "care dosar?", Q. i-a explicat "a lu’ IIII. şi al lu’ asta", în condiţiile în care la acea vreme, judecătorul L. a avut repartizat pentru judecare la fond dosarul omului de afaceri IIII. De asemenea, în seara de 06 decembrie 2012, A. a condus-o cu autoturismul său pe inculpata Q. la locuinţa judecătorului L., după cum a rezultat din procesul-verbal de supraveghere operativă aflat la dosar.

În ziua de 07 decembrie 2012, Q. a purtat, mai întâi, o convorbire în mediul ambiental cu numita " XXXXXXXXXXXX.", care i-a relatat despre actele de corupere desfăşurate cu implicarea inculpatei L., pentru soluţionarea favorabilă a dosarului în care era cercetat inculpatul LLLL. şi i-a menţionat interlocutoarei că ia dat respectivului magistrat banii care reprezentau mita. Astfel, Q. a afirmat "parcă avem banii. Îi spun lu’ judecătoarea " dacă plecaţi! Dacă vine mai ...", " Nu, că-n minim 20 de zile vine de la Parchet". " Domne’ şi dacă vine... vorbiţi cu N. că... să fie bine ... şi-i dau banii ei, bine-nţeles". Îmi spune că vorbeşte ...Ea a plecat şi a doua zi a fost... aia... Uite, acum trebuie să dau banii înapoi. Da’ bani ea nu are să mai ...". De asemenea, Q. a invocat că L. avea şi o altă datorie faţă de ea "are să-mi dea două mii jumătate ... cred că... de 8 luni".

Ulterior, Q. a avut o discuţie cu T., A. şi o altă persoană (rămasă neidentificată) cu privire la intervenţiile pe care le-au desfăşurat în legătură cu dosarul inculpatului TTTT., acuzat de trafic de droguri. Din conţinutul dialogului a reieşit că A. a ţinut legătura, în numele beneficiarului soluţiei, cu "YYYY.", care a fost identificat în persoana inculpatului J. Totodată, discuţia ambientală a relevat că, de comun acord cu Q., inculpatul A. a comunicat inculpatului J. că folosul pe care trebuia să îl dea pentru coruperea judecătorului era de 30.000 euro şi că îi pusese în vedere că s-ar putea să îi facă o reducere până la cel mult "27, 28.000", dar nu mai mult. La fel ca şi în celelalte situaţii în care au fost demarate asemenea acţiuni de intervenţie, inculpatul T. a verificat pe portalul instanţelor de judecată stadiul dosarului, iar, după aceea, le-a spus celorlalţi interlocutori "ăsta are două dosare. Unu’ la a-ntâia (n.n. secţia I penală a Tribunalului Bucureşti), unu’ la a doua (n.n. secţia a II-a penală a aceleiaşi instanţe). Într-unu-i cu unu’ (n.n. cu un alt inculpat cercetat în aceeaşi cauză), într-unu cu altu’!".

În cadrul convorbirii ambientale purtate la 10 decembrie 2012 între inculpaţii Q., T. şi A., aceştia au dezbătut problema intervenţiilor pe care intenţionau să le facă pentru soluţionarea favorabilă a dosarului în care era cercetat inculpatul XXXX. ş.a. Întrucât, în privinţa respectivului dosar, Q. s-a prevalat de pretinsa sa influenţă asupra judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre de strămutare a cauzei, sus-numita a afirmat "strămutarea costă o grămadă de bani" şi i-a solicitat inculpatului A. să pretindă de la beneficiarul soluţiei promise suma de "trei mii", pentru începerea "demersurilor" de intervenţie. De asemenea, Q. a menţionat că privitor la acelaşi dosar va face intervenţii prin intermediul unui avocat din Galaţi, despre care a precizat "cu doamna ZZZZ. avem blaturile acolo, dar nu se bagă pentru oricine".

În seara de 12 decembrie 2012, Q. a purtat o altă discuţie cu judecătorul L., la locuinţa acestuia, convorbirea purtată în mediul ambiental fiind în sensul că, încă din partea de început a dialogului, Q. a încunoştinţat-o pe L. cu privire la faptul că "am vorbit de treizeci de mii ... şi m-am înţeles cu fata să îi dau în februarie". L. şi-a exprimat surprinderea faţă de cuantumul mare al sumei de bani la care s-a referit Q., după care a menţionat "păi, nu, îi dau eu, mă descurc eu ... [vorbeşte în şoaptă] ... că şi aşa mi-s datoare ... la dumneavoastră ... deci, cu ea mă descurc eu, n-aveţi nicio ...".

Din coroborarea acestor afirmaţii cu conţinutul ulterior al dialogului, precum şi cu discuţia ambientală purtată la 07 decembrie 2012, a rezultat că suma de 30.000 euro specificată de Q. a reprezentat folosul pe care aceasta a înţeles să îl promită judecătorului L. pentru traficarea de către aceasta a influenţei asupra colegilor săi magistraţi, în vederea soluţionării favorabile a unuia dintre cele două dosare anterior menţionate. De asemenea, din corelarea aceloraşi date cu discuţiile ambientale purtate la 29 noiembrie 2012, 01 decembrie 2012 şi 07 decembrie 2012, a reieşit că referirile judecătorului L. la o anumită datorie pe care o avea faţă de Q. sunt justificate de faptul că asupra ei a rămas suma de 11.500 euro primită pentru traficarea influenţei, în vederea soluţionării favorabile a dosarului privind pe AAAAA., LLLL. şi WWWW., astfel că, întrucât nu a asigurat obţinerea beneficiului dorit de cumpărătorii de influenţă, a formulat posibilitatea folosirii acelor bani pentru realizarea unei noi intervenţii de acelaşi gen, dar într-un alt dosar.

Revenind la discuţia din 12 decembrie 2012, la un moment dat, Q. a întrebat în şoaptă:

"... facem ceva cu ăla cu monezile? Ia uitaţi-vă la asta! Are (n.n. dosar) şi la a doua şi la a-ntâia ...". În continuarea aceleiaşi replici, în condiţiile în care tocmai afirmase că unul dintre dosarele pentru care solicitase realizarea intervenţiei pe lângă judecători era înregistrat la secţia I penală a Tribunalului Bucureşti, Q. a întrebat "... a plecat N. la a întâia?". Acest aspect denotă că inculpata Q. a fost la curent cu faptul că judecătorul N. a fost unul dintre magistraţii pe lângă care L. avea posibilitatea să îşi trafice influenţa. Din conţinutul discuţiei mai reiese că inculpata Q. i-a arătat judecătorului L. o bucată de hârtie pe care au fost consemnate numele inculpaţilor din respectivul dosar şi, fiind întrebată de către aceasta din urmă dacă "e vorba de amândoi?", a răspuns "nu! Numai unu’ " şi a adăugat, tot în şoaptă "are pe paişpe (n.n. termen de judecată stabilit în dosar pentru data de 14 ianuarie 2013). Poate o intra N.?". Într-o notă de normalitate care poate fi specifică doar unei anteriorităţi factuale de asemenea "servicii", L. a afirmat şoptit "... lăsaţi-mă să mă mai interesez", după care a constatat că în respectivul dosar s-ar fi putut declara recurs împotriva hotărârii, chiar favorabile, care ar fi fost pronunţate de către Tribunalul Bucureşti. În concordanţă cu aceeaşi obişnuinţă generată de preexistenţa unor alte acte materiale de acelaşi gen, Q. a replicat "da, ştiu. Şi care e chestia?". Nici de această dată, L. nu a fost în vreun fel surprinsă de atitudinea interlocutoarei sale, ci, dimpotrivă, a râs şi a menţionat "... chestia! Dacă nu putem rezolva mai departe?", aceste referiri fiind legate de o eventuală intervenţie a ei şi pe lângă magistraţii de la Curtea de Apel Bucureşti care urmau să judece recursul în acel dosar.

De asemenea, L. a confirmat că realizase deja acţiuni de intervenţie pe lângă un alt judecător privitor la respectiva cauză, astfel că a explicat atitudinea rezervată adoptată mai devreme, precizând "eu nu mai ţin minte cu ce cantitate ... că el mă întreba la un moment dat. Şi nu ştiu ce să-i spun. A zis să nu fie cu kilograme (n.n. de droguri) ... Şi rămăsese că mă duc să-i spun. Da’ dacă noi n-am mai vorbit?". După ce Q. i-a dat asigurări în sensul că "nu s-a găsit nimic. Nu s-a găsit nimic la el. Are şi la a doua", judecătorul L. a prezentat ca sigur succesul demersurilor sale de traficare a influenţei la nivelul Tribunalului Bucureşti:

"... deci, ea rezolvă pe paişpe, da’ problema e că e cu recurs şi nu se mai ştie ... Deci, aşa cum văd eu, N. a vrut să-l ajute, dar ce facem mai departe? Să nu, nu ştiu cum să zic ... să nu vă angajaţi la ...". În finalul dialogului, L. i-a reiterat interlocutoarei Q. că "... deja ... N. o rezolvă" şi au stabilit să se reîntâlnească în acelaşi loc, în seara următoare.

În data de 13 decembrie 2012, la locuinţa inculpatei Q. a avut loc o discuţie între aceasta şi inculpaţii T. şi A., la care a asistat şi martora BBBBB. Din ansamblul discuţiei ambientale a reieşit că, în acele împrejurări, A. a remis inculpatei Q. o sumă de bani ce a reprezentat "... zece mii d-ăştia şi cinci mii aşa (n.n. suma de 15.000 euro) ...", care proveneau de la beneficiarii intervenţiei. De asemenea, Q., T. şi A. au stabilit că folosul pe care trebuiau să îl pretindă de la beneficiarul intervenţiilor pe lângă judecători să fie "... treizeci de mii pentru Curte şi pentru aicea la T.M.B.", reieşind şi că acţiunile de traficare a influenţei vor fi exercitate de către judecătorul L., la care a urmat să ajungă o parte însemnată din suma de bani provenită de la cumpărătorul de influenţă.

În acest sens, A. i-a sugerat inculpatei Q. "îi duci la femeie (n.n. referire la judecătorul L.) doişpe, treişpe mii (n.n. suma de 12.000 - 13.000 euro) acum. Să-i dai banii pentru că-i dă drumu’ afară ... când i-ai zis că numai la Cu ..., numai la T.M.B., numai la T.M.B.!", iar Q. a împărtăşit ideea şi, între altele, a afirmat "... că trebuie să plătească aicea şi la Curte şi la T.M.B.". În discuţie a intervenit şi T., care i-a solicitat inculpatului A. să manifeste fermitate în faţa beneficiarului intervenţiei în privinţa folosului pe care trebuia să îl remită, sens în care a opinat că s-ar impune să îi spună "... băi, mie îmi dai acum pentru să ţi-l dau afară (n.n. termen argotic utilizat pentru a se referi la punerea în libertate a unei persoane cercetate în stare de arest preventiv) şi pentru scos la a I-a (n.n. secţia I penală), dacă tot ai luat-o aşa înainte! Dar trebuia luat pas cu pas!".

Privitor la acelaşi subiect de discuţie, Q. a menţionat "îl scoatem mâine, că-l scoatem pe suspendare ... să-l scoatem să se judece p-afară ... şi pe urmă să ne dea încă douăzeci de mii". În finalul conversaţiei, Q. a reiterat că L. este persoana prin intermediul căreia se realizau intervenţiile pe lângă judecători, astfel că a precizat "... am vorbit eu cu ea odată. Mai bine vorbesc cu ea de-o mie de ori, decât cu el. Şi-ţi spun eu că se bagă ea direct şi pentru Curte!". Potrivit celor stabilite anterior, inculpata Q. a revenit la locuinţa judecătorului L.

în seara de 13 decembrie 2012, însă nu s-a reuşit interceptarea şi înregistrarea integrală a discuţiei dintre ele (procesul-verbal de redare).

Cu toate acestea, anterior vizitei făcute de Q., judecătorul L. a purtat o altă discuţie cu fratele său, CCCCC., în prezenţa mamei acestora, DDDDD., conversaţia purtată în mediul ambiental fiind interceptată şi înregistrată. Din conţinutul discuţiei ambientale a rezultat fără echivoc faptul că L. a exercitat acţiuni de traficare a influenţei pe lângă judecători, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă într-un dosar penal şi că, în schimbul acestor demersuri, a obţinut, cu complicitatea fratelui său, CCCCC., o anumită sumă de bani (care nu a putut fi stabilită cu exactitate până în prezent), iar o parte din respectivul folos a fost destinată magistraţilor care au judecat dosarul în cauză. De altfel, a reieşit că, în aceleaşi împrejurări, CCCCC. a numărat, în prezenţa judecătoarei L. şi a numitei DDDDD., acea sumă de bani, însuşindu-şi şi el o parte din ei, cu justificarea că se impunea să fie răsplătită şi "munca" sa.

Cu privire la o parte din respectiva sumă de bani (care, din modalitatea în care a fost numărată, era mai mare de "şapte mii"), L. a precizat "mi-a dat şi N. (n.n. referire la N.), pentru o altă chestie ... Mi-a dat ... mai e o chestie ... mi-a dat banii pentru...[neinteligibil-vorbeşte în şoaptă]...". Totodată, inculpata L. şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu faptul că a fost nevoită să împartă acel folos cu celelalte persoane implicate în actele de corupţie judiciară:

"dacă eu nu ...cu ...la N.! Ăştia toţi erau ai mei! Dar eu îl trimit că sunt ...". Unul dintre motivele pentru care trebuia să împartă acea sumă de bani era, potrivit explicaţiei date de L. mamei sale, acela că "...e o altă chestie, care nu depinde de mine!". De altfel, L. nu a agreat nici faptul că a trebuit să-i dea o parte din bani fratelui său, pentru implicarea acestuia în activitatea infracţională, fiind supărată din cauza ezitării pe care o manifesta în asigurarea legăturii cu celelalte persoane implicate:

"păi, când te trimit ... că nu vrei să te duci, că nu ştiu ce ...", iar, ulterior, a specificat "... mă duceam eu la N. Şi toţi banii ăia!...". Pe fondul aceleiaşi stări de iritare, L. a sintetizat participaţia fratelui său la obţinerea acelui folos ca fiind "... doar aşa, cred că a luat plicu’ şi i-am spus şi eu: " Vezi, că ăla ... !" Şi iată, că s-a dus la aia şi a bătut la uşă şi i-a dat... Atât! Şi eu am vorbit cu ea. Vezi, cum câştigă uşor după mine? ... C-ăsta a câştigat mereu! Şi zice, că dacă nu era el, auzi! Păi, ce! Luam un taxi şi mă costa cinci sute de mii!".

În contextul aceleiaşi discuţii ambientale, inculpata L. şi-a exprimat satisfacţia faţă de funcţionarea eficientă a grupării infracţionale pe care a constituit-o, această împrejurare fiind reflectată pe deplin de mărturisirile făcute mamei sale:

"lumea (n.n. referire la mituitori sau cumpărători de influenţă)... lumea la mine vine, pe mine mă ... M-au căutat şi eu i-am trimis să ducă banu’ la colega aia a mea ...care stă în altă parte a Bucureştiului... Pentru asta i-am dat şapte ori nouă ... trei sute cincizeci de mii de euro", explicând şi că "atât! Cât s-a vrut! Am împărţit cu el, că puteam să-i iau eu!".

Din discuţia purtată în mediul ambiental la 14 decembrie 2012 între Q. şi T. a rezultat că aceştia au pretins de la beneficiarii intervenţiei, prin intermediul inculpatului A., suma de 40.000 euro pentru soluţionarea favorabilă a respectivului dosar, în sensul facilitării obţinerii unei hotărâri de punere în libertate, dar şi, ulterior, a unei pedepse cu suspendarea executării acesteia. Totodată, Q. a susţinut că "... eu am vorbit cu doamna (n.n. cu judecătorul L., în seara de 13 decembrie 2012) şi chestia asta ... şi să-i dau douăzeci de mii. Ă? Nu am zis bine?... să-l pună liber de tot şi să-i dea cu suspendare ...", precizând şi că L. i-a promis să asigure aceste beneficii, dar nu la termenul din 14 decembrie 2012, ci "data viitoare la Curte", când urma să fie examinată din nou legalitatea şi menţinerea măsurii arestării preventive. După plecarea inculpatului A., T. şi-a exprimat opinia în sensul că inculpata Q. nu a procedat corect în privinţa folosului pretins în derularea acţiunilor de corupere pentru obţinerea de către inculpatul TTTT. a beneficiului ce a presupus exercitarea de intervenţii, atât la nivelul Tribunalului Bucureşti, cât şi la Curtea de Apel Bucureşti:

"tu cereai patru zeci de mii şi pentru Curte şi pentru aia ca să scapi". Inculpata Q. a susţinut că opţiunea sa în sensul "să cad la patruzeci de mii" era corectă, pentru "... să-i dea cu suspendare...", întrucât "eu am vorbit cu doamna (n.n. judecătorul L.) şi chestia asta", adăugând şi că "şi să-i dau douăzeci de mii. Ă? Nu am zis bine?". La rândul său, T. a recapitulat că "în douăzeci de mii ...", care trebuiau daţi judecătorului L., acesta trebuia să asigure "să-l pună liber de tot (n.n. atât la fond, la Tribunalul Bucureşti, cât şi în recurs, la Curtea de Apel Bucureşti) şi să-i dea cu suspendare", iar inculpata Q. a răspuns afirmativ.

De asemenea, referindu-se la întâlnirea pe care a avuto-o în seara precedentă cu acelaşi magistrat, inculpata Q. a precizat "da. N-are preţurile lui. N-are preţurile lui. Şi aseară când am sunat la ea, el a ieşit la poară. Şi: " Veniţi pe aicea. Veniţi pe aicea". Am intrat pe la el şi ea a ieşit să nu deschidă. Lui îi este necaz, decât că se face prin ea ". Întrucât problematica în cauză privitoare la "preţuri" i-a fost cunoscută din experienţa actelor de corupere desfăşurate anterior, inculpatul T. a continuat raţionamentul concubinei sale:

"nu cred că îi este necaz, lui îi e frică de ea. Dacă îi spui că se bagă şi lui îi e frică să nu păţească ceva. Îţi spun eu, asta e la el. Tu asta nu o înţelegi". Cu toate acestea, Q. a rămas perseverentă în aprecierea "el cere mult mai mult", iar T. i-a dat dreptate "cere, că e şi partea lui, partea ei şi partea aia. Nu trebuie să se complice".

Pe fondul convorbirii ambientale purtate la 19 decembrie 2012, între Q. şi o persoană neidentificată până în prezent, având porecla "ZZ.", sus-numita a făcut referiri la posibilităţile sale de a facilita, prin exercitarea intervenţiei asupra magistraţilor, hotărâri judecătoreşti favorabile în dosarele penale şi, în acest sens, a particularizat cazul lui "D.", despre care a afirmat "... eu i-am dat achitare. A fost singurul dintre 38 sau 39 ... Şi dacă i-am spus lu’ aia care-a venit la mine că-i dau achitare, i-am dat achitare". Utilizarea în vorbire de către Q. a sintagmei "i-am dat achitare" reflectă cu prisosinţă, dincolo de implicarea sa în săvârşirea unor fapte de trafic de influenţă asupra unor magistraţi, o atitudine de dispreţ faţă de sistemul judiciar "clasic", în condiţiile în care ea s-a prevalat de posibilitatea de a înfăptui propria "justiţie".

În cursul lunii ianuarie 2013, Q. a reluat demersurile de realizare, prin intermediul judecătorului L., a intervenţiei asupra magistraţilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru facilitarea punerii în libertate a inculpaţilor LLLL. şi WWWW., cercetaţi în Dosarul nr. x/2012. Respectiva cauză a fost înregistrată la 18 decembrie 2012 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi, la primul termen de judecată din 7 ianuarie 2013, instanţa a dispus, la cererea inculpaţilor, amânarea judecăţii pentru data de 14 ianuarie 2013. Pe firul acestor evenimente, Q. a purtat o nouă convorbire ambientală la 08 ianuarie 2013, cu judecătorul L., împrejurare în care Q. a abordat în discuţie subiectul privitor la "... ăia trei de la Curte" şi a precizat că "luni (n.n. data de 14 ianuarie 2013) e acolo (n.n. la Curtea de Apel Bucureşti) recursu’ ...", întrucât "a avut ieri şi a amânat". L. a afirmat "să vedem. Mă duc mâine la serviciu, să mă interesez". De asemenea, Q. a susţinut că nu ştie la care dintre secţiile penale de la Curtea de Apel Bucureşti a fost repartizat dosarul în cauză:

"da’ nu ştiu dacă e la a întâia sau la a doua, nu ştiu unde a căzut acuma, că atuncea programase-ţi (n.n. acest termen argotic a fost explicat în cele care preced) dumneavoastră". Nu numai existenţa unei conivenţe infracţionale între cele două interlocutoare, dar şi evidenţierea faptului că L. a interiorizat chiar şi acţiunile desfăşurate exclusiv de către Q. ca fiind o responsabilitate a sa, au rezultat cu evidenţă din replica celei prim menţionate:

"să nu le promitem şi să nu putem!". Mai reţinem că, în contextul aceleiaşi conversaţii ambientale, Q. s-a arătat interesată de eventuala posibilitate a judecătorului L. de a face acelaşi gen de intervenţii pe lângă magistraţii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Răspunsul dat de L. a fost în sensul că a avut o asemenea capacitate, însă, în acel moment, judecătorii de la instanţa supremă "sunt speriaţi", astfel că îi este mai greu să asigure asemenea beneficii. În finalul dialogului, interlocutoarele au stabilit să se reîntâlnească în seara următoare, în acelaşi loc. Preocuparea inculpatei Q. pentru finalizarea acestor demersuri, dar şi a altora care au privit realizarea unor intervenţii similare, însă în alte cauze penale, a reieşit şi din convorbirea purtată în mediul ambiental la 09 ianuarie 2013 (procesul-verbal de redare), cu A. şi, respectiv, cu T. Inculpata a revenit, în aceeaşi zi, la locuinţa judecătorului L., însă acesta nu i-a răspuns.

Potrivit celor stabilite anterior, Q. şi L. s-au întâlnit în seara de 10 ianuarie 2013, ocazie cu care, L. i-a făcut cunoscut interlocutoarei sale că "... la Înalta Curte nu se mai încurcă nimeni" şi că ar fi stabilit o întâlnire cu "cineva" cu care a mai realizat intervenţii de genul celor dorite de Q., însă respectiva persoană s-a eschivat să se întâlnească cu ea.

De asemenea, privitor la Dosarul nr. x/2012, Q. a afirmat că a fost repartizat la secţia a II-a penală a Curţii de Apel Bucureşti şi a întrebat "e luni (n.n. termenul de judecată era stabilit pentru data de 14 ianuarie 2013). Zi? Poţi să vorbeşti?". Întrucât L. a răspuns că "nu ştiu cine-o fi şi la secţia a doua, chiar că nu ...", Q. şi exprimat părerea în sensul că "era bine" dacă dosarul ar fi fost repartizat la secţia I penală. L. a corectat imediat acea afirmaţie, menţionând "dar nu lunea". Cu toate acestea, Q. a reamintit că ştie din trecut că L. avea posibilitatea de a interveni la completele de la Curtea de Apel Bucureşti care judecă "lunea, marţea, miercurea", situaţie faţă de care L. a replicat "da. Marţea şi miercurea". Totodată, L. şi-a exprimat regretul că respectivul dosar nu a fost repartizat la un alt complet:

"şi un complet bun, tot nu-s la Tribunal. Dar nu e bun ăsta care acum ... eu nu pot să îi ... să-i abordez (n.n. pe judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti din completul la care a fost repartizat dosarul) ...". Q. a susţinut că lucrurile ar fi stat altfel "dacă dirijaţi înainte la complet", iar L. s-a arătat, totuşi, optimistă, afirmând că "poate la altă cerere (n.n. care, eventual, va fi formulată de inculpaţi în acel dosar)" se vor finaliza cu succes acţiunile de intervenţie pe care le-ar putea întreprinde pe lângă alţi magistraţi. Atât în data de 08 ianuarie 2013, cât şi în serile de 9 ianuarie 2013 şi 10 ianuarie 2013, Q. a fost condusă cu autoturismul la locuinţa judecătorului L. de către inculpatul A. Pe lângă acţiunile întreprinse de inculpata Q., în perioada aprilie 2011 - ianuarie 2013, pentru facilitarea obţinerii unor soluţii favorabile, prin prevalarea de influenţa pe care o avea asupra judecătorilor, în dosarele privind pe R., fiii inculpatului E., D., JJJJ., LLLL., TTTT., RRRR., W. şi XXXX., inculpata a continuat activitatea infracţională şi în cursul lunii februarie 2013, când a susţinut că îi asigura şi inculpatului MM. dobândirea unui asemenea beneficiu. Pentru toate aceste fapte au fost formulate învinuiri faţă de inculpata Q., sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie, ce vor fi analizate separat, în partea de rechizitoriu care urmează.

Din perspectiva modului de operare utilizat, reţinem la acest punct al prezentului act de finalizare a urmăririi penale că şi din convorbirile purtate în mediul ambiental de către inculpata Q. cu martora denunţătoare BB., în cursul lunii februarie 2013, au reieşit elemente probatorii concludente privitoare la desfăşurarea de către inculpată a unor acte materiale de corupţie judiciară în circumstanţe specifice aderării sale la o grupare criminală organizată.

Astfel, la 01 februarie 2013, pe fondul prevalării de influenţa pe care a avut-o asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti, pentru facilitarea obţinerii în beneficiul inculpatului MM. a unei soluţii de punere în libertate, inculpata Q. i-a pus în vedere martorei denunţătoare BB. că trebuia să primească "...o mie de euro repede şi pe urmă vorbim de ...cât costă. Ai înţeles?". Întrucât BB. a întrebat "o mie de euro pentru dirijare?", Q. a răspuns "da, da’ să mi-i aducă acum, repede, ai înţeles?" şi a adăugat "... să fie dirijat (n.n. referire la dosar) unde vrem noi". Totodată, inculpata a explicat şi modalitatea în care va proceda:

"că nu mă duc să vorbesc, că n-are rost, înţelegi tu? N-are rost de ce? Până când nu mă duc cu mia ca să i-o dau şi asta, n-are rost să vorbesc!". Privitor la acţiunile pe care a susţinut că le întreprinde în legătură cu acelaşi dosar, inculpata Q. i-a menţionat martorei denunţătoare, în ziua de 7 februarie 2013 (procesul-verbal de redare):

"ştiu precis că asta se rezolvă ... Că aici (n.n. referire la Tribunalul Bucureşti) aşa îl dirijează chiar acolo. Cum e şi cu Curtea de Apel ... Tot aşa. Dacă a dat banii înainte, nu se pune problema ... Ai asistat ... la Curtea de Apel, lunea, marţea la a-ntâia (n.n. secţia I penală) şi miercurea şi vinerea la a doua (n.n. secţia a II-a penală). Dacă nu-i aşa ...".

În cadrul convorbirii ambientale din 14 februarie 2013, inculpata Q. a reluat subiectul privitor la "dirijarea" dosarului şi a precizat martorei denunţătoare "...păi, nu depinde de noi, e ... depinde cum ajunge acolo, la T.M.B. şi acolo se dirijează. Ai înţeles? Că noi nu putem să urgentăm trimiterea dosarului, că nu-i bine".

În condiţiile în care, în data de 19 februarie 2013, ca urmare a eşuării demersurilor de intervenţie pe lângă judecători pentru obţinerea punerii în libertate a inculpatului MM., inculpata Q. a restituit folosul primit, în acest scop, martorei denunţătoare BB., iar aceasta a înmânat banii, mai departe, inculpatului R., inculpata a justificat gestul său, prin invocarea experienţei dobândite din activitatea infracţională desfăşurată anterior în acest domeniu:

"nu umblu, IIIIIIIIIIIII., dacă mor de foame! Eu de-aia am rezistat, fiindcă eu nu am luat banii la nimeni ...". În seara aceleiaşi zile, s-a purtat o altă discuţie ambientală între BB. şi inculpata Q., ocazie cu care aceasta din urmă a afirmat că o cunoaşte pe "doamna (n.n. referire la judecătorul L.) ... de când s-a măritat" şi, pentru a evidenţia vechimea conivenţei infracţionale pe care o avea cu respectivul magistrat, a relatat că, în urmă cu mulţi ani, i-a trimis acestuia o sumă de bani care reprezenta mita pentru un dosar, prin intermediul fiului său, HHHHHHHHHHHHH., însă acesta a cheltuit banii la cazinou, astfel că a fost nevoită să împrumute bani de la fraţii săi pentru a-şi onora obligaţia de corupere.

De asemenea, în contextul convorbirii ambientale din 23 februarie 2013, inculpata Q. a susţinut faţă de martora denunţătoare că ar fi putut să finalizeze obţinerea beneficiului promis inculpatului MM. prin traficarea pretinsei sale influenţe asupra unui procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti:

"chestia asta o făceam la şase cu EEEEE ... Cu procuroarea... Pot să vorbesc ... Aşa. Pot, da. Pot să vorbesc cu EEEEE., înţelegi tu? Din primă instanţă, să nu-i dăm mult. Îi dăm vreo două, trei mii! Să-i dea cu suspendare...".

Pe fondul discuţiei ambientale din 25 februarie 2013, inculpata Q. a rememorat în prezenţa martorei denunţătoare BB. împrejurările implicării sale într-un act material mai vechi de corupţie, având ca finalitate pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de punere în libertate a unui inculpat. Conform relatării inculpatei, magistratul pe lângă care s-a intervenit a consemnat greşit în hotărâre numele inculpatului:

"a fost unu’ cu FFFFF. nu ştiu cum, dar era GGGGG., nu era nu ştiu cum ... S-a greşit numele". Totodată, Q. a precizat că "îl scăpasem pe control judiciar", însă, din cauza erorii privind numele inculpatului "trebuia să facă o cerere şi ... Şi atunci îi spune că era to ... tocmai şefa secţiei, care era cum blatu’... Ai înţeles? Îi spune: " Doamna avocat, clientu’ dumneavoastră este liber, renunţaţi la recurs şi faceţi-mi o cerere acuma, să o semnez eu, că s-a greşit numele"".

Convorbirea purtată în mediul ambiental la 19 decembrie 2012 între inculpatele N. şi L. a relevat elemente probatorii incontestabile privitoare la implicarea lor în săvârşirea unor fapte de corupţie având caracter repetitiv. În egală măsură, convorbirea a dezvăluit tabloul unei conivenţe anterioare dintre cei doi judecători în exercitarea de acţiuni concertate de alterare a actului de înfăptuire a justiţiei prin coruperea magistraţilor. Dialogul purtat de N. şi L. denotă o evidentă obişnuinţă a acestora în desfăşurarea unor activităţi infracţionale, în cadrul cărora erau deja stabilite veritabile "tarife" pentru coruperea judecătorilor, singura lor preocupare fiind, în această privinţă, aceea ca fiecare dintre ele să îşi îndeplinească, în vederea atingerii scopului comun urmărit, sarcinile asumate prin cooperarea lor delictuală.

Obiectivul vizat a constat în facilitarea obţinerii de către anumite persoane cercetate penal a unor hotărâri favorabile de la Curtea de Apel Bucureşti, după ce, în prealabil, pentru două dintre acele cauze (dosarele având ca obiect plângerile formulate de OO. şi PP.), N. a asigurat, ca judecător la instanţa de fond, pronunţarea soluţiei dorite de beneficiarii actelor de corupere (rămaşi neidentificaţi). Mai mult, pentru a "dirija" acel dosar (în momentul înregistrării la Tribunalul Bucureşti, a existat o singură plângere formulată de inculpaţii OO.

şi PP., iar, pe parcursul judecării pe fond, instanţa a disjuns plângerea unui dintre ei şi a constituit două cauze distincte) la secţia a II-a penală şi, apoi, la completul din care făcea parte inculpata N., aceasta şi inculpata B. au fraudat sistemul informatic ECRIS de repartizare aleatorie a dosarelor, potrivit împrejurărilor de fapt reţinute în cuprinsul actelor prin care au fost formulate acuzaţii penale pentru această faptă. În contextul conversaţiei ambientale, interlocutoarele s-au referit la anumite impedimente întâmpinate în desfăşurarea acţiunii de corupţie judiciară pe care au susţinut că o realizau la nivelul Curţii de Apel Bucureşti.

Au invocat, în acest sens, faptul că judecătorul SSS., preşedintele secţiei a II-a penale, era speriat pentru că a fost chemat cu puţin timp în urmă la Direcţia Naţională Anticorupţie şi, din acest motiv, nu se mai putea conta pe el o perioadă de timp, din perspectiva implicării în facilitarea obţinerii de soluţii favorabile în anumite dosare penale. De asemenea, au identificat ca obstacol împrejurarea că unele dintre dosarele care au făcut obiectul interesului lor erau repartizate la complete din care făceau parte magistraţi în raport cu care au apreciat ca fiind incompatibilă orice încercare de corupere (judecătorii HHHHH., IIIII.

şi JJJJJ.). Totodată, cum, probabil, acestea acţiuni au conferit inculpatelor N. şi L. o situaţie financiară prosperă, acestea s-au referit în partea de final a dialogului la posibilităţile lor de a-şi cumpăra haine de blană scumpe, chiar dacă, în privinţa unor dintre ele, şi-au asumat riscul de a nu le purta. Din conţinutul discuţiei, purtate în mediul ambiental la 19 decembrie 2012, a rezultat că, în baza unei conivenţe infracţionale preexistente, L. şi N. au fost interesate să obţină, prin acte materiale specifice traficului de influenţă, pronunţarea de către Curtea de Apel Bucureşti a unor hotărâri părtinitoare în trei dosare penale.

Cu privire la unul dintre dosare, a reieşit că avea ca obiect o contestaţie în anulare, cauza având stabilit termen chiar în acea zi, respectiv, în data de 19 decembrie 2012. Despre acest dosar, N. a menţionat "dacă se admite contestaţia, se desfiinţează decizia din recurs. Poate delibera în ... se poate termina la C.A.B., judecând recursul ...". Privitor la aceeaşi cauză, L. a specificat "păi, da, mă, că e definitivă soluţia ... ei (n.n. judecătorii din complet) au admis, în principiu ... îi pune liberi. Aia e!". Acelaşi raţionament a fost împărtăşit şi de N., care a menţionat "asta-i consecinţa, măi!", după care a adăugat "... păi, da’ noi vorbim de contestaţie în anulare, da? Se desfiinţează, aşa se face, nu? Şi-l pune în libertate, asta-i consecinţa.

Şi este motiv de admitere pentru că nu a fost citată! Nu a fost citată aia, partea asta civilă. KKKKK., cum naiba îl cheamă".

Referitor la modalitatea în care s-a procedat pentru traficarea influenţei privitor la respectivul dosar, N. a întrebat "da’ tu la cine te-ai dus, la N. (n.n. judecătorul LLLLL.), pentru ăsta?", iar L. a răspuns afirmativ, precizând şi că "... da’ a fost aşa: vorbim cu MMMMM., ca să intre invers". Despre aceeaşi cauză, N. a precizat "că mai multe societăţi n-au fost citate şi dosaru’ ăsta fără completu’ ăsta şi mai sunt şi la alte complete cu care nu poţi să vorbeşti, da’ poate ... Pentru că acuma, deci, cu asta, cu MMMMM., a rămas că dă banii!". L. şi-a exprimat părerea în acelaşi sens, menţionând "păi, da! Şi să încerce să le convingă! (n.n. referire la ceilalţi judecători din complet)". Din conţinutul dialogului a mai reieşit că L. a întreprins anterior acte de traficare a influenţei pentru soluţionarea favorabilă a respectivului dosar, astfel că a afirmat că i s-a promis că instanţa se va pronunţa în acea cauză chiar în ziua de 19 decembrie 2012, când avea termen de judecată, sens în care a specificat "pronunţarea. N-a zis aşa? ... Aşa ar fi trebuit, că doar aşa ne-am înţeles!". Cum existenţa unei asemenea promisiuni era cunoscută şi de către N., aceasta a continuat dialogul, menţionând "" cât vrei mă?! Că, ştii, că aşa vorbisem"".

Un al doilea dosar aflat în atenţia magistraţilor N. şi L. pentru a fi soluţionat favorabil prin traficarea influenţei acesteia din urmă asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, a fost cel privitor la "OO.". Cel de-al treilea dosar la care sus-numitele s-au referit în termeni având aceeaşi conotaţie ca şi în cazul dosarului anterior, l-a privit pe "PP.". în acest sens, N. a specificat "PP.! PP. nu ştie cum, în dosaru’ cu Ploieştiu’. Şaptezeci şi doi", "în ... ăla cu OO ... în primu’ de la secţia a întâia! Vezi ce zice şi eu ...".

De asemenea, din precizările făcute de N. şi L. în contextul dialogului ambiental, a rezultat că dosarul lui "PP." a fost înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi a avut termen de judecată la 20 decembrie 2012, iar dosarul lui "OO." a fost repartizat la secţia I penală a aceleiaşi instanţe, având termen stabilit pentru data de 21 decembrie 2012. Pe fondul discuţiei, N. şi L. au specificat numele unora dintre judecătorii care urmau să judece cele două cauze (HHHHH., IIIII. şi JJJJJ.), făcând aprecieri cu privire la eventuala vulnerabilitate la corupere a unora dintre ei. Totodată, despre judecătorul SSS., de la Curtea de Apel Bucureşti, inculpata L. a menţionat că nu mai poate conta pe el o perioadă de timp, întrucât este speriat, în condiţiile în care a fost chemat la "... D.N.A. şi e terminată. Acum câteva zile e chestia ... Mi-a zis de aia, că e speriată, că a chemat-o la D.N.A. şi a stat patru ore să dea declaraţii ... Cu socru-său, ăla!. E cu băncile băgat şi au chemat-o la D.N.A. şi e speriată nu ... chiar de asta nu te mai poţi atinge". S-a mai reţinut că, din ansamblul convorbirii ambientale, a transpus că inculpatele N. şi L. au invocat conexiuni pe care le aveau stabilite, de o perioadă mai veche de timp, judecători de la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea exercitării unor acte materiale de traficare a influenţei.

Pe de altă parte, N. şi L. au clarificat şi aspectul referitor la folosul care a făcut obiectul infracţiunii de trafic de influenţă. În acest sens, N. a menţionat:

"fii atentă! Aici avem cinşpe şi cinşpe ... Eu mi-am oprit o mie. A fost şaişpe - şaişpe ... sunt cinşpe - cinşpe. Sunt treizeci. I-am numărat. Şi asta nu-i tot, că nu-i dau lu’ ... Mie mi-a adus treizeci şi cinci. Noi cât să ne oprim?". Întrucât L. a lăsat la latitudinea interlocutoarei sale să stabilească acest aspect, afirmând "păi, cât zici tu! ...", N. şi-a exprimat opinia "să ne oprim ... c ... ne oprim câte două jumate, dăm treizeci? Că ajungea ...".

Cum aceste referiri la anterioritatea unor acte materiale de traficare a influenţei erau bine cunoscute şi de către L., aceasta a menţionat "da, mă, că altfel ... Da! Şi eu zic că ajungea! Da’ să ştii că ajung!". Din conţinutul discuţiei ambientale a reieşit că, în acele împrejurări, N. a înmânat inculpatei L. suma de 32.500 euro, din care 2.500 euro îi erau destinaţi acesteia, iar diferenţa de 30.000 euro urmau să ajungă prin intermediul ei la judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti pe lângă care a lăsat să se înţeleagă că are influenţă. La rândul său, N. şi-a însuşit suma de 2.500 euro din cei 35.000 euro proveniţi de la persoane care nu au fost identificate până în prezent. Relativ la acţiunea aflată în curs de desfăşurare pentru traficarea de influenţă privind cel de-al treilea dosar, N. a specificat "... şi îi spui şi cinşpe şi pentru băiatu’ ăsta ... Îţi aduc mâine la serviciu ... Deci, spune-i lu’ N. că mâine ţi-i aduc şi vin la voi cu ei". Întrucât trebuiau perfectate împrejurările care ţineau de exercitarea traficului de influenţă în privinţa celui de-al treilea dosar, L. a afirmat "... înseamnă că mă duc mâine dimineaţă şi-ţi spun mâine ... o iau pe acolo, pe malu’ Dâmboviţei ... mâine dimineaţă mai devreme de şapte, şapte şi un sfert", aceste referiri fiind cu privire la judecătorul de la Curtea de Apel Bucureşti, pe lângă care a susţinut că a intervenit. Pentru a clarifica dacă, în ziua următoare, va intra în posesia diferenţei de 15.000 euro, L. a întrebat "mi-aduci mâine bănuţii?", iar N. a răspuns "cred că da. Da", după care a adăugat "nu-i nimic!. Poţi să-i dai banii. Aia e!". În finalul discuţiei ambientale, cele două interlocutoare s-au referit la preţul unor haine de blană pe care le-au cumpărat, aspect care a evidenţiat situaţia financiară prosperă a acestora, în condiţiile în care tocmai perfectaseră detaliile privitoare la obţinerea unor foloase rezultate din desfăşurarea unor fapte de corupţie. Astfel, L. a remarcat cât de frumoasă era haina pe care o purta N., ocazie cu care aceasta a precizat că a costat "o mie şi patru sute de euro". La rândul său, L. i-a făcut cunoscut că deţine şi ea o haină de blană pe care a dat "trei mii cinci sute", însă a menţionat că "n-am îmbrăcat-o niciodată ..., deoarece e mare, e grea!".

Cele trei dosare la care s-au referit în convorbirea ambientală inculpatele N. şi L. au fost identificate pe parcursul desfăşurării urmăririi penale ca fiind: nr. x/2012, având ca obiect contestaţie în anulare şi părţile SC. KKKKK. S.A - recurent, NNNNN. - intimat, cu termen de judecată în data de 19 decembrie 2012, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală; nr. x/2012, având ca obiect recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. împotriva încheierii prin care a fost admisă plângerea formulată de inculpatul PP. de contestare a Ordonanţei procurorului nr. x/2012 din 26 noiembrie 2012, prin care s-a prelungit măsura obligării de a nu părăsi ţara, cu termen de judecată în data de 20 decembrie 2012, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală; nr. x/2011, având ca obiect recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. împotriva încheierii prin care a fost admisă plângerea formulată de inculpatul OO. de contestare a Ordonanţei procurorului nr. x/2012 din 26 noiembrie 2012, prin care s-a prelungit măsura obligării de a nu părăsi ţara, cu termen de judecată în data de 21 decembrie 2012, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală. Martora OOOOO. a declarat că, între altele, a aflat de la mai multe cunoştinţe de-ale sale că inculpata Q. obişnuia să pretindă sume de bani şi să susţină că poate interveni pe lângă judecători, însă, în opinia sa, inculpata nu avea o asemenea posibilitate, ci le înşela pe persoanele de la care primea asemenea foloase. Totodată, martora a relatat că, la un moment dat, inculpata Q. i-a solicitat să asigure asistenţa juridică unui cetăţean grec, cercetat pentru evaziune fiscală într-un dosar ce se afla în faza judecării apelului, la Curtea de Apel Bucureşti. La primul termen de judecată, Q. i-a solicitat martorei să obţină o amânare a cauzei. Ulterior, OOOOO. a aflat de la acel client că inculpata Q. ia promis că va interveni pe lângă judecătorii instanţei de apel, pentru facilitarea obţinerii unei soluţii favorabile.

Prin declaraţia sa, martora QQQQ. a arătat că este prietena inculpatului A. şi că, de aproximativ doi ani, o cunoaşte pe Q. Deşi a tăgăduit că ar avea cunoştinţă despre implicarea inculpaţilor A. şi Q. în desfăşurarea unor acţiuni de intervenţie pe lângă judecători, martora a precizat că, în iarna 2012 - 2013, s-a deplasat de vreo două ori cu autoturismul condus de sus-numit şi împreună cu inculpata în zona cartierului Prelungirea Ghencea, în apropierea blocurilor A.N.L. De fiecare dată când a fost în acel loc, inculpata Q. s-a deplasat singură la o adresă şi a înţeles că sus-numita se ducea la un bărbat şi o femeie, însă şi-a luat anumite măsuri de protecţie, în sensul că a impus ca maşina să nu fie parcată în dreptul respectivei locuinţe şi că nu a dorit ca A. să afle acea adresă. Din coroborarea acestei depoziţii cu mijloacele de probă expuse anterior, a rezultat că martora s-a referit la întâlnirile dintre Q. şi judecătorul L.

Din declaraţia martorei BBBBB. a reieşit că, în cursul lunii decembrie 2012, a asistat la o discuţie purtată între inculpaţii A., T. şi Q., în locuinţa acestora din urmă. Cei trei inculpaţi au vorbit despre o sumă de bani pe care A. trebuia să o ia de la o persoană şi să o remită inculpatei Q., iar aceasta urma să ia legătura cu cineva, pentru a obţine de la un judecător o hotărâre de punere în libertate.

Martorul JJ. a declarat că, la sfârşitul anului 2011, după ce a fost arestat preventiv, a aflat din discuţiile purtate cu diferite persoane la locul de deţinere că avocatul O. a avut posibilitatea să intervină pe lângă judecători, pentru a obţine soluţii de punere în libertate a inculpaţilor. Acesta a fost motivul pentru care, ulterior, i-a solicitat surorii sale, martora M., să ia legătura cu sus-numitul, care, potrivit învinuirii formulate prin ordonanţa din 16 mai 2013, a pretins şi primit suma de 25.000 euro de la martoră, lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, pentru a-i determina să pronunţe faţă de martor o hotărâre de punere în libertate.

La rândul său, M., prin declaraţia dată în calitate de martor, a confirmat că fratele său, martorul JJ., i-a solicitat să îl angajeze ca apărător pe inculpatul O., deoarece a auzit din arest că acesta este avocat bun şi că poate "să rezolve cu judecătorii". În considerarea acestui renume, martora l-a contactat pe O., care i-a pretins suma de 25.000 euro, în împrejurările expuse mai sus, dar, totodată, l-a recomandat ulterior, în acelaşi scop, şi prietenei sale, martora KK. Drept urmare, O. a pretins de la aceasta din urmă anumite foloase, pentru traficarea influenţei sale asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti şi de la Curtea de Apel Bucureşti, în scopul facilitării obţinerii unei soluţii de punere în libertate a inculpatului LL., în circumstanţele reale reţinute prin rezoluţia din 13 aprilie 2013, de punere sub acuzare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, în formă continuată (două acte materiale).

Prin Ordonanţa din 14 iunie 2013, au fost formulate învinuiri faţă de, între alţii, K. şi J., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de cumpărare a influenţei. Pentru formularea acestor acuzaţii penale, s-a reţinut că, în esenţă, în perioada noiembrie 2012 - ianuarie 2013, sus-numiţii au dat, prin intermediul inculpatului A., anumite sume de bani inculpatei Q., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti şi de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe hotărâri favorabile în mai multe dosare penale. Separat de împrejurările care privesc acuzaţia anterior menţionată, inculpatul K. a declarat că inculpatul A. a susţinut că are "blaturi" cu judecătorii de la cele două instanţe mai sus arătate, invocând astfel că poate să obţină pentru orice persoană arestată preventiv soluţii de punere în libertate sau chiar de achitare. În acelaşi context, inculpatul a menţionat numele mai multor persoane pentru care a reuşit să obţină soluţii favorabile prin intervenţii făcute pe lângă judecători şi, totodată, a specificat la ce secţie penală a Tribunalul Bucureşti şi, respectiv, a Curţii de Apel Bucureşti, sunt magistraţii asupra cărora el putea să îşi trafice influenţa. De asemenea, A. i-a precizat că, pentru realizarea unei intervenţii pe lângă judecători, era necesar ca mai întâi să primească suma de aproximativ 1.000 euro pentru "dirijarea" dosarului la completul de judecată favorabil, prin intermediul unei angajate care lucrează la calculatorul prin care se fac repartizările cauzelor. Aceleaşi aspecte privitoare la susţinerea de către inculpaţii A. şi Q. a aptitudinii lor de realizare, în mod curent, a unor acte de corupere a judecătorilor au rezultat şi din declaraţia inculpatului J.

Din Raportul Inspecţiei Judiciare nr. x/2013, privind respectarea dispoziţiilor referitoare la primirea şi repartizarea aleatorie a actelor de sesizare la Tribunalul Bucureşti în perioada 01 ianuarie 2012 - 15 februarie 2013, au reieşit date în baza cărora s-a fundamentat concluzia că la secţia a II-a penală au fost dezvoltate tehnici care au permis o manipulare a repartizării aleatorii şi a direcţionării dosarelor către anumite complete. Prin prisma celor constatate în urma analizării unor cazuri concrete, evidenţiate în cuprinsul raportului şi a notelor de relaţii date de grefierii V. şi B., s-a conchis că, raportat la neregularităţile identificate în privinţa anumitor dosare (cum este situaţia celor cu nr. x/2010/a13, nr. x/2012, nr. x/2012, nr. x/2012 şi nr. x/2012) a existat atât o manipulare a repartizării aleatorii între cele două secţii penale, cât şi o manipulare a repartizării aleatorii între completele secţiei.

O primă metodă de eludare a repartizării aleatorii pe completele secţiei a constat în neasocierea parametrilor de repartizare pe obiecte, al neintroducerii lor în sistemul informatic, coroborată cu modul de fixare a acestor parametri, fără existenţa unei reguli clare de stabilire, în funcţie de stadiul procesual şi de obiect şi cu modul de planificare a completelor în şedinţele de judecată. Sub acest aspect, s-a mai reţinut că utilizarea unor anumiţi parametri de repartizare a creat preşedintelui secţiei posibilitatea manipulării repartizării cauzelor pe complete, având în vedere faptul că: preşedintele de secţie a efectuat operaţiunea de repartizare, acesta alegea parametrul de repartizare pentru fiecare dosar şi că planificarea completelor de judecată a fost întocmită tot de preşedintele de secţie. Astfel, acesta, atunci când a fixat parametrul de repartizare, a putut anticipa cu uşurinţă, pe baza planificării completelor în şedinţele de judecată, cărui complet urma să îi fie repartizat un anumit dosar.

Inexistenţa unei evidenţe care să permită identificarea ordinii în care au fost înregistrate actele de sesizare a secţiei a făcut imposibilă verificarea coincidenţei dintre data înregistrării şi data repartizării, precum şi a respectării regulii repartizării dosarelor în ordinea sosirii şi înregistrării, constituindu-se într-o altă modalitate care a permis eludarea regulilor referitoare la repartizarea aleatorie.

Introducerea părţilor în sistemul informatic după ce au fost repartizate dosarele a creat posibilitatea direcţionării dosarelor cu obiect similar la un anumit complet, prin introducerea numelui părţilor la un anumit dosar, repartizat la un anumit complet.

Nerespectarea dispoziţiilor de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, în sensul că nu s-au întocmit procese-verbale cu ocazia operaţiunilor de ştergere a documentelor din dosar sau a părţilor, la care s-a adăugat faptul că părţile sunt introduse în sistem anterior repartizării, a creat o altă posibilitate de direcţionare, prin înlocuirea părţilor şterse cu altele dintr-un alt dosar, concomitent cu ştergerea obiectului dosarelor, a documentelor, inclusiv a actelor de sesizare a instanţei şi înlocuirea lor reciprocă. O altă metodă de direcţionare a dosarelor a constat în mărirea gradelor de complexitate pentru anumite dosare, prin adăugarea, anterior sau în momentul repartizării, a unor dosare componente, care măresc gradul de complexitate al dosarului, calculat automat de sistem.

În urma coroborării datelor rezultate din raportul Inspecţiei Judiciare cu cele furnizate prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de specialistul desemnat din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, au fost formulate în prezenta cauză acuzaţii penale faţă de N., sub aspectul săvârşirii a trei infracţiuni informatice (referitoare la Dosarele nr. x/2010 privind pe inculpatul TT., nr. x/2011 privind pe inculpatul R. şi nr. x/2012 privind pe inculpaţii OO. şi PP.), precum şi faţă de B., pentru comiterea a două asemenea infracţiuni (privitoare la Dosarele nr. x/2012 şi nr. y/2012 privind inculpatul D.ş.a.).

Prin declaraţiile date la 29 mai 2013 şi 4 iunie 2013, inculpata Q. a recunoscut săvârşirea faptelor, în circumstanţele reale reţinute prin actele de punere a sa sub învinuire. Astfel, Q. a relatat că a cunoscut-o pe L. în cursul anului 2010, iar, aproximativ din primăvara anului 2011, între ele a intervenit o înţelegere infracţională, perfectată din iniţiativa inculpatei ultim menţionate. Potrivit acelei conivenţe, inculpata L., având calitatea de judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, şi-a exprimat disponibilitatea de a facilita, în schimbul obţinerii unor foloase, pronunţarea unor soluţii favorabile în dosare penale, urmând ca inculpata Q. să identifice persoane care doreau să îşi rezolve în această manieră afacerile judiciare, să asigure preluarea sumelor de bani pretinse ca obiect al infracţiunii de trafic de influenţă sau, după caz, de luare de mită, de la respectivii beneficiari ai soluţiilor, iar, în final, să remită mai departe o parte din foloase coinculpatei, în timp ce diferenţa şi-o însuşea ca răsplată pentru participarea sa la activitatea infracţională.

Aria de acţiune a inculpatei L. nu s-a limitat doar la nivelul dosarelor care se judecau la Tribunalul Bucureşti, ci presupunea realizarea unor asemenea intervenţii şi pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, în acest sens, sus-numita particularizând că avea posibilitatea să faciliteze obţinerea unor soluţii favorabile în dosarele repartizate la completele de la secţia I penală a aceleiaşi instanţei care judecau în zilele de marţi sau miercuri, precum şi la completul din ziua de vineri de la secţia a II-a penală.

În ceea ce priveşte cauzele penale aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti, inculpata L. a beneficiat de sprijinul coinculpatei N., care a deţinut la acea vreme funcţia de preşedinte al secţiei a II-a penale şi care a asigurat "dirijarea" dosarelor pentru care se realizau intervenţii la anumite complete de judecată, dar uneori se implica şi în facilitarea obţinerii soluţiei favorabile dorite. În mod asemănător, inculpata L. a susţinut faţă de Q. că, în desfăşurarea activităţii infracţionale, s-a impus să facă demersuri pentru asigurarea "dirijării" dosarelor vizate şi la nivelul Curţii de Apel Bucureşti, la unul dintre completele de judecată din zilele anterior menţionate.

Cum acţiunea de "dirijare" a dosarelor la anumite complete a fost considerată prioritară de către L., atât în situaţia cauzelor aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti, cât şi în cazul actelor materiale de intervenţie care priveau dosare ale Curţii de Apel Bucureşti, sus-numita a impus să primească mai întâi suma de 1.000 euro, despre care a susţinut că o folosea în acest scop. Din depoziţiile inculpatei Q. a mai rezultat că activitatea infracţională pe care a desfăşurat-o împreună cu L. s-a prelungit în timp, până aproximativ în cursul lunii ianuarie 2012, interval în care au fost comise periodic acte de corupţie ce au vizat mai multe dosare penale, fiind utilizat un anumit mod de operare care presupunea parcurgerea unor etape prestabilite, dar şi respectarea unor măsuri de precauţie.

În momentul în care Q., în mod direct sau prin intermediul inculpatului A. ori al denunţătoarei BB., precum şi cu complicitatea inculpatului T., a intrat în contact cu o persoană care dorea să obţină o soluţie favorabilă într-un dosar penal (cu precădere, hotărâri de punere în libertate, dar şi soluţii de achitare sau de stabilire a unui regim de pedeapsă neprivativ de libertate) a negociat cu acea persoană suma de bani pe care trebuia să o dea în schimbul obţinerii soluţiei dorite, după care se deplasa la locuinţa inculpatei L., căreia îi dădea o bucată de hârtie pe care au fost consemnate numele inculpatului şi numărul dosarului.

Inculpata L. s-a întâlnit în acelaşi loc cu Q. în ziua următoare şi ia comunicat acesteia dacă putea realiza intervenţiile pentru obţinerea hotărârilor favorabile dorite. De asemenea, a primit de la Q. suma de 1.000 euro destinată pentru asigurarea "dirijării" dosarului la completul din care a făcut parte judecătorii pe lângă care intervenea şi, totodată, stabilea ce sumă de bani urma să primească separat pentru coruperea sa. Ulterior, Q. ia dus inculpatei L., mai întâi, cei 1.000 euro pentru "dirijarea" dosarului şi, după un alt interval de timp (de regulă, cu doar câteva zile înainte de termenul la care se judeca dosarul pentru care se realizau intervenţiile pe lângă judecători), ia remis aceleiaşi inculpate suma de bani convenită ca obiect al infracţiunii de trafic de influenţă sau, după caz, de luare de mită, aceste foloase fiind înmânate tot în locuinţa inculpatei L.

Aceasta a impus coinculpatei Q. să respecte anumite măsuri de prudenţă, cum ar fi evitarea totală a discuţiilor telefonice între ele sau ca vizitele sus-numitei la locuinţa inculpatei L. să aibă loc fără vreun contact prealabil şi în jurul orelor 18:00 - 19:00.

Prin utilizarea acestui mod de operare, Q. a interacţionat cu L. pentru a asigura inculpatului R. obţinerea, aproximativ în cursul lunii aprilie 2011, a soluţiei de punere în libertate de către Tribunalul Bucureşti. Prin intermediul denunţătoarei BB., inculpata Q. a pretins şi primit pentru asigurarea acestui beneficiu suma de 11.000 euro, din care a dat mai departe inculpatei L. 9.000 euro (1.000 euro fiind remişi, într-o primă etapă, pentru "dirijarea" respectivului dosar la completul favorabil), iar diferenţa de 2.000 euro a fost împărţită, în mod egal, între BB.

şi Q. Conform declaraţiilor acesteia din urmă, s-a procedat în mod similar şi în privinţa următoarelor cauze penale: dosarul în care a fost cercetat D. (aproximativ în vara anului 2011, Q. a primit de la acesta, prin intermediul denunţătoarei BB., suma de 10.000 euro, din care a remis inculpatei L. 8.000 euro), cauza a fost soluţionată de L. prin pronunţarea unei soluţii de achitare a sus-numitului; aproximativ în prima jumătate a anului 2012, Q. a pretins, prin intermediul denunţătoarei BB., suma de 45.000 euro sau 50.000 euro de la E., pentru ca L. să intervină pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti în vederea pronunţării unei hotărâri de punere în libertate a fiilor sus-numitului (din folosul pretins, Q. a remis inculpatei L. suma de 1.000 euro pentru "dirijarea" respectivului dosar, însă, ulterior, aceasta a motivat că judecătorii pe lângă care a intervenit i-au spus că familia lui E. nu prezenta încredere, astfel că au fost întrerupte demersurile de intervenţie, iar suma de 1.000 euro a fost restituită inculpatei Q.); spre sfârşitul toamnei 2012, Q., prin intermediul inculpatului A., a pretins suma de 20.000 euro pentru facilitarea obţinerii de la Tribunalul Bucureşti şi de la Curtea de Apel Bucureşti a unor hotărâri de punere în libertate a numiţilor LLLL.

şi WWWW. (din folosul pretins, Q. a remis inculpatei L. suma de 12.000 euro pentru realizarea intervenţiei pe lângă judecătorii de la Tribunalul Bucureşti, precum şi de la Curtea de Apel Bucureşti, însă, ulterior, demersurile acesteia nu s-au finalizat aşa cum a promis iniţial şi, din acest motiv, folosul a fost restituit); în toamna anului 2012, prin intermediul inculpatului A., inculpata Q. a pretins iniţial suma de 20.000 euro, iar, apoi, pretinderea a fost majorată la suma de 30.000 euro şi posibil, chiar la 40.000 euro, din care a primit 20.000 euro, pentru facilitarea obţinerii de la Tribunalul Bucureşti şi de la Curtea de Apel Bucureşti a unor hotărâri de punere în libertate, dar şi de condamnare la o pedeapsă cu suspendare a doi inculpaţi, dintre care unul a fost ginerele numitului J. (Q. i-a comunicat inculpatei L. că a pretins suma de 30.000 euro din care primise deja 20.000 euro, iar L. s-a angajat să realizeze intervenţia, în scopul anterior menţionat, pe lângă judecătorii de la cele două instanţe, însă, ulterior, demersurile nu s-au finalizat, astfel că folosul a fost restituit).

Pe de altă parte, inculpata Q. a recunoscut prin declaraţiile sale săvârşirea faptelor de trafic de influenţă reţinute în sarcina sa privind împrejurările pretinderii şi primirii unor sume de bani pentru facilitarea obţinerii, prin prevalarea de influenţa pe care a susţinut că o are asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, a unor soluţii favorabile în beneficiul fiilor inculpatului E., a inculpatului D., a fiului şi a unei alte rude ale acestuia, a inculpatului W. şi, respectiv, a inculpatului MM. În legătură cu circumstanţele reale referitoare la aceste fapte, inculpata Q. a declarat că doar privitor la soluţia de punere în libertate a inculpatului MM. a discutat cu L., căreia i-a şi dat 1.000 euro pentru "dirijarea" respectivului dosar, cu ocazia judecării recursului la Tribunalul Bucureşti, comunicându-i, totodată, că beneficiarul soluţiei era dispus să dea suma de 11.000 euro. Deşi L. a susţinut că va realiza intervenţiile necesare pe lângă colegii săi judecători de la Tribunalul Bucureşti, pentru pronunţarea acelei soluţii, ulterior, a menţionat inculpatei Q. că demersurile nu se puteau finaliza, motiv pentru care a restituit acea sumă de 1.000 euro.

De asemenea, din declaraţiile inculpatei Q. au rezultat elemente probatorii, în acord cu aspectele reţinute în cuprinsul actelor de inculpare aflate la dosar, privind participaţia penală a inculpaţilor A. şi T. la activitatea infracţională cercetată în prezenta cauză. Din declaraţia dată în cursul procedurii de prezentare a materialului de urmărire penală, inculpatul T. a precizat că recunoaşte săvârşirea faptelor, aşa cum au fost reţinute ca învinuire în sarcina sa. Inculpatul a relatat că, aproximativ din anul 2010, concubina sa, inculpata Q., a cunoscut-o pe L., judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală. Aceasta din urmă i-a propus inculpatei Q. să găsească persoane interesate să obţină prin darea de mită soluţii favorabile în dosare penale, inclusiv hotărâri judecătoreşti de punere în libertate. În timp, a aflat de la concubina sa că, pentru realizarea unor asemenea intervenţii în dosare, a procedat împreună cu L. în următorul mod: mai întâi, Q. s-a dus la locuinţa inculpatei L. cu un bileţel pe care au fost scrise numele inculpatului şi numărul de înregistrare a dosarului; L. ia solicitat inculpatei Q. să revină după 2-3 zile pentru a-i comunica dacă se putea face sau nu intervenţia în acel dosar; în cazul unui răspuns afirmativ, L. ia precizat inculpatei Q. şi suma de bani pe care trebuia să i-o dea ca mită; ulterior, Q. ia dus inculpatei L. respectivul folos, de regulă, cu o zi sau două înainte de termenul la care s-a judecat dosarul. Inculpatul T. a menţionat că, prin utilizarea acestui mod de operare, L. a facilitat obţinerea unor soluţii favorabile în dosarele care au fost repartizate la completul ei de judecată, însă a susţinut că poate interveni, în acelaşi scop, pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală care au intrat în completele din zilele de marţi şi miercuri, precum şi pe lângă judecătorii din completul de vinerea al secţiei a II-a penală a aceleiaşi instanţe.

Totodată, inculpatul T. a declarat că a aflat din afirmaţiile inculpatei Q. faptul că L. a avut o înţelegere în privinţa intervenţiilor pe care le-a făcut în dosare şi cu şefa ei, N.

De fiecare dată când s-a iniţiat o asemenea acţiune de corupere, L. ia solicitat inculpatei Q. să îi aducă mai întâi suma de 1.000 euro, justificând că trebuia dată ca mită pentru "dirijarea" dosarului, ceea ce însemna că s-au făcut anumite intervenţii pentru ca acea cauză să fie repartizată la completul ei de judecată sau la un alt complet pe care ea la considerat favorabil. Inculpatul T. a precizat că a înţeles, de-a lungul timpului, că judecătorul N. s-a implicat în asigurarea "dirijării" dosarelor pentru care L. a primit sume de bani ca mită, în vederea soluţionării lor favorabile, astfel că sus-numitul şi inculpata Q. nu au avut vreo contribuţie la desfăşurarea unor asemenea activităţi, de care s-au ocupat numai cei doi magistraţi anterior menţionaţi.

În două sau trei dăţi, T. a condus-o cu autoturismul pe concubina sa la locuinţa inculpatei L., uneori chiar pentru a discuta despre intervenţii în dosare, iar, alteori, pentru a-i prezenta spre vânzare articole vestimentare, iar respectivul imobil a fost o vilă la curte, situată în Bucureşti, cartierul Drumul Taberei, în zona blocurilor A.N.L. Inculpatul T. a mai aflat de la Q. faptul că inculpata L. ia impus anumite reguli prin care să interacţioneze cu ea, cum ar fi să nu comunice prin telefon, nici măcar atunci când se vizitau, precum şi să meargă la locuinţa judecătorului seara, după ora 18:00 sau 19:00.

De asemenea, T. a precizat că în discuţiile dintre el Q. a utilizat apelativul "doamna", pentru a se referi la L. Pe de altă parte, inculpatul T. a relatat, în cuprinsul aceleiaşi depoziţii, împrejurările desfăşurării actelor de corupere privitoare la dosarele inculpaţilor LLLL., TTTT. şi, respectiv, MM., dar şi în legătură cu promisiunea făcută de Q. martorului D., în sensul realizării de intervenţii pe lângă judecători, pentru facilitarea soluţionării favorabile a unui dosar.

Prin declaraţia dată la 30 mai 2013, inculpatul A., a relatat că, pe fondul relaţiilor apropiate existente între el şi inculpata Q., căreia i s-a adresat cu apelativul "mamă", aceasta i-a dezvăluit, aproximativ în vara anului 2012, faptul că putea să obţină, prin intermediul unor "relaţii", punerea în libertate sau alte soluţii favorabile, cum ar fi pedeapsa cu suspendare, pentru persoanele cercetate în dosare penale. Totodată, Q. i-a propus să găsească persoane care ar fi interesate să obţină, în acest mod, soluţii favorabile în dosare şi i-a menţionat că, în schimbul unor asemenea beneficii, trebuia dată, cu titlu de mită, o anumită sumă de bani pe care ea a dat-o, mai departe, unei doamne.

Ulterior, la solicitarea inculpatei Q., a condus-o pe aceasta cu autoturismul de 5 - 6 ori la locuinţa respectivei persoane de sex feminin, din Bucureşti, cartierul Prelungirea Ghencea, vis-a-vis de blocurile A.N.L., imobilul fiind o casă la curte. De asemenea, a înţeles din afirmaţiile inculpatei Q. că acea doamnă este judecător şi că, prin intermediul ei, a obţinut soluţii favorabile în dosare penale, dându-i, în schimb, anumite sume de bani ca mită. De fiecare dată când s-a referit la această persoană, inculpata Q. a evitat să îi pronunţe numele şi a folosit apelativul "doamna".

Abia după ce au fost formulate acuzaţiile penale în prezenta cauză, inculpatul A. şi-a dat seama de faptul că acea doamnă judecător este L. În ceea ce priveşte modalitatea în care Q. şi L. au procedat pentru facilitarea obţinerii unor soluţii favorabile, inculpatul A. a declarat că acestea au utilizat un anumit mod de acţiune: mai întâi, Q. s-a deplasat la locuinţa inculpatei L. şi ia înmânat o bucată de hârtie pe care au fost scrise numărul dosarului şi numele inculpatului pentru care se făcea intervenţia; după o zi sau două, Q. a revenit la locuinţa inculpatei L., iar aceasta îi comunica dacă se putea realiza intervenţia în dosar şi, în situaţia unui răspuns afirmativ, specifica şi suma de bani pe care dorea să o primească, cu titlu de mită; ulterior, Q. a primit suma de bani de la beneficiarul soluţiei, după care, şi-a operat pentru ea o anumită parte şi a dat diferenţa judecătorului L., la locuinţa acestuia.

Inculpatul A. a mai precizat că a aflat din afirmaţiile inculpatei Q. că L. putea să intervină la orice instanţă pentru a obţine soluţii favorabile, în schimbul primirii unor foloase ca mită. În aceeaşi modalitate, inculpatul a luat cunoştinţă de faptul că L. a impus să primească, mai întâi, suma de 1.000 euro pentru "dirijarea" dosarului în legătură cu care se solicita soluţionarea favorabilă, aspect care presupunea realizarea unor acţiuni în urma cărora dosarul era repartizat la completul de judecată la care sus-numita avea posibilitatea să intervină.

Inculpatul a menţionat că nu ştie cum anume se proceda pentru "dirijarea" dosarului, întrucât această operaţiune a fost asigurată de inculpata L., precum şi că aceasta a pretins suma de bani anterior menţionată separat de folosul pe care îl cerea cu titlu de mită. De asemenea, inculpatul A. a relatat împrejurările desfăşurării actelor materiale de corupere privitoare la dosarele inculpaţilor LLLL., TTTT. şi XXXX., dar şi în legătură cu acţiunile întreprinse, fără implicarea sa, de către Q. şi martora denunţătoare BB.

în vederea facilitării obţinerii unei soluţii favorabile inculpatului W.

În raport cu circumstanţele reale, astfel cum acestea au fost prezentate în cele care preced, s-a constatat că, în cursul anului 2011, inculpatele N. şi L. au constituit un grup infracţional organizat-, la care ulterior au aderat inculpaţii O., Q. şi inculpatul V. şi care a fost sprijinit de către inculpaţii T. şi A. şi de inculpatele S. şi B., iar activitatea infracţională s-a desfăşurat până în cursul lunii februarie 2013. Structura grupului infracţional organizat- a presupus plasarea membrilor săi pe diferite paliere de acţiune, în funcţie de importanţa poziţiei pe care o deţineau în ierarhia grupării criminale, având, aşa cum rezultă din împrejurările de fapt expuse anterior, sarcini bine conturate şi delimitate de ale celorlalţi membri, astfel încât acţiunile lor să se desfăşoare în mod coordonat în scopul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie judiciară (prevăzute de art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000) şi informatice (prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003),urmărind obţinerea de beneficii materiale.

De altfel, s-a arătat că pe parcursul urmăririi penale au fost audiaţi, în calitate de martori, PPPPP., QQQQQ., RRRRR., SSSSS., SSS., JJJJJ., TTTTT., UUUUU., VVVVV. şi MMMMM., fără să rezulte date de natură să confirme pretinsa influenţă a inculpatei L. asupra judecătorilor din completele de marţi şi miercuri de la secţia I Penală a Curţii de Apel Bucureşti, şi, respectiv, din ziua de vineri a secţiei a II-a Penală a aceleiaşi instanţe.

Manipularea sistemului informatic ECRIS de către judecătorul N. şi faptele de corupţie săvârşite de judecătorii N. şi L., cu participaţia penală a altor persoane, în legătură cu punerea în libertate a inculpatului TT. în Dosarul nr. x/2010

Scurt istoric al Dosarului penal nr. x/2010 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, privind pe inculpatul TT. Dosarul nr. x/2010 a fost înregistrat la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti (după soluţionarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unui conflict de competenţă). Obiectul acestei cauze la constituit săvârşirea infracţiunii prevăzut de art. 248 - art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 323 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen., de către inculpatul WWWWW., şi, respectiv, infracţiunea prevăzut de art. 26 raportat la art. 248 - art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 323 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen., de către inculpaţii TT., XXXXX., YYYYY., ZZZZZ., AAAAAA., BBBBBB. şi CCCCCC., fapte pentru care Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie a dispus trimiterea în judecată a sus-numiţilor, prin Rechizitoriul nr. x/2007 din 2 noiembrie 2007.

În fapt, s-a reţinut că în perioada august 2000 - iulie 2001, cei 9 inculpaţi s-au asociat în scopul săvârşirii de infracţiuni, încheind în mod fraudulos 14 convenţii de plată care au condus la prejudicierea DDDDDD. cu suma de 26.082.460,55 RON.

În acest sens, între DDDDDD., reprezentată de inculpatul WWWWW., SC EEEEEE. şi SC FFFFFF. SA Bucureşti, pe de o parte, SC GGGGGG. SA Râmnicu-Vâlcea, SC WWWWWWWWWWWW. Râmnicu-Vâlcea şi SC HHHHHH., pe de altă parte, precum şi societăţile controlate de TT., respectiv SC Bdj SA, SC IIIIII. SA, SC JJJJJJ. SRL şi SC KKKKKK. SA, au fost încheiate, cu încălcarea dispoziţiilor legale şi în frauda DDDDDD., 14 convenţii de plată. În această modalitate, datornicii DDDDDD., SC GGGGGG. SA Râmnicu Vâlcea, SC WWWWWWWWWWWW. Râmnicu Vâlcea şi SC HHHHHH., societăţi cu capital de stat, faţă de care au existat creanţe certe şi posibilităţi de stingere a debitelor, au fost înlocuiţi cu debitori - societăţi private, fără potenţial economic şi fără posibilităţi de onorare a obligaţiilor asumate.

Prin încheierea din data de 13 aprilie 2011 pronunţată în Dosarul nr. x/2010, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a dispus arestarea preventivă (în lipsă) a inculpatului TT. pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului (intervenită ulterior, la data de 24 noiembrie 2011); măsura arestării preventive a fost menţinută pe parcursul judecării acestui dosar penal până la data de 9 februarie 2013, când Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins recursul declarat de procurori împotriva Încheierii din 6 martie 2013, pronunţate de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.

În perioada august 2012 - februarie 2013, inculpatul U., prin încercări repetate de corupere a magistraţilor din Dosarul nr. x/2010, a urmărit să obţină o soluţie de punere în libertate a fratelui său, TT. (care a purtat numele TT. în perioada 8 martie 2011 - 9 aprilie 2013), din starea de arest preventiv. Demersurile întreprinse în scopul anterior menţionat au vizat obţinerea unei hotărâri judecătoreşti definitive favorabile la Tribunalul Bucureşti, cu prilejul judecării recursurilor declarate împotriva soluţiilor pronunţate de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, privind starea de arest preventiv a inculpatului TT. Faptele de corupţie săvârşite de judecătorul L. şi de inculpatul U., cu participaţia penală a inculpatului O. şi a inculpaţilor S., V., G. şi F., în legătură cu punerea în libertate a inculpatului TT. în Dosarul nr. x/2010.

În perioada lunii august 2012, inculpatul O., avocat în Baroul Bucureşti, acţionând în cadrului grupului infracţional la care a aderat, i-a promis judecătorului L., prin intermediul soţiei sale, inculpata S., un folos material pe care nu l-a particularizat în acel moment, sub aspectul cuantumului, în scopul ca inculpata, având calitatea de judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, să pronunţe, cu ocazia judecării recursului în Dosarul nr. x/2010, o hotărâre de punere în libertate a inculpatului TT.

Anterior acestei promisiuni, potrivit conivenţei infracţionale dintre inculpaţii L., O. şi inculpata S., racolarea "clientului" care urmărea o hotărâre judecătorească favorabilă, în persoana inculpatului U., a avut deja loc, "preţul serviciilor" fiind negociat la suma de 150.000 euro, prin intermediul învinuiţilor G. şi F.

La data de 27 august 2012, în jurul orei 21:00, inculpata S. s-a deplasat la locuinţa inculpatei L., situată în Bucureşti, pentru a întreba dacă aceasta, în calitate de judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, acceptă să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpatului TT., cu prilejul judecării recursului la menţinerea arestării preventive din Dosarul nr. x/2010 (procesul-verbal de supraveghere operativă şi planşele foto). Inculpata L. a acceptat promisiunea remiterii folosului neparticularizat, urmând ca, sub acest aspect, să clarifice ulterior cu inculpatul O. cuantumul sumei de bani care trebuia să îi revină, cu titlu de mită. După ce a avut confirmarea faptului că judecătorul L. va dispune o soluţie de punere în libertate a inculpatului TT. în Dosarul nr. x/2010, cu prilejul judecării recursului la menţinerea arestării preventive, avocatul O. i-a transmis pretenţiile sale băneşti inculpatului U., prin intermediul inculpatului G.

Astfel, în perioada octombrie - noiembrie 2012, la Cabinetul de avocat al inculpatului O. s-au prezentat inculpaţii G. şi F. care au negociat cuantumul sumei de bani pe care urma să o primească avocatul, în schimbul obţinerii unei soluţii de punere în libertate a inculpatului TT. de către Tribunalul Bucureşti. În final, sus-numiţii au convenit asupra sumei de 150.000 euro, din care o primă tranşă de 120.000 euro urma să fie remisă a doua zi. Conform celor stabilite anterior, în ziua următoare avocatul O. a primit suma de 120.000 euro de la F., urmând să primească şi diferenţa de 30.000 euro. La data de 31 octombrie 2012 Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în temeiul art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului TT. şi a menţinut măsura arestării preventive a acestuia. Împotriva acestei încheieri, la data de 1 noiembrie 2012, a declarat recurs inculpatul TT., dosarul fiind înregistrat la Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală la data de 5 noiembrie 2012. Demersurile efectuate de inculpatul O., prin intermediul grefierilor NN. şi V., în vederea "dirijării" Dosarului nr. x/2010 la un complet din care să facă parte judecătorul L. de la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti au eşuat, astfel încât, în luna noiembrie 2012, avocatul a restituit o parte din suma de 120.000 euro, primită în schimbul obţinerii unei hotărâri judecătoreşti favorabile.

Avocatul O. a restituit suma de 20.000 euro inculpatului F., din diferenţa de 100.000 euro, şi-a însuşit suma de 13.000 euro, reprezentând "deranjul" său, iar suma rămasă de 87.000 euro a fost restituită inculpatului U., în prezenţa inculpatului G.

La data de 14 noiembrie 2012 Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, a respins ca nefondat recursul declarat de TT. împotriva încheierii de menţinere a arestării preventive pronunţate la 31 octombrie 2012 de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti. După restituirea sumei de 87.000 euro inculpatului U., avocatul O. i-a transmis acestuia, prin intermediul inculpatei P., că este dispus să reia demersurile de obţinere a eliberării din arest preventiv a inculpatului TT. Faptele de corupţie reţinute în legătură cu obţinerea unei hotărâri judecătoreşti favorabile în Dosarul nr. x/2010 au rezultat din declaraţiile inculpaţilor U., O. şi P. care s-au coroborat atât între ele, cât şi cu declaraţiile inculpaţilor S., F., G. şi V., ale martorilor LLLLLL., JJ. şi M., cu procesele-verbale de supraveghere operativă, precum şi cu convorbirile purtate în mediul ambiental.

Din declaraţia inculpatului O. a reieşit că, în perioada lunii iunie 2012, în timp ce s-a aflat în sediul Tribunalul Bucureşti, fiind apărător ales al inculpatului JJ., a fost abordat de G., din Craiova, care s-a recomandat ca fiind un bun prieten al lui TT. Avocatul a refuzat să discute despre dosarul în care TT. a fost cercetat în stare de arest preventiv. După o perioadă de 2 - 3 săptămâni, la următorul termen al procesului inculpatului JJ., la solicitarea unui anume " XXXXXXXXXXXX.", coinculpat din dosarul ultim amintit, avocatul a reluat discuţia cu G., acesta invocând faptul că au mai multe cunoştinţe comune, cum ar fi JJ., F. şi " XXXXXXXXXXXX.". Inculpatul G. a invocat faptul că TT. este prietenul lui şi că, în această calitate, l-a rugat să-i găsească un avocat care să-l ajute să fie eliberat din starea de arest preventiv.

Pentru asemenea servicii, G. a afirmat că TT. a fost dispus să plătească 100.000 euro. O. nu i-a dat numărul de telefon sau cartea de vizită inculpatului G., impunând să fie contactat doar prin intermediul martorului LLLLLL. (coinculpat în dosarul privind pe JJ.), atunci când un membru al familiei lui TT. va dori să încheie un contract de asistenţă juridică. În perioada următoare, s-a întâlnit cu LLLLLL. de câteva ori şi acesta a promis că va intermedia o întâlnire cu o rudă a lui TT. şi cu G., însă acest lucru nu s-a întâmplat până în luna noiembrie 2012. Deşi nu a fost contactat de o rudă a lui TT., cum a stabilit cu G. şi cu LLLLLL., avocatul a hotărât să ia legătura cu judecătorul L. A scris pe un bileţel doar "TT." şi "JS2", şi a rugat-o pe soţia lui, S., să-i ducă acest bilet la locuinţa inculpatei L. Inculpatul a declarat că nu îşi aminteşte dacă soţia lui i-a relatat şi altceva în afara faptului că L. a luat biletul respectiv, însă în zilele următoare, în timp ce s-a aflat la sediul Tribunalului Bucureşti, s-a întâlnit cu L., care a afirmat că dosarul lui TT. îi este cunoscut deoarece a judecat şi ea, o dată sau de două ori, recursul privind starea de arest preventiv declarat în acel dosar, şi că, din moment ce a fost arestat de circa doi ani, era rezonabil să fie pus în libertate. L. i-a dat de înţeles că, dacă va judeca ea dosarul, se poate rezolva cu punerea în libertate a lui TT. La sfârşitul lunii octombrie 2012, a fost contactat de F., care i-a spus că s-a eliberat din închisoare, fiind condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, şi că doreşte ca, împreună cu G., să vină la o întâlnire cu avocatul.

Astfel, în luna noiembrie 2012, la biroul său de avocat au venit G. şi F., însoţiţi de două doamne, una dintre acestea fiind soţia lui F. În timp ce doamnele respective au aşteptat într-o altă încăpere, avocatul a discutat cu F. şi G. în biroul său, ocazie cu care cei doi au afirmat că sunt în posesia banilor pe care erau dispuşi să îi dea avocatului, pentru eliberarea lui TT. din arest preventiv. Cei doi au afirmat că sunt în posesia sumei de 100.000 euro, moment în care avocatul i-a contrazis şi le-a spus că ştia că au primit de la TT. suma de 120.000 euro.

Inculpatul O. a susţinut că, înainte de discuţia cu F. şi G., a fost informat de avocatul P. cu privire la faptul că TT. le-a dat celor doi acea sumă de bani, prin intermediul fratelui său, U. A declarat că pe P. a cunoscut-o în cursul lunii octombrie 2012, în sediul Tribunalului Bucureşti, şi că aceasta la abordat în aceeaşi problemă legată de dosarul lui TT. P. ia cerut să intervină pe lângă judecători, pentru a rezolva punerea în libertate a lui TT. şi afirma că, pentru acest lucru, TT. a fost dispus să dea suma de 150.000 euro.

P. a aflat că TT. a vorbit şi cu G., auzise şi de implicarea lui F., însă ea nu a dorit o colaborare cu aceştia, întrucât auzise despre ei că sunt persoane periculoase. L-a sfătuit şi pe O. să renunţe la orice înţelegere pe care ar fi avut-o cu cei doi, eventual să le şi restituie banii, dacă i-a încasat, astfel încât problema să se rezolve prin intermediul ei şi nu prin intermediul lui G. P. a menţionat şi faptul că ea nu ar fi avut nimic de câştigat dacă banii lui TT. ajungeau la O. prin altcineva decât prin intermediul ei.

Revenind la discuţia din biroul său cu G. şi F., după ce le-a spus celor doi că ştia că era vorba despre o sumă de 120.000 euro şi nu 100.000 euro, aceştia i-au confirmat că primiseră 120.000 euro, urmând să primească şi 30.000 euro. Cu prilejul acelei întâlniri din biroul său, a primit de la F. suma de 20.000 euro. Conform celor stabilite cu F., a doua zi s-a întâlnit cu acesta în parcarea din sensul giratoriu al Pieţei Alba Iulia, ocazie cu care a primit suma de 100.000 euro, fără a fi prezentă altă persoană. Cu acel prilej, F. ar fi afirmat că suma de 120.000 euro provenea din banii lui personali şi că, în cazul în care problema eliberării lui TT. nu va fi rezolvată, avocatul va trebui să îi restituie banii.

În continuare, în vederea "dirijării" dosarului la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti, i-a dat suma de 2.000 RON unei grefiere de la Registratura secţiei penale ultim menţionate, NN. Inculpatul a declarat că era de notorietate faptul că NN. putea să manipuleze sistemul informatic ECRIS cu prilejul repartizării dosarelor între cele două secţii penale, avocatul beneficiind şi în trecut de astfel de demersuri frauduloase în conivenţă infracţională cu grefiera. Ulterior acestei discuţii cu NN., avocatul a plecat în Germania însă, la plecarea din ţară, a stabilit cu P. să îl anunţe când va fi repartizat la Tribunalul Bucureşti recursul declarat de TT.

În timp ce era în Germania, verificând pe internet situaţia recursului declarat de TT. şi constatând că dosarul a fost distribuit la secţia I-a penală, a luat legătura telefonic cu P. căreia i-a comunicat situaţia repartizării dosarului şi, în vederea restituirii sumei de 120.000 euro până la judecarea în recurs a Dosarului nr. x/2010, a rugat-o să solicite amânarea cauzei. Avocatul P. a dat curs solicitării sale şi a obţinut amânarea judecării recursului cu o săptămână. La întoarcerea în ţară, s-a întâlnit cu P. în biroul său de avocat, relatându-i, pentru a-i transmite inculpatului U., că nu a primit de la G.

şi F. decât suma de 120.000 euro, diferenţa de 30.000 euro fiind în posesia lor. Totodată, i-a adus la cunoştinţă că atunci când a primit sumele de 20.000 euro şi 100.000 euro de la F., acesta a impus ca banii să-i fie restituiţi personal, fără implicarea altei persoane, în situaţia în care nu s-ar fi rezolvat problema eliberării din arest preventiv a inculpatului TT., motivat de faptul că suma de 120.000 euro erau proprietatea lui. P. a susţinut că pretenţiile emise de F. au fost neîntemeiate deoarece suma de 150.000 euro primită de F.

şi G. a provenit din banii lui TT. şi au fost daţi prin intermediul inculpatului U. Inculpata P. a propus ca U. să îi confirme personal avocatului O. situaţia sumei de 150.000 euro. U. a aşteptat într-un autoturism, în dreptul imobilului în care se afla cabinetul de avocat, prilej cu care cei doi s-au cunoscut, au discutat despre faptul că U. a remis suma de 150.000 euro inculpatului G. şi că, din această sumă de bani, avocatul O. a primit doar 120.000 euro. U. a susţinut că afirmaţiile făcute de F., în sensul că suma de 120.000 euro a provenit din banii săi personali erau neadevărate dar a acceptat că O. trebuia să îi restituie suma de 120.000 euro persoanei de la care i-a primit, adică inculpatului F.

Inculpatul U. a fost de acord cu solicitarea avocatului O. de a-şi opri o sumă de bani, al cărei cuantum nu l-am precizat în acel moment, din cei 120.000 euro încasaţi, pentru "deranjul" său, afirmând că a dat circa 600.000 euro pentru onorariile avocaţilor angajaţi în dosarul lui TT. A doua zi, a reluat discuţia referitoare la suma de 120.000 cu P. şi i-a adus la cunoştinţă că îi va restitui banii lui F., cu excepţia unei sume de circa 10 -15.000 euro, urmând ca el să se ocupe în continuare de dosar. Prin faptul că urma să se ocupe în continuare de dosar, inculpatul a declarat că a înţelesa să reia demersurile în vederea repartizării acestuia la secţia a II-a penală.

P. şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la faptul că avocatul O. urma să-şi oprească acea sumă de bani şi l-a sfătuit să nu restituie banii lui F.

Avocatul i-a relatat că U. a acceptat că banii trebuiau restituiţi inculpatului F., însă P. a replicat că nu se poate pune bază pe spusele acestuia. În aceeaşi zi în care a discutat cu U. în biroul său, a fost contactat telefonic de F., care a insistat să-i restitui suma de 120.000 euro. Avocatul O. a încercat să amâne restituirea acestei sume de bani, până când a lămurit problema cu U., care a spus că va veni împreună cu G. la discuţii. O. a intenţionat să îi pună faţă în faţă pe toţi cei implicaţi şi să se stabilească în mod clar persoana căreia trebuia să îi restituie suma de 120.000 euro, întâlnire pe care nu a reuşit să o realizeze deoarece F. a venit la biroul său de avocat şi nu a mai putut să evite discuţia cu el. Acesta a fost furios şi nu dorea altceva decât să-i fie restituită suma de 120.000 euro. În cele din urmă a primit de la avocat doar suma de 20.000 euro întrucât acesta a pretextat că nu deţine în acel moment o sumă de bani mai mare, urmând să revină pentru încasarea diferenţei de 100.000 euro. Ulterior, s-a prezentat la biroul său şi U., căruia i-a explicat că F. la ameninţat şi că a trebuit să-i dau 20.000 euro, iar suma de 30.000 nu a primit-o niciodată de la F. Inculpatul O. i-a solicitat să revină, în aceeaşi seară, împreună cu F. sau cu G., pentru a-i restitui diferenţa de bani.

În jurul orei 20:30 - 21:00, avocatul O. s-a întâlnit în zona biroului său cu U., care a fost însoţit de G. şi de alte persoane, care se aflau în circa 3 - 4 autoturisme. I-a spus inculpatului U. că şi-a oprit suma de 13.000 euro, aşa cum a stabilit anterior şi i-a înmânat diferenţa până la 100.000 euro, respectiv suma de 87.000 euro, inculpatului G., în prezenţa inculpatului O., U. i-a spus inculpatului G. că acesta răspunde de diferenţa de bani şi i-a adresat o ameninţare de genul că ştie unde stă şi că nu-şi face probleme în privinţa recuperării banilor.

În prima jumătate a lunii decembrie 2012, P. i-a comunicat că U. doreşte să-i intermedieze o întâlnire cu F., care nu mai era de găsit pentru ei. Avocatul O. a fost de acord şi a stabilit o întâlnire la un bar "x" de pe bulevardul x din Bucureşti, întâlnire la care au venit U., P. şi F., până la venirea inculpatului F. la acea întâlnire, U. a relatat că şoferul lui, MMMMMM., a asistat, de la distanţă, la o discuţie care a avut loc între G. şi F., cei doi având disensiuni cu privire la suma de bani care trebuia restituită inculpatului U., deoarece, separat de această problemă, G. ia datorat o sumă de bani lui F.

În acel bar a sosit şi F., care, în acel moment, a făcut cunoştinţă cu U. P. a plecat în scurt timp, având nişte treburi personale de rezolvat, iar avocatul O. a rămas la discuţie până când F. a confirmat că el a rămas în posesia sumei de 50.000 euro. În acel punct al discuţiei, avocatul a considerat că, în ceea ce îl privea, situaţia este lămurită şi a plecat, lăsându-i să discute în continuare pe cei doi. Ulterior acestei întâlniri, inculpatul O. a aflat de la P. că U. a convenit cu F. ca, la data de 07 ianuarie 2013, acesta din urmă să-i restituie suma de 50.000 euro, la Craiova.

În ziua de 18 ianuarie 2013, când avocatul O. s-a întâlnit cu U. la Craiova, acesta i-a relatat că nu a primit banii de la F. la data de 7 ianuarie 2013, aşa cum îi promisese. În luna decembrie 2012, inculpatul O. a fost în vizită la casa de vacanţă din localitatea Floreşti a judecătorului L., împreună cu soţia sa, S. şi cu cei trei copii ai lor. Cu acel prilej, a discutat cu L., într-o încăpere în care nu se mai aflau şi alte persoane, despre situaţia dosarului lui TT. I-a relatat despre încercarea nereuşită de a aduce dosarul la secţia a II-a penală şi aceasta l-a sfătuit să reia demersurile de "dirijare" a dosarului prin intermediul grefierului V. care era mai serios în această privinţă.

Totodată, a afirmat că, până când nu ajunge dosarul pe completul ei, nu are ce să facă. Inculpatul a declarat că, din punctul său de vedere, discuţiile pe care le-a avut cu L. pentru eliberarea lui TT., au început în luna august 2012 şi au continuat să aibă acelaşi obiect, indiferent de faptul că a fost vorba de recursuri declarate separat.

În declaraţia dată la 9 aprilie 2013, inculpatul O. a relatat că, aproximativ în cursul lunii august sau septembrie 2012, a trimis-o pe soţia sa, S., la locuinţa judecătorului L., pentru a o întreba pe aceasta dacă a ştiut dosarul inculpatului TT. şi dacă a fost de acord să se implice pentru a pronunţa o hotărâre de punere în libertate a acestuia, în recurs. A aflat de la soţia sa că L. a afirmat că a judecat în vreo două rânduri recursul la măsura arestării preventive luate faţă de TT. şi că s-ar putea dispune punerea acestuia în libertate, pe motivul depăşirii termenului rezonabil. A fost şi o altă întâlnire pe care soţia sa a avut-o cu L., după circa 2 - 3 săptămâni, când a întrebat-o pe aceasta din urmă dacă a fost de acord să fac demersuri pentru ca dosarul inculpatului TT. să fie "dirijat" la completul ei, pentru ca ea să pronunţe o soluţie de punere în libertate, în schimbul unei mite. La momentul acelor discuţii, purtate de către soţia sa şi L., nu s-a particularizat suma de bani care ar fi trebuit dată acesteia din urmă ca mită.

Inculpatul U. a declarat că, în cursul lunii septembrie 2012, s-a întâlnit întâmplător, la spălătoria auto pe care o deţine în Craiova cu G. La cunoscut pe acesta din urmă din anul 1993, fiind colegi de serviciu la o discotecă care a aparţinut fratelui său, TT., o perioadă de circa 10 ani. Nu s-au mai întâlnit de 12 ani şi a auzit despre el că s-a mutat în S.U.A. În contextul acelei discuţii, inculpatul i-a relatat că fratele său, TT., a fost judecat în stare de arest preventiv în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, prilej cu care G. a afirmat că el cunoaşte un avocat care are relaţii şi care, prin intermediul acelor relaţii, a scos numeroase persoane de la puşcărie.

Inculpatul nu i-a cerut şi nici G. nu a precizat numele avocatului la care se referea, dar U. s-a arătat interesat ca acel avocat să se folosească de relaţiile sale pentru a obţine punerea în libertate şi a fratelui său şi, totodată, i-a solicitat inculpatului G. să vorbească cu acel avocat şi să-i spună ce sumă de bani dorea să primească pentru a obţine prin relaţiile sale punerea în libertate a fratelui său. Încă din acel moment şi-a dat seama că se punea problema unei sume de bani pe care ar fi trebuit să o dea ca mită şi, tocmai din acest motiv, a dorit să ştie încă de la început ce sumă de bani i s-ar fi cerut cu acest titlu.

Nu a fost interesat în acel moment să afle mai multe detalii în legătură cu destinaţia mitei. Cu prilejul aceleiaşi conversaţii, G. i-a relatat că în perioada în care s-a aflat în stare de arest preventiv a cunoscut mai mulţi inculpaţi care au afirmat că acel avocat avea relaţiile necesare şi că poate obţine prin intermediul lor punerea în libertate la instanţa de judecată. Aproximativ spre sfârşitul lunii octombrie 2012, a fost căutat în acelaşi loc de către G., care i-a spus că a discutat cu respectivul avocat şi că acesta a cunoscut deja, în linii mari, acuzaţiile formulate în acel dosar faţă de fratele său şi că a dorit suma de 200.000 euro.

În urma negocierilor cu G., inculpatul U. a obţinut reducerea cuantumul sumei pretinse de acel avocat de la 200.000 euro la 150.000 euro. Pe parcursul negocierilor, G. nu a dorit să dezvăluie numele avocatului care a urmat să primească suma de 150.000 euro, atitudine care l-a determinat pe inculpat să suspecteze că intermediarul a dorit să-şi oprească un comision din suma de bani care a urmat să fie remisă avocatului. U. a declarat că i-a precizat inculpatului G. că a dat suma de 150.000 euro fără ca fratele său, TT., să aibă cunoştinţă de aceasta.

În ziua următoare, G. l-a căutat din nou la spălătoria auto şi i-a spus că avocatul la care se referise insista să primească suma de 150.000 euro până la termenul care a fost stabilit pe fond, în Dosarul nr. x/2010, în ziua de 31 octombrie sau luna noiembrie 2012. Nu l-a întrebat pe G. care este numele acelui avocat. I-a dat un avans de 30.000 euro inculpatului G., urmând ca până la următorul termen de judecată să primească şi diferenţa de 120.000 euro. Cu toate acestea, G. l-a căutat după 3 - 4 zile de la momentul în care ia dat cei 30.000 euro şi i-a transmis că avocatul insista să primească acea diferenţă de 120.000 euro, propunere care a fost refuzată de U.

Aproximativ în cursul lunii noiembrie 2012, s-a întâlnit cu G. în parcarea de la NNNNNN., prilej cu care G. a amânat să-i prezinte avocatul, aşa cum a promis, susţinând că acesta ar fi ocupat în acea zi, având nişte probleme, dar i-a propus să îi lase lui diferenţa de bani. Inculpatul a fost de acord şi i-a înmânat inculpatului G. suma de 120.000 euro, după care a revenit în Craiova. A dat această sumă de bani pentru a ajunge prin intermediul lui G. la avocatul respectiv şi pentru ca acesta să o folosească mai departe ca mită pentru a obţine punerea în libertate a fratelui său, în cursul lunii noiembrie 2012, când se judeca la Tribunalul Bucureşti recursul la hotărârea instanţei de fond de menţinere a arestării preventive.

Ca atare, nu s-a pus problema ca G. să îi aducă vreun contract de asistenţă juridică sau vreun document justificativ de la acel avocat privitor la primirea de la mine a sumei de 150.000 euro. Abia după ce s-a judecat acel recurs, a aflat de la P. că G. s-a referit la avocatul O. şi că la acesta ajunsese suma de 150.000 euro. De altfel, acest lucru i-a fost confirmat la acea vreme şi de către G., care a recunoscut că ia dat cei 150.000 euro primiţi de la el avocatului O. Întrucât la acel recurs care s-a judecat în noiembrie 2012, Tribunalul Bucureşti a pronunţat o hotărâre prin care TT. a rămas în stare de arest preventiv, pentru inculpatul U. a fost clar că avocatul O. nu a făcut intervenţiile, aşa cum a promis G.

Drept urmare, i-a cerut acestuia să-i transmită avocatului O. să-i restituie cei 150.000 euro. De asemenea, a discutat despre acest aspect şi cu P., care nu a ştiut despre faptul că el a dat acei bani, iar, ulterior, a avut şi o întâlnire cu O., la biroul acestuia de avocatură, în Bucureşti. Acesta a recunoscut că a primit o sumă de bani de la inculpatul U., prin intermediul inculpatului G., însă s-a eschivat să îi spună verbal cât anume primise şi i-a scris pe o hârtie "135.000", ceea ce a însemnat că ar fi primit numai 135.000 euro.

Discuţia cu O. a devenit oarecum contradictorie, în condiţiile în care, deşi a recunoscut că a ştiut că banii primiţi de la G. au provenit de la inculpatul U., a susţinut că a primit doar 135.000 euro şi că ar fi trebuit să restituie banii persoanei de la care îi primise efectiv. În cele din urmă, a convenit cu O. să se reîntâlnească în ziua următoare, tot în Bucureşti, dar să fie de faţă şi G. În aceleaşi împrejurări, O. a afirmat că el a făcut intervenţiile promise de G. pentru a obţine punerea în libertate a fratelui său, însă acele intervenţii nu s-au finalizat cu succes din motive pe care nici el nu le ştia.

Avocatul a afirmat că a vorbit pentru punerea în libertate a fratelui său şi că a lăsat lucrurile aranjate în acest sens, dar a trebuit să plece ulterior în Germania şi nu ştie cum s-a întâmplat ca TT. să nu fie pus în libertate de Tribunalul Bucureşti. Inculpatul l-a rugat să nu dea până la întâlnirea din ziua următoare nici un ban, iar O. a acceptat, cu condiţia ca la următoarea întâlnire să fie de faţă şi G. După aceea a revenit la Craiova şi în aceeaşi zi i-a relatat inculpatului G. ceea ce aflase de la O., inclusiv faptul că acesta a susţinut că a primit doar 135.000 euro.

Cu toate acestea, G. a susţinut că ia dat avocatului O. întreaga sumă de 150.000 euro pe care a primit-o de la U. În ziua următoare, U. a revenit în Bucureşti şi a stabilit cu G. să se întâlnească în faţa blocului în care era sediul cabinetului de avocatură a lui O. U. a ajuns la cabinet înaintea inculpatului G., loc în care s-a aflat deja O. şi P. Avocatul O. i-a relatat că, în acea zi, un anume ..., pe care inculpatul U. nu l-a cunoscut şi despre care a auzit ea pentru prima dată, a făcut presiuni asupra lui pentru a-i restitui întreaga sumă de 135.000 euro.

Din spusele inculpatului O., U. a înţeles că acel ... i la recomandat pe G. şi că aceştia doi au venit împreună la el atunci i-au adus suma de 135.000 euro. De asemenea, O. a afirmat că nu a putut să scape de insistenţele lui ... şi că i-a dat acestuia 35.000 euro, pentru a scăpa de el, astfel că a mai avut asupra sa doar 100.000 euro. După circa 10 minute a ajuns la cabinetul de avocatură şi G. care, pus faţă în faţă cu O., şi-a cerut scuze pentru faptul că nu i-a spus că a fost implicat şi acel ..., menţionând că nu a dorit ca U. să mai ştie despre acest lucru, în condiţiile în care el şi-a asumat întreaga răspundere pentru cei 150.000 euro.

Pentru că a pus şi problema că O. a susţinut că primise doar 135.000 euro şi a cerut explicaţii, a urmat o discuţie contradictorie între acesta şi G., dar fiecare dintre aceştia şi-a menţinut poziţia. De asemenea, G. a confirmat în acel context că a fost împreună cu ... atunci când i-a dat banii avocatului O. Din acea ceartă, U. a înţeles că ... ia facilitat lui G. posibilitatea de a-l contacta pe avocatul O. A mai înţeles că avocatul ia impus inculpatului G. să ţină legătura cu el numai prin intermediul inculpatului F.

La acea discuţie a asistat şi P. Inculpatul U. le-a cerut să-i restituie întreaga sumă de 150.000 euro, sens în care să clarifice ei problema cu ..., pe care nici măcar dorea să îl cunoască. A rămas în acea noapte în Bucureşti şi a stabilit să se reîntâlnească cu G. în ziua următoare. A doua zi, G. i-a spus că a avut mai multe întâlniri în noaptea precedentă cu O. şi cu F., dar şi cu alte persoane, una dintre ele fiind un anume OOOOOO. pe care U. nu îl cunoştea. Cu toate acestea, G. a afirmat că nu s-a ajuns la o înţelegere în privinţa restituirii de către F. a sumei de bani pe care a primit-o de la O.

A discutat şi cu O. şi i-a spus atât acestuia, cât şi lui G., că rămâne în Bucureşti până seara şi că vrea să i se restituie banii. În cursul serii, O. l-a contactat telefonic şi au stabilit o nouă întâlnire la biroul său. U. l-a contactat telefonic şi pe G. şi i-a cerut să vină şi el la întâlnirea cu O. S-au întâlnit toţi trei în faţa biroului de avocatură, ocazie cu care O. i-a dat o pungă cu bani şi a afirmat că în ea erau 87.000 euro, că 13.000 euro şi-a oprit el pentru cheltuielile pe care le-a făcut, iar restul până la 150.000 euro a susţinut că se aflau la F.

şi că nu a putut să-i recupereze de la el. Ulterior, a numărat banii împreună cu G. şi a constatat că erau într-adevăr 87.000 euro. Am mai discutat în perioada următoare de câteva ori cu G. despre deferenţa de 50.000 euro, iar acesta a susţinut că O. l-a trimis să ia această sumă de bani de la F., precum şi că a discutat de mai multe ori şi cu acesta din urmă, însă nu a reuşit să reintre în posesia banilor. În jurul datei de 28 decembrie 2012, s-a reîntâlnit în Bucureşti cu O., în prezenţa avocatului P. Cu acea ocazie, O. l-a asigurat că va face tot ce se poate pentru a reintra în posesia celor 50.000 euro, sens în care l-a contactat telefonic pe F.

Acesta a venit după circa 10 minute în barul x, situat pe b-dul x În acele împrejurări, F. i-a confirmat că el ia făcut legătura inculpatului G. cu avocatul O., precum şi că a primit de la acesta 50.000 euro. De asemenea, F. a afirmat că îi va restitui cei 50.000 euro, însă trebuia ca mai întâi să discute ceva cu G., fără să-i specifice ce anume. În finalul discuţiei F. a promis că va veni în Craiova după câteva zile pentru a rezolva cu U. problema restituirii banilor, sens în care i-a şi dat numărul său de telefon, promisiune care a rămas neonorată.

Abia pe la sfârşitul lunii ianuarie 2013 sau începutul lunii februarie 2013, s-a întâlnit în Bucureşti cu F., de faţă fiind şi G. Aceştia doi s-au certat din nou cu privire la cei 50.000 euro, întrucât F. a susţinut că nu ar fi ajuns la el acei bani. Inculpatul U. a declarat că nu a mai rezolvat niciodată problema recuperării sumei de 50.000 euro.

Din declaraţiile inculpatei P., a reieşit că l-a cunoscut pe avocatul O., aproximativ pe la sfârşitul lunii octombrie 2012 - începutul lunii noiembrie 2012, prin intermediul grefierului CCCC., de la Tribunalul Bucureşti - Registratura secţiei a II-a Penale. Cu prilejul primei discuţii pe care a avut-o cu O., la biroul acestuia de avocatură, inculpata a aflat că avocatul a avut deja discuţii cu un individ cu porecla " YYYYYYYYYYYY.", din Craiova, foarte bun prieten al inculpatului U. şi că acel " YYYYYYYYYYYY." ia solicitat, în numele lui U., să facă intervenţii pe lângă judecători pentru punerea în libertate a lui TT.

O. a afirmat că anterior la ajutat tot prin intervenţii pe lângă judecători şi pe " YYYYYYYYYYYY.", care a fost cercetat într-un dosar penal, pentru infracţiuni privind folosirea frauduloasă de carduri. Totodată, O. i-a spus că a stabilit cu G., ca să primească, prin intermediul acestuia, de la U., suma de 150.000 euro, pentru a face intervenţiile pe lângă judecători, în vederea punerii în libertate a lui TT. Pe fondul aceleiaşi discuţii, O. şi-a exprimat nemulţumirea faţă de faptul că, deşi a făcut intervenţiile promise pe lângă judecători pentru a obţine punerea în libertate a lui TT. cu ocazia judecării recursului care a avut termen la Tribunalul Bucureşti în acea perioadă, nu a primit acea sumă de 150.000 euro şi din acest motiv nu a putut să finalizeze intervenţiile întreprinse.

A susţinut că a fost chiar pus într-o situaţie proastă faţă de judecătorii pe lângă care a intervenit, întrucât acei magistraţi aşteptau să primească banii, iar el nu a avut cum să îi dea. În cadrul aceleiaşi conversaţii, O. i-a cerut să îl întrebe pe TT. dacă mai doreşte ca el să rămână ca avocat în dosar, cu prilejul grefei de la Penitenciarul Rahova. În aceeaşi zi, inculpata a fost la grefă pentru a discuta cu TT., care i-a indicat să rezolve această problemă cu fratele său, U. În perioada următoare, a avut discuţii, atât cu O., cât şi, separat, cu U., despre problema legată de remiterea acelei sume de 150.000 euro, ca mită pentru judecătorii pe lângă care O. a susţinut că poate interveni.

Astfel, iniţial, O. a susţinut că a primit, la un interval de circa o săptămână de la momentul primei discuţii cu inculpata, suma de 150.000 euro, care i-a fost remisă de G. şi un anume "PPPPPP.". O. a afirmat că G. şi "PPPPPP." au susţinut faţă de el că cei 150.000 euro au provenit de la ei şi că tot lor ar fi trebuit să le fie restituiţi banii, în cazul în care intervenţiile pe lângă judecători nu se finalizau cu punerea în libertate a lui TT. A mai înţeles de la O. că "PPPPPP." era din Bucureşti şi că a fost arestat preventiv pentru infracţiuni privitoare la folosirea frauduloasă de carduri, precum şi că O. ar fi făcut şi pentru el intervenţii pe lângă judecători, pentru punerea lui în libertate.

De asemenea, potrivit afirmaţiilor lui O., "PPPPPP." avea un autoturism marca x, de culoare albă şi a făcut parte din clanul QQQQQQ. Totodată, O. i-a relatat că acea sumă de 150.000 euro i-a fost adusă de G. şi "PPPPPP." în trei tranşe, la momentul respectiv i-a şi specificat cuantumul fiecărei tranşe, însă detalii pe care inculpata P. le-a uitat. Într-un plan paralel a discutat separat şi cu U. despre împrejurările mai sus arătate. U. i-a confirmat că el a dat suma de 150.000 euro inculpatului G., pentru ca acesta să o remită mai departe avocatului O., în scopul ca acesta să facă intervenţii pe lângă judecătorii de la Tribunalul Bucureşti pentru punerea în libertate a lui TT.

Inculpata i-a relatat ceea ce aflase de la O. în legătură cu implicarea lui "PPPPPP.", prilej cu care U. i-a spus că nu ştie cine este acea persoană şi că el a dat întreaga sumă de 150.000 euro inculpatului G. La termenul la care s-a judecat în acea perioadă, la Tribunalul Bucureşti, recursul inculpatului TT., instanţa a respins recursul acestuia, astfel că el a rămas în stare de arest preventiv. Imediat ce a aflat soluţia, U. i-a spus inculpatei P. că O. nu ia răspuns la telefon şi i-a cerut să ia ea legătura cu el şi să îi solicit să restituie cei 150.000 euro, urmând ca U. să vină în Bucureşti şi să preia banii.

P. a discutat despre acest aspect cu O., care a afirmat că el nu are nici un fel de treabă cu U., pentru că nu de la acesta a primit banii, însă a acceptat să aibă o întâlnire cu acesta. Astfel, la cabinetul avocatului O., acesta s-a întâlnit cu U. şi cu P. Cu prilejul acelei întâlniri, O. a reafirmat, în prezenţa inculpatului U. că a avut convingerea că cei 150.000 euro au provenit de la acesta din urmă, însă G. şi "PPPPPP." de la care a primit suma de 150.000 euro au susţinut că sunt banii lor. La rândul său, U. a explicat că G. a primit suma de 150.000 euro de la el, astfel că i-a pus în vedere avocatului O. să îi restituie întreaga sumă de bani.

O. a acceptat să îi restituie banii inculpatului U. în după-amiaza zilei următoare. O. a insistat să fie de faţă şi avocatul P. atunci când va restitui banii, dar aceasta nu a fost de acord. Inculpata a susţinut că nu a discutat cu O. dacă îi va reveni şi ei vreo parte din acea sumă de bani. P. a declarat că O. nu i-a dezvăluit niciodată numele judecătorului pe lângă care a intervenit. De asemenea, pentru a asigura o anumită siguranţă a convorbirilor pe care le purtau, O. a cumpărat la interval de circa 4 zile, maxim o săptămână, telefoane mobile atât pentru inculpată, cât şi pentru el, şi a folos itacele terminale telefonice doar pentru a ţine legătura între ei.

Când a apreciat că telefoanele nu mai sunt sigure, ia cerut să îi restituie telefonul şi ia dat altul în loc. În ziua următoare, au avut mai multe discuţii telefonice cu O., care i-a spus că a fost presat de "PPPPPP." să îi restituie acestuia cei 150.000 euro, dar că, în acelaşi timp, a purtat discuţii şi cu U., care i-a cerut acelaşi lucru. O. i-a cerut să facă în aşa fel încât U. şi "PPPPPP." să vină împreună la biroul său de avocatură, pentru a clarifica acea problemă, menţionând că ar fi trebuit ca U. să vină la biroul său undeva până la ora 15:00.

Până să se realizeze întâlnirea dintre U. şi O., acesta i-a adus la cunoştinţă că nu a avut încotro şi a trebuit să îi dea lui "PPPPPP." suma de 50.000 euro, pentru că altfel nu ar fi putut să scape de presiunile pe care acesta le-a făcut asupra sa. Ca atare, O. i-a restituit în acea zi lui U. doar suma de 87.000 euro, întrucât a susţinut că a dat 50.000 euro lui "PPPPPP.", iar diferenţa de 13.000 euro şi-a păstrat-o el, pentru "deranjul" său. Inculpata a aflat aceasta atât de la O., cât şi de la U. Acesta din urmă i-a spus că va discuta cu G.

şi că îi va cere acestuia să îi restituie, atât cei 50.000 euro care ar fi ajuns la "PPPPPP.", cât şi cei 13.000 euro pe care i-a reţinut O., întrucât aprecierea sa a fost că trebuia să îi fie restituită în întregime suma de 150.000 euro, atâta timp cât intervenţia pe lângă judecători nu a avut rezultatul promis, în acest sens fiind şi înţelegerea pe care a făcut-o de la început cu G. U. nu a reuşit să îşi recupereze niciodată cei 63.000 euro. Atât P., cât şi U., în prezenţa inculpatei, au avut mai multe discuţii cu O. privitor la acea sumă de 63.000 euro pe care ar fi trebuit să o restituie, însă acesta din urmă s-a eschivat de fiecare dată, afirmând că el a restituit banii persoanei de la care i-a primit şi că acea persoană trebuia să rezolve problema.

A mai aflat ulterior de la U. că G. i-a spus că O. i-a impus să îi remită acei 150.000 euro prin intermediul lui "PPPPPP.", pe care nici G. nu îl cunoştea. În contextul acelor discuţii, O. a susţinut că s-a înţeles cu G. ca suma de 150.000 euro să îi fie lăsată 2-3 luni, pentru că nu a ştiut dacă va reuşi să obţină prin intervenţii pe lângă judecători punerea în libertate a lui TT. la primul recurs care s-a judecat la tribunalul Bucureşti, însă a afirmat că va reuşi cu certitudine acest lucru în acel interval de 2-3 luni.

De cealaltă parte, U. a susţinut că nu avea cunoştinţă despre asemenea termeni ai înţelegerii pentru că el i-a impus inculpatului G., în momentul în care i-a dat cei 150.000 euro, să fie rezolvată problema obţinerii acelei soluţii favorabile imediat şi nu în 2 - 3 luni, precum şi să i se restituie banii de îndată în cazul în care intervenţiile nu reuşeau. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de la filele x, volumul 1, a rezultat că răspunsul afirmativ al inculpatei P. la întrebarea "În perioada octombrie - noiembrie 2012 U. a dat suma de 150.000 euro lui O. pentru intervenţia pe lângă judecătorii Tribunalului Bucureşti?" nu a provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Inculpata S. a declarat că, în cursul lunii august 2012, s-a deplasat de două ori la locuinţa judecătorului L. pentru a discuta cu acesta despre nişte bileţele pe care i le-a transmis soţul său, O., prin intermediul ei. Conform celor convenite anterior cu O., s-a deplasat în cursul serii la locuinţa judecătorului L. Aproximativ la jumătatea lunii august 2012, când s-a deplasat prima dată la locuinţa judecătorului L., deşi nu a cunoscut conţinutul acelui bilet, a bănuit că a fost vorba despre o intervenţie într-un dosar penal, deoarece inculpata nu a avut niciun alt motiv pentru care să se deplaseze la locuinţa judecătorului L. într-o asemenea modalitate, neavând nimic de discutat cu aceasta. Inculpata L. a primit bileţelul respectiv, l-a citit şi i-a spus să revină în două-trei zile pentru a primi un răspuns, precizând şi faptul că, dacă ajunge la ea, totul este ok. Inculpata a înţeles că judecătorul L. s-a referit la o soluţie pe care a urmat să o dea în activitatea sa de judecător. I-a transmis exact soţului său, O., ceea ce a spus L., însă acesta nu precizat nimic în afara faptului că va trebui să mă deplaseze din nou la locuinţa judecătorului, pentru a primi un răspuns mai clar de la aceasta. Conform celor solicitate de L., inculpata S. s-a deplasat, după circa 2-3 zile, din nou la locuinţa judecătorului, situată pe strada x, tot în cursul serii, ocazie cu care aceasta i-a comunicat că nu a ajuns la ea. Inculpata nu a cerut alte explicaţii şi a plecat imediat, discuţia având loc pe o alee din curtea locuinţei. S. a susţinut că nu a aflat niciodată despre ce era vorba în acel bileţel pe care i l-a dat inculpatei L. şi nici nu l-a citit în vreun moment, bileţelul rămânând în posesia judecătorului. La o dată ulterioară, inculpata a aflat de la soţul său, O., că a cunoscut-o pe avocata lui TT. şi că aceasta va veni la cabinetul său de avocat, existând o posibilitate să colaboreze în dosarul în care era judecat TT. În scurt timp, la începutul lunii octombrie 2012, cu ocazia unei vizite la biroul soţului ei, inculpata a cunoscut-o pe avocata lui TT., în persoana inculpatei P.

În acea zi, avocata P. a discutat cu O. în biroul acestuia, în timp ce inculpata a aşteptat într-o încăpere alăturată. Când au terminat de discutat, P. a ieşit din acel birou, O. i-a prezentat-o ca fiind avocata lui TT. şi a avut cu aceasta o conversaţie de complezenţă care a durat câteva minute. Nu a cunoscut care au fost problemele judiciare pe care O. le-a discutat cu avocata P.

Inculpata a declarat că în ianuarie 2013 a aflat pentru prima dată că O. a încercat să îl pună în libertate pe TT. prin intervenţii la judecător contra unor sume de bani. S. a declarat că nu i-a cunoscut niciodată pe G. sau F., nefiindu-i cunoscuţi nici după nume şi nici după fizionomie, până la data audierii.

Din declaraţia inculpatului V. a rezultat că, în cursul lunii octombrie 2012, s-a întâlnit întâmplător pe holul de la etajul 5 al Tribunalului Bucureşti cu judecătorul L., care i-a adus la cunoştinţă că va fi contactat de avocatul O. şi i-a solicitat să îl ajute pe acesta din urmă să "aranjeze" în aşa fel încât dosarul în care a fost judecat TT. să fie repartizat la completul său, cu prilejul soluţionării recursului la încheierea de menţinere a arestării preventive. Inculpatul a relatat că, potrivit unei înţelegeri anterioare, mai primise circa 4-6 astfel de solicitări din partea judecătorului L., cărora le-a dat curs în modalitatea următoare:

întâi "aranja" cu grefiera de la Registratura secţiei a II-a penale ca dosarul o să fie repartizat la secţia lor, după care îi cerea sprijinul preşedintelui de secţie, în persoana inculpatei N., pentru ca respectivul dosar să fie distribuit la completul judecătorului L. După o zi sau două de la această discuţie cu judecătorul L., a fost căutat la birou de avocatul O. care i-a solicitat să "aranjeze" astfel încât dosarul în care era judecat TT., privind recursul la menţinerea arestării preventive pronunţate de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, să fie repartizat la completul judecătorului L. de la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti.

Grefierul V. i-a promis că va face demersuri pentru ca dosarul să fie repartizat la completul dorit. Totodată, O. l-a rugat să se intereseze la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti dacă se redactase încheierea, motivând că nu poate să facă el această verificare pentru că nu a dorit să se ştie că se interesează de acel dosar. Avocatul O. a promis că îi va da suma de 500 RON dacă dosarul va fi repartizat la completul dorit, urmând să mai adauge încă 200 RON dacă obţinea soluţia favorabilă. Inculpatul V. s-a interesat la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi i-a comunicat avocatului O. momentul în care s-a redactat încheierea la instanţa de fond, după care a rugat-o pe inculpata B., grefier la Registratura secţiei a II-a penale, să repartizeze dosarul la secţia lor.

Inculpatul a declarat că preţul obişnuit pentru asemenea "servicii" era cam de 500 RON. Cu toate acestea, nu a fost posibil ca dosarul să fie repartizat la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti, fiind repartizat la secţia I-a penală a aceleiaşi instanţe, motiv pentru care nu a mai primit nicio sumă de bani de la avocatul O. De altfel, acesta a fost foarte dezamăgit în momentul în care grefierul l-a anunţat că nu a putut rezolva problema "dirijării" acelui dosar. În cursul lunii ianuarie 2013, când a cunoscut-o pe inculpata P., aceasta din urmă i-a relatat că, în cursul lunii octombrie 2012, avocatul O. a primit suma de 150.000 euro.

Din moment ce nu "rezolvase" dosarul, O. a trebuit să restituie în întregime suma de bani primită, însă acesta şi-a însuşit 62.000 euro. Inculpatul G., a declarat că îl cunoaşte pe inculpatul U., din perioada anilor 1996 - 1997, când au lucrat împreună într-o discotecă din Craiova. În luna septembrie sau octombrie 2012, inculpatul s-a reîntâlnit cu U., prilej cu care au discutat despre dosarul penal în care TT. era arestat preventiv. După aproximativ o săptămână de la această discuţie cu U., inculpatul G., în timp ce s-a aflat în sediul Tribunalului Bucureşti, având termen de judecată într-un dosar penal în care era inculpat pentru falsificarea de instrumente de plată electronice, a auzit justiţiabilii că vorbeau despre avocatul O., situaţie în care s-a hotărât să vorbească cu acesta.

S-a prezentat ca fiind prietenul inculpatului TT. care a avut nevoie de un avocat bun. O. i-a dat numărul de telefon mobil şi i-a cerut ca să fie contactat de către un membru al familiei inculpatului TT.

Cu toate acestea, inculpatul nu i-a comunicat inculpatului U. discuţia cu avocatul O. După aproximativ 2-3 săptămâni, la următorul termen de judecată din dosarul său aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, G. a fost abordat de către LLLLLL. care i-a transmis că avocatul O. doreşte să discute cu el. Inculpatul a acceptat această întâlnire, ocazie cu care avocatul a pretins că poate obţine punerea în libertate a inculpatului TT. în schimbul acestui sumei de 150.000 euro. Inculpatul O. a afirmat că îi trebuie această sumă de bani pentru ca să se "descurce" şi să obţină acea soluţie favorabilă pentru TT. Ulterior, inculpatul a revenit în Craiova, unde s-a întâlnit cu U. căruia i-a relatat ceea ce a discutat cu avocatul O. U. a acceptat să dea cei 150.000 euro pentru ca fratele său să fie pus în libertate prin intermediul avocatului O. Într-un interval de aproximativ o săptămână de la acea ultimă discuţie, G. a primit suma de 120.000 euro de la U., pe raza municipiului Craiova, cu indicaţia de a remite acei bani avocatului O. şi de a negocia cu acesta reducerea pretenţiilor băneşti, de la 150.000 euro la 120.000 euro. Inculpatul a declarat că, înainte de a se deplasa la cabinetul avocatului O., pentru a remite suma de 120.000 euro, în virtutea relaţiilor de prietenie, s-a întâlnit cu F., în apropierea locuinţei acestuia din Bucureşti. În mod întâmplător, F. a stabilit şi el, în acelaşi timp, o întâlnire cu O., astfel încât s-au deplasat împreună la cabinetul de avocat al acestuia. F. a fost însoţit de două femei, soţia şi o prietenă, şi au discutat toţi trei cu avocatul O. despre un dosar penal în care a fost inculpată o altă persoană, în prezenţa inculpatului G. După ce F. şi persoanele care l-au însoţit au plecat de la cabinetul de avocat, inculpatul i-a remis inculpatului O. suma de 120.000 euro primită de la U. Nu i-a precizat avocatului de unde a avut acei bani ci doar că doar atât poate să îi dea pentru obţinerea punerii în libertate a inculpatului TT.

În acel context, O. a afirmat că nu a fost suficientă suma de 120.000 euro şi că trebuia să primească neapărat suma de 150.000 euro. Avocatul a scris cu pixul pe o hârtie suma de 150.000 euro, atunci când i-a spus ce sumă dorea să primească. Nu s-a pus problema ca O. să încheie cu inculpatul vreun contract de asistenţă juridică sau să îi dea vreo factură ori chitanţă pentru primirea sumei de 120.000 euro. Inculpatul a declarat că a înţeles cu claritate faptul că suma de 120.000 euro pe care i-a dat-o avocatului O. nu a reprezentat un onorariu, pentru că nu s-a pus problema ca acesta să devină apărătorul inculpatului TT., precizând că în dosarul său a încheiat contract şi a primit chitanţă de la apărătorul ales.

Intenţia cu care a remis banii avocatului O. a fost ca acesta să se "descurce" pentru obţinerea punerii în libertate a inculpatului TT. Deoarece avocatul nu a fost dispus să negocieze suma de bani pretinsă, inculpatul l-a asigurat căi îi va aduce cât poate de repede şi diferenţa de 30.000 euro. În faţa blocului în care se afla cabinetul de avocatură, după discuţia cu O., inculpatul s-a reîntâlnit cu F., căruia i-a relata faptul că i-a dat suma de 120.000 euro avocatului O., în schimbul obţinerii eliberării inculpatului TT. din arest preventiv.

Ulterior, a revenit în Craiova şi i-a relatat inculpatului U. că avocatul O. a primit cei 120.000 euro şi că nu a fost dispus să negocieze micşorarea pretenţiilor băneşti, astfel încât a trebuit să primească şi diferenţa de 30.000 euro, până la concurenţa sumei de 150.000 euro pe care a cerut-o, pentru a obţine punerea în libertate a inculpatului TT. Într-un interval de 1-2 zile, inculpatul a primit şi diferenţa de 30.000 euro, pentru a o remite avocatului O. Când U. l-a întrebat dacă O. eliberează vreun document justificativ pentru primirea sumei de 150.000 euro, inculpatul i-a răspuns negativ, argumentându-i că nu trebuia să îl intereseze o hârtie, din moment ce fratele său urma să fie pus în libertate.

În ziua următoare celei în care a primit de la U. diferenţa de 30.000 euro, s-a deplasat la cabinetul avocatului O., căruia i-a remis întreaga sumă de bani, reieşind că acesta a primit în total de la învinuit suma de 150.000 euro. Nici cu ocazia acelei întâlniri, O. nu a detaliat în vreun fel modalitatea în care urma să obţină punerea în libertate a inculpatului TT. Ulterior, G. a aflat de la U. că TT. a rămas arestat preventiv, situaţie în care avocatul O. a trebuit să restituie suma de 150.000 euro. U. i-a solicitat telefonic să se deplaseze la Bucureşti pentru a lua banii înapoi de la O.

S-a întâlnit cu U. în Bucureşti, ocazie cu care a aflat că O. a impus ca restituirea banilor să aibă loc numai în prezenţa inculpatului G. În aceeaşi zi, fiind împreună cu U., s-au întâlnit într-o cafenea cu O. care a amânat restituirea banilor cu câteva ore. În aceleaşi împrejurări, O. i-a oferit spre vânzare un autoturism x inculpatului U., afirmând că nu mai deţinea întreaga sumă de 150.000 euro şi că dorea să compenseze partea de bani pe care nu o mai avea cu preţul pe care l-ar fi obţinut pe acea maşină. Propunerea avocatului a fost refuzată de U. care şi-a reiterat pretenţia de a-i fi restituită imediat întreaga sumă de 150.000 euro.

Au stabilit o întâlnire în aceeaşi seară, în jurul orei 22:00, la RRRRRR., situat în apropierea sediului Tribunalului Bucureşti. În jurul orei 20:00, s-au reîntâlnit toţi trei pe o stradă, în apropierea biroului avocatului O., prilej cu care U., în prezenţa inculpatului, a primit o pungă în care se afla o sumă de bani în bancnote euro. Inculpatul a dedus că cei doi au mai avut o discuţie între timp, din moment ce au fost schimbate şi data şi locul întâlnirii. După aceea, fiind împreună cu U., au numărat banii şi au constatat că O. a restituit doar 87.000 euro.

Deoarece U. nu a fost surprins de cuantumul sumei de bani primite, inculpatul a dedus că acesta cunoştea de dinainte situaţia. În acel context, U. a afirmat că se va descurca el mai departe, pentru a recupera diferenţa de 63.000 euro de la O. În prezenţa inculpatului, avocatul O. nu a justificat faptul că nu şi-a onorat promisiunea de a obţine punerea în libertate a inculpatului TT. la acel termen de la tribunal. Ulterior, până pe la începutul anului 2013, G. a discutat în mai multe rânduri cu U. de la care a aflat că nu a reuşit să îşi recupereze cei 63.000 euro de la O.

Inculpatul F. a declarat că l-a cunoscut pe G., în cursul anului 2012, când amândoi au fost arestaţi preventiv la secţia 13 Poliţie Bucureşti, fiind cercetat pentru deţinere ilegală de arme. A fost condamnat la fond la pedeapsa de 7 ani închisoare, iar, în apel, pedeapsa a fost redusă la 3 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, cauza fiind în faza de soluţionare a recursului, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Inculpatul a declarat că a fost pus în libertate în data de 11 octombrie 2012, iar G. a fost pus în libertate cu mult timp înaintea sa. Pe avocatul O. l-a cunoscut în perioada 2005 - 2006, în împrejurările în care a fost angajat ca apărător pentru prietenul său, SSSSSS., din clanul QQQQQQ. Până în cursul anului 2012, nu a mai luat legătura în vreun fel cu avocatul O.

În cursul lunii octombrie 2012, la aproximativ o săptămână după data la care a fost pus în libertate, la domiciliul său a venit în vizită G. Anterior, acesta l-a contactat telefonic, afirmând că a fost cu treabă în Bucureşti şi că a dorit să îl întâlnească. Cu prilejul vizitei inculpatului G., F. i-a spus acestuia că tocmai se pregătea să meargă împreună cu soţia sa, TTTTTT. şi cu cumătra sa, "UUUUUU.", la avocatul O., pentru că acesta a fot apărătorul soţului numitei "UUUUUU.", respectiv, numitul VVVVVV., care s-a aflat la acea vreme în stare de arest preventiv. În acel context, G. a afirmat că şi el trebuia să discute ceva cu avocatul O., însă nu a menţionat ce treabă avea cu acesta. Din acest motiv, inculpaţii G. şi F. au mers împreună în acea zi la cabinetul avocatului O., "UUUUUU." şi cu TTTTTT. Avocatul O. a discutat întâi cu "UUUUUU.", în prezenţa inculpaţilor F. şi G. şi a numitei TTTTTT., despre dosarul inculpatului VVVVVV. La plecarea de la cabinetul avocatului, F. a fost rugat de G. să îl aştepte în faţa imobilului. Când a ieşit din cabinetul avocatului O., G. i-a relatat că i-a dat avocatului O. suma de 120.000 euro, pentru ca acesta din urmă să îl pună în libertate pe TT. În perioada următoare, s-a mai întâlnit de 3 - 4 ori cu G., prilej cu care acesta i-a relatat că suma de 120.000 euro a provenit de la fratele inculpatului TT. şi că i-a mai dat avocatului O. şi suma de 30.000 euro. G. a susţinut că O. nu a obţinut punerea în libertate a inculpatului TT. şi nici nu a restituit decât optzeci şi ceva de mii de euro din suma primită, de 150.000 euro. A negat că la cunoscut sau că ar fi avut vreo întâlnire cu U.

Din declaraţia inculpatului C. a reieşit că a aflat, din relatările soţiei sale P. că, anterior demersurilor din luna ianuarie 2013, de obţinere a unei hotărâri judecătoreşti de punere în libertate a inculpatului TT., avocatul O. a mai primit o sumă de bani de la U., în cuantum de 150.000 euro, în schimbul intervenţiilor pe lângă judecători, în vederea punerii în libertate a inculpatului TT. P. i-a relatat că în acele împrejurări O. nu a obţinut punerea în libertate a inculpatului TT. şi nici nu a restituit întreaga sumă de bani primită de la U., ci mai puţin cu aproximativ 50.000 - 60.000 euro, motiv pentru care au fost mai multe discuţii tensionate între U. şi O.

În cauză a fost audiat martorul LLLLLL. care a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul O. în perioada 2004 - 2005, în împrejurările în care avocatul a vândut un autoturism unui prieten de-al său. În cursul anului 2011, martorul l-a reîntâlnit pe avocatul O. în contextul în care acesta a fost angajat ca apărător în procesul penal al prietenului său "WWWWWW.". În decembrie 2011, martorul LLLLLL., împreună cu fostul său cumnat, JJ. (fratele fostei sale soţii, M., de care a divorţat în anul 2001) au fost arestaţi preventiv într-un dosar instrumentat de D.I.I.C.O.T, pentru falsificarea de instrumente de plată electronice.

Unul dintre apărătorii inculpatului JJ. din dosarul penal ultim menţionat a fost avocatul O. În perioada în care a fost în arest preventiv, la Arestul central şi, apoi, la secţia 22 Poliţie, martorul l-a cunoscut pe inculpatul G., din Craiova. După ce martorul a fost pus în libertate, s-a întâlnit întâmplător la sediul Tribunalului Bucureşti cu G. care i-a cerut să-i facă cunoştinţă cu avocatul O. Întrucât O. l-a asistat, în calitate de apărător ales, pe JJ. în dosarul în care au fost amândoi cercetaţi, respectiva cauză având termen chiar în acea zi, martorul i l-a prezentat pe avocatul O. inculpatului G.

Ulterior, O. i-a relatat că G. l-a întrebat dacă poate să îl ajute să obţină punerea în libertate a inculpatului TT. Într-o altă discuţie, O. a afirmat că i-a cerut inculpatului G. suma de 100.000 euro, pentru a obţine punerea în libertate a inculpatului TT. Deşi O. nu s-a exprimat explicit, martorul a înţeles că avocatul urma să facă anumite intervenţii pentru a obţine acea soluţie favorabilă inculpatului TT., însă nu a aflat pe lângă cine anume urma să intervină. De altfel, în aceeaşi perioadă, martorul a discutat şi cu G., care i-a confirmat că O. a susţinut că putea să facă anumite intervenţii pentru a obţine punerea în libertate a inculpatului TT.

în schimbul sumei de 100.000 euro. G. a afirmat şi că urma să ia legătura cu fratele inculpatului TT. (martorul nu i-a cunoscut numele), pentru a primi cei 100.000 euro pe care i-a cerut O. Martorul a avut aceste discuţii cu O. şi cu G. aproximativ în cursul lunii octombrie sau noiembrie 2012. După ceva vreme, O. i-a confirmat că a primit de la G. cei 100.000 euro pe care i-a cerut şi, la un interval de aproximativ o săptămână de la ultima discuţie, a aflat de la O. că trebuie să restituie banii inculpatului G., pentru că nu vrea să se mai amestece, întrucât era o chestiune complicată, numele inculpatului TT. fiind de rezonanţă în media.

De asemenea, martorul a declarat că O. i-a relatat că a încercat să facă intervenţii pentru a obţine punerea în libertate a inculpatului TT., însă nu a reuşit să le finalizeze cu succes, deoarece persoanele cu care a discutat i-au spus că nu vor să se implice într-un dosar în care era vorba despre TT. Martorul a înţeles că atunci când a vorbit despre "intervenţii", O. s-a referit la intervenţii pe care le-a făcut pe lângă judecători, pentru că numai aceştia puteau dispune punerea în libertate. O. a susţinut în faţa martorului că ar fi restituit cei 100.000 euro, dar acesta nu a reţinut dacă banii au fost restituiţi inculpatului G. sau fratelui inculpatului TT.

Martorul a precizat că O. şi-a exprimat intenţia de a restitui suma de 100.000 euro, mai puţin cu aproximativ 10.000 - 15.000 euro, pentru alergătura sa în acel dosar. LLLLLL. a auzit din ceea ce se discuta într-un cerc de cunoştinţe din Craiova, că fratele inculpatului TT. a fost nemulţumit din cauza faptului că O. nu i-ar fi restituit integral cei 100.000 euro. Tot în perioada în care a fost arestat preventiv, martorul l-a cunoscut pe F., aflat în relaţii de prietenie cu G. Din relatările avocatului O., la momentul în care G. a venit la cabinetul său de avocatură, a venit şi F., după ce a fost pus în libertate, care o însoţea pe soţia unui anume "XXXXXX.", a cărui apărător a fost O.

Martorul nu a cunoscut dacă F. a fost în vreun fel implicat în chestiunea legată de primirea sumei de 100.000 euro de către avocatul O. de la G., pentru facilitarea punerii în libertate a inculpatului TT.

Martorul JJ. a declarat că la data de 14 decembrie 2011 am fost reţinut într-un dosar instrumentat de către DIICOT, pentru săvârşirea infracţiunii de falsificarea instrumentelor de plată electronice. Unul dintre apărători săi aleşi a fost avocatul O. În timp ce a fost în stare de arest preventiv, la secţia 13 Poliţie Bucureşti, i-a cunoscut pe învinuiţii F. şi G., care au fost arestaţi preventiv pentru infracţiuni referitoare la falsificarea instrumentelor de plată electronice şi deţinerea de armament. Martorul a aflat de la fostul său cumnat, LLLLLL., că, în cursul anului 2012, G. a discutat la un moment dat cu avocatul O. pentru ca acesta să intervină pe lângă judecători, pentru obţinerea punerii în libertate a inculpatului TT., în schimbul sumei de 150.000 euro. LLLLLL. i-a relatat şi faptul că O. nu a reuşit să obţină punerea în libertate a inculpatului TT. şi că rămăsese dator inculpatului G. cu şaizeci şi ceva de mii de euro. A înţeles de la cumnatul său că O. nu a mai vrut la un moment dat să ţină legătura cu G., privitor la acele intervenţii pe lângă judecători, şi că, ulterior, pentru rezolvarea aceleiaşi probleme a discutat doar cu "YYYYYY.", avocatul inculpatului TT. În cursul anului 2012 sau la începutul anului 2013, martorul, împreună cu sora sa, M., s-au deplasat la cabinetul avocatului O. Cu acea ocazie, O. a recunoscut că primise suma de 150.000 euro de la G., pentru a face intervenţii pe lângă judecători în vederea punerii în libertate a inculpatului TT. A mai afirmat că urma să îi restituie inculpatului G. numai o parte din acea sumă de bani, întrucât trebuia să îşi păstreze şi el o sumă de bani pentru intervenţiile pe care le făcuse pe lângă judecători, chiar dacă nu obţinuse punerea în libertate a inculpatului TT. Avocatul O. le-a relatat că a fost nevoit să restituie a parte din acea sumă de 150.000 euro unor băieţi care veniseră de la Craiova cu o maşină, în scopul anterior menţionat.

Din declaraţia inculpatei M. a reieşit că la începutul anului 2013, fratele său JJ., i-a relatat că este supărat pe avocatul O., întrucât acesta a primit suma de 150.000 euro de la doi indivizi având numele sau poreclele " YYYYYYYYYYYY." şi "PPPPPP.", pentru a interveni pe lângă judecători, în vederea obţinerii punerii în libertate a inculpatului TT. Martora a aflat şi că fostul său soţ, LLLLLL. le-a făcut cunoştinţă numiţilor " YYYYYYYYYYYY." şi "PPPPPP." cu avocatul O. Fratele său i-a spus că aflase aceste lucruri de la LLLLLL., menţionând şi că O. nu ar fi făcut intervenţiile promise pe lângă judecători, pentru cei 150.000 euro pe care îi primise, astfel că " YYYYYYYYYYYY." şi "PPPPPP." au fost supăraţi, cu atât mai mult cu cât nu şi-au primit banii înapoi. În aceeaşi perioadă, martora a mediat o întâlnire între fratele său şi O., la biroul acestuia de avocatură, participând şi ea la acea discuţie. Astfel, avocatul O. a confirmat că a primit suma de 150.000 euro de la " YYYYYYYYYYYY." şi "PPPPPP.", pentru a face intervenţii pe lângă judecători, însă a susţinut că nu a reuşit să obţină soluţia favorabilă prin acele intervenţii şi că a restituit integral banii primiţi, fără a preciza cărei persoane i-a restituit. În acele împrejurări, O. a şi jurat pe o icoană că a spus adevărul atunci când a afirmat că a restituit integral cei 150.000 euro.

Pe parcursul întâlnirii care a avut loc la data de 16 ianuarie 2013 la locuinţa inculpatei L., discuţia purtată în mediul ambiental a fost înregistrată audio, judecătorul a confirmat faptul că avocatul O. a intrat în legătură cu V. prin intermediul ei "... fir-ar să fie, că eu l-am ... recomandat şi uite ce a putut să iasă!", în contextul în care a fost nemulţumită de faptul că "filiera" grefierului se suprapunea peste cea a soţilor AAAAAAAAAAAAA., în dosarul penal în care era inculpat TT. (proces-verbal de redare).

La data de 18 ianuarie 2013, cu prilejul unei noi discuţii care a avut loc între L., S. şi O., avocatul a adus în discuţie încercarea anterioară de obţinere a eliberării inculpatului TT. din starea de arest preventiv. Astfel, a susţinut că el şi avocatul P. au primit cu acea ocazie doar suma de 50.000 euro ("Şi haideţi să vă spun, că eu sunt sincer! Data trecută, când eu ... eu am luat cincizeci de mii cu o avocată, că ..."), spre deosebire de luna ianuarie 2013, când a primit suma de 60.000 euro, din care 45.000 euro îi primea judecătorul L. ("Acuma am luat ... am luat şaizeci, v-am adus patruş cinci"). Avocatul O. a relatat şi cum au decurs negocierile cu U., cu referire la aceleaşi evenimente din luna noiembrie 2012:

"Frati-su mie mi-a dat banii în mână, zice: «Pe cât vii? Bă, BBBBBBBBBBBBB., data trecută au fost cincizeci», «Deoarece e încurcătură acum, acum îmi pui frumos şaizeci, că e munca mea»" (proces-verbal de redare).

Cu prilejul discuţiei purtate în mediul ambiental, la data de 20 ianuarie 2013, inculpata S. a reluat ideea că în luna noiembrie 2012 nu s-a dat decât suma de 60.000 euro "Deci v-am zis «Doa ... doamnă, s-au luat şaizeci de toţi»", "S-au luat şaizeci". În acest context, L. a relatat că grefierul V. a aflat de la P. că avocatul O. şi-a însuşit suma de 60.000 euro "... că blonda a spus tot! Ştia de şaizeci ... şi că BBBBBBBBBBBBB. nu vroia să-i dea înapoi".

S. a reafirmat că soţul său a obţinut banii pretinşi în schimbul eliberării inculpatului TT., atât cu prilejul demersurilor din noiembrie 2012, cât şi în timpul celor din ianuarie 2013:

"V-a explicat şi BBBBBBBBBBBBB., că nu au fost banii, nici prima dată şi nici acuma. Abia i-a luat şi p-ăştia, că fra-su nu mai vrea să-i dea". Conivenţa infracţională dintre soţii S. şi O. cu inculpata L., în sensul acceptării unei sume de bani neparticularizate până la momentul repartizării dosarului la completul judecătorului anterior menţionat, a fost exprimată şi cu prilejul acestei discuţii "... dacă intră pe completul meu, bine, dacă nu, nu!"

Faptele de corupţie săvârşite de judecătorii L. şi N. şi de inculpatul U., cu participaţia penală a inculpaţilor O., P. şi a învinuiţilor S. şi V., în legătură cu punerea în libertate a inculpatului TT. în Dosarul nr. x/2010.

În perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, inculpatul U. a reluat demersurile de obţinere a unei hotărâri judecătoreşti de punere în libertate a fratelui său, TT., prin intermediul avocaţilor O. şi P., în contextul în care judecătorul L. a acceptat deja să dea o soluţie favorabilă, în cazul în care dosarul ar fi fost "dirijat" la completul ei.

Astfel, în luna decembrie 2012, având în vedere şi recomandările judecătorului L., avocatul O. i-a promis grefierului V. suma de 5.000 euro, în schimbul "dirijării" dosarului privind pe inculpatul TT. la un complet de judecată din care să facă parte judecătorul L., la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti.

La data de 9 ianuarie 2013, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în temeiul art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului TT. şi a menţinut măsura arestării preventive a acestuia; în temeiul art. 139 C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Împotriva acestei încheieri, la data de 11 ianuarie 2013, a declarat recurs inculpatul TT., dosarul fiind înregistrat la data de 14 ianuarie 2013, la Tribunalul Bucureşti, secţia II-a penală, completul C8R (compus din judecătorii L., N. şi GGG.). Această repartizare a Dosarului nr. x/2010 a fost efectuată fraudulos de către inculpata N.

În ziua repartizării Dosarului nr. x/2010 - 14 ianuarie 2013 - grefierul V. a primit o primă tranşă din suma de 5.000 euro, promisă în schimbul "dirijării" dosarului, în cuantum de 1.500 euro, de la avocatul O., ocazie cu care a cunoscut-o şi pe P., în calitate de avocat al inculpatului TT. La data de 15 ianuarie 2013 avocatul P. i-a înmânat inculpatului V. şi diferenţa de 3.500 euro, reprezentând a doua tranşă din suma de 5.000 euro promisă de O. Din momentul în care avocatul P. a luat legătura în mod direct cu grefierul V., la data de 14 ianuarie 2013, demersurile de influenţare a hotărârii judecătoreşti care urma să se pronunţe în Dosarul nr. x/2010 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost efectuate în paralel, pe două "filiere".

Astfel, pe de o parte, la data de 18 ianuarie 2013, soţii S. şi O. i-au remis judecătorului L. suma de 45.000 euro, pentru ca aceasta să pronunţe o hotărâre judecătorească favorabilă inculpatului TT. în Dosarul nr. x/2010.

La data de 21 ianuarie 2013, inculpata L. a primit de la inculpata S. şi suma de 10.000 euro, lăsând să se creadă că îl poate determina pe judecătorul GGG. să pronunţe o soluţie de eliberare a inculpatului TT. din starea de arest preventiv.

Pe de altă parte, prin "filiera" grefierului V., judecătorii N. şi L. au acceptat promisiunea remiterii sumei de 150.000 euro, de la avocatul P., în schimbul pronunţării aceleiaşi hotărâri favorabile inculpatului TT. în Dosarul nr. x/2010.

La data de 21 ianuarie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins recursul declarat de inculpatul recurent TT. împotriva încheierii pronunţate la data de 09 ianuarie 2013 de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2010. Potrivit înţelegerii anterioare, având în vedere că nu s-a "rezolvat" problema eliberării din arest preventiv a inculpatului TT., în seara zilei de 21 ianuarie 2013, judecătorul L. a restituit suma de 55.000 euro avocatului O., susţinând că judecătorului N. i-a fost teamă să pronunţe o soluţie de punere în libertate şi a revenit asupra celor convenite în acest sens. Inculpata L. a susţinut că nu se va mai implica în viitor în vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti favorabile inculpatului TT. în Dosarul penal nr. x/2010

Faptele de corupţie reţinute în legătură cu obţinerea unei hotărâri judecătoreşti favorabile în Dosarul nr. x/2010 au rezultat din declaraţiile inculpaţilor U., O. şi P. care se coroborează atât între ele, cât şi cu declaraţiile inculpaţilor S., C. şi V., cu declaraţiile martorilor BBB., III., XXXXX., MMMMMM., CCCC., cu procesele-verbale de supraveghere operativă, cu procesele-verbale de confruntare, precum şi cu convorbirile purtate în mediul ambiental, interceptate şi înregistrate în cauză.

Astfel, la data de 15 ianuarie 2013 (marţi), S. s-a deplasat la locuinţa inculpatei L., situată în Bucureşti, pentru a discuta despre dosarul inculpatului TT.:

"Am venit să facem discuţii, că-s nişte probleme", "Cu ZZZZZZ., ăsta!". Din discuţia purtată în mediul ambiental, cu prilejul întâlnirii anterior menţionate, a reieşit că V., grefier în cadrul Tribunalului Bucureşti, a pretins şi a primit 5.000 euro, în schimbul înregistrării Dosarului nr. x/2010, la completul format din N., L. şi GGG., din ziua de 21 ianuarie 2013 (luni):

"Dacă se duce să bage ... dosaru’ la dumneavoastră ...", " QQQQQQQQQ. a cerut cinci mii!", "Da, e sută la sută luni! Sunteţi dumneavoastră cu şefa", "... cică, N. când a văzut dosaru’ a zis: «Bă, rămân eu în el!» Şi nu ştia că sunteţi şi dumneavoastră". S. i-a relatat inculpatei L. despre faptul că grefierul V. ar fi pretins suma de 150.000 euro, din care 50.000 euro pentru sine şi 100.000 euro pentru judecătorul N., preşedintele secţiei a II-a penale a Tribunalului Bucureşti:

"Şi i-a zis, cică, «Dacă vrei cerere să te scot afară ... o sută cinci zeci de mii de euro! Cincizeci de mii vreau eu, o sută vrea Antonela»". Totodată, inculpatul V. ar fi afirmat în faţa avocatului P. că a discutat despre foloasele pretinse în schimbul eliberării inculpatului TT. din arestul preventiv, cu judecătorul N., acesta fiind de acord cu demersul infracţional:

"Păi, da, că el se duce sus, da’ are acces la ...", "... Cică s-a dus şi ... la ea aşa, ca să facă aşa ceva ...". Grefierul a promis şi că va intermedia o întâlnire între avocatul P. şi judecătorul N., urmând ca cele două să discute în liftul Tribunalului Bucureşti, într-un interval de timp în care acesta se va bloca între etaje:

"Şi dacă vrei să te vezi cu ea, i-a zis că, cică, s-ar bloca cu liftu’ până sus, la ... aşa... Să bage avocata...".

V. ar fi afirmat că şedinţa în care se va discuta punerea în libertate, din starea de arest preventiv, a inculpatului TT. va avea loc la ora 09:00 ("Şedinţa e la ora nouă!"), banii pretinşi în schimbul acestei soluţii urmând să fie remişi luni, 21 ianuarie 2013, la ora 13:00:

"I-a zis lu’ asta că el de ieri îi dă banii, lu’ Anto... i-a zis că-i dă luni la unu şi ...".

Deoarece pretenţiile grefierului V. i s-au părut exagerate ("Da’ ăsta e ... strigător la cer ce ... ce a cerut şi, oricum, ă ..."), S. a apelat la inculpata L., pentru a-i solicita acesteia să discute cu N., scopul acestui demers fiind să o convingă să renunţe la serviciile lui V. astfel încât banii să nu mai fie remişi prin intermediul grefierului:

"Da, spuneţi-i lu’ N., spuneţi-i lu’ N ...", "Ce spune ea şi vedeţi dacă se leagă ce v-am spus eu, ce i-a spus asta lu’ BBBB. cu ...". L. a fost de acord că grefierul a pretins o sumă mult prea mare ("Doamne! Păi, pentru ce vrea, fraţilor, cinci mii?") şi că ar trebui să se renunţe la serviciile lui:

"Mamă, trebuie înlăturat! Înseamnă că eu am o poziţie ...".

Potrivit noii strategii, suma de 150.000 euro trebuia remisă de P. inculpatei S. care, la rândul ei, urma să aducă banii la locuinţa inculpatei L., la data de 18 ianuarie 2013 (vineri):

"Că banii de adus vi-i aduc vineri!". Au stabilit să mai aibă o discuţie a doua zi, 16 ianuarie 2013, în jurul orei 19:00:

"Nu, că vin tot aşa ... vedeţi dumneavoastră că eu oricum vin pe la şapte, aşa ...". Totodată, S. şi-a manifestat disponibilitatea de a mări cuantumul sumei de bani promise în schimbul eliberării inculpatului TT.:

"Şi să vorbiţi cu N. dacă mai vreţi ceva peste şi ce!"

În cuprinsul discuţiei cu S., inculpata L. şi-a manifestat grija de a nu fi depistată, conştientizând că se află în rândul celor care încalcă legea şi regretând intransigenţa organelor judiciare în raport cu faptele de corupţie:

"Păi, nu vezi că nu contează că a venit AAAAAAA. la putere ... Pentru şpagă te leagă". Potrivit celor stabilite la data de 15 ianuarie 2013, S. a revenit la locuinţa inculpatei L., situată în Bucureşti, în seara de 16 ianuarie 2013 (miercuri), convorbirea ambientală dintre acestea a fost, de asemenea, înregistrată. Judecătorul L. i-a relatat interlocutoarei sale despre faptul că, în cursul aceleiaşi zile, în timpul programului de serviciu de la Tribunalul Bucureşti, ar luat legătura cu colega sa, N. şi cu grefierul V., pentru a discuta despre suma de bani pretinsă în schimbul eliberării inculpatului TT. din starea de arest preventiv. L. a susţinut că a aflat de la N. că aceasta a cunoscut despre faptul că grefierul a pretins suma de 150.000 euro, din care 50.000 euro pentru sine, de la avocata P.:

"Că BBBB., ştii, apropo, aşa cum ai zis tu, ştia decât de cincizeci de mii care trebuie să-i revină lui BBBB. şi că avocata asta ar fi acceptat", "Şi zice: «Mie aşa mi s-a spus», zice «Îi treaba lui dacă-i ia» Că am înţeles că suma totală e de o sută cincizeci de mii. Dacă el ia diferit ...[vorbeşte în şoaptă] ... Dacă pentru judecători vin o sută de mii ... Şi zic: «Mă» Da’ zic «uite, a fost aşa, o înţelegere, luaţi şi voi ... ca să nu mai comentăm, tu, dacă vrei să vorbeşti cu ..., du-te ... şi rezolv eu cu Ioana [n.n. GGG.]»".

N. ar fi confirmat, în cuprinsul aceleiaşi discuţii avute cu L., că "... propunerea ca să ajungă dosarul la ea a fost din partea lu’ BBBB.", precum şi că i-a dezvăluit modul în care respectivul dosar a fost repartizat la completul lor de judecată, în condiţii incompatibile cu principiile repartizării aleatorii:

"Că N. zice: «Uite, când aş putea, aş putea pe şaptesprezece ... » îi joia, pică", "Şi BBBB. face: «Da’ la dumneavoastră nu puteţi să daţi?»", "«Al dumneavoastră pe luni ... »".

L. şi-a descris efortul pe care l-a depus pentru o convinge pe N. să renunţe la serviciile lui V.:

"Deci, N. s-a dat pe mâna lui Sorin. Ea are încredere în el totală, dacă a zis, zice: «Să vedem cum fac cu banii», zic: «Măi, da’», zic: «eu nu cred că ăştia o să vină cu banii ă ... vineri», Eu tot eram ă ...", "... căutam să o sperii". Deoarece demersurile întreprinse pentru a o determina pe colega sa să renunţe la "filiera" din care a făcut parte V. au fost lipsite de succes, judecătorul L. i-a reproşat interlocutoarei sale că avocatul P. a apelat la acest intermediar:

"Bă, nu trebuia să o băgaţi. Dacă, nu ştiu cine a băgat-o pe filieră cu BBBB. Trebuia să ţineţi voi pâinea, nu ... Şi să nu-i daţi ei varianta de-a se duce ea la BBBB.!", "Nu trebuia să o lăsaţi pe avocată ...[vorbeşte în şoaptă] ... să ia legătura direct cu BBBB. Trebuia să ţineţi de relaţie voi!".

Pe de altă parte, relatând discuţia pe care a purtat-o în aceeaşi zi cu V., L. a menţionat că acesta i-a spus că judecătorul N. ar fi promis eliberarea inculpatului TT. din starea de arest preventiv, chiar dacă un judecător din complet nu ar fi fost de acord cu soluţia şi ar fi făcut opinie separată:

"Fii atent ce-a zis, că întâi a întrebat-o! A zis că a prins-o el şi a întrebat-o: «Acceptă azi?» Şi ea zice: «Nu prea ştiu sigur ce e în dosar, dar să-l primim»", "Şi a spus: «Da, merge! Dacă nu vrea L., vrea Ioana, şi chiar dacă nu, să facă opinie separată!»". Deşi nu i-au pronunţat numele, L. şi S. s-au referit în discuţia lor la P., avocatul inculpatului TT., fiind relevanţi, în acest sens, termenii pe care i-au utilizat pentru descrierea respectivei persoane:

"Aia e amanta lui TT., trăieşte cu TT." "... e una la patruzeci de ani ... A, da, într-adevăr arată foarte bine, o ştiu şi eu că am văzut-o, da’ nu ...", "Păi, am văzut-o în sală, da’ eu am crezut că asta e nevastă-sa", "Şi vine ea, tot timpu’, cu haine d-astea mai aşa, mai ...", "Mai de blană, mai nu ştiu ce", "Aia v-a dat OK-u’, una blondă sau una prezentabilă, aşa ...", "... la 1,72 ...".

S. a afirmat că banii nu vor fi remişi prin "filiera" grefierului V., urmând să fie daţi de P. avocatului X., stabilindu-se ca, în final, S. să îi înmâneze judecătorului L.:

"Să vină banii la BBBBBBBBBBBBB ... nu vin. Deci, pe la BBBB. nu ajung mâine banii. Asta vă spun sigur, că nu ajung mâine!", "N-ajung banii, pentru că nu are încredere în el. Banii nu ajung la BBBB., eu una vă spun de-acuma, că nu ştiu cum a făcut asta", "Ea ştie ce face, da’ oricum banii nu vor ajunge la BBBB., atâta pot să vă spun!" "Deci, eu o să fac în aşa fel, dacă reuşesc, să ajungă cu banii, păi, să se ajungă mai devreme", "Vi-i aduc vineri seara", "Mâine şi poimâine sunteţi acasă?" iar L. şi-a exprimat disponibilitatea de a primi folosul chiar şi în week-end:

"Sunt acasă şi sâmbătă şi duminică". Pe parcursul conversaţiei cu S., judecătorul L. a reiterat temerile de nu fi depistată, aşa cum a făcut-o şi cu prilejul discuţiei din ziua precedentă:

"Da’, dacă asta vine mâine în Bucureşti şi-mi dă banii? Mi-e să nu-mi facă vreun flagrant, băi!", "Dacă se duce la D.N.A., hm? De ce i-a promis sume aşa de mari?", "Tre’ să aveţi grijă! Aveţi grijă, că D.N.A.-u’ e în foc continuu!". La data de 18 ianuarie 2013 (vineri), în intervalul orar 22:11 - 23:22, S. a revenit la locuinţa judecătorului L., din Bucureşti, de această dată fiind însoţită de soţul ei, avocatul O., precum şi de fiul lor, în vârstă de doar 4 luni. Convorbirea purtată în acele împrejurări a fost înregistrată. Încă din partea de început a dialogului, L. s-a interesat de stadiul demersurilor discutate cu prilejul întâlnirilor anterioare:

"Ce veşti mai aveţi?", răspunsul primit fiind unul pozitiv:

"Business cu business!", "C-am venit cu veşti!", "Bune! Anu’ are!".

Avocatul O. a confirmat relatările soţiei sale, din cuprinsul întâlnirilor care au avut loc la datele de 15 şi 16 ianuarie 2013, privitor la modul în care P., avocata lui TT., a fost abordată de grefierul V.:

"Şi zice: «Eu cu N ... este şefa mea şi sunt aşa!» şi se duce sus şi coboară, în cinci minute, zice: «Da, am vorbit cu şefa. Se rezolvă. O sută pentru ea şi cincizeci pentru mine»", "La care asta zice: «Bine! Ok»".

Deoarece P. ar fi fost neîncrezătoare în promisiunile grefierului V., acesta s-a oferit să îi intermedieze o întâlnire cu judecătorul N.:

"Şi asta i-a zis «Uite, bine, şi ce poţi să faci? Cum poţi să mă convingi?» ... «Vineri, la unu, la mine aici, vii cu banii, îmi dai mie cincizeci, i-arăţi doamnei N ... din ce-ai strâns banii, şi-i dai luni dimineaţă restul de o sută» Şi asta: «Bă, ce avocatura dracu’ e aici!»". L. şi-a exprimat uimirea faţă de pretenţia grefierului, de a intermedia o întâlnire între N. şi avocatul inculpatului TT.:

"Şi cum aşa, să-i spună N. de preţ?". Cu toate asigurările primite de la grefierul V., P. a rămas sceptică faţă de realitatea unor astfel de promisiuni şi, în consecinţă, a apelat la avocatul O.:

"a venit femeia la mine! Mi-a zis ăsta: «Bă, cine e escrocul ăsta? Tu faci cu ăsta ... » Zic: «Băi, nu cunoaşte ... »". De asemenea, O. a confirmat că a dat suma de 5.000 de euro grefierului V., în vederea repartizării "aleatorii" la un anumit complet a dosarului privind recursul declarat de TT.:

"... de-asta ţi-am zis: «Băi, fata mea! Hai, cu mine, îi dăm lu’ omu’ cinci mii şi el îţi rezolvă!»", "Şi i-am zis: «Dă-i tu cu mânuţa ta»", "Şi a dat femeia trei mii cinci sute şi eu o mie cinci sute ...".

O. a mai relatat că grefierul V. ar fi lipsit de manierele din codul nescris al celor implicaţi în corupţie:

"Doamnă, dacă ştiţi cum vorbeşte de ea!", "Da. Doamnă, e nebun. I-am zis: «Mă, nu mai număra, mă, tu eşti tâmpit!»", iar L. a achiesat la aceste aprecieri, argumentând că:

"El nu le are cu elementele de cod, că nu ştie ce vremuri, el nu ...", "El e, săracu’, redus rău de tot!". Totodată, L. şi-a exprimat regretul că nu poate discuta cu colega sa despre conduita acestui grefier:

"... nu, nu pot să-i spun, pentru că N. e o prinţesă ...", "Îl foloseşte pentru tot felul de chestii. Are nevoie s-o ducă cu maşina, s-o ...", "Nu pot să-i spun N., pentru că dacă are imaginea despre el că, în sfârşit, o ajută şi nu-nţeleg de ce nu ...". Mai mult, L. a menţionat că, în cadrul discuţiei pe care a avut-o cu judecătorul N., aceasta ar fi afirmat că are cunoştinţă despre faptul că din suma de 150.000 euro, pretinsă în schimbul eliberării inculpatului TT., grefierul V. urma să încaseze 50.000 euro:

"Dar ştia N.! Ştia şi ea şi ea zice: «Pe mine nu mă interesează cât vrea el»". Referitor la folosul pe care beneficiarii intervenţiei au acceptat să îl dea, O. a precizat că respectivele persoane nu au avut încredere să remită o sumă de bani atât de mare, prin intermediul avocatului P., sens în care a dezvăluit că aceasta i-ar fi spus:

"N-am treabă! Eu sunt angajata lui TT. de patru ani de zile, îmi dă o mie cinci sute de euro pe lună, mă duc de zece ori la ... la grefă ...", "A zis: « BBBBBBBBBBBBB., mergi tu, să-ţi dea ţie banii, că mie nu mi-i dă!»". De asemenea, avocatul O. a menţionat că a primit suma de 60.000 euro de la U., fratele inculpatului TT.:

"... eu am fost plecat astăzi cu ea la frati-su. Frati-su mie mi-a dat banii în mână, zice: «Pe cât vii? Bă, BBBBBBBBBBBBB., data trecută a fost cincizeci», «Deoarece e încurcătură acum, acum îmi pui frumos şaizeci, că e munca mea. Că banii ăia i-am dat eu, cu avocata, din buzunare, ăia cinci mii» Şi i-am zis: «Bă, uite ... Omu’ atât, după noi trăieşte ... » Şi rugămintea lui ştiţi care este? Obligarea de a nu părăsi ţara, ca să vină la procese şi atât! ".

În legătură cu suma de 60.000 euro pe care a primit-o în circumstanţele prezentat mai sus, O. a specificat că a scăzut din ea cei 5.000 de euro pe care i-a dat anterior "din buzunare" grefierului V. şi a remis judecătorului L. suma de 45.000 euro, rezultând că a hotărât să păstreze pentru sine diferenţa de 10.000 euro:

"Acuma am luat ... am luat şaizeci, v-am adus patruş’cinci". Totodată, L. a primit de la S. indicaţia de a transmite, mai departe, către N., faptul că banii nu vor fi daţi pe altă "filieră":

"Să spuneţi că numai prin dumneavoastră ajung, ăştia". O. a mai relatat că grefierul V. ar fi încercat să o convingă pe avocata P., cu privire la faptul că doar prin intermediul său putea fi influenţată decizia judecătorilor:

"şi a zis că: «AAAAAAAAAAAAA. nu-ţi face nimic! Că AAAAAAAAAAAAA. nu are cum, n-o cunoaşte pe N. »". L. a reiterat ideea avansată şi la data de 16 ianuarie 2013, în sensul că nu trebuia să mai existe "filiera" V.:

"Trebuia să fie fermă şi să nu intre în discuţie cu ... arhivar".

Discuţia cu soţii AAAAAAAAAAAAA. a dobândit accente critice, în momentul în care interlocutorii au analizat comportamentul judecătorului N., L. a apreciat că "A fost aiurea să ia N. jumătatea ta, fiindcă şi l-a pus pe completu’ ei", iar O. a găsit o explicaţie pentru aceasta:

"De fomistă! Că nu, eu din ce ştiu e distrusă cu banii, mie îmi plac ...". În final, judecătorul L. a găsit şi "partea bună" a comportamentului colegei sale, gândindu-se că nu va refuza suma de bani pe care urma să o primească:

"E cheltuitoare şi nu cred că o să ...". Discuţia dintre judecătorul L. şi soţii S. şi O. abundă în referiri la diverşi judecători, avocaţi şi intermediari implicaţi în acte de corupţie, cei trei interlocutori au schimbat informaţii despre cine şi cu cine "lucrează", dar şi despre judecători care ar fi "prea tâmpiţi" ca "să facă" bani, accentele filozofice ale conversaţiei fiind axate pe aceea că cei care dau şi primesc mită nu fac altceva decât "să mănânce o pâine". Din discuţia purtată în mediul ambiental, cu prilejul întâlnirii pe care a avut-o la locuinţa sa cu S., în seara zilei de 20 ianuarie 2013 (duminică), în intervalul orar 18:55 - 19:31, L. a reiterat că, în schimbul sumei primite de 45.000 euro, va pronunţa o soluţie de eliberare din arest preventiv a inculpatului TT.

Astfel, S. a reconfirmat faptul că "S-au luat şaizeci", însă, din cele sugerate de L. a reieşit necesitatea de a fi oferită o sumă de bani şi pentru judecătorul GGG., în calitate de membru al completului de recurs, care urma să judece la termenul din 21 ianuarie 2013 dosarul inculpatului TT.

Fiind pusă în faţa acestei situaţii, S. a abordat-o în termeni de acceptare:

"... zece mii lu’ asta, lui GGG. şi m-am gândit ca să rămână şi ...", "Păi, bun, şi să, să spunem că vă mai aduc eu zece mii pentru Ioana, să-i daţi. E OK?", "Îi dăm zece mii ... nu e de ajuns?".

Judecătorul L. a dat curs ofertei primite, susţinând că banii vor ajunge la colega sa, GGG.:

"Să-i mai dau de aici. O să-i spun: « N., uite ia de aici cât crezi tu! Dă-i CCCCCCCCCCCCC. »". Se pare că un asemenea demers persuasiv asupra colegelor sale de complet a fost deja pus la cale de L., care şi-a exprimat chiar şi disponibilitatea unei renunţări personale la partea de folos care i se cuvenea:

"Dacă ea nu vrea şi nu vrea şi după asta, îi spun: «Uite, suma rămâne aici. Împărţiţi voi!» Îi dau ei mai mult, numai să vrea! Şi împart eu cu ... mai puţin". Totodată, a precizat că în ziua următoare va restitui banii primiţi, în cazul în care colegele sale nu vor accepta oferta de corupere primită, ocazie cu care a reamintit ce sumă de bani ar fi trebuit să returneze:

"... păi, dacă nu s-o putea, vino mâine şi ţi-i dau şi oricum ... să iau diferenţa să-i spun ei. Că-s în total cincizeci şi cinci", "Nu, fată, că ea mâine i-ar lua. A zis să-i dau după soluţie. Ea ştie că sunt banii la mine şi noi i-am luat".

S. a liniştit-o pe L. cu privire la faptul că suma de 10.000 euro nu va fi voluminoasă, cum, de altfel, nu fusese nici cea de 45.000 euro:

"Păi, tot cu d-ăştia mari vin. Doar n-oi veni cu sacoşa de bani? Vă daţi seama!". În vederea înmânării sumei de 10.000 euro, destinată judecătorului GGG., S. şi L. au stabilit să se întâlnească a doua zi, 21 ianuarie 2013, ora 09:30, în spatele Tribunalului Bucureşti, pe strada pe care se află LLL., în apropierea Administraţiei Financiare:

"Ne vedem, nu vorbim nimic, o iau înainte şi o cotesc undeva unde-i puţină lume, aveţi geanta pregătită, i-am aruncat şi ... Să ştiţi că sunt tot mari, aşa, ca să nu ...". În schimbul sumei de 55.000 de euro, S. a subliniat că trebuie dată o soluţie "Să nu bată la ochi!", adică "Şi daţi-i obligarea de a nu părăsi ţara". Tangenţial discuţiilor mai sus menţionate, L. i-a relatat interlocutoarei sale faptul că grefierul V. l-a denigrat pe avocatul O. în faţa colegei sale N.:

"Mi l-a descris în nişte culori, parcă era din mafia siciliană ...", "Deci, o să-i facă o publicitate negativă, ascultă-mă! Nici nu ştiu, nici nu ştiu cum să fac, să mă creadă pe mine!". S. a reiterat faptul că fratele lui TT. nu ar fi avut încredere să dea banii altei persoane decât avocatului O.:

"Deci, v-am spus, ea n-a văzut niciodată banii. Pentru că frac’su lu’ ăsta, n-are niciodată încredere să-i dea lu’ asta banii pe mână. BBBBBBBBBBBBB. e omu’ lui, v-am spus! Deci, BBBBBBBBBBBBB. a pus mâna pe bani. Banii n-au fost niciodată la ea în mână. Ea n-a avut niciodată fizic suma de bani".

De asemenea, pe parcursul conversaţiei, a reieşit disponibilitatea judecătorului L. de a soluţiona favorabil, în sensul dorit de soţii AAAAAAAAAAAAA., şi alte cauze penale, care i-ar fi repartizate în acelaşi mod "aleatoriu", în discuţie fiind particularizate numele unora dintre părţi.

În contextul expus mai sus, S. a relatat şi despre anularea condamnării definitive a lui TT. la pedeapsa de 7 ani închisoare:

"Că spuneau ăia de la Curte că ei au mai rezolvat într-un alt dosar. Sunt cercetate cu dosaru’ la D.N.A ...", L. a fost la curent cu această situaţie:

"Sunt nişte infracţiuni, decât! Şi s-a disjuns pentru altele", "Şi s-a disjuns pentru altceva, pentru trafic de influenţă. Deci, gândeşte-te că sunt ă ... în continuare în evidenţă." L. a manifestat o atitudine înţelegătoare pentru colega sa GGG., care ar fi mai "fricoasă", explicându-i interlocutoarei sale S. că "Tu ... tu să fii în meseria asta, ştii cum ai fi de fricoasă?", "Şi eu eram la fel. Până să cunosc ...", "Care sunt adevăratele ...", "... realităţi. Şi până să citesc foarte multe dosare. Exact ca medicii care-şi găsesc boli ...", "Şi mai ales că D.N.A.-u’ e cu ochii pe ... toţi.".

În dimineaţa zilei de 21 ianuarie 2013 (luni), ora 09:32, L. s-a întâlnit cu S., întocmai celor stabilite în seara precedentă, ocazie cu care a primit şi suma de 10.000 euro, promisă pentru exercitarea influenţei asupra judecătorului GGG. După întâlnire, L., a manifestat precauţii specifice celor care cred că sunt urmăriţi, s-a deplasat într-o parcare aflată în imediata apropiere, urcându-se în autoturismul în care a aşteptat soţul său, BBBBBBB., timp de aproximativ un minut. În continuare, L. s-a despărţit de soţul său care a plecat la volanul autoturismului personal, iar judecătoarea a intrat în incinta Tribunalului Bucureşti, în şedinţa în care urma să fie judecat şi recursul formulat de TT. Cu privire la întâlnirea ultima menţionată a fost întocmit procesul-verbal de supraveghere operativă şi planşele foto ataşate la dosarul cauzei, reprezentând principalele momente operative înregistrate video.

În aceeaşi zi, la ora 09:59:47, L. a luat legătura telefonic cu soţul său, BBBBBBB., pentru a-i comunica, în mod codat, eşecul demersului de punere în libertate a lui TT.:

"Vezi, că n-am mai stat să plătesc impozitu’ la Administraţia Financiară, că a fost coadă...", "Lunea e prea aglomerat, trebuie să găsim o altă zi". Soţul judecătoarei a liniştit-o:

"Lasă, vedem noi când! Asta e!", iar L. a fost de acord:

"Da, asta e." La dosarul cauzei a fost ataşat şi procesul-verbal privind situaţia juridică a Dosarului nr. x/2010/a13, în care la data de 21 ianuarie 2013 a fost respins recursul formulat de TT.

În seara zilei de 21 ianuarie 2013, L. i-a restituit, la locuinţa sa, avocatului O. suma de 55.000 euro, dialogul fiind înregistrat audio. Cu prilejul acestei întâlniri, judecătorul L. a oferit mai multe explicaţii pentru faptul că şi-a onorat promisiunea, de a soluţiona în mod favorabil recursul formulat de TT. Astfel, o primă explicaţie a fost aceea că judecătorul N. ar fi fost "atenţionată" de un avocat MMM., cu privire la faptul că în penitenciar exista deja zvonul că TT. va fi eliberat şi că ar fi bine "să aibă grijă".Pe de altă parte, colegele de complet, în persoanele judecătorilor N. şi GGG., ar fi fost nemulţumite de cuantumul sumei oferite prin intermediul soţilor AAAAAAAAAAAAA., în condiţiile în care oferta primită prin intermediul grefierului V. a fost net superioară:

"În mintea ei a fost suma de o sută de mii. O sută de mii ăia trebuiau să ajungă la ea ...", plasând pe acest palier şi activităţile de denigrare exercitate de grefier:

"A fost manevra lu’ BBBB., că a fost el exclus!". O altă motivaţie a fost identificată de O.:

"A crezut că aţi luat dumneavoastră, poate mai mult, ce-o fi zis ...", iar L. a acceptat-o ca fiind posibilă:

"O fi zis că aia-i suma şi că eu mi-am tras dreptu’.", în acelaşi context, L. a încercat să o convingă pe N. că nu a fost reală o atare situaţie:

"N., e ... pe toată suma, că cercul e închis şi nu se ştie când ne cunoaştem unii cu alţii ...", "Şi se află! Deci, eu ştiu ... eu asta am învăţat-o de ... de când eram cu UUU. Făcea: «Sor’mea, ascultă-mă! Că se va afla mai devreme sau mai târziu. E bine să fii corect!»".

În final, L. a relatat că judecătorului N. i-a fost frică să primească suma de bani oferită, cu titlu de mită, pentru eliberarea inculpatului TT., deoarece ar fi a avut coşmaruri:

"Şi N.: «Nu şi nu» şi că ea a visat urât azi’noapte şi că se ştie în penitenciar şi că-i e frică. Numai aşa o ţinea!", "I-am şi arătat banii de dimineaţă". În urma eşecului înregistrat, avocatul O. a afirmat că P. a intenţionat să îi ceară grefierului V. restituirea sumei de 5.000 de euro:

"În contextu’ în care femeia asta mâine vrea să-i ceară banii! A zis că-l bate în tribunal. Că i-a dat cinci mii de euro. Eu i-am dat, din buzunaru’ meu, o mie jumate’ şi ea trei mii cinci sute". L. şi-a manifestat, la rândul său, indignarea şi supărarea faţă de situaţia creată:

"... oricine ar veni să mă mai roage şi pentru orice dosar, vreau să mă liniştesc, că mă îmbolnăvesc de inimă!", "Prin ce-am trecut astăzi ... am crezut că mor şi înviez a doua zi ...", "Am terminat, dar nu mai vorbesc cu ea", "Şi mai avea o chestie la Curte şi i-am spus: «Gata!» Că şi mie mi-e frică dincolo. Că «De ce?», «Păi, de-aia!», Că ea prin mine se duce la Curte". Cu toate acestea, a ţinut să îl asigure pe interlocutor că, în privinţa lui şi a soţiei sale, S., va face totuşi o excepţie de la măsurile de protecţie pe care a hotărât să şi le ia, însă a cerut să i se acorde un răgaz:

"Pe voi vă primesc, amânaţi-i, lăsaţi-mă o lună, două".

În final, judecătorul L. a subliniat că eşecul a fost oarecum previzibil, în condiţiile în care s-au suprapus două "filiere", situaţie care contravine unor principii fundamentale de acţiune, respectate cu sfinţenie de către magistraţii corupţi:

"Cu cât ştiu mai mulţi, cu atât iese un fâs! Eu ştiu de la fetele astea de la Curte. În momentul în care au venit două pile, nu servesc niciuna".

Pe fondul acestor dezvăluiri, L. a accentuat că regretul său cu privire la neputinţa de a fi onorat promisiunea admiterii recursului este cu atât mai mare cu cât "Şi mergea, mergea ... motivat aşa de mişto ăsta ...", "Mergea pe termen rezonabil, mergea ...", iar avocatul O. a afirmat că soluţia ar fi putut fi dată şi de un judecător care nu ar fi primit mită:

"E de pus liber, din picioare, ăsta! Ăsta e de pus liber la un complet fără nimic". Cu ocazia restituirii sumei de 55.000 euro, L. a întrebat dacă trebuie să ambaleze banii, pentru a-i proteja de ploaie:

"Pe ploaia asta ... ţi-i pun într-o pungă?", răspunsul avocatului fiind unul negativ:

"Nu. Daţi-mi, că mi-am luat oricum. Că sunt mari, toţi". Cu acest ultim prilej, judecătoarea a subliniat că restituie banii în integralitatea lor, în bancnotele în care i-a primit:

"Să ştii că i-am avut la mine şi i-am adus", "Da, d-alea de-o sută ...".

Din declaraţiile inculpatului U. a reieşit că, în cursul lunii ianuarie 2013, a reluat demersurile de obţinere a eliberării fratelui său, TT., din arest preventiv, sens în care a discutat cu avocaţii P. şi O. Avocatul O. a pretins suma de 150.000 euro, în condiţiile în care a susţinut că va interveni pe lângă judecătorul L. de la Tribunalul Bucureşti, pentru a pronunţa o soluţie de punere în libertate a inculpatului TT. La un moment dat, anterior datei de 18 ianuarie 2013, avocatul P. a solicitat şi a primit 5.000 de euro de la U., invocând că a trebuit să dea acea sumă de bani unui grefier de la Tribunalul Bucureşti, pentru asigurarea "dirijării" dosarului inculpatului TT. la completul din care a făcut parte judecătorul L.

P. a pretins că a pus de la ea 3.500 euro, iar diferenţa de 1.500 euro a fost pusă de O., urmând să-i restituie acestuia din urmă suma de 1.500 euro. În cursul lunii ianuarie 2013, U. s-a întâlnit la un moment dat cu P. şi cu C. la o benzinărie situată pe autostrada A1, ocazie cu care sus-numita i-a arătat nişte înscrisuri din care a rezultat că dosarul fratelui său fusese repartizat la completul din care a făcut parte judecătorul L., acest aspect reprezentând o confirmare a susţinerilor avocatului O., în sensul că a putut interveni pe lângă acel judecător pentru a obţine punerea în libertate a fratelui său, precum şi un aspect care ar fi trebuit să îl convingă să îi dea mita de 150.000 euro.

În ziua de 18 ianuarie 2013 inculpatul s-a întâlnit într-un restaurant chinezesc din Craiova cu avocaţii P. şi O., pentru a remite suma de 150.000 euro. Cu prilejul acelei întâlniri, O. a confirmat faptul că suma de 5.000 euro a fost dată unui grefier pentru "dirijarea" dosarului, stabilind, de comun acord, că aceşti bani trebuie scăzuţi din suma de 150.000 euro, astfel încât avocatul trebuia să mai primească doar suma de 145.000 euro. Inculpatul l-a trimis pe şoferul său, MMMMMM., pentru a-i aduce geanta în care avea banii din portbagajul autoturismului său în restaurantul respectiv, i-a arătat banii avocatului O.

însă acesta a refuzat să primească suma de 145.000 euro, considerând că nu a fost prudent ca banii să fie remişi într-un local public. În consecinţă, s-au deplasat în parcarea complexului comercial x de la ieşirea din municipiul Craiova, U. a reţinut suma de 5.000 de euro din suma de 150.000 euro pe care a avut-o pregătită, astfel încât i-a înmânat 145.000 euro avocatului O., în prezenţa inculpatei P. şi a inculpatului C. O. a afirmat că era în relaţii de prietenie foarte bune, atât el, cât şi soţia sa, cu judecătorul L.

Pentru că inculpatul U. şi-a exprimat rezerva în a-l crede atunci când a făcut aceste afirmaţii, O. i-a cerut să vină în Bucureşti peste două zile, care însemna o zi de duminică (20 ianuarie 2013), în condiţiile în care în ziua de luni care urma (21 ianuarie 2013) a fost stabilit termen pentru judecarea recursului în dosarul fratelui său. Avocatul a menţionat că în acea zi de duminică o va trimite pe soţia sa la judecătorul L. pentru a obţine confirmarea că exista siguranţa în procent de sută la sută că le va facilita obţinerea acelei soluţii favorabile.

De altfel, şi P. a întărit aceste susţineri ale avocatului O. În cadrul aceleiaşi întâlniri din 18 ianuarie 2013, O. a încercat să mărească suma de bani pretinsă pentru facilitarea eliberării din arest preventiv a inculpatului TT., cu încă 50.000 euro, propunere care nu a fost acceptată de U. În ceea ce priveşte provenienţa sumei de 150.000 euro, inculpatul a susţinut că 27.000 euro i-a primit de la XXXXX., prin CCCCCCC. iar diferenţa de bani a rezultat din vânzarea mai multor bunuri (300 monede de aur, inscripţionate DDDDDDD., un autoturism marca x şi un autoturism marca x).

Conform celor stabilite, în ziua de 20 ianuarie 2013, inculpatul s-a întâlnit la un restaurant din Bucureşti, Parcul Herăstrău, cu P., C., O. şi S. La un moment dat, O. a afirmat că soţia sa va pleca de la restaurant pentru a se duce la locuinţa doamnei judecător L. şi să obţină de la aceasta confirmarea că era siguranţă de sută la sută că va pronunţa o soluţie de punere în libertate a inculpatului TT., cu ocazia judecării recursului la tribunal. S. a lipsit de la restaurant 3 - 4 ore, şi, după ce a revenit la restaurant, a vorbit mai întâi cu O., iar, ulterior, acesta le-a spus tuturor celor care erau de faţă că soţia sa a primit de la doamna judecător L. asigurări că totul era în regulă şi că TT. va fi pus în libertate.

Inculpatul U. a stabilit cu P. şi O. să s-a mai întâlnit şi în dimineaţa zilei de 21 ianuarie 2013 (luni) la hotelul EEEEEEE., situat în apropierea sediului Tribunalului Bucureşti. S-a prezentat doar inculpata P. care i-a transmis, din partea avocatului O., că acesta nu poate veni la întâlnire, având treburi urgente, şi că ar mai fi nevoie de încă 10.000 euro, în acelaşi scop în care fusese dată şi suma de 145.000 euro, propunere cu care inculpatul nu a fost de acord. În cursul aceleiaşi zile, 21 ianuarie 2013, P. l-a anunţat că recursul declarat de TT. a fost respins de Tribunalul Bucureşti şi că nu a reuşit să îl contacteze telefonic pe avocatul O.

Împreună cu P. şi C., inculpatul U. s-a deplasat la locuinţa avocatului unde au găsit-o pe inculpata S. Aceasta din urmă a vorbit la telefon cu soţul ei şi le-a transmis că avocatul va restitui banii în aceeaşi zi, la ora 21:00, la hotelul EEEEEEE. În jurul orei 21:30, în prezenţa inculpatei P. şi a inculpatului C., avocatul O. i-a restituit suma de 145.000 euro. Inculpatul a remis punga cu bani şoferului său, MMMMMM., pentru a o duce la autoturismul cu care venise. Inculpatul V. a declarat că, în cursul lunii decembrie 2012, înaintea sărbătorii de Crăciun, a fost căutat la birou de către avocatul O., care i-a spus că s-a săturat să tot facă intervenţii pentru punerea în libertate a inculpatului TT.

şi că se va judeca un nou recurs privitor la măsura arestării preventive la Tribunalul Bucureşti, în cursul lunii ianuarie 2013. A adăugat că îi va da 5.000 euro dacă va aranja ca în luna ianuarie 2013 dosarul în care trebuia declarat recursul să ajungă la secţia a II-a penală şi să fie, totodată, repartizat la completul doamnei L. În aceleaşi împrejurări i-a dat şi un parfum pe care l-a considerat ca un cadou, ce nu a avut legătură cu aranjamentul pe care l-a dorit în privinţa acelui dosar. I-a spus avocatului O. că-şi va da tot interesul pentru a face în aşa fel încât dosarul să fie repartizat la completul de judecată pe care l-a solicitat.

Avocatul a promis că îl va anunţa, în cursul lunii ianuarie 2013, când se va judeca la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti cererea de liberare sau când instanţa s-a pronunţat pe menţinerea arestării preventive faţă de TT. Într-adevăr, în luna ianuarie 2013, O. l-a anunţat că instanţa de fond s-a pronunţat în dosarul inculpatului TT., în sensul menţinerii stării de arest preventiv a acestuia şi că inculpatul va declara recurs în ziua următoare. I-a reamintit că a dorit ca el să-i asigure repartizarea dosarului la completul doamnei L.

şi a promis din nou că îi va da cei 5.000 euro, în schimbul acestui serviciu. Întrucât, secţia I penală a fost de serviciu în acea zi, inculpatul a vorbit cu grefiera NN. şi a rugat-o să facă în aşa fel încât dosarul respectiv să fie repartizat la secţia a II-a penală. O asemenea rugăminte însemna implicit şi promisiunea că îi voi da o anumită mită, care, potrivit obiceiului, era cam de 500 RON, însă, de această dată, i-a precizat grefierei NN. că îi va da 250 euro. Această grefieră a făcut în aşa fel încât dosarul inculpatului TT. a fost repartizat la secţia a II-a penală.

În aceeaşi zi, s-a întâlnit în sediul Tribunalului Bucureşti cu O. care a fost însoţit de P., pe care i-a prezentat-o ca fiind avocata inculpatului. Grefierul V. a cunoscut-o doar din vedere până în acel moment. Avocatul O. a aflat deja că dosarul a fost repartizat la secţia a II-a penală, fiind posibil să-l fi anunţat telefonic chiar V. A mers împreună cu O. şi P. într-un loc situat la parterul clădirii, pe casa scărilor, în apropierea intrării din spate, unde O., în prezenţa sus-numitei, i-a dat suma de 1.500 euro. Grefierul i-am reproşat că-i promisese 5.000 euro, iar el a spus că diferenţa de 3.500 euro îi va fi adusă de P., în ziua următoare.

De asemenea, O. i-a cerut să continue demersurile şi să vorbească cu N. ca dosarul respectiv să fie repartizat la completul doamnei L., aşa cum ia cerut şi anterior. S-a întâmplat în acel moment ca O. să plece, astfel că a rămas pentru câteva minute numai cu P. Aceasta s-a destăinuit, afirmând că i-a dat încă de la sfârşitul anului 2012 suma de 150.000 euro avocatului O. pentru a obţine prin intervenţii la judecători punerea în libertate a inculpatului TT., însă O. nu numai că nu a rezolvat problema, ci i-a restituit mai puţin cu 62.000 euro, cu privire la care a susţinut că i-a folosit pentru demersurile întreprinse.

Avocatul P. a mai menţionat că nu mai are încredere în O. şi nu mai vrea să continue cu acesta intervenţiile pe lângă judecători şi l-a întrebat dacă se poate bizui pe el în acest scop, pentru că ştia că trebuia să meargă la preşedintele N., pentru a aranja ca dosarul să fie repartizat la completul doamnei L. Grefierul i-a răspuns că va discuta acest aspect cu N. şi a întrebat-o ce sumă de bani a fost dispusă să dea ca mită. P. a răspuns că îi va da ca mită suma de 150.000 euro. I-a cerut să aştepte câteva minute, pentru că va merge să discute cu preşedintele N. şi să afle dacă acesta era de acord.

S-a deplasat în biroul judecătorului N., cu care discutase înainte doar pentru aranjarea repartizării dosarului la completul doamnei L. şi ea a fost de acord. I-am remis judecătorului N. cei 1.500 euro pe care ia primit de la O. şi, totodată, i-a relatat că avocata inculpatului TT. a fost de acord să dea ca mită pentru punerea în libertate a acestuia suma de 100.000 euro (i-a precizat doar această sumă de bani şi nu 150.000 euro cât i se oferise în realitate, pentru că se hotărâse să păstreze el diferenţa de 50.000 euro). N. s-a gândit câteva secunde, după care i-a spus că este de acord şi a repartizat de faţă cu V. acel dosar la completul din care a făcut parte ea, L.

şi GGG. După aceea, a revenit în locul în care îl aştepta P., căreia i-a relatat că judecătorul N. a fost de acord cu suma de bani promisă şi că a repartizat dosarul la completul din care urma să facă parte ea şi L. În momentele imediat următoare, a venit în acelaşi loc şi O., căruia i-a spus doar că respectivul dosar a fost repartizat la completul doamnei L., însă i-a ascuns tot ceea ce discutase cu P., privitor la oferirea ca mită a sumei de 150.000 euro. În ziua următoare, a fost căutat la birou de P., cu care a mers în acelaşi loc de pe casa scărilor, unde a primit diferenţa de 3.500 euro, care a reprezentat ceea ce i se promisese pentru facilitarea repartizării respectivului dosar.

Au stabilit să se reîntâlnească în ziua de vineri care urma, în jurul orei 12:00 - 13:00, pentru a-i aduce cei 150.000 euro promişi. Potrivit celor convenite cu P., trebuia ca O. să nu ştie absolut nimic despre faptul că mita urma să-i fie dată grefierului pentru a ajunge la judecător şi pe avocat să-l plimbe cu vorba. În ziua care a urmat, s-a întâlnit în sediul Tribunalului Bucureşti cu O., care i-a reproşat că ar fi aflat că a stabilit în ziua anterioară cu P. ca aceasta să-i dea grefierului mita pentru judecători şi, astfel, el să fie exclus din combinaţie.

V. a negat acest lucru şi i-a spus că primise de la P. doar acea diferenţă de 3.500 euro şi că nu a discutat nimic altceva cu ea. Deşi a părut că l-a crezut, O. i-a atras atenţia să aibă grijă ce face, pentru că îl poate băga la puşcărie şi i-a interzis să se mai întâlnească şi să mai vorbească cu P. După câteva minute, s-a întâlnit pe hol şi cu judecătorul L., căreia i-a spus că dosarul inculpatului TT. a fost repartizat la completul în care urma să intre ea şi N. De asemenea, i-a relatat şi că a stabilit cu P. să îi dea suma de 150.000 euro, din care 100.000 euro pentru ea şi pentru N. Practic, i-a relatat tot ceea ce se întâmplase şi i-a spus şi adevărul cu privire la suma reală de bani care îi fusese promisă ca mită, precum şi că P. i-a cerut să-l excludă din combinaţie pe O., precizându-i şi motivele pe care i le adusese la cunoştinţă.

Chiar a întrebat-o pe L. cum să procedeze şi dacă era bine să primească banii de la P., pentru că i-a fost frică de ameninţările pe care i le adresase O. Judecătorul L. i-a indicat să ia banii de la P. şi, în acest mod, să-l excludă din combinaţie pe O. Când a auzit că pentru judecători a fost destinată suma de 100.000 euro, L. şi-a exprimat temerea că doamna N. nu va recunoaşte faţă de ea că a primit acea sumă şi că va susţine că ar fi primit doar 70.000 - 80.000 euro, situaţie în care, după ce s-ar fi împărţit în mod egal banii, ea ar fi nedreptăţită la împărţire.

V. i-a propus judecătorului L. să-i ducă ei cei 100.000 euro pe care urma să-i primească, însă aceasta nu a fost de acord, spunând că trebuia procedat aşa cum s-a stabilit cu N. Faţă de acea situaţie, fiind încurcat de temerile doamnei L. că ar putea fi nedreptăţită la împărţirea banilor, grefierul i-a promis că, dacă va primi de la N. mai puţin de 50.000 euro, îi va da el diferenţa până la concurenţa acestei sume, din cei 50.000 euro care urmau să-mi revină lui. După încă o zi, s-a întâlnit întâmplător pe holurile tribunalului cu O., care i-a sugerat din nou că ar avea cunoştinţă despre înţelegerea pe care a avut-o cu P. şi, deşi grefierul a negat, avocatul i-a cerut să-i restituie suma de 1.500 euro remisă în zilele anterioare.

Avocatul a continuat reproşurile, afirmând că-i fură clienţii. După încă o zi, s-a întâlnit, tot întâmplător, cu O., care i-a spus că "vezi că mâine îţi vine cu banii, 150.000 euro," referindu-se astfel la banii pe care a convenit să-i primească de la P. S-a eschivat din nou să discute acel subiect şi i-a replicat în glumă că ar putea să fie şi el prezent când va primi acei bani. În ziua de vineri care a urmat, nu a mai fost căutat sau contactat în vreun fel de P. După ce a trecut de ora 13:00, s-a întâmplat să meargă în biroul judecătorului N. pentru a lua nişte dosare, iar aceasta l-a întrebat dacă primise cei 100.000 euro, răspunsul grefierului fiind negativ.

Inculpatul a precizat că, în acele împrejurări, în care a stabilit cu P. să îi aducă mita de 150.000 euro, în împrejurările relatate mai sus, preşedintele secţiei a II-a penale i-a spus că trebuia să ducă cei 100.000 euro care au fost pentru ea şi L. la mama sa, care locuieşte în Bucureşti, în cartierul Drumul Taberei, adresă cunoscută de V. deoarece, în vara anului 2012, la solicitarea judecătorului N., a luat-o de acasă pe mama sa şi pe fiica sa şi le-a dus cu autoturismul său la Câmpulung Muscel, jud. Argeş.

Termenul la care s-a judecat recursul în acel dosar a fost în ziua de luni care a urmat iar soluţia a fost una de respingere a recursului declarat de TT., astfel că acesta a rămas în stare de arest preventiv. În dimineaţa zilei următoare, grefierul i-a văzut pe O. şi P., intrând în arhiva secţiei a II-a penale, situată vis-a-vis de biroul grefierului V. În acel moment, şi-a dat seama că P. a fost neserioasă cu el şi a hotărât să continue demersurile împreună cu O., însă nu a intrat în discuţie cu ei. După alte câteva zile, fiind în biroul doamnei N., aceasta l-a scos pe hol şi i-a zis că P. ar fi fost la ea acasă şi i-ar fi spus că i-a dat lui 5.000 euro, care ar fi trebuit să ajungă la ea, precum şi că avocata i-a relatat înţelegerea cu grefierul, în sensul că suma promisă a fost de 150.000 euro, şi nu doar 100.000 euro, cum îi spusese el. V. a recunoscut că ceea ce i-a spus a fost adevărat, însă i-a precizat că cei 5.000 euro au fost daţi pentru facilitarea repartizării dosarului, sumă din care grefierul a înţeles să-i dea 1.500 euro şi să-şi păstreze diferenţa de 3.500 euro. În aceleaşi împrejurări sau ulterior acestei discuţii, N. l-a avertizat că a aflat că P. s-ar fi dus la Direcţia Naţională Anticorupţie pentru a face plângere cu privire la suma de 5.000 euro. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de la filele x, volumul 1, a rezultat că răspunsul afirmativ al inculpatului V. la întrebarea "În luna ianuarie 2013 te-ai înţeles cu judecătoarea N. să împărţiţi o sumă de bani pe care ar fi trebuit să o primiţi pentru punerea în libertate a inculpatului TT.?" nu a provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Inculpatul O. a relatat că i-a promis grefierului V. suma de 5.000 euro, în schimbul "dirijării" Dosarului nr. x/2010, privind pe inculpatul TT., cu prilejul judecării recursului din luna ianuarie 2013, la completul din care a făcut parte judecătorul L., de la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti. În ziua în care dosarul penal anterior menţionat a fost primit la Tribunalul Bucureşti (14 ianuarie 2013), avocatul a fost contactat telefonic de V. care i-a solicitat să se prezinte la sediul instanţei. O. s-a deplasat la biroul grefierului împreună cu P., ocazie cu care i-a remis inculpatului V. suma de 1.500 euro, urmând ca diferenţa de 3.500 euro să o primească a doua zi de la P. Grefierul a primit şi a numărat suma de 1.500 euro în zona scărilor din apropierea biroului său, după care le-a cerut avocaţilor O. şi P. să îl aştepte până când va intra în posesia unui înscris din care a rezultat situaţia repartizării dosarului. După un interval de 10-15 minute, grefierul a revenit cu două înscrisuri tehnoredactate, unul reprezentând planificarea judecătorilor în şedinţele de judecată din luna ianuarie 2013, iar, cel de-al doilea, a fost o listă cu şedinţele din săptămâna 14-18 ianuarie 2013, din care a reieşit că au fost stabilite complete de recurs în zilele de marţi, miercuri şi joi.

O., în prezenţa avocatului P., i-a solicitat grefierului V. ca dosarul să fie repartizat la completul de joi, din care a făcut parte judecătorul L. V. a susţinut că trebuie să vorbească cu preşedintele secţiei a II-a penale, N., pentru a da curs solicitării avocatului. În ziua următoare, 15 ianuarie 2013, în spatele sediului Tribunalului Bucureşti, O. s-a întâlnit cu P. şi a aflat de la aceasta că i-a dat şi diferenţa de 3.500 euro grefierului V.

Totodată, avocatul P. i-a relatat că a avut o discuţie cu acelaşi grefier, acesta din urmă susţinând că numai prin el se putea "rezolva" problema eliberării inculpatului TT. din arest preventiv. În schimbul pronunţării hotărârii judecătoreşti promise, V. ar fi impus ca până vineri (18 ianuarie 2013) să primească suma de 150.000 euro, din care intenţiona să îşi oprească suma de 50.000 euro iar diferenţa de 100.000 euro urma să îi revină judecătorului N., care asigura, în schimbul banilor, pronunţarea de către judecătorii din complet a soluţiei de punere în libertate a inculpatului TT.

P. a primit de la grefierul V., ca o garanţie a seriozităţii ofertei sale, propunerea de a-i aranja o întâlnire cu judecătorul N. în ziua de vineri, 18 ianuarie 2013. Avocatul O. şi-a exprimat neîncrederea în veridicitatea susţinerilor grefierului V. La data de 18 ianuarie 2013 (vineri) avocatul s-a deplasat în municipiul Craiova împreună cu P. şi C., la un restaurant chinezesc, unde s-au întâlnit cu inculpatul U. Acesta din urmă i-a cerut şoferului său, MMMMMM., să îi aducă de la autoturism o geantă în care avea suma de 150.000 euro, din care a reţinut suma de 5.000 euro, avansată avocatului P., cu prilejul "dirijării" dosarului de către grefierul V.

Avocatul nu a primit banii în acel restaurant, ci în parcarea complexului comercial x, situat la ieşirea din mun. Craiova, în prezenţa inculpatei P. şi a inculpatului C. Cu prilejul discuţiei din restaurantul chinezesc, U. i-a cerut avocatului O. o garanţie a faptului că avea posibilitatea să intervină pe lângă judecătorii care vor soluţiona dosarul fratelui său. În cele din urmă au convenit că singura garanţie care putea să fie acordată era că, în cazul în care nu s-ar fi "rezolvat" problema dosarului inculpatului TT., suma de 145.000 euro trebuia restituită integral inculpatului U.

În continuare, P., C. şi O. au revenit în Bucureşti, la locuinţa soţilor AAAAAAAAAAAAA., unde, în prezenţa inculpatei S., a fost numărată suma de bani primită. P. şi C. au primit suma de 28.500 euro, adică 30.000 euro din care a fost scăzută suma de 1.500 euro remisă de avocatul O. grefierului V. În aceeaşi seară, inculpatul O., împreună cu soţia sa, S., şi fiul lor cel mic, s-au deplasat la locuinţa judecătorului L., pentru a-i remite suma de 45.000 euro. Cu prilejul primirii banilor, L. a discutat cu soţii AAAAAAAAAAAAA. despre dosarul inculpatului TT.

şi despre demersurile anterioare, din luna noiembrie 2012. Ulterior, la data de 20 ianuarie 2012, O. şi S. s-au întâlnit cu U., P. şi C. la un restaurant din parcul Herăstrău. La un moment dat, S. s-a deplasat din nou la locuinţa inculpatei L., ocazie cu care judecătorul i-a dat asigurări că va pronunţa o soluţie de punere în libertate a inculpatului TT., însă a cerut şi a altă sumă de bani, în cuantum de 10.000 euro, pentru a interveni pe lângă colega sa de complet, judecătorul GGG. La întoarcerea în restaurantul din parcul Herăstrău, S. a transmis asigurările primite de la L., în sensul soluţionării favorabile a dosarului privind pe inculpatul TT.

Deoarece recursul declarat de TT. a fost respins în Dosarul nr. x/2010, în seara de 21 ianuarie 2013, avocatul O. s-a deplasat singur la locuinţa judecătorului L., ocazie cu care aceasta i-a restituit suma de 55.000 euro, justificând că nu a putut pronunţa soluţia promisă din cauza colegei sale, judecătorul N. După ce a recuperat suma de 28.500 euro de la P. şi C., avocatul i-a restituit suma de 145.000 euro inculpatului U., la hotelul EEEEEEE., în seara zilei de 21 ianuarie 2013. Banii au fost restituiţi în prezenţa inculpatei P. şi a inculpatului C., fiind daţi de U.

şoferului său, MMMMMM. Avocatul O. a bănuit că şoferul a fost acela care a numărat banii, în autoturismul cu care venise, deoarece U. a primit în scurt timp un telefon şi a spus că totul este în regulă.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de la filele x, volumul 1, a rezultat că:

- răspunsul afirmativ al inculpatului O. la întrebarea "În luna ianuarie 2013 i-ai dat în total suma de 55.000 euro judecătoarei L. pentru punerea în libertate a lui TT.?" nu a provocat modificări specifice comportamentului simulat;

- răspunsurile afirmative ale inculpatului O. la întrebările "În ianuarie 2013 ai restituit integral suma de 144.900 euro lui U., primită anterior de la acesta pentru eliberarea lui TT.?" şi "În luna ianuarie 2013 te-ai înţeles cu P. să îi dai suma de 28.500 euro din cei 145.000 euro primiţi de la U.?" au provocat modificări specifice comportamentului simulat. Inculpata P. a declarat că, în perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, avocatul O. i-a dezvăluit că se află într-o relaţie de prietenie cu judecătorul L. de la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, şi că ar putea să intervină pe lângă acest judecător pentru a obţine o hotărâre judecătorească de punere în libertate a inculpatului TT., cu ocazia judecării recursului la încheierea de menţinere a arestării preventive.

O. a afirmat şi că trebuie să urgenteze demersurile de intervenţie deoarece N. va mai fi preşedintele secţiei a II-a penale la Tribunalul Bucureşti până în luna martie 2013. În luna ianuarie 2013, inculpata s-a deplasat la Craiova împreună cu inculpatul C., cu un autoturism marca x condus de avocatul O., unde s-au întâlnit la un restaurant chinezesc cu inculpatul U. După ce avocatul a dat asigurări că va reuşi să obţină eliberarea fratelui acestuia din arest preventiv, în schimbul banilor care urmau să fie daţi judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti, U. s-a hotărât să-i dea suma de 150.000 euro.

Cu acel prilej, U. i-a spus avocatului că este ultima dată când îi dă banii şi că speră că de această dată va "rezolva" problema. În continuare, inculpata P. a revenit în Bucureşti, cu C. şi O. şi, la locuinţa soţilor AAAAAAAAAAAAA., au constatat că U. ia înmânat avocatului întreaga sumă de bani promisă, în cuantum de 150.000 euro. În baza unei promisiuni anterioare, făcute de O., inculpata şi inculpatul C. au primit, din suma de 150.000 euro, 23.500 euro, reprezentând diferenţa dintre suma promisă de 25.000 euro şi suma de 1.500 euro remisă grefierului V. pentru "dirijarea" dosarului.

La plecarea din casa soţilor AAAAAAAAAAAAA., inculpata i-a auzit pe aceştia spunând că, în aceeaşi seară, se vor deplasa la locuinţa judecătorului L., pentru a discuta despre eliberarea inculpatului TT. Ulterior, într-o zi de duminică (20 ianuarie 2013), inculpata, împreună cu inculpatul C., s-a reîntâlnit cu soţii AAAAAAAAAAAAA. şi cu inculpatul U. într-un restaurant din parcul Herăstrău. În jurul orei 18:00, inculpata S. a plecat din restaurant, susţinând că se duce în vizită la locuinţa judecătorului L. La întoarcere, în jurul orei 20:00, S. a afirmat că s-a întâlnit cu L.

şi că aceasta i-a garantat că va pronunţa soluţia de punere în libertate a inculpatului TT. În ziua în care s-a judecat recursul declarat de TT. la Tribunalul Bucureşti (21 ianuarie 2013), inculpata a mai aflat de la O. că judecătorul L. a cerut suplimentarea mitei cu 10.000 euro. La termenul de judecată în care s-a soluţionat recursul anterior menţionat, inculpata a văzut că în compunerea completului au intrat judecătorii L., N. şi GGG. Contrar promisiunilor făcute de avocatul O., soluţia pronunţată de Tribunalul Bucureşti a fost una de respingere a recursului, astfel încât TT. a rămas arestat preventiv.

În jurul orei 16:00, inculpata l-a contactat telefonic pe avocatul O. pentru a-i transmite că U. dorea ca banii să i se restituie în aceeaşi zi, 21 ianuarie 2013. Fiind împreună cu inculpatul C., inculpata s-a întâlnit în sediul Tribunalului Bucureşti cu avocatul O., căruia i-a restituit suma de 23.500 euro pe care a primit-o anterior, provenită din suma de 150.000 euro. Deoarece O. întârzia cu restituirea banilor, susţinând că trebuie să intre în procese care aveau loc în acea zi pe rolul instanţei de judecată, şi cum inculpatul U. nu mai dorea să aştept, în aceeaşi zi, inculpata şi C. l-au condus pe U. la locuinţa soţilor AAAAAAAAAAAAA.

Avocatul nu era acasă iar U. a aşteptat o perioadă de timp, până când a primit asigurări că O. va aduce banii la hotelul EEEEEEE., în aceeaşi seară. Astfel, potrivit ultimelor promisiuni, avocatul O. i-a remis inculpatului U. o pungă de culoare gri, în care s-a aflat suma de 150.000 euro, aşa cum s-a dedus din context, în prezenţa inculpatei P., a inculpatului C., a şoferului MMMMMM. şi a unui individ cunoscut sub numele de "FFFFFFF.". În acele împrejurări, avocatul O. a afirmat că nu ştie exact ce s-a întâmplat şi de ce nu a obţinut hotărârea favorabilă promisă, susţinând însă că va afla aceste lucruri în zilele următoare.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de la filele x, volumul 1, a rezultat că răspunsul afirmativ al inculpatei P. la întrebarea "În luna ianuarie 2013 te-ai înţeles cu O. să primeşti suma de 25.000 euro din cei 150.000 primiţi de la U.?" nu a provocat modificări specifice comportamentului simulat. Din declaraţiile inculpatei S. a reieşit că spre sfârşitul lunii septembrie 2012, a aflat de la soţul său, O., că avocatul P. l-a rugat să o ajute, prin intervenţii la judecători, să obţină o hotărâre de punere în libertate a inculpatului TT.

După circa două săptămâni de la această discuţie, la biroul de avocatură al inculpatului O., a făcut cunoştinţă cu P. În cursul lunii ianuarie 2013, inculpata a primit, la locuinţa sa, vizita soţilor P. şi C. În acele împrejurări, P. a avut asupra ei suma de 120.000 euro din care şi-a oprit suma de 28.500 euro iar diferenţa i-a remis-o avocatului O. Iniţial, a afirmat că trebuie să-şi oprească 30.000 euro însă cum îi datora avocatului suma de 1.500 euro, pe care acesta o remisese din banii personali grefierului V., a rezultat că suma de bani care i se cuvenea era de 28.500 euro.

Anterior, S. a aflat de la soţul său că, într-adevăr, acesta i-a remis grefierului V. suma de 1.500 euro, pentru "dirijarea" dosarului privind pe TT. la completul judecătorului L. Tot din relatările avocatului O., inculpata a aflat că suma de bani pretinsă de acest grefier pentru "dirijarea" dosarului a fost de 5.000 euro, diferenţa de 3.500 euro fiind remisă de avocatul P. De asemenea, inculpata a aflat de la soţul său că grefierul V. i-a pretins avocatului P. suma de 150.000 euro, în schimbul facilitării obţinerii unei soluţii de punere în libertate a inculpatului TT.

Grefierul a susţinut că s-a aflat în înţelegere cu şefa sa, "N.", că suma de 150.000 euro va fi împărţită cu aceasta, 50.000 euro revenind pentru sine iar 100.000 euro judecătorului anterior menţionat. Grefierul i-a pus în vedere avocatului P. şi faptul că numai prin intermediul său putea să se obţină o soluţie de eliberare a inculpatului TT. din arest preventiv şi că O. nu ar avea o aceeaşi putere. în seara zilei în care P. a venit cu suma de 120.000 euro, inculpata, împreună cu soţul şi fiul lor în vârstă de 4 luni, s-au deplasat la locuinţa judecătorului L., căreia i-au dat suma de 45.000 euro, pentru a pronunţa o hotărâre de punere în libertate a inculpatului TT., în condiţiile în care ea a făcut parte din completul de judecată care urma să judece acel dosar peste 2 zile.

Am aflat de la L. că în acelaşi complet intra şi doamna judecător "N." şi că la acel termen nu a intrat cu doamnele judecător cu care intră de obicei în complet. Suma de 45.000 euro a fost compusă numai din bancnote de 500 euro, legate cu un elastic. Judecătorul L. i-a făcut semn inculpatei să pună banii într-un spaţiu care se crea între canapea şi mânerul acesteia, iar ea s-a conformat. Când a dat banii, inculpata a specificat că teancul de bancnote a reprezentat suma de 45.000 euro. În aceste împrejurări, O. a relatat tot ceea ce a aflat de la P., despre pretinderea de către V. a sumei de 150.000 euro.

De asemenea, soţul său i-a precizat doamnei L. că, în realitate, nu a existat o sumă de 150.000 euro, care să fie dată în acest scop. Inculpata a întrebat-o pe L. dacă îi poate da un răspuns sigur în ceea ce priveşte obţinerea soluţiei de punere în libertate şi aceasta i-a cerut să vină în a doua zi, susţinând că între timp a vorbit cu "N.". În ziua următoare, care a fost o zi de duminică (20 ianuarie 2013), împreună cu soţul său, s-au întâlnit la un restaurant din Bucureşti cu P., soţul acesteia, C. şi cu inculpatul U.

Din contextul discuţiei, inculpata a înţeles că acesta din urmă a fost ţinut la curent de P. despre demersurile întreprinse pentru punerea în libertate a fratelui său, prin intervenţii la judecător. De asemenea, U. a ştiut că, în aceeaşi seară, inculpata a trebuit să meargă la o judecătoare din completul de judecată, pentru a primi un răspuns cu privire la ce se va întâmpla a doua zi cu fratele său. Aceleaşi împrejurări i-au creat impresia că cei 120.000 euro pe care i-a avut asupra sa P. au provenit de la U. La un moment dat, inculpata S. a plecat de la restaurant şi s-a deplasat la locuinţa doamnei L.

A întrebat-o pe aceasta dacă are un răspuns cu privire la poziţia pe care judecătorul "N." o are faţă de eventuala punere în libertate a inculpatului TT., dosarul acestuia având termen chiar în ziua următoare, care era o zi de luni, la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală. Răspunsul judecătorului L. a fost unul evaziv, aceasta a afirmat că o să fie bine şi că TT. "ar trebui să îi ridice statuie". Din modul în care s-a exprimat, inculpata a înţeles că L. a lăsat să se creadă că soluţia va fi favorabilă. Pe fondul acelei discuţii, L. i-a relatat că, în mintea N., mita a rămas de 150.000 euro.

A mai precizat că de la ultima lor întâlnire şi până în acea zi, s-a întâlnit cu N. şi că i-a cerut acesteia să fie mai prudentă, pentru că are un copil acasă şi a fost absolut imprudent să se lase pe mâna grefierului V. şi să ia banii prin intermediul acestuia. Potrivit afirmaţiilor doamnei L., judecătoarea N. i-ar fi replicat că ea nu va pune mâna pe bani, ci V. îi va duce partea ei de mită, fie la fratele ei, fie la mama ei. În acelaşi context, L. a susţinut că i-ar fi atras atenţia N. să îl protejeze pe fratele său, atunci când a pus problema că acesta ar putea primi mita pentru ea, pentru că şi fratele ei are copii.

Întrucât L. a insistat în a-i spune inculpatei că N. a rămas în minte cu acea mită de 150.000 euro pe care V. i-a promis-o că o va primi de la avocata P., S. i-a spus că ea şi soţul ei "mai puteam da încă 10.000 euro", pe lângă cei 45.000 euro pe care i-au dat anterior. A făcut această propunere, în condiţiile în care L. a susţinut că este posibil ca cea de a treia doamnă judecător din completul din care a făcut parte ea şi N., să nu fie de acord cu soluţia de punere în libertate a inculpatului TT. L. a menţionat că numele celui de-al treilea judecător este GGG.

şi a întrebat-o pe S. dacă nu cumva soţul său ar putea să ajungă printr-o altă modalitate să discute cu ea, pentru a o influenţa, răspunsul inculpatei fiind însă unul negativ. S. a întrebat dacă în ziua următoare vor obţine soluţia favorabilă, situaţie în care L. a lăsat-o să înţeleagă că da. Inculpata a întrebat şi cum a trebuit să procedeze cu acea diferenţă de 10.000 euro pe care a convenit să îi dea în plus şi s-a oferit să îi aducă în aceeaşi seară. Cum discuţia în cauză avea loc în jurul orelor 19:30 - 20:00 şi a realizat că ar fi fost cam târziu să mai facă un drum până la locuinţa judecătorului L., au stabilit să se întâlnească în ziua următoare, în jurul orei 09:00 - 09:15, la LLL.

L. a venit la acea întâlnire stabilită, dinspre parcarea situată vis-a-vis de LLL., fiind îmbrăcată cu un cojoc roşu cu guler negru, în timp ce inculpata a purtat o geacă neagră şi un fes mov pe cap. Când a văzut că vine spre ea, S. a mers înaintea ei şi a intrat într-un gang, primul, în dreapta, după LLL. I-a spus judecătorului că are banii la ea şi i-a cerut să desfacă mânerele genţii pe care o avea deja deschisă, după, care, s-a apropiat foarte tare de ea şi a strecurat în geantă suma de 10.000 euro, compusă din bancnote de 500 euro, bancnotele fiind rulate sul.

L. a avut o geantă de culoare neagră, din piele întoarsă. Imediat după ce i-a dat banii, s-au despărţit, ultimele cuvinte spuse de L. fiind "Doamne ajută!". În aceeaşi zi, în jurul orelor 13:00-14:00, în timp ce a fost în balconul locuinţei sale, l-a văzut pe U. coborând dintr-un autoturism x, de culoare albă, având cuprinsul numărului de înmatriculare, grupul de litere "x". Acesta l-a aşteptat pe O., un interval de circa 15 minute, după care a plecat, înainte ca soţul său să se întoarcă. Am aflat până la urmă de la O. că, în mod contrar aşteptărilor, completul de la Tribunalul Bucureşti din care a făcut parte L., N. şi GGG., nu l-au pus în libertate în acea zi pe TT.

În aceeaşi seară, în jurul orelor 18:00-19:00, O. s-a dus la locuinţa doamnei L., care i-a restituit suma de 55.000 euro. Am aflat de la soţul său că P. nu a dorit ca U. sau TT. să afle că şi-a păstrat 28.500 euro din cei 120.000 euro daţi ca mită pentru obţinerea acelei soluţii favorabile, astfel că soţul său a luat şi cei 36.500 euro care au rămas în locuinţa lor, la care a adăugat cei 55.000 euro restituiţi de L., apoi, s-a întâlnit cu P., care a pus şi ea diferenţa de 28.500 euro, astfel că i-a restituit inculpatului U.

întreaga sumă de 120.000 euro. Înainte de a merge împreună cu soţul şi cu copilul ei, în împrejurările descrise mai sus, la locuinţa judecătorului L., inculpata a declarat că a mai fost şi singură la aceasta încă de două ori, ocazii în care au discutat tot despre subiectul privitor la facilitarea obţinerii soluţiei de punere în libertate a inculpatului TT. Inculpata a mai relatat şi faptul că, din cele relatate de avocatul O., a aflat că V. a stabilit să se întâlnească cu P. în ziua de vineri, între orele 11:00 şi 13:00, fiind vorba despre ziua de vineri dinaintea zilei de luni când a fost termenul de judecare a recursului la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru ca aceasta din urmă să-i remită suma de 150.000 euro, ca mită.

P. s-a răzgândit, afirmând că nu are încredere să dea acea sumă de bani grefierului V. şi, din acest motiv, P. şi U. au decis să dea banii care trebuiau să ajungă ca mită la judecători, prin intermediul avocatului O. Despre aceste aspecte inculpata a discutat cu L., în cele două dăţi în care s-a întâlnit cu aceasta la locuinţa ei, cu două zile înainte de întâlnirea la care a venit împreună cu soţul şi copilul ei. în acele împrejurări, L. i-a confirmat că a aflat de la V. de faptul că s-a stabilit ca mita de 150.000 euro să ajungă de la P. la judecătorul N., prin intermediul grefierului V.

Inculpata i-a precizat inculpatei L. că banii de mită vor ajunge la judecători numai prin intermediul soţului ei, pentru că U., O. şi P., nu au avut încredere în V. L. a afirmat că va discuta în ziua următoare aceste aspecte cu judecătorul N. şi au stabilit să se vadă în ziua următoare, tot la locuinţa ei, cea la care a participat şi O. şi a fost remisă suma de 45.000 euro. Inculpatul C. a declarat că l-a cunoscut pe avocatul O. prin intermediul soţiei sale, P. În cursul lunii ianuarie 2013, împreună cu P., s-au deplasat cu un autoturism marca x condus de O. la o întâlnire cu inculpatul U., la un restaurant chinezesc din municipiul Craiova.

Cu acel prilej, U. i-a remis avocatului O. suma de 145.000 euro, pentru a face intervenţii pe lângă judecătorii de la Tribunalul Bucureşti, în vederea punerii în libertate a inculpatului TT. Iniţial, s-a convenit ca U. să dea suma de 150.000 euro, dar a scăzut cei 5.000 euro pe care i-a dat înainte inculpatei P., pentru a fi remişi mai departe, ca mită, grefierului V., pentru "dirijarea" dosarului privind pe TT. la completul din care au făcut parte judecătorii pe lângă care se putea interveni O. La un moment dat, în timp ce s-au aflat în restaurant, a venit MMMMMM., şoferul inculpatului U., care a avut asupra sa o geantă.

U. a luat din acea geantă o pungă de plastic şi i-a arătat-o avocatului O. că în ea s-au aflat banii. Acesta din urmă a motivat că a fost imprudent să ia banii în restaurant şi a propus să ne reîntâlnească undeva la ieşirea din Craiova. Astfel, s-au deplasat în parcarea complexului comercial x, de la ieşirea din Craiova, unde U. i-a dat avocatului O., în prezenţa inculpatului C. şi a inculpatei P., acea pungă cu bani. După ce U. i-a arătat banii avocatului, în timp ce se aflau în restaurantul chinezesc, acesta a restituit banii şoferului MMMMMM., care a plecat cu ei din restaurant.

Acelaşi şofer a fost şi în parcarea x, când U. i-a dat banii lui O. În continuare, inculpatul a revenit în Bucureşti împreună cu P. şi O., unde s-au deplasat la locuinţa acestuia din urmă. În locuinţa soţilor AAAAAAAAAAAAA., toţi trei au numărat banii (după etichetele puse pe teancurile de bani şi nu numărând bancnotă cu bancnotă), constatând că erau 145.000 euro. Inculpatul a precizat că, anterior, P. a convenit cu O. ca acesteia i-au revenit 25.000 euro din banii primiţi de la U., însă fără ştirea celui din urmă.

Acei 25.000 euro au reprezentat ceea ce O. şi P. au apreciat că i se cuvenea acesteia din urmă pentru implicarea sa în demersurile de punere în libertate a inculpatului TT. Din acest motiv, O. a luat 25.000 euro din acei bani şi i-a înmânat inculpatului C., însă imediat după aceea, şi-a amintit că trebuia să îi fie restituiţi cei 1.500 euro pe care el i-a dat ca mită grefierului V. Drept urmare, inculpatul i-am dat imediat avocatului O. 1.500 euro din cei 25.000 euro pe care tocmai i-a primit, păstrând doar suma de 23.500 euro.

În ziua în care s-a judecat la Tribunalul Bucureşti recursul în dosarul inculpatului TT., după ce a aflat că acesta nu a fost pus în libertate, P. a vorbit la telefon cu O. şi s-au întâlnit toţi trei în sediul Tribunalului Bucureşti. Cu acea ocazie, C. i-a restituit avocatului cei 23.500 euro. În aceeaşi seară, împreună cu P., inculpatul s-a deplasat la hotelul EEEEEEE., unde s-au întâlnit cu U. După câteva minute a venit şi O., care i-a dat inculpatului U. o pungă, afirmând că îi restituie întreaga sumă de 145.000 euro.

Cu acel prilej, O. a precizat că lipseau 100 euro şi, din acest motiv, a vrut să-i dea separat 400 sau 500 RON, însă U. a refuzat şi a spus că nu este nicio problemă. La aceeaşi masă s-a mai aflat şi şoferul MMMMMM. Imediat ce a primit acea pungă, U. a dat-o mai departe şoferului MMMMMM., care a ieşit din hotel şi a mers la autoturismul lor, pentru a număra banii. Inculpatul C. a dedus acest lucru, pentru că, după câteva minute, MMMMMM. l-a contactat telefonic pe U. şi i-a transmis acestuia că este în regulă, ceea ce însemna că O. a restituit întreaga sumă de 145.000 euro.

Martora XXXXX. a declarat că, la începutul anului 2013, în timp ce a avut calitate de consilier economic la CCCCCCC. SA, inculpatul U. a transferat prin contul său de client al societăţii de investiţii financiare anterior menţionate, suma de aproximativ 200.000 RON. Banii nu a fost încasaţi în numerar, ci prin transfer bancar, în contul personal pe care U. la deţinut într-o bancă al cărei nume martora nu şi l-a mai amintit. XXXXX. a susţinut că nu a cunoscut destinaţia banilor transferaţi de inculpatul U. şi nu a cunoscut nimic despre demersurile de eliberare din arest preventiv a inculpatului TT. care fac obiectul prezentului dosar penal.

Martorul MMMMMM. a confirmat, prin declaraţiile sale, faptul că l-a condus, în calitate de şofer, pe inculpatul U. la mai multe întâlniri cu P. şi alte persoane pe care nu şi le-a mai amintit, atât în municipiul Bucureşti, cât şi în Craiova. A existat o situaţie când inculpatul U., aflat într-un restaurant chinezesc din Craiova, i-a solicitat să-i aducă din portbagajul autoturismului o geantă. Martorul a declarat că nu a cunoscut conţinutul acelei genţi. De asemenea, MMMMMM. şi-a amintit că în Bucureşti l-a condus pe U. la mai multe întâlniri care au avut loc la hotelul EEEEEEE., situaţii în care s-a întâmplat ca inculpatul să-i ceară să-i ducă bagajele la autoturism însă martorul nu a cunoscut niciodată conţinutul genţilor transportate.

MMMMMM. a susţinut că nu a avut cunoştinţă despre demersurile de eliberare din arest preventiv a inculpatului TT. care fac obiectul cauzei şi nu a transportat niciodată sume de bani, la solicitarea inculpatului U. În cauză a fost audiat, în calitate de martor, judecătorul GGG. care a declarat că din data de 7 martie 2013 a deţinut funcţia de preşedinte al secţiei a II-a penale a tribunalului bucureşti, anterior funcţia fiind deţinută de judecătorul N. Relaţiile cu L. au fost colegiale, iar, cu doamna N., a fost în relaţii mai apropiate, de prietenie.

Prin prisma relaţiilor de serviciu l-a cunoscut şi pe V., care a fost grefier la compartimentul citaţii al secţiei a II-a penale. De asemenea, l-a cunoscut doar din sala de şedinţă pe avocatul O. În ceea ce priveşte recursul care a fost înregistrat la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală sub nr. x/2010/a13, martora a relatat că judecătorul N., care a fost preşedintele secţiei a II-a penale, a repartizat aleatoriu acest dosar la completul din ziua de 21 ianuarie 2013. Din acel complet de judecată a făcut parte şi martora, împreună cu N. şi L.

Termenul de judecată a fost stabilit la o dată relativ întârziată în raport cu faptul că dosarul a fost înregistrat la secţia a II-a penală la data de 14 ianuarie 2013. Nu a cunoscut însă care au fost motivele pentru care termenul de judecată a fost stabilit cu o asemenea întârziere. Înainte de respectiva dată, nu a mai soluţionat recursuri la încheierea de menţinere a arestării preventive Dosarul nr. x/2010, privind pe inculpatul TT. Nu a avut cunoştinţă ca vreunul dintre ceilalţi doi membri ai completului de judecată de la acel termen sau vreo altă persoană să fi pretins sau să fi primit sume de bani ori alte foloase, pentru pronunţarea unei soluţii favorabile inculpatului pe fondul judecării acelui recurs.

Cu ocazia deliberării la acel termen, judecătorul N. şi-a exprimat prima punctul de vedere în sensul respingerii recursului inculpatului şi tot dumneaei a scris minuta. Martora a fost cel de-al doilea judecător care şi-a exprimat părerea pe aceeaşi soluţie, iar, ulterior, doamna L. şi-a exprimat părerea în acelaşi sens. Martora a susţinut că nu a avut cunoştinţă ca vreun judecător sau alt funcţionar din cadrul Tribunalul Bucureşti să fi pretins sau primit sume de bani ori alte foloase pentru a facilita soluţionarea favorabilă a unui dosar sau pentru asigurarea vreunui fel de facilităţi legate de derularea procedurilor judiciare.

În ceea ce îl priveşte pe BBBBBBB., soţul inculpatei L., acesta şi-a exercitat dreptul de a nu da declaraţii, în conformitate cu prevederile art. 80 C. proc. pen. Astfel, acesta nu a putut fi audiat cu privire la împrejurările în care a condus-o şi a aşteptat-o pe soţia cu autoturismul în parcarea din spatele sediul Tribunalului Bucureşti, pe parcursul întâlnirii pe care aceasta a avut-o cu S., în ziua de 21 ianuarie 2013, când a şi primit suma de 10.000 euro, în schimbul influenţei pe care a lăsat să se creadă că o are asupra judecătorului GGG.

De asemenea, CCCCC., fratele inculpatei L., şi-a exercitat dreptul de a nu da declaraţii, în conformitate cu prevederile art. 80 C. proc. pen.

Din declaraţia martorului III. a reieşit că, începând cu data de 11 decembrie 2012 este judecător la Judecătoria Deva. Anterior, în perioada 1 octombrie 2007 - 30 noiembrie 2012, a deţinut funcţia de grefier şef la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală. În toată perioada în care a deţinut acea funcţie, judecătorul N. a fost preşedintele secţiei a II-a penale. Repartizarea aleatorie a cauzelor la completele de judecată din cadrul secţiei a fost realizată de către preşedintele secţiei, iar, când acesta lipsea, de către martor. În procent de 90% repartizarea aleatorie a cauzelor a fost efectuată de către doamna preşedinte N. În cazul în care martorul şi N. lipseau de la serviciu, repartizarea aleatorie a fost realizată de către doamna judecător GGG. sau de domnii judecători GGGGGGG. şi HHHHHHH.

Înainte de a avea loc această repartizare la nivel de secţie, s-a făcut o primă repartizare între cele două secţii penale ale Tribunalului Bucureşti. În acest sens, fiecare dintre cele două secţii penale au făcut de serviciu alternativ, câte o zi. La, secţia a II-a penală, acea repartizare iniţială a fost făcută de către grefierii registratori AAA. şi B., iar la secţia I-a penală, de către NN. şi IIIIIII. Aproximativ pe la sfârşitul anului 2011, martorul a constatat, în calitate de grefier şef, că au existat mai multe situaţii în care anumite complete de judecată de la secţia a II-a penală, care trebuiau să se pronunţe pe măsura arestării preventive, nu au avut la termen dosarul şi au trebuit să amâne cauza.

A făcut nişte investigaţii personale şi a ajuns la bănuiala că grefierul V. a dorit anumite dosare, pentru ca instanţa să nu se poată pronunţa şi să se obţină amânări. La acea vreme, V. a lucrat la arhiva secţiei a II-a penală. În acelaşi timp, a constatat că V. a avut posibilităţi financiare care depăşeau veniturile sale salariale, cu atât mai mult cu cât a trecut printr-un divorţ, în urma căruia, din câte a înţeles martorul, nu avea nici măcar unde să stea. A informat-o la acea vreme cu privire la aceste aspecte pe doamna preşedinte N., care nu a avut nici un fel de reacţie şi nu s-a arătat interesată să ia vreun fel de măsuri.

Martorul a reţinut că V. a fost apărat la divorţul său de către fratele judecătorului L., precum şi că, imediat după divorţ, când nu a avut unde să locuiască, doamna L. l-a lăsat să stea într-un apartament de-al său. N. a apelat uneori la V. pentru a-i face diferite servicii, cum ar fi, să îi ducă maşina la spălat - la acea vreme un x - sau să-i facă diferite cumpărături. Martorul a auzit de la mai mulţi grefieri că V. a promis anumitor persoane că a avut posibilitatea să facă în aşa fel încât anumite dosare să fie repartizate la secţia a II-a penală, dar şi la un anumit complet de judecată.

Martorul i-a relatat şi judecătorului N. despre acele zvonuri, dar aceasta nu a avut nicio reacţie. Una dintre persoanele de la care a auzit aspectele anterior menţionate a fost grefierul CCCC. Martorul CCCC. a declarat că din anul 1989, a lucrat în sistemul judiciar, iniţial, ca arhivar la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, apoi, arhivar la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, după care arhivar la secţia a V-a civilă a Tribunalului Bucureşti, iar, din anul 2003, arhivar la secţia a II-a penală a Tribunalului a venit adeseori la arhiva secţiei a II-a penală, pentru a studia dosarele în care a avut împuternicirea avocaţială ca apărător sau pentru a afla soluţia pronunţată într-un anumit dosar.

Uneori avocatul O. îl suna şi pe telefonul mobil personal, pentru a-i comunica o anumită soluţie pronunţată de instanţă. A cunoscut-o pe doamna avocat P. în condiţiile în care, în calitate de apărător al inculpatului TT., aceasta a venit adeseori la arhiva secţiei a II-a penale pentru a afla soluţiile pronunţate de instanţă, în recurs sau pentru a studia dosarul ori pentru a obţine fotocopii după anumite acte din dosar. Aproximativ la începutul anului 2013, O. a văzut-o pe doamna avocat P. şi i-a cerut martorului să îi facă cunoştinţă cu ea.

Martorul i-a relatat avocatului P. că O. a dorit să o cunoască şi i-a dat numărul de telefon mobil al acestuia. Grefierul V. a lucrat împreună cu martorul la arhiva secţiei a II-a penale circa 2 ani, după care, aproximativ din anul 2011, s-a mutat la Biroul citaţii, situat vis-a-vis de arhivă. V. a avut relaţii mai apropiate cu judecătorul N., care a fost preşedintele secţiei a II-a penale, până în cursul lunii februarie 2013 întrucât preşedintele secţiei a II-a penale îi cerea uneori să-i ia o cafea sau să-i facă alte cumpărături ori să-i ducă maşina la spălat. Martorul a auzit zvonul că în ultima vreme doamna N. a venit la serviciu cu un autoturism marca x.

Manipularea sistemului informatic ECRIS de către judecătorul N. în Dosarul nr. x/2010, privind pe inculpatul TT. Dosarul nr. x/2010 a fost repartizat la completul C8R al secţiei a II-a penale de la Tribunalul Bucureşti de către inculpata N., având calitatea de preşedinte al secţiei a II-a penale şi de utilizator al sistemului informatic ECRIS de repartizare aleatorie a dosarelor. Repartizarea a fost frauduloasă în condiţiile în care utilizatorul a introdus şi a modificat date informatice fără drept (cu depăşirea limitelor autorizării). Modificările de date în sistemul informatic ECRIS (privind complexitatea cumulată a dosarelor nou intrate la completele C4R, C6R şi C11R) şi introducerea unor date (privind termenul de distribuire de 5-7 zile) au creat aparenţa unei distribuţii aleatorii a recursului formulat de inculpatul TT., privind menţinerea stării de arest preventiv, cu consecinţa repartizării automate a acestei cauze la singurul complet eligibil "C8R" al judecătorilor N., L. şi GGG.

Infracţiunea informatică reţinută în legătură cu repartizarea aleatorie a Dosarului nr. x/2010 a rezultat din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, privind percheziţia informatică efectuată asupra server-ului Tribunalului Bucureşti care conţine aplicaţia şi baza de date aferente sistemului ECRIS - CDMS, Raportul nr. x/2013 întocmit de Inspecţia Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii, rapoartele întocmite de specialiştii IT din cadrul Birourilor de informatică ale Consiliului Superior al Magistraturii şi Inspecţiei Judiciare, care se coroborează cu declaraţiile inculpatei P., ale inculpatului V. şi ale martorilor BBB., III., precum şi cu convorbirile purtate în mediul ambiental, interceptate şi înregistrate în cauză.

Raportul nr. x/2013 întocmit de Inspecţia Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii a evidenţiat că, în conformitate cu toate rapoartele anterioare ale Inspecţiei Judiciare, nu există repartizare aleatorie decât atunci când în procesul de distribuire sunt implicate cel puţin două complete de judecată, nefiind identitate între conceptele de repartizare aleatorie şi repartizare automată. Dosarul nr. x/2010 a fost menţionat, ca exemplu de manipulare a sistemului informatic ECRIS, prin repartizare frauduloasă. S-a reţinut că dosarul anterior menţionat a fost înregistrat în sistemul ECRIS la data de 14 ianuarie 2013, secţia a II-a penală, prin transfer electronic de la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, având ca obiect recurs la menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului TT. Parametrul de repartizare a fost 5 - 7 zile (termenul de distribuire 0 săptămână).

În sistemul ECRIS, termenul de distribuire şi repartizarea dosarului au fost efectuate de utilizatorul N. . În condiţiile în care C8R a fost singurul complet disponibil pentru repartizare dosare noi în parametrul de repartizare fixat, nu a existat o repartizare aleatorie a Dosarului nr. x/2010

În consecinţă, s-a reţinut că dosarul putea fi repartizat unui complet de judecată în zilele de 19 ianuarie 2013 (sâmbătă, nu era disponibil niciun complet), 20 ianuarie 2013 (duminică, nu era disponibil niciun complet) şi 21 ianuarie 2013 (luni, era disponibil doar completul C8R, compus din judecătorii N., GGG. şi L.). Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, privind percheziţia informatică efectuată asupra server-ului Tribunalului Bucureşti care conţine aplicaţia şi baza de date aferente sistemului ECRIS - CDMS, se coroborează cu constatările specialiştilor IT din cadrul Inspecţiei Judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii.

Din declaraţia inculpatului O. a reieşit că la data de 14 ianuarie 2013, V. i-a adus la cunoştinţă care sunt completele de recurs disponibile în săptămâna 14 - 18 ianuarie 2013, respectiv cele de marţi, miercuri şi joi. Avocatul O. i-a solicitat grefierului să "dirijeze" dosarul la completul de joi, din care, în mod obişnuit, a făcut parte judecătorul L. Grefierul a afirmat, în acele împrejurări, că va transmite această solicitare judecătorului N. În convorbirea purtată în mediul ambiental la data de 15 ianuarie 2013, înregistrată audio, S. i-a relatat inculpatei L. că judecătorul N. nu a dorit să repartizeze dosarul la completul de joi (17 ianuarie 2013), dorind să îl "dirijeze" către un complet din care să facă parte ea însăşi:

"că d-aia s-a zbătut să-l bage joi, da’, cică, N. când a văzut dosarul a zis «Bă’, rămân eu în el!» şi nu ştia că sunteţi şi dumneavoastră ... O şti acuma!". Judecătorul L. a apreciat că, în condiţiile în care dosarul a fost înregistrat luni, 14 ianuarie 2013, termenul de judecată a fost fixat în mod exagerat după o săptămână, pe 21 ianuarie 2013:

"Deci, dacă ... practic luni ... pica marţi, că n-avea cum să pice de miercuri până miercuri ...", "Că şi aşa este în dubiu, că de ce n-a ... de ce n-a picat ... ă ... joi, de ce n-a picat vineri!", "Şi e forţat că nu ... s-a dat luni!"(proces-verbal de redare).

Ulterior, cu prilejul întâlnirii pe care a avut loc la data de 16 ianuarie 2013 cu inculpata S., L. a afirmat că a aflat de la colega sa, N., că aceasta, iniţial, ar fi vrut să "dirijeze" dosarul la completul de joi, al judecătorului L., însă cel care făcut-o să se răzgândească ar fi fost grefierul V.:

"... propunerea ca să ajungă dosarul la ea a fost din partea lu’ BBBB.", "Da! Că N. zice «Uite, când aş putea, aş putea pe şaptesprezece ...» Îi joia, pică", "Şi BBBB. face «Da’ la dumneavoastră nu puteţi să daţi?»", "Al dumneavoastră pe luni ...".

La data de 20 ianuarie 2013, cu ocazia unei alte întâlniri care a avut loc între inculpata L. şi inculpata S., judecătorul a confirmat că preşedintele secţiei a II-a penale putea să "dirijeze" dosarele la completul dorit "Cu N. pot să vorbesc doar să dea pe complet", în contextul în care vorbea despre "dirijarea" dosarelor între cele două secţii penale ale Tribunalului Bucureşti (proces-verbal de redare).

Cu prilejul demersurilor efectuate în luna februarie 2013, în vederea eliberării din arest preventiv a inculpatului TT., grefierul V. a rememorat faptul că, în luna ianuarie 2013, judecătorul N. a repartizat Dosarul nr. x/2010 la completul dorit:

"Eu am crezut că aţi vorbit cu ... deci cum am făcut şi până ... deci n-am putut ca să îl bage la dumneavoastră".

Anticipând că tot la ea se va apela pentru soluţionarea favorabilă a dosarului, la data de 21 ianuarie 2013, după respingerea recursului declarat de TT. în Dosarul nr. x/2010, judecătorul L. a explicat că, de două ori consecutiv, va fi greu să "dirijeze" dosarul la completul potrivit:

"Dacă nu se rezolvă aici vin la mine a doua oară. Foarte greu acum, să ştii, să-l mai dirijeze bine".

Inculpata P. a precizat, în declaraţiile sale, că avocatul O. i-a pus în vedere că trebuie să urgenteze demersurile de intervenţie deoarece judecătorul N. va mai fi preşedintele secţiei a II-a penale la Tribunalul Bucureşti până în luna martie 2013.

Inculpatul V. a relatat în detaliu maniera în care judecătorul N., în calitate de preşedinte la secţiei a II-a penale "dirija" dosarele la completul de judecată dorit. În ceea ce priveşte Dosarul nr. x/2010, inculpatul a declarat că, în prezenţa sa, inculpata a manipulat sistemul informatic ECRIS, astfel încât dosarul menţionat anterior a fost repartizat la completul compus din judecătorii N., L. şi GGG. Potrivit declaraţiei martorului BBB., grefier şef al secţiei a II-a penală a Tribunalului Bucureşti din luna ianuarie 2013, cu ocazia repartizării Dosarului nr. x/2010, având ca obiect recursul declarat de inculpatul TT.

împotriva încheierii instanţei de fond, de menţinere a arestării preventive, inculpata N. i-a solicitat să modifice în sistemul informatic ECRIS datele referitoare la complexitate, prin majorarea valorii acestora, în privinţa dosarelor care au foST deja repartizate la completele din marja de timp ce urma să fie alocată în raport cu natura acelei cauze. Martorul a susţinut că a respectat dispoziţia primită şi a afirmat că procedura utilizată pentru repartizarea, în acest mod, a respectivului dosar a fost corectă, întrucât cauza avea complexitate mare şi, fără o modificare prealabilă a datelor privitoare la complexitate, nu s-ar fi putut realiza o repartizare aleatorie.

Întrucât martorul a precizat că a întocmit un proces-verbal cu privire la repartizarea respectivului dosar, s-a procedat, în conformitate cu prevederile art. 96 şi art. 97 C. proc. pen., la ridicarea documentului în cauză. Înscrisul a fost consemnat olograf şi datat 14 ianuarie 2013, iar, în partea de jos, a fost semnat de N., în calitate de preşedinte şi de BBB., ca grefier şef. În cuprinsul înscrisului a fost consemnat următorul text "în vederea repartizării Dosarului nr. x/2010 s-a procedat la ridicarea plafonului pentru complexitatea cumulată a dosarelor nou intrate admisă pe complet într-o şedinţă de la 200 la 300, pentru C14R, C6R şi C11R.

După repartizare s-a coborât acest plafon la 100". În ziua de 14 ianuarie 2013, martorul nu a observat gradul de complexitate al respectivului dosar, susţinând că acest tip de verificare nu intra în atribuţiile sale de serviciu. În aceeaşi zi, judecătorul N., care a deţinut funcţia de preşedinte al secţiei a II-a penale a Tribunalului Bucureşti, i-a cerut să opereze în sistemul ECRIS în aşa fel încât să mărească plafonul de complexitate cumulată a dosarelor nou intrate admisă pe complet într-o şedinţă, de la 200 puncte la 300 puncte, pentru completele C4R, C11R şi C6R, care judecau în zilele de marţi, 15 ianuarie 2013, miercuri, 16 ianuarie 2013 şi, respectiv, joi, 17 ianuarie 2013.

N. i-a motivat în acest sens că valoarea de complexitate a dosarului în care a fost cercetat inculpatul TT. a fost prea mare pentru a putea fi repartizat de sistemul ECRIS, cu respectarea principiilor repartizării aleatorii, astfel că a fost necesară intervenţia în sistemul ECRIS, în sensul majorării valorilor de complexitate pentru cele trei complete de judecată anterior menţionate.

Grefierul şef a declarat că nu-şi aminteşte dacă a verificat veridicitatea afirmaţiilor făcute de preşedintele secţiei, cu atât mai mult cu cât nici nu avea în atribuţiile de serviciu asemenea sarcini. N. i-a cerut să efectueze acea modificare a valorilor de complexitate, pretextând că nu se pricepea să opereze în sistemul ECRIS în sensul creşterii complexităţii. BBB. a avut 10 zile de când a fost numit în funcţia de grefier şef de secţie şi nici el nu ştia să opereze acele modificări în sistemul ECRIS, dar a rezolvat problema întrebând o persoană (al cărei nume nu şi l-a mai amintit) din cadrul compartimentului IT al Tribunalului Bucureşti. În consecinţă, a operat în sistemul ECRIS majorarea de la 200 la 300 a valorii complexităţii pentru completele C4R, C11R şi C6R. Cu privire la efectuarea acestei operaţiuni a întocmit şi un proces-verbal, consemnat olograf şi semnat de către el, documentul fiind semnat şi de N. În cuprinsul acelui proces-verbal, a consemnat din eroare că unul dintre completele de referinţă ar fi fost C14R, în loc de completul C4R, cum a fost corect. În acelaşi proces-verbal a consemnat, de asemenea, în mod eronat, că, după realizarea acelor operaţiuni şi repartizarea respectivului dosar, a implementat în sistemul informatic coborârea plafonului de complexitate la 100 puncte, în loc de 200 puncte cum a fost corect. După ce a introdus în sistemul ECRIS valorile majorate ale complexităţii pentru cele trei complete anterior menţionate, i-a comunicat acest lucru judecătorului N., iar aceasta a operat în continuare în sistemul ECRIS repartizarea aleatorie a respectivului dosar în cadrul secţiei a II-a penale. A procedat în acest fel întrucât a fost o obişnuinţă ca preşedintele secţiei a II-a penale să facă o asemenea repartizare, în mod exclusiv, atunci când a fost la serviciu, iar solicitarea dumneaei a vizat numai modificarea de către grefierul şef a valorii complexităţii pentru cele trei complete de judecată. Ca atare, martorul nu a cunoscut ce plajă de timp a selectat în sistemul ECRIS judecătorul N. pentru a repartiza acel dosar.

Raţiunea modificării complexităţii, astfel cum a fost realizată de către martor, la solicitarea doamnei N., ar fi existat numai în cazul în care marja de timp pe care aceasta ar fi selectat-o în sistemul informatic ECRIS ar fi fost între 0 şi 3 zile. În situaţia în care s-ar fi selectat în sistemul informatic ECRIS o marjă de timp care să aibă limita minimă 4 zile, modificarea complexităţii pentru cele trei complete care au judecat în zilele de marţi, miercuri şi joi a devenit inutilă, deoarece sistemul informatic nu ar fi ţinut cont la repartizarea aleatorie de cele trei complete de judecată.

Cu ocazia audierii sale, în calitate de martor, după ce i s-a adus la cunoştinţă că, în urma percheziţiei informatice efectuate în acest dosar în sistemul ECRIS, s-a constatat că parametrii de distribuire a respectivului dosar, în ziua de 14 ianuarie 2013, a fost de 5 - 7 zile, BBB. a declarat că, din punctul său de vedere, nu s-a realizat o repartizare aleatorie, pentru că sistemul informatic a fost pus în situaţia de a alege un singur complet de judecată, respectiv, C8R, din ziua de luni, 21 ianuarie 2013, în condiţiile în care sâmbătă, 19 ianuarie 2013 şi duminică, 20 ianuarie 2013, nu a existat un asemenea complet de recurs.

Din punctul său de vedere, doamna N. a procedat în mod greşit, atunci când a repartizat în acest mod acest dosar însă nu a cunoscut motivele pentru care s-a procedat în această modalitate greşită. Martorul a declarat şi faptul că au mai fost numeroase situaţii despre care a luat cunoştinţă în mod direct, judecătorul N. a utilizat la repartizarea unor dosare în cadrul secţiei a II-a penale parametrii de timp 0 - 1 zile sau 1 - 3 zile ori 2 - 4 zile, în condiţiile în care în interiorul respectivei plaje de timp nu a existat decât un singur complet de recurs, astfel că, în mod evident, sistemul informatic ar fi repartizat dosarul în cauză la acel unic complet, fără să existe în realitate o repartizare aleatorie.

Tot în mod direct a constatat că judecătorul N. a procedat în acelaşi mod, care, în opinia sa, a fost greşit şi în cazul repartizării în cadrul secţiei a II-a penale a unor dosare care priveau judecata pe fond, cum ar fi, cereri de liberare provizorie, cereri de înlocuire sau revocare a măsurilor preventive, plângeri întemeiate pe dispoziţiile art. 1402 C. proc. pen. Astfel de situaţii s-au regăsit în informarea pe care doamna judecător FFF. a adresat-o Consiliului Superior al Magistraturii. Ca atare, în momentul în care a fost întocmită acea informare, la care a contribuit şi martorul, a avut cunoştinţă de faptul că acele repartizări ale cauzelor au fost cauzate de greşeli intenţionate ale judecătorului N. Nu a cunoscut care au fost motivele pentru care preşedintele secţiei a II-a penale încălca în mod intenţionat în privinţa unora dintre dosare principiile repartizării aleatorii.

Martorul nu a luat cunoştinţă ca, în afară de termenul din 21 ianuarie 2013 din Dosarul nr. x/2010, să se fi operat în sistemul ECRIS, în alte dăţi în care s-a judecat recursul la secţia a II-a penală, modificări ale valorii complexităţii anumitor complete de judecată, aşa cum s-a procedat în împrejurările relatate anterior. Opinia martorului a fost în sensul că, atât în respectivul dosar, dar şi în alte cauze care au ca obiect recursul la măsurile preventive, parametri de timp care ar trebui selectaţi în sistemul informatic la repartizarea în cadrul secţiei ar trebui să fie de maxim 3 zile, cu excepţia situaţiilor în care, în acel interval de timp, nu ar fi existat potrivit planificării şedinţelor de judecată cel puţin două complete de judecată pe care sistemul informatic să aibă posibilitatea să le aleagă.

Martorul a precizat că în situaţia în care, după ce s-a realizat o repartizare a unei cauze prin sistemul informatic ECRIS, se intervine în sistem şi se modifică datele implementate iniţial la obiectul principal al dosarului, în mod automat, sistemul informatic modifică datele care au fost consemnate iniţial la menţiunea parametri repartizare dosar, în sensul că şterge parametrul de timp alocat iniţial astfel că, dacă s-a făcut o asemenea modificare, la acest parametru apare pur şi simplu o liniuţă.

În cauză a fost audiat, în calitate de martor, judecătorul GGG. care a declarat că, în ceea ce priveşte înregistrarea şi repartizarea aleatorie a cauzelor, iniţial, are loc o repartizare a dosarelor între cele două secţii penale ale Tribunalul Bucureşti. Pentru aceasta, fiecare dintre cele două secţii face de serviciu alternativ, câte o zi. Practic, grefierii de la registratura secţiei penale care este de serviciu în respectiva zi introduc datele unei anumite cauze în sistemul ECRIS, astfel că respectiva cauză este înregistrată cu număr de dosar şi, totodată, este repartizată aleatoriu de sistemul informatic la secţia I penală sau la secţia a II-a penală.

Dacă un anumit dosar a fost repartizat, în modalitatea prezentată mai sus, la secţia a II-a penală, dosarul a fost repartizat ulterior de către preşedintele secţiei, iar, în lipsa acestuia sau din dispoziţia sa, şi de către grefierul şef, la un complet de judecată, astfel încât dosarul primeşte şi un termen de judecată. Până la data de 7 martie 2013, pentru repartizarea cauzelor la un complet de judecată, trebuia selectată din sistemul informatic o anumită plajă corespunzătoare în raport cu natura cauzei, acea plajă fiind de numai câteva zile pentru recursurile la încheierea de menţinere a arestării preventive.

Până în momentul în care martora a preluat funcţia de preşedinte al secţiei a II-a penale, a fost desemnată locţiitor al acestuia, în acea perioadă funcţia fiind deţinută de către N., însă nu s-a întâmplat ca vreodată să repartizeze aleatoriu vreun dosar la completul de judecată. Din acest motiv, nu a putut preciza cât a fost plaja de selectare în sistemul ECRIS pentru dosarele care aveau ca obiect recursul împotriva încheierii de menţinere a arestării preventive. Până la data de 07 martie 2013, repartizarea cauzelor pe complete a fost efectuată de N., care a fost preşedintele secţiei, şi de III., care până în decembrie 2012 a fost grefier şef al secţiei, iar, ulterior, de BBB., care a ocupat această funcţie şi pe care o deţine şi în prezent.

După data de 07 martie 2013, pentru recursurile la încheierea de menţinere a arestării preventive plaja de selecţie în sistemul ECRIS a fost de 1-3 zile, pentru perioada de luni până joi, şi 1-5 zile, pentru perioada vineri - duminică. Întrucât grefierul şef BBB. nu a cunoscut consecinţele urmărite de judecătorul N., cu prilejul modificării datelor informatice cu prilejul repartizării Dosarului nr. x/2010, în vederea manipulării sistemului informatic ECRIS, urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale faţă de acesta, sub aspectul săvârşirii infracţiunii informatice prevăzut de art. 48 din Legea nr. 161/2003, nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia, în privinţa laturii subiective.

Faptele de corupţie săvârşite de judecătorii L. şi N. şi de inculpatul U., cu participaţia penală a inculpatei P. şi a învinuiţilor WW., C., S. şi V., în legătură cu punerea în libertate a inculpatului TT. în Dosarul nr. x/2010. Demersurile de eliberare, din starea de arest preventiv, a inculpatului TT., eşuate la data de 21 ianuarie 2013, au continuat, cu prilejul judecării unui nou recurs, în ziua de 11 februarie 2013, de către Tribunalul Bucureşti, în Dosarul nr. x/2010. Spre deosebire de încercările din luna noiembrie 2012 şi din luna ianuarie 2013, când acţiunile au vizat coruperea magistraţilor din cadrul instanţei de control, Tribunalul Bucureşti, în vederea desfiinţării măsurii de menţinere a arestării preventive, dispuse de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în luna februarie 2013, soluţia instanţei de fond a fost de punere în libertate a inculpatului TT. iar activităţile infracţionale s-au orientat către coruperea magistraţilor instanţei de control, în vederea menţinerii hotărârii instanţei de fond.

Astfel, la data de 06 februarie 2013, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în temeiul art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b, art. 139 alin. (1) şi (35) şi art. 136 alin. (1) şi (8) C. proc. pen. raportat la art. 1451 alin. (2) şi art. 145 alin. (1) C. proc. pen., a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului TT. cu măsura obligării de nu părăsi ţara. Împotriva acestei încheieri, la data de 6 februarie 2013, a declarat recurs Direcţia Naţională Anticorupţie, dosarul fiind înregistrat la data de 8 februarie 2013, la Tribunalul Bucureşti, secţia II-a penală, completul C7R (compus din judecătorii WW., VV. şi FFF.). Din cercetările penale efectuate în cauză a rezultat că, în cursul lunii februarie 2013, urmărind să-i determine pe magistraţii din compunerea completului C7R anterior menţionat, de la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, să pronunţe o soluţie de punere în libertate a inculpatului TT. în Dosarul nr. x/2010, inculpatul U. a dat suma de 80.000 euro inculpatei P. şi inculpatului C., primind asigurări că banii vor ajunge în posesia magistraţilor care au avut posibilitatea să determine pronunţarea hotărârii judecătoreşti favorabile.

La rândul lor, P. şi C., prin intermediul grefierului V., au dat suma de 62.000 euro, inculpatelor L. şi N., judecători la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, care au lăsat să se creadă că au influenţă asupra colegilor lor judecători din completul C7R al secţiei penale anterior menţionate, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre judecătorească favorabilă inculpatului TT.

La data de 11 februarie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală a respins, ca nefondat, recursul declarat de Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii de şedinţă din data de 6 februarie 2013, pronunţate de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în Dosarul nr. x/2010, astfel încât inculpatul TT. a fost pus în libertate. În opinia separată a judecătorului FFF. a admis recursul declarat de Direcţia Naţională Anticorupţie s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive şi s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului TT.

Faptele de corupţie reţinute în legătură cu obţinerea unei hotărâri judecătoreşti favorabile în Dosarul nr. x/2010 au rezultat din declaraţiile inculpaţilor U. şi P. care se coroborează atât între ele, cât şi cu declaraţiile inculpaţilor C. şi V., cu declaraţiile martorilor FFF., WW., VV., JJJJJJJ., cu procesele-verbale de supraveghere operativă, cu procesele-verbale de confruntare, precum şi cu convorbirile purtate în mediul ambiental, interceptate şi înregistrate în cauză. Din procesul-verbal de supraveghere operativă ataşat la dosarul cauzei, a reieşit că în ziua de 9 februarie 2013 (sâmbătă) V. s-a deplasat la Tribunalul Bucureşti, prezenţa sa fiind semnalată în incinta acestei instituţii în intervalul orar 12:30 - 13:20. În cursul aceleiaşi zile, în intervalul 14:35 - 15:00, grefierul V. a venit în vizită la locuinţa judecătorului L., dialogul dintre cei doi fiind înregistrat audio. Grefierul a confirmat demersurile anterioare:

"... deci, cum am făcut şi până ...", exprimându-şi, totodată regretul că nu mai poate proceda la fel, în sensul repartizării la un complet din care să facă parte L.:

"deci, n-am putut ca să îl bage la dumneavoastră", "Sub nicio formă", "Pica a doua".

Discutând despre componenţa completului, a reieşit că recursul va fi judecat de VV., WW. şi KKKKKKK., deşi mai erau două zile până la termenul de judecată - 11 februarie 2013 - şi, în mod firesc, ar fi fost greu de anticipat cum vor fi soluţionate eventualele cereri de abţinere formulate de către anumiţi membri ai completului de judecată. Or, aceste aspecte au părut deja "stabilite":

"... o să intre doamna WW ... în locul lui domnu’ LLLLLLL. Doamna HHH. vrea să ... o să facă ... ă... facă abţinere", "KKKKKKK. n-o să ... o să fie de acord şi o să rămână şi în locul doamnei HHH., o să intre doamna VV. O să fie VV. cu doamna WW.".

V. a motivat că a urmat indicaţiile primite de la N. şi, astfel, a venit la L., pentru a-i solicita sprijinul în vederea înmânării unei sume de bani către judecătorul VV., cu ajutorul judecătorului WW.:

"Şi mi-a zis ca să vorbim pe scurt cu dumneavoastră, să-i spuneţi lu’ doamna WW., ca să-i dau eu banu’ ... VV. şi ăsta... doamna VV.". Grefierul a relatat că a primit asigurări de la şefa sa că demersul este sigur:

"Lu’ N.", "Şi am întrebat-o: «E sigură? Să nu facem tâmpenie» A zis că: «Da, e sută la sută sigur»". Se înţelege, din cuprinsul discuţiei, că V. i-a remis o sumă de bani judecătorului L.:

"Şi vroiam să vorbesc cu dumneavoastră, să-i luaţi dumneavoastră... legătura cu doamna ... Se poate?", aceasta din urmă acceptând propunerea primită. L. a fost de acord şi cu opiniile juridice exprimate de V. ("Oricum am văzut soluţia de la sector a venit ... OK! Acolo la ... zice că le-au făcut şi expertiza"), în sensul că, prin decizia din recurs, poate fi menţinută soluţia de punere în libertate a inculpatului TT., luată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, deoarece a fost efectuată o expertiză contabilă:

"Ştiu, ştiu", "Merge, merge ...", situaţie în care grefierul s-a simţit încurajat de această aprobare:

"Da, păi, tocmai că merge".

În totală contradicţie cu cele afirmate la întâlnirile avute anterior, cu soţii AAAAAAAAAAAAA., L. a pus eşecul demersurilor de punere în libertate a inculpatului TT. pe seama avocatei P. care, în mod greşit a apelat la avocatul O., în detrimentul "filierei" V.:

"Deci, blonda a greşit", "Nu! E mafiot. E clar [n.n. ZZZZZZZZZZZZ.]", "... e un escroc", "Şi proasta aia de nevastă-sa care n-are nicio preocupare", "Deci, au trei copii. Şi ei trag ca să poa... să trăiască. Şi ei cred că merge aşa cu...".

În cuprinsul conversaţiei, grefierul V. a recunoscut primirea sumei de 5.000 euro, pentru repartizarea dosarului, la termenul din 21 ianuarie 2013, la completul judecătorilor L. şi N., precum şi acceptarea promisiunii de remitere a sumei de 150.000 de euro, în vederea eliberării inculpatului TT. De asemenea, a menţionat că, după eşecul acelor demersuri, i s-a solicitat să restituie banii:

"Eu nici nu am vrut să intru ..., pe bune, pentru că ZZZZZZZZZZZZ., când a venit mie să-mi dea, că eu am rugat-o să vină ... că a venit în decembrie la mine şi mi-a zis: «Îţi dau în ianuarie cinci mii»""... îl bagi la doamna F. dosaru’...""... a cerut o sută cincizeci""Şi când a văzut că nu rezolvăm şi prima oară şi a doua oară, zice: «Dă el o sută cincizeci de mii, ca să scadă şi el de la şefu’ şaizeci şi două de mii şi îi dă restu’ că a zis că a trebuit să dea şi colo, colo, colo...»", "«că mie îmi dai banii, că nu ştiu ce» a zis. Ştiţi cum a făcut? Pe cuvânt de onoare ... asta e mai rău ca ţiganii!".

Atitudinea indiscretă a avocaţilor P. şi O. a provocat indignarea judecătorului L.:

"Ea se ducea şi-i spunea lu’ ăla ce-a vorbit cu tine", "Că te-ai dus tu, şi i-ai spus N., şi i-ai garantat lui blonda".

Deşi, în planul aparenţelor, atitudinea judecătorului L., în relaţiile cu grefierul V. şi, respectiv, cu soţii S. şi O., este una duplicitară, în realitate, orientarea sa finală a fost determinată de "filiera" acceptată ca fiind mai discretă şi mai sigură, în raport cu regulile nescrise dar de necontestat ale grupului infracţional constituit împreună cu N. Grefierul a confirmat informaţiile furnizate de către soţii AAAAAAAAAAAAA., în sensul că avocata P. nu a putut intermedia primirea sumei de 150.000 euro, cu titlu de mită:

"Că a zis că aia nu ştie, că-i avocat din provincie. Şi că ea nu ştie că aşa se procedează în Bucureşti", "Că ăla nu-i dă banul pe mână". Fiind întrebat cine este noul intermediar, în locul avocatei P., V. a lămurit problema:

"... cu avocata. E una, MMMMMMM ... doamna WW. astă vară".

Precauţiile în raport cu posibilele acţiuni de investigare, de către Direcţia Naţională Anticorupţie, cu ajutorul unor persoane aflate în anturajul ei, menţionate pe tot parcursul dialogului, dovedesc preocuparea permanentă a judecătorului L., de a nu-i fi depistate activităţile de corupţie, în paralel cu dorinţa de a fi informată cu privire la activităţile altor persoane implicate în corupţia judiciară, conversaţia cu grefierul V. a abundat în detalii referitoare la sume de bani, grefieri, judecători, toate în legătură cu soluţii date în diverse cauze penale.

Ulterior acestei vizite, la data de 10 februarie 2013 (duminică), ora 13:19:08, N. l-a contactat telefonic pe grefierul V., pentru a se interesa de modul în care a decurs conversaţia cu L.:

"Ai apucat ieri să-i dai lu’ L.?", răspunsul fiind unul pozitiv:

"Da, da, da, da, da". Deşi dialogul dintre cei doi interlocutori a fost uşor ambiguu, întrebările şi răspunsurile se situează în logica celor discutate de V. cu L. Astfel, N. s-a interesat de modul în care colega sa a primit propunerea:

"Şi ce-a zis?", ocazie cu care grefierul a transmis succesul demersului său:

"A fost mulţumită. Da, a zis că e-n regulă!", informaţiile primite fiind apreciate ca utile de către interlocutoare:

"Hai, asta vroiam, asta vroiam să ştiu! Ca să ştiu şi eu mâine dacă...", "... vin, cum nu vin. Ok. Bine, hai!".

La dosarul cauzei au fost depuse, în fotocopie, actele din Dosarul nr. x/2010, inclusiv cele referitoare la incidentele procedurale ivite în cursul soluţionării recursului de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.

Inculpatul U. a declarat că, în cursul lunii februarie 2013, înainte cu câteva zile de termenul de judecată care a urmat să aibă loc la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2010, a fost contactat telefonic de inculpata P. care i-a cerut să vină urgent la Bucureşti, indicându-i şi faptul că va trebui să fie în posesia a ceea ce a i-a restitui O. în luna noiembrie 2012, adică suma de 87.000 euro. Drept urmare, inculpatul s-a întâlnit cu P. şi C. la RRRRRR., situat în apropierea sediului Tribunalului Bucureşti. Cu prilejul acestei întâlniri, P. a afirmat că este nevoie să dea suma de 80.000 euro pentru ca recursul declarat de procurori să fie respins în Dosarul nr. x/2010. În acelaşi context, în încercarea de a-l convinge pe U. de necesitatea remiterii sumei de bani anterior menţionate, inculpata a menţionat că a aflat de la cineva că judecătorul N. a afirmat că, atâta vreme cât va fi ea judecător la Tribunalul Bucureşti, inculpatul TT. nu va fi pus în libertate chiar dacă instanţa de fond va dispune şi de o sută de ori această măsură. Inculpatul U. a fost de acord să dea suma de 80.000 euro, prilej cu care P. a menţionat că banii vor fi daţi ca mită unui anume V., despre care nu i-a precizat mai multe detalii. A precizat însă că are încredere în acest V. şi că este sigură că acesta va rezolva cu intervenţia pe lângă judecătorii de la Tribunalul Bucureşti, pentru obţinerea punerii în libertate a fratelui său, în condiţiile în care s-a judecat în cursul lunii februarie 2013, recursul declarat de Parchet împotriva hotărârii instanţei de fond prin care TT. a fost pus în libertate. C. a fost acela care a primit suma de 80.000 euro, aflată într-un plic, după care a plecat din restaurant aproximativ o oră, pentru a se întâlni cu V. După ce C. a revenit în restaurant, la o distanţă oarecare de inculpatul U., a discutat ceva cu P., după care, în momentul în care au revenit la masă, i-au spus că au rezolvat, ceea ce însemna că îi dăduseră lui V. suma de 80.000 euro. Nu a observat dacă V. a venit în acele împrejurări în restaurantul RRRRRR., însă este posibil să se fi întâmplat acest lucru. La termenul la care s-a judecat recursul în Dosarul nr. x/2010, inculpatul TT. a fost pus în libertate însă U. nu a aflat dacă, într-adevăr, această soluţie a fost obţinută în schimbul sumei de 80.000 euro.

Din declaraţiile inculpatului V. a reieşit că, la începutul lunii februarie 2013, a fost căutat la birou de P. şi C. care i-au solicitat restituirea sumei de 1.500 euro, primită de grefier pentru "dirijarea" Dosarului nr. x/2010, în luna ianuarie 2013. Inculpatul C. i-a adresat ameninţări grefierului, susţinând că trebuie să rezolve problema, întrucât, în caz contrar "iese treaba urâtă". A mai adăugat că s-a interesat despre el şi că a aflat că "este divorţat şi că are un copil mic", menţionând şi că "dacă va fi nevoie, îl va găsi şi în gaură de şarpe".

V. le-a explicat faptul că la termenul anterior nu s-a dispus punerea în libertate a inculpatului TT., pentru că judecătorii cu care a fost stabilit să pronunţe o asemenea hotărâre au aşteptat să primească cei 150.000 euro promişi, lucru care nu s-a întâmplat. C. a motivat că el nu a lăsat-o pe P. să îi aducă banii, pentru că O. a făcut presiuni asupra lor şi le-a fost teamă de acesta. După câteva zile, C. l-a căutat la sediul Tribunalului Bucureşti şi i-a spus că, în acea zi, judecătorul care avea la fond dosarul inculpatului TT. a dispus punerea în libertate a acestuia şi că, în câteva zile, se va judeca la tribunal recursul Parchetului împotriva acelei hotărâri.

I-a cerut să procedeze, la fel ca şi în cursul lunii ianuarie 2013, astfel încât dosarul să fie repartizat în recurs la secţia a II-a penală, la acelaşi complet, pentru a fi respins recursul Parchetului. Grefierul V. i-a explicat că nu a ştiut dacă va mai fi posibil ca dosarul să nimerească în recurs la acelaşi complet şi că trebuie să vorbească mai întâi despre acest lucru cu preşedintele N. Totodată, i-a cerut să-i precizeze ce sumă este dispus să dea ca mită, pentru a putea discuta şi acest aspect cu N. C. a afirmat că nu mai poate da o sumă de bani aşa de mare cum a promis prima dată P. că va da, deoarece sarcina instanţei de recurs a fost mai uşoară, în condiţiile în care a fost deja dată la fond o hotărâre favorabilă.

A continuat, precizând că el va primi (nu a specificat de la cine anume) suma de 80.000 euro, din care îşi va păstra pentru el 20.000 euro (în contul acestora intrând şi cei 5.000 euro pe care îi dăduse grefierului şi despre care afirma că trebuie să şi-i recupereze), iar diferenţa de 60.000 euro i-o va remite inculpatului V., ca mită pentru judecător. Inculpatul V. i-a promis că va vorbi toate aceste aspecte cu preşedintele N. şi, ulterior, îi va da un răspuns. În ziua următoare, V. i-a relatat judecătorului N. tot ceea ce a discutat cu C., însă i-a descris doar promisiunea care fusese făcută, fără să îi dezvăluie că aceasta venea de la soţul avocatei P. Pentru ca judecătorul N. să nu ştie cu cine ţinea legătura, a inventat pur şi simplu un nume, pe care i l-a spus.

A procedat aşa pentru că a vrut să evite un eventual refuz, în cazul în care ar fi aflat că propunerea venea tot de la P., care rândul trecut fusese neserioasă. I-a mai spus judecătorului N. că, în situaţia în care nu se va rezolva nici de această dată cu punerea în libertate a inculpatului TT., va trebui să restituie cei 5.000 euro, ceea ce însemna că şi ea a trebuit să dea înapoi cei 1.500 euro pe care i-a primit prin intermediul grefierului. N. i-a spus că este de acord să facă în aşa fel încât dosarul să fie repartizat la recurs la completul doamnei L.

Cu toate acestea, când respectivul dosar a venit la Tribunalul Bucureşti şi a fost repartizat secţia a II-a penală (pentru aceasta, V. a vorbit în prealabil tot cu grefiera NN., căreia i-a dat, în acest scop, suma de 500 euro, provenită din banii personali), a vorbit din nou cu N., care a afirmat că va repartiza dosarul la completul doamnei L. şi, în acest scop, a început să repartizeze alte dosare pentru a încărca şedinţele celorlalte complete de judecată. După ceva timp, şi-a dat însă seama că nu putea repartiza acel dosar la completul judecătorului L., pentru că a fost prea mare perioada de timp până în ziua în care a intrat în şedinţă acest complet, respectiv era vorba de 6 zile, ceea ce ar fi depăşit termenul maxim de 5 zile impus pentru repartizarea unei asemenea cauze.

N. a mai luat în calcul posibilitatea de a face modificări în completele de judecată, în aşa fel încât doamna L. să intre într-un alt complet la care ar fi putut să repartizeze dosarul cu respectarea termenului maxim de 5 zile. Şi-a dat însă seama că nici această variantă nu a fost posibilă, astfel că atunci când a plecat din biroul ei, N. i-a solicitat să o întrebe pe L. dacă ar fi fost de acord să intre într-un alt complet de judecată.

Totodată, N. i-a solicitat să îi spună judecătorului L. că mita promisă ar fi fost de numai 40.000 euro, pentru că a hotărât ca diferenţa de 20.000 euro s-o împartă, în mod egal, cu grefierul V.

Inculpatul i-a comunicat imediat judecătorului L., care a fost la birou, ceea ce îi transmisese N., inclusiv că mita care se cuvenea judecătorilor ar fi fost de 40.000 euro, aşa cum îmi ceruse aceasta din urmă, iar L. a fost de acord. În timp ce a vorbit cu L., a venit şi N., care a spus că nu a putut modifica completul de judecată şi să o introducă pe L., pentru că aceasta era în acea zi la permanenţă. Ele au rămas în continuare să discute, iar V. am plecat. În jurul orei 15:30, N. i-a solicitat să se întâlnească în parcarea din spatele tribunalului şi i-a spus că a repartizat dosarul în ziua de luni care urma, la completul din care au făcut parte judecătorii HHH., KKKKKKK.

şi un al treilea judecător al cărui nume nu l-a reţinut. I-a mai spus că doamna judecător HHH. va face în mod sigur cerere de abţinere pentru că a mai judecat o cauză privind pe inculpatul TT. şi având acelaşi obiect, astfel că ar fi fost incompatibilă să se pronunţe din nou. De asemenea, a menţionat că şi KKKKKKK. ar fi în aceeaşi incompatibilitate, dar a ştiut că acesta nu va face cerere de abţinere, astfel că el va rămâne în complet, însă cererea de abţinere a doamnei judecător HHH. a fost admisă. Totodată, judecătorul N. i-a spus că va rămâne în complet KKKKKKK., iar pe celelalte două locuri vor intra judecătorii WW.

şi VV. Cum ştia de la V. că acesta a stabilit cu C. (al cărui nume l-a ascuns faţă de ea) să se întâlnească cu el în ziua de sâmbătă, în jurul orei 13:00, pentru a primi cei 60.000 euro promişi, N. i-a cerut să meargă acasă la L., pentru a-i duce 40.000 euro din acei bani, urmând ca ea să ia legătura cu WW. şi VV., pentru a le convinge să dea soluţia favorabilă, de punere în libertate a inculpatului TT., ceea ce însemna că trebuia respins recursul Parchetului. N. doar i-a dezvăluit aspectele relatate mai sus şi nu i-a detaliat în vreun fel de ce ştia că acea cerere de abţinere va fi admisă şi pe ce se fundamenta atunci când a afirmat că cei doi judecători anterior menţionaţi vor intra în complet alături de KKKKKKK.

N. i-a cerut să ia legătura cu L. pentru că a fost certată cu WW. şi nu a vorbit nici cu doamna VV., în timp ce L. a fost în relaţii de prietenie cu amândouă. V. a înţeles că judecătorul N. a gândit lucrurile în felul următor: doamna L. a trebuit să împartă cu doamnele WW. şi VV. cei 40.000 euro, în timp ce grefierului şi preşedintelui de secţie urma să le revină câte 10.000 euro. În ziua de sâmbătă, 9 februarie 2013, pe la ora 12:00, inculpatul s-a deplasat la sediul Tribunalului Bucureşti, intrând pe uşa din spate.

A aşteptat o perioadă de timp în birou, după care s-a dus la intrarea din faţa tribunalului şi s-a uitat după C., însă nu l-a văzut. A mers din nou în birou şi, în jurul orei 13:00, a revenit la uşa din faţa tribunalului şi l-a văzut pe C. aşteptând în faţa scărilor. Au intrat împreună în sediul Tribunalului Bucureşti, l-a condus la lift şi au urcat împreună la etajul 4, unde este o sală de aşteptare. C. a susţinut că nu a fost bine să discute acolo şi au mers pe casa scărilor, la nivelul etajului 4, unde i-a spus că a adus cei 60.000 euro, însă nu-i avea la el şi a trebuit să meargă în alt loc pentru a-i înmâna grefierului.

De asemenea, şi-a exprimat părerea că nu ar trebui să aibă încredere în el, pentru că pe O. măcar îl cunoştea şi a fost acasă la el, în timp ce despre el nu a ştiut nimic. I-a replicat că poate să facă cum doreşte, iar până la urmă au stabilit să se revadă peste câteva minute la RRRRRR., care se află în apropierea tribunalului. V. s-a despărţit de C., conducându-l la uşa de ieşire din faţa tribunalului, după care s-a deplasat pe jos, ieşind pe uşa din spate a clădirii, la RRRRRR., unde s-au reîntâlnit. C. s-a aflat la o masă, în restaurant, împreună cu P. şi cu un alt bărbat, pe care grefierul nu-l cunoştea. De altfel, imediat ce a intrat în restaurant, a fost întâmpinat de C. şi împreună au coborât la toaleta de la demisolul clădirii, unde acesta i-a dat suma de 60.000 euro, care a fost compusă numai din bancnote de 500 euro, toate bancnotele fiind legate cu un elastic. V. a numărat de faţă cu el banii şi, în acest timp, a venit acolo şi P. Aceasta l-a întrebat cine va intra în complet la termenul de luni, 11 februarie 2013, iar el i-a relatat ceea ce-i spusese N. P. sau C. i-au spus grefierului V. că au reuşit între timp să-şi recupereze toţi banii de la O., referindu-se astfel la suma de 62.000 euro. A înţeles de la C. că P. ar fi primit cei 60.000 euro pe care V. i-a primit în acele împrejurări de la fratele inculpatului TT.

După ce s-a despărţit de P. şi C., grefierul s-a întors pe jos în parcarea din faţa Bibliotecii Naţionale, unde şi-a lăsat autoturismul şi s-a deplasat la locuinţa doamnei L., din cartierul Drumul Taberei, în zona blocurilor ANL. În timpul deplasării, a numărat 20.000 euro, care ar fi fost pentru el şi pentru N. şi i-a pus deoparte, într-un buzunar, iar diferenţa de 40.000 euro pe care trebuia să-i dea doamnei L. i-a pus într-un plic. I-a relatat acesteia tot ceea ce-i spusese N., iar L. a afirmat că este de acord să discute cu judecătorii WW. şi VV. pentru a-i convinge să pronunţe la termenul de luni soluţia de punere în libertate a inculpatului TT., menţionând şi că le va duce ea şi partea de mită pe care o va aprecia ca fiind de cuviinţă. V. i-a spus judecătorului L. că i-am adus suma de "40", ceea ce însemna 40.000 euro şi a pus plicul cu bani pe canapea, sub o pernuţă care se afla pe aceasta. I-a relatat din nou ce s-a întâmplat cu O. la termenul anterior din acelaşi dosar, respectiv cel din ianuarie, precum şi cum a reacţionat ulterior acesta faţă de el. De asemenea, a reluat cu L. şi subiectul referitor la cum s-au întâmplat lucrurile în cursul lunii ianuarie 2013, când P. a promis că va da mita de 150.000 euro, dar nu s-a mai ţinut de cuvânt din cauza presiunilor exercitate de O. Cu acea ocazie, L. l-a vorbit de rău pe O. şi pe soţia acestuia. I-a mai spus că O. îşi creează relaţii cu anumite judecătoare de la Tribunalul Bucureşti şi de la Curtea de Apel Bucureşti şi că se foloseşte de acele relaţii pentru a obţine soluţii favorabile în dosare. De asemenea, L. l-a atenţionat că trebuie să aibă grijă cu Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru că sunt infiltraţi investigatori acoperiţi prin instanţe şi că aceia l-ar putea aborda pentru intervenţii în dosare. În ziua de duminică, 10 februarie 2013, a fost contactat telefonic de N., care, folosind un limbaj disimulat, l-a întrebat dacă a fost la L. şi dacă aceasta a fost mulţumită, referindu-se astfel la întâlnirea dintre grefier şi L. şi la remiterea către aceasta a sumei de 40.000 euro, aşa cum a convenit în cursul zilei de vineri.

V. i-a răspuns afirmativ la acele întrebări. În ziua de luni, 11 februarie 2013, pe la ora 10:00, s-a întâlnit în liftul din sediul tribunalului cu judecătorul N. şi a întrebat-o cum să procedeze cu cei 10.000 euro, care au reprezentat partea ei din mită, iar aceasta i-a indicat să mai aştepte şi că vor discuta mai târziu despre aceasta, după ce se va pronunţa soluţia inculpatului TT. Pe la ora 13:00 - 13:30, N. l-a sunat pe telefonul fix din birou şi i-a cerut să vină în parcarea din spatele Tribunalului Bucureşti, unde avea parcat autoturismul marca x. acest lucru fiind pentru V. un mesaj că trebuia să-i ducă partea ei de 10.000 euro. S-au întâlnit în parcare, ea s-a aşezat la volan, iar V. a urcat în partea din dreapta faţă, ocazie cu care a aflat că s-a admis abţinerea doamnei judecător HHH., iar în complet au intrat doamnele WW. şi VV., aşa cum îi spusese că se va întâmpla şi în ziua de vineri. Inculpatul V. a întrebat-o cum să procedeze cu banii şi N. i-a spus că poate să-i dea în acel moment, astfel că i-a înmânat suma de 10.000 euro, într-un plic de hârtie, pe care l-a pus într-o pungă tip cadou, pe care o avea lângă ea, în dreptul locului pasagerului din dreapta. N. i-a spus, înainte de a se despărţi, că vor mai vorbi, dacă va fi cazul să se pronunţe o soluţie nefavorabilă în acel dosar, în cursul zilei următoare. A doua zi, V. a aflat că s-a respins recursul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi că inculpatul TT. a fost pus în libertate.

După câteva zile, când a fost la serviciu, L. i-a relatat că doamnei WW. îi era frică pentru că aflase (nu a specificat de la cine anume) că "a intrat pe fir S.R.I.-ul" şi l-a atenţionat să aibă mare grijă. V. nu a aflat dacă L. a dat vreo parte din cei 40.000 euro primiţi prin intermediul său, judecătorilor WW. şi VV. şi nici dacă ea şi-a păstrat ceva. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de la filele x, volumul 1, a rezultat că răspunsurile afirmative ale inculpatului V. la întrebările "În luna februarie 2013 ai dat suma de 40.000 euro judecătoarei L. pentru a facilita punerea în libertate a lui TT.?" şi "În luna februarie 2013 ai dat suma de 10.000 euro judecătoarei N. pentru a facilita punerea în libertate a lui TT.?", nu a provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Din declaraţiile inculpatei P. a reieşit că, la începutul lunii februarie 2013, înainte de data de 6 februarie 2013, s-a întâlnit întâmplător în sediul Tribunalului Bucureşti cu grefierul V., care a condus-o pe casa scărilor şi i-a spus că poate să îi asigure inculpatului TT. obţinerea unei soluţii favorabile de punere în libertate, cu ocazia judecării recursului, în condiţiile în care în respectiva cauză a fost stabilit termen de fond la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în data de 6 februarie 2013. Inculpata i-a replicat că nu o interesa oferta lui, pentru că a discutat înainte cu TT.

şi acesta i-a spus că nu vrea să formuleze niciun fel de cerere de punere în libertate la termenul de fond anterior menţionat. În acele împrejurări, V. a afirmat că a avut posibilitatea să obţină acea soluţie favorabilă prin intermediul judecătorului N., menţionând şi că acesta nu a luat un concurs la care a participat (nu a specificat ce anume a presupus acel concurs), astfel că urma să devină judecător simplu la sfârşitul lunii martie 2013, când i se termina mandatul de preşedinte al secţiei a II-a penale. Grefierul V. a insistat în a-i prezenta aceste aspecte, pentru a o convinge de faptul că judecătorul N. ar fi putut să asigure acea soluţie favorabilă mult mai uşor în calitate de preşedinte de secţie, decât ulterior.

Discuţia s-a încheiat la acea dată cu V. în termenii exprimării de către avocatul P. a unui refuz faţă de o eventuală implicare a sa pentru obţinerea de la Tribunalul Bucureşti a unei soluţii de punere în libertate a inculpatului TT. În ziua de 6 februarie 2013, inculpata a fost la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, unde a fost stabilit termen de fond în dosarul inculpatului TT. A fost depus la dosar raportul de expertiză, care a fost favorabil inculpatului, întrucât s-a atestat că nu exista prejudiciul reţinut în rechizitoriu.

Judecătorul de fond a întrebat-o dacă inculpatul vrea să formuleze cereri la acel termen, iar avocatul P., fiind singurul apărător, a răspuns că nu. Cu toate acestea, reprezentantul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a solicitat instanţei să se pronunţe asupra legalităţii măsurii arestării preventive a inculpatului TT. La acel termen, instanţa a dispus faţă de inculpat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi ţara, iar Parchetul a formulat recurs împotriva acelei încheieri pronunţate de către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

În ziua de 7 februarie 2013, în timp ce s-a aflat împreună cu soţul ei, inculpatul C., în sediul Tribunalului Bucureşti, s-au întâlnit întâmplător cu grefierul V. Acesta a condus-o la câţiva metri de locul în care s-a aflat soţul ei şi i-a spus că a aflat de soluţia favorabilă dispusă de instanţa de fond faţă de inculpatul TT. De asemenea, V. a afirmat că judecătorul N. i-a cerut să îi transmită că trebuie să dea suma de 80.000 euro ca mită, întrucât, altfel, "dosarul nu va trece niciodată de Tribunalul Bucureşti", ceea ce însemna că, în recurs, nu ar fi fost menţinută soluţia favorabilă dată de instanţa de fond la termenul din 6 februarie 2013.

V. i-a cerut să transmită, la rândul ei, această pretindere fratelui inculpatului TT., menţionând şi că o cunoştea pe respectiva persoană cu numele "U.". Inculpata a cunoscut că fratele inculpatului TT. se numeşte U., iar toţi cei care îl cunosc îi spun acestuia "U.". P. nu a luat cunoştinţă cum a fost stabilit cuantumul de 80.000 euro, aflând, doar susţinerile grefierului V., că judecătorul N. ar fi stabilit suma de bani pe care a dorit să o primească ca mită. Înainte de întâlnirea ultim menţionată, P. nu a discutat despre cuantumul acelei sume de bani cu V.

şi nici nu a avut cunoştinţă ca vreo altă persoană să fi discutat acest aspect cu el. I-a răspuns atunci grefierului V. că trebuie să îi acorde puţin timp, pentru a da un telefon, având în vedere că trebuia să discute despre acea pretindere cu U. Grefierul V. a atenţionat-o că trebuie să îi dea foarte repede un răspuns, chiar până la orele 13:00 sau 14:00 în acea zi, menţionând că dosarul inculpatului TT. s-a aflat pe biroul său şi că, având în vedere că trebuia judecat recursul privitor la punerea în libertate, nu avea voie să ţină dosarul şi a fost obligat să-l introducă pentru înregistrare şi repartizare la completul de judecată chiar în acea zi.

În aceleaşi împrejurări, V. i-a spus că nu este bine să se mai întâlnească pe viitor, pentru că ea era cunoscută şi nu era indicat să mai fie văzuţi împreună, sugerând, totodată, că era bine să ţină mai departe legătura cu el, prin intermediul soţului, C., pe care grefierul îl cunoştea din vedere. P. nu a fot convinsă, în acel moment, că V. a avut o asemenea relaţie cu judecătorul N., încât să poată facilita soluţia favorabilă pe care a promis-o pentru inculpatul TT. După acea discuţie, inculpata a ieşit din sediul tribunalului împreună cu soţul său şi l-a contactat telefonic pe U., căruia i-a comunicat, folosind un limbaj mai voalat, pretinderea avansată de V.

U. mi-a spus că este în regulă, în sensul că a fost de acord să dea cei 80.000 euro pretinşi şi i-a cerut "dă-i OK-ul!" grefierului V., pentru ca acesta să facă demersurile de intervenţie pe lângă judecători în vederea pronunţării soluţiei favorabile faţă de TT., cu ocazia judecătorii de către Tribunalul Bucureşti a recursului declarat de Parchet împotriva încheierii instanţei de fond din 6 februarie 2013. După ce a terminat acea discuţie telefonică, P. i-a solicitat soţului său să revină în tribunal şi să-i spună grefierului V. că U. a fost de acord să dea acea mită de 80.000 euro, în scopul anterior menţionat.

Soţul său s-a conformat, timp în care inculpata l-a aşteptat în parcarea din spatele Tribunalului Bucureşti.

În momentul în care a revenit în locul în care îl aştepta, C. i-a relatat că V. l-a condus cu liftul până la etajul 4 în sediul tribunalului, unde l-a lăsat să aştepte câteva minute, timp în care el a intrat într-un birou. Când a ieşit, V. i-a spus inculpatului C. că "şefa" i-a transmis că se rezolvă sută la sută şi i-a înmânat două coli de hârtie A4, pentru a i le da avocatului P. Pe una dintre acele coli, au fost menţiuni tehnoredactate la calculator cu privire la dosarul inculpatului TT., termenul de judecată stabilit pentru data de 11 februarie 2013, pentru judecarea recursului de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, precum şi numele judecătorilor care au intrat în completul de recurs de la acea dată, fiind vorba despre judecătorii HHH., LLLLLLL. şi KKKKKKK. Acea coală de hârtie conţinea menţiuni specifice formatului ECRIS.

Pe aceeaşi coală de hârtie a fost încercuit cu pixul numele judecătorului LLLLLLL. şi a fost consemnat olograf numele unui alt judecător, respectiv, WW., ceea ce însemna că aceasta a urmat să intre în completul de recurs în locul judecătorului LLLLLLL.

Pe cea de-a doua coală de hârtie (în declaraţie a arătat că nu îşi mai aminteşte dacă era o coală întreagă sau era o bucată de hârtie) a fost scris olograf cu pix având mină de culoare albastră că judecătorul HHH. va formula cerere de abţinere, înainte de judecarea recursului în dosar şi că în locul acelui judecător urma să intre judecătorul VV. De asemenea, a mai fost consemnat olograf faptul că "cu KKKKKKK. o să vedem ce o să facem".

În momentul în care a citit acele două înscrisuri, inculpatei nu i-a venit să creadă că ar putea fi real ceea ce era consemnat şi chiar a afirmat că nu credea că se pot schimba completele de judecată în acea manieră. P. nu a aflat dacă scrisul de pe cele două bucăţi de hârtie a aparţinut grefierului V. sau unei alte persoane, însă C. i-a relatat că V. a ieşit având în mână acele două înscrisuri din biroul de la etajul 4, după care l-a condus la ieşirea din spate, destinată judecătorilor. Imediat după aceea, P. l-a contactat telefonic din nou pe U.

şi au stabilit cu acesta să se întâlnească pe autostrada A1, la staţia NNNNNNN. aflată pe partea dreaptă, pe sensul de mers Piteşti - Bucureşti. Întâlnirea a avut loc în aceeaşi seară de 7 februarie 2013, P. deplasându-se în acel loc împreună cu soţul şi fiica. I-a arătat inculpatului U. cele două înscrisuri pe care C. le-a primit de la V. şi, totodată, i-a relatat tot ceea ce îi spusese acesta din urmă, insistând asupra faptului că V. a avertizat-o că, dacă nu va primi mita cerută, Tribunalul Bucureşti nu va pronunţa vreodată o soluţie favorabilă faţă de TT.

Inculpatul U. a afirmat că este dispus să rişte şi să dea mita cerută, afirmând "bă, dă-i dracu de bani, risc, că nu vreau pentru 80.000 euro să ne facă ăştia vreo figură. Asta e, la cât am pierdut cu avocaţii, mai pierd 80.000 euro, dar cel puţin ştiu că nu din cauza mea nu se face treaba". După ce a citit cele două înscrisuri, U. le-a rupt şi le-a aruncat în toaleta din staţia NNNNNNN. Înainte de a se despărţi, U. a afirmat că va veni în Bucureşti, în cursul zilei de luni, 11 februarie 2013, şi îi va da personal cei 80.000 euro ceruţi ca mită grefierului V.

Discuţia cu U. a avut loc în interiorul staţiei NNNNNNN., în zona de bar-restaurant. În acea seară, P. a revenit împreună cu soţul şi cu fiica sa în Bucureşti. În ziua de 8 februarie 2013, inculpata, aflată în parcarea din spatele Tribunalului Bucureşti, l-a trimis pe C. la grefierul V. pentru a-i înmâna o bucată de hârtie pe care P. a scris olograf că "U. va veni luni, înainte de proces, cu banii". Când a revenit la autoturism, C. i-a relatat că i-a dat bileţelul grefierului V. şi că a primit, pentru P., un alt bileţel pe care a scris olograf că banii trebuie daţi urgent a doua zi, adică sâmbătă, 09 februarie 2013, întrucât trebuia ca, la rândul său, să împartă cei 80.000 euro pe care îi ceruse.

Nu şi-a putut da seama dacă scrisul de pe acest bileţel pe care l-a primit de la V. a fost acelaşi cu scrisul de pe biletul pe care l-a primit în ziua de 07 februarie 2013. A rupt acea bucată de hârtie pe care a primit-o de la V. în ziua de 8 februarie 2013 şi a aruncat-o. De asemenea, a aflat de la C. că V. i-a cerut să vină cu banii în ziua de 9 februarie 2013, la ora 12:00, la intrarea din faţă a Tribunalului Bucureşti, pentru că el îl va aştepta acolo, menţionând şi că el are anumite locuri în sediul instanţei unde obişnuieşte să pună banii pe care i-a primit ca mită, acele locuri fiind sigure, întrucât nu ar putea fi descoperite de nimeni.

P. a discutat cu soţul ei şi şi-a exprimat părerea în sensul că acesta nu trebuia să se expună riscurilor şi să ducă banii de mită grefierului V. şi că a fost treaba lui U. să facă acest lucru. În aceleaşi împrejurări, l-a contactat telefonic pe U. şi i-a comunicat, folosind tot un limbaj voalat, că V. a impus să i se aducă banii în ziua următoare şi nu luni, 11 februarie 2013. U. i-a spus că a fost de acord cu aceste noi condiţii şi au stabilit să se întâlnească în ziua de 9 februarie 2013, pe la ora 11:00 - 11:30, la cafeneaua din sediul RRRRRR., situat în apropierea Tribunalului Bucureşti.

În ziua de 9 februarie 2013, în jurul orei 11:30, inculpata a mers împreună cu soţul său la cafeneaua din incinta RRRRRR., unde s-au întâlnit cu U. Acesta le-a arătat că avea asupra sa cei 80.000 euro, în bancnote de 500 euro. Bancnotele au fost dispuse în două teancuri, fiecare legate cu un elastic. P. i-a explicat inculpatului U. că nu a fost de acord ca soţul său să se întâlnească în Tribunalul Bucureşti cu V. şi să îi dea acestuia banii, pentru că i se părea prea riscant. U. i-a cerut inculpatului C. să meargă să se întâlnească la ora 12:00 cu V., aşa cum a stabilit acesta, urmând să îi solicite să vină la RRRRRR. pentru a lua banii chiar de la U.

C. s-a deplasat pe jos la Tribunalul Bucureşti şi a revenit după maxim 15 minute la RRRRRR. unde l-a aşteptat inculpata şi U. Le-a relatat că s-a întâlnit cu V., care l-a aşteptat la intrarea din faţă a Tribunalului Bucureşti şi că a fost de acord să vină la RRRRRR. pentru a lua banii. După maximum 5 - 8 minute, a venit în cafenea V. şi a făcut semn ca P. şi U. să rămână la masă şi să vină la el doar C. Acesta s-a conformat şi a discutat cel mult un minut cu V. în zona intrării în cafenea, după care C. a revenit la masă şi le-a spus că V. a afirmat că i-a fost frică să primească banii de la U., pentru că acesta este cunoscut ca fiind fratele inculpatului TT., precum şi că a impus ca banii să îi fie daţi de către C., în toaleta hotelului.

U. a scos banii din buzunarul hainei şi i-a înmânat inculpatului C., care i-a luat şi i-a băgat în buzunarul interior al gecii, după care a coborât împreună cu V. la demisolul hotelului, unde se află toaleta. După câteva minute, P. a coborât şi ea la demisolul hotelului şi, deşi uşa de la toaleta pentru bărbaţi a fost închisă, l-a strigat pe soţul ei, care i-a răspuns, după care l-a întrebat de ce durează atât de mult, iar C. i-a explicat că V. număra banii. Imediat după aceea, inculpata a revenit la masa din cafenea, unde se afla U., iar după câteva minute, a venit şi C.

şi l-a văzut şi pe V. ieşind din hotel. În acele împrejurări, nu a discutat absolut nimic cu V. şi, după circa 10 minute, a plecat împreună cu soţul ei din acel loc. Inculpata nu a aflat dacă U. a rămas în Bucureşti, însă, în dimineaţa de 11 februarie 2013, s-a reîntâlnit cu acesta la Tribunalul Bucureşti, în sala de şedinţă unde s-a judecat recursul în dosarul inculpatului TT. Înainte de a intra în sala de şedinţe, a văzut pe lista afişată componenţa completului şi am constatat că, într-adevăr, în locul judecătorului LLLLLLL. intra judecătorul WW.

În acel moment, a realizat că putea fi adevărat ceea ce îi spusese zilele anterioare grefierul V. Când a intrat în sală, a văzut că în compunerea completului de judecată se aflau judecătorii HHH. şi KKKKKKK., pe care inculpata i-a cunoscut din vedere, precum şi o altă doamnă judecător, pe care nu a cunoscut-o, dar a presupus, pentru că a văzut numele menţionat în lista de şedinţă, că este WW. La un moment dat, grefierul de şedinţă i-a spus că judecătorii HHH. şi KKKKKKK. au formulat cereri de abţinere şi că cererile vor fi judecate în aceeaşi zi, astfel că i-a cerut să nu plece din tribunal.

A aflat ulterior că cele două cereri de abţinere au fost admise şi, din acest motiv, completul de judecată a fost compus din WW., judecătorul VV. şi un alt judecător al cărei nume nu l-a reţinut. A fost surprinsă că acele cereri de abţinere au fost judecate în aceeaşi zi şi că au fost admise, deoarece, în urmă cu câteva luni, undeva prin octombrie 2012, s-a judecat la Tribunalul Bucureşti un recurs declarat de TT. împotriva unei încheieri de menţinere a arestării sale preventive, iar dosarul a fost repartizat la completul din care au făcut parte judecătorii HHH., KKKKKKK.

şi LLLLLLL. Cu acea ocazie, judecătorii HHH. şi KKKKKKK. au formulat cereri de abţinere, însă, deşi acest lucru s-a întâmplat tot într-o zi de luni, cererile au fost judecate abia în ziua următoare, de completul de trei judecători din respectiva zi. Cererile de abţinere au fost atunci respinse, astfel că dosarul a primit termen în ziua de miercuri care a urmat. Spre deosebire de incidentul procedural anterior, similar celui din luna februarie 2013, P. a constatat că la termenul din 11 februarie 2013, nu numai că cererile de abţinere formulate de aceiaşi judecători au fost, de această dată, admise, dar acele cereri au fost judecate imediat şi chiar recursul a fost judecat în aceeaşi zi.

După ce s-a terminat şedinţa de judecată şi instanţa a rămas în pronunţare în recursul din dosarul inculpatului TT., P. a coborât împreună cu soţul său şi cu U. la parterul tribunalului, iar V. l-a chemat de-o parte pe C.

Ulterior, acesta din urmă i-a relatat că V. i-a asigurat că pot fi liniştiţi, pentru că sigur se va rezolva problema punerii în libertate în acea zi a inculpatului TT. şi a mai precizat că obţinerea acestui lucru a fost dificil pentru el, deoarece a trebuit să dea din cei 80.000 euro primiţi, suma de 8.000 euro judecătorului HHH. De asemenea, V. le-a transmis, tot prin intermediul inculpatului C., că nu este necesar ca U. să îi dea cei 8.000 euro, precum şi că este disponibil să îl ajute şi cu alte dosare pe U., pe viitor. Totodată, V. a mai afirmat că judecătorul WW. este fina judecătorului N. În acea zi, Tribunalul Bucureşti a respins recursul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi a dispus menţinerea încheierii din 6 februarie 2013 a Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, astfel că TT. a fost pus în libertate.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de la filele x, volumul 1, a rezultat că răspunsul afirmativ al inculpatei P. la întrebarea "În luna februarie 2013 U. a dat suma de 80.000 euro pentru intervenţia pe lângă judecătorii Tribunalului Bucureşti?" nu a provocat modificări specifice comportamentului simulat. Inculpatul C. a declarat că, în cursul lunii februarie 2013, a însoţit-o pe soţia sa, P. la Tribunalul Bucureşti, ocazie cu care s-a întâlnit pe hol cu V., pe care el nu îl cunoştea. Cei doi au discutat la o oarecare distanţă de inculpatul C., însă ulterior soţia sa i-a relatat că V. a lucrat la arhivă şi că a stabilit ca C. să se întâlnească cu el peste două zile, pentru a-i da nişte hârtii.

P. i-a arătat biroul grefierului V., care a fost amplasat, cum se intră în sediul instanţei pe uşa de acces din faţă, în partea stângă, după ce se coboară nişte scări. V. a solicitat acest lucru deoarece pe P. o cunoştea lumea şi nu dorea să fie văzuţi împreună. După două zile, în timp ce soţia sa îl aştepta la autoturism, inculpatul s-a deplasat la biroul grefierului V., acesta i-a făcut imediat semn să meargă la lift, care era situat vis-a-vis de biroul său. Au urcat amândoi în lift şi l-a condus la etajul 4, şi, în timp ce mergeau cu liftul, i-a înmânat două coli de hârtie format A4, pentru a le da, la rândul lui, avocatului P., afirmând, totodată, că pe una dintre hârtii a fost compunerea completului de judecată.

De asemenea, V. i-a cerut să îi comunice soţiei că aceasta trebuie să vorbească cu U., pentru ca acesta din urmă să îi aducă suma de 60.000 euro, menţionând şi că, în caz contrar, "nu mai iese ăsta de aici", referindu-se la faptul că TT. nu ar mai fi fost pus în libertate. Inculpatul C. i-a spus grefierului că el îi va cere lui U. că trebuie să dea ca mită 80.000 euro; i-a făcut această menţiune lui V., deoarece, la acea vreme, U. a insistat să dea personal banii grefierului V. V. i-a pus în vedere că trebuie să revină, până cel târziu în ziua de vineri care urma şi să îi confirme că U. va fi de acord să-i dea acei bani, adăugând şi că, în acea zi de vineri îi va spune şi cum vor proceda mai departe.

După ce au ajuns cu liftul la etajul 4, V. a dat comandă ca liftul să coboare la etajul 3, timp în care i-a transmis cele relatate mai sus. M-a lăsat la etajul 3, iar el a coborât ulterior tot cu liftul. Ulterior, C. a însoţit-o pe soţia sa, având-o cu ei şi pe fiica lor, la o staţie NNNNNNN., situată lângă Piteşti, pe autostradă, pe partea dreaptă a direcţiei Piteşti - Bucureşti, unde s-au întâlnit cu U., întâlnirea fiind stabilită de către P. Cu acea ocazie, U. a aflat tot ceea ce spusese V. cu privire la pretinderea mitei de 60.000 euro (majorată de P. la 80.000 euro) şi, totodată, a primit cele două înscrisuri pe care C. le-a primit de la V., referitoare la compunerea completelor de judecată.

P. i-a spus lui U. că era bine să rupă acele două înscrisuri, iar acesta s-a conformat. De asemenea, U. a afirmat îi va aduce lui V. suma de 80.000 euro. În ziua de vineri care a urmat, C. s-a deplasat la Tribunalul Bucureşti, la biroul lui V., iar acesta i-a cerut din nou să îl aştepte la lift. După câteva secunde, a venit şi el la lift şi l-a condus la un etaj (nu a reţinut numărul). Întrucât un timp în lift s-au aflat şi alte persoane, i-a făcut semn să nu vorbească, iar, după ce au rămas singuri, l-a condus pe casa scărilor.

I-a cerut să lase telefonul la o oarecare distanţă de ei pe un pervaz, după care l-a pipăit, afirmând că îl verifică să nu aibă "ceva pe mine", referindu-se la mijloace de înregistrare.

Inculpatul i-a spus grefierului că P. i-a transmis că U., a fost de acord să-i aducă cei 60.000 euro ceruţi. După aceea, V. a afirmat că trebuie să se întâlnească amândoi, în ziua următoare, sâmbăta, la ora 11:00, la sediul Tribunalului Bucureşti, la uşa de acces din faţă, specificându-i şi că trebuia să fie "pregătit", ceea ce însemna că trebuia să îi aducă banii. Şi de această dată, C. a coborât pe scări, iar V. a rămas în locul în care discutaseră. Ulterior, C. i-a relatat soţiei sale conţinutul discuţiilor cu grefierul V., urmând ca aceasta să îl informeze pe U. Inculpatul şi-a dat seama că cei 80.000 euro au fost ceruţi de V. pentru a aranja ca TT. să fie pus în libertate de către Tribunalul Bucureşti iar V. a aranjat să obţină acea soluţie, prin intermediul unor "pile" pe care le avea la judecători. În ziua de sâmbătă care a urmat, a mers împreună cu P. la RRRRRR., care este situat lângă Tribunalul Bucureşti, unde s-au întâlnit cu U. Inculpatul a aflat despre stabilirea acestei întâlniri de la soţia sa şi a înţeles că U. s-a cazat la acel hotel. Întâlnirea a avut loc în jurul orei 10:30 - 10:45. În prezenţa inculpatului, P. i-a spus inculpatului U. că V. a cerut ca C. să îi ducă cei 80.000 euro, în acea zi, la Tribunalul Bucureşti.

Inculpatul a intervenit în discuţie, precizând că nu a fost de acord să fac asemenea lucruri, pentru că nu i se părea normal, în condiţiile în care se punea problema să se dea o mită pentru TT. Inculpatul U. a afirmat în acele împrejurări că oricum nu ar fi fost de acord să îi dea inculpatului C. suma de 80.000 euro, sugerând că nu ar fi avut încredere în acesta şi i-a cerut să meargă la întâlnirea stabilită cu V., pentru a-i solicita acestuia să vină la RRRRRR., astfel încât U. să discute direct cu el. Inculpatul s-a conformat, astfel că s-a deplasat la Tribunalul Bucureşti, mergând pe jos, ocazie cu care a constat că uşa de acces din faţă a fost închisă.

După nici un minut, din interiorul Tribunalului Bucureşti a venit V., care a fost îmbrăcat într-un trening şi cu o geacă închisă la culoare. Acesta i-a deschis uşa şi l-a condus în sediul Tribunalului Bucureşti, la un alt lift decât cel la care s-a referit mai sus. În timp ce mergea cu liftul, l-a întrebat dacă i-a adus banii, moment în care C. i-a explicat că el nu doreşte să procedeze în acel mod şi că era aşteptat de U. la RRRRRR., pentru a-i remite cei 80.000 euro pe care îi ceruse. V. şi-a exprimat nemulţumirea şi a scos din buzunarul interior al gecii un plic de hârtie de dimensiuni mai mari decât formatul A4 şi a afirmat că el tocmai se "pregătise", ideea fiind că a avut acel plic pregătit să pună în el banii pe care se aştepta să-i primească.

Inculpatul i-a explicat unde este RRRRRR. şi chiar i-a arătat pe geam, după care V. a fost de acord să vină în acel loc. Înainte de a se despărţi, V. i-a cerut să îi transmită lui U. "să aibă bani mari". C. a revenit pe jos la RRRRRR., unde s-a reîntâlnit cu P. şi cu U. şi le-a relatat conţinutul discuţiei cu V. Aflând că trebuie "să aibă bani mari". U. a afirmat "lasă, mă, că ştiu eu". După maxim 10 minute, V. a sosit în restaurantul de la RRRRRR., iar C. i l-a arătat inculpatului U., în sensul că el a fost persoana cu care se întâlnise şi cu care trebuia să vorbească.

Înainte de a se întâlni prima dată în acea zi cu V., U. i-a cerut să îi transmită acestuia să vină la RRRRRR. şi să meargă la toaleta de la subsol, unde urmau să se întâlnească ei doi, iar C. i-am transmis acest lucru grefierului V., motiv pentru care, imediat ce a intrat în hotel, V. s-a şi dus la scări şi a coborât spre toaleta de la subsol. De asemenea, în cursul zilei de vineri, anterior întâlnirii de la RRRRRR., P. i-a cerut să îi comunice grefierului că U. a fost de acord să îi dea cei 80.000 euro în ziua de luni, însă, după ce i-a comunicat acest lucru lui V., acesta nu a fost de acord, susţinând că trebuia neapărat să primească banii în ziua de sâmbătă şi nu tocmai luni, deoarece trebuia să "împartă banii la lume".

În acelaşi context a specificat că trebuia să ajungă pe la "şefa" sa. Revenind la întâlnirea de la RRRRRR., în momentul în care V. a intrat în RRRRRR., U. i-a dat un plic inculpatului C., în care se afla suma de 80.000 euro, de faţă fiind şi P. Inculpatul s-a ridicat de la masă şi l-a urmat pe V. la toaleta de la demisolul hotelului. "În momentul în care a scos banii din buzunar şi i-a spus că sunt 80.000 euro", V. a afirmat că, întrucât C. şi-a adăugat 20.000 euro, trebuie să primească şi el, pe lângă cei 60.000 euro despre care afirmase anterior că au fost mita pentru judecători, încă 3.000 euro, despre care a motivat că 1.000 euro trebuie să dea unei grefiere (nu a specificat numele), care îl ajutase să "dirijeze" dosarul lui TT. la completul favorabil sau la secţia din care a făcut el parte, iar 2.000 euro, au reprezentat partea care i se cuvenea lui.

Ca atare, C. a numărat 17.000 euro pe care şi i-a pus în buzunar, iar grefierul a primit diferenţa de 63.000 euro. La rândul său, V. a numărat banii şi a constatat că erau 63.000 euro. Inculpatul C. a relatat că, anterior primirii sumei de 80.000 euro, a convenit cu P. să îşi oprească, fără ştirea lui U., suma de 15.000 euro, în condiţiile în care a minţit-o că mita cerută de grefier era de 65.000 euro.

Astfel, C. şi-a însuşit 17.000 euro, în condiţiile în care P. a ştiut doar de 15.000 euro. după ce a numărat suma de 17.000 euro, V. a scris pe plicul în care fuseseră banii un număr de telefon fix, despre care a precizat că este de la Tribunalul Bucureşti şi i-a cerut ca în ziua de luni care urma să sune la acel număr şi să ceară cu o persoană, inventând orice nume îi va trece prin minte. A precizat că la acel număr răspunde numai el şi că îşi va da seama că eu îl sun şi îi va spune atunci ce soluţie se va da în dosarul inculpatului TT. În momentul în care au ieşit împreună din toaletă, au întâlnit-o pe hol pe P. Aceasta a întrebat de ce a durat atât de mult, iar C. i-a răspuns că V. a numărat banii. Acesta din urmă i-a spus avocatului P. "staţi liniştiţi, ne vedem luni". după aceea, V. a plecat de la hotel, iar C. şi P. au revenit la masa la care îi aştepta U. Au mai rămas câteva minute, după care s-au despărţit. În ziua de luni care a urmat, inculpatul a însoţit-o pe P. la Tribunalul Bucureşti. În timp ce aceasta a mers în sala de şedinţă, unde se judeca dosarul inculpatului TT., inculpatul l-a căutat pe V., pentru că pierduse plicul pe care acesta consemnase numărul de telefon. L-a întâlnit pe V., însă acesta l-a certat întrucât că nu era bine să fie văzuţi împreună. V. i-a cerut să îi transmită lui U. că a fost nevoit să pună de la el 8.000 euro, pentru că lucrurile se complicaseră şi a fost grea rezolvarea lor, aceste referiri fiind la mita despre care el a susţinut că a trebuit să o dea judecătorilor.

Totodată, V. i-a cerut să îi transmită lui U. că exista o siguranţă de sută la sută în privinţa obţinerii soluţiei de punere în libertate în acea zi a inculpatului TT. şi că vor vedea că afirmaţia lui este reală când se va scrie soluţia în condică. Imediat după aceea, C. i-a transmis aceste lucruri lui U., care a fost în sediul Tribunalului Bucureşti, împreună cu P. U. i-a cerut să meargă din nou la V. şi să-l întrebe de ce se întârzia cu judecarea Dosarului nr. x/2010, însă C. a refuzat, explicându-i că grefierul i-a cerut să nu se mai întâlnească. În aceeaşi zi, P. a sunat pe cineva de la Tribunalul Bucureşti şi a aflat că TT. a fost pus în libertate.

În cauză a fost audiat, în calitate de martor, judecătorul FFF. de la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, reieşind faptul că, în ziua de 08 februarie 2013, în timpul programului de lucru, în timp ce s-a aflat în biroul său din sediul Tribunalului Bucureşti, a fost anunţată de un grefier, JJJJJJJ. sau BBB., că pe şedinţa de recursuri din data de 11 februarie 2013, a intrat un recurs la încheierea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi ţara a inculpatului TT. În mod normal, martora nu intra în compunerea completului de judecată care urma să judece recursul menţionat anterior şi a fost anunţată despre acest dosar, deoarece era posibil să intervină un incident procedural legat de abţinerea judecătorului HHH.

Nu şi-a amintit dacă în acel moment s-a pus şi problema abţinerii judecătorului KKKKKKK., dar, în considerarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor de judecată, nu putea să intre în compunerea completului care trebuia să soluţioneze o abţinere în acel dosar, decât dacă se abţineau doi judecători şi nu unul singur. În ziua de 08 februarie 2013, dacă era vorba doar de abţinerea judecătorului HHH., completul care trebuia să soluţioneze această cerere trebuia să aibă următoarea compunere: KKKKKKK., WW. (în locul judecătorului LLLLLLL.) şi VV. (judecător desemnat la permanenţă).

Judecătorul FFF. a discutat cu grefierul care l-a anunţat despre posibila abţinere a judecătorului HHH., întrebându-l, totodată, cine va semna această cerere, deoarece HHH. a fost colega sa de birou şi în acea zi nu a fost prezentă la serviciu. În scurt timp, a fost anunţată de grefierul şef, BBB., că, într-adevăr, HHH. a formulat o cerere de abţinere, moment în care martora a afirmat că, pentru soluţionarea unei astfel de cereri, doreşte să vadă documentul semnat de colega sa. BBB. a revenit şi i-a relatat că a discutat cu doamna N., preşedintele secţiei a II-a penale şi că aceasta a fost de acord că nu putea să se pronunţe pe o cerere nesemnată.

La data de 8 februarie 2013, după discuţiile descrise anterior, nu a mai fost anunţată despre faptul că ar trebui să soluţioneze vreo cerere de abţinere. Martora nu şi-a amintit dacă în acea zi l-a văzut sau a discutat cu judecătorul KKKKKKK. La data de 11 februarie 2013 (luni) a aflat că în dosarul privind pe inculpatul TT. au fost formulate două cereri de abţinere de către judecătorii HHH. şi KKKKKKK., acestea urmând să fie soluţionate de completul format din: FFF., WW. şi VV. După ce a lecturat motivele invocate de colegii săi în acele cereri de abţinere, martora a apreciat că nu au existat motive de incompatibilitate, după cum s-a şi pronunţat în opinia separată la încheierea pronunţată în acest sens.

Cu privire la faptul că judecătorii HHH. şi KKKKKKK. au pronunţat o hotărâre de condamnare a inculpatului TT. într-un alt dosar penal, a reţinut că acesta nu era un motiv de incompatibilitate. Cel de-al doilea motiv, legat de faptul că au fost audiaţi ca martori într-un dosar penal instrumentat de Direcţia Naţională Anticorupţie, privind împrejurările în care s-a anulat pedeapsa închisorii de 7 ani a numitului TT., judecătorul FFF. a citit ordonanţa procurorului dată în acel dosar, fiind publică pe internet. "Din acea ordonanţă, a înţeles că depoziţiile judecătorilor HHH.

şi KKKKKKK. nu priveau un litigiu între aceştia şi TT. şi situaţia nu a putut fi interpretată ca lipsă de imparţialitate a judecătorilor." S-a deplasat în biroul colegelor sale, WW. şi VV., pentru a discuta cu acestea despre cererile de abţinere. A găsit-o doar pe doamna judecător VV., căreia i-a expus punctul său de vedere şi chiar s-a oferit să îi pună la dispoziţie Ordonanţa procurorului la care s-a făcut referire în cele care preced, în urma discuţiilor cu colega sa reieşind în mod clar că aceasta avea aceeaşi opinie, exprimându-se că nu existau motive de incompatibilitate şi că îşi însuşeşte motivaţia expusă de FFF.

Potrivit procedurii penale, cererile de abţinere şi de recuzare se judecă de îndată, ceea ce înseamnă că ar trebui soluţionate în ziua formulării lor, însă, a precizat că acesta nu a fost un caz singular în care s-a fixat termen de judecată la o dată ulterioară. Ulterior, judecătorul FFF. a revenit în biroul colegelor sale, WW. şi VV. şi a discutat despre faptul că procurorul a solicitat să pună concluzii în ceea ce priveşte cererile de abţinere formulate de judecătorii KKKKKKK. şi HHH. Înainte de a intra în sala de judecată, doamna judecător VV. s-a exprimat în sensul că, dacă ea ar formula o cerere de abţinere într-un dosar în care este discutabil dacă există sau nu un motiv de incompatibilitate, ar dori să îi fie admisă cererea de abţinere, cuvinte din care judecătorul FFF. a înţeles că şi-a schimbat punctul de vedere în raport cu discuţia anterioară.

Martora nu şi-a amintit dacă WW. a intervenit în această discuţie, dar impresia cu care a intrat în sala de judecată a fost aceea că cele două colege de complet aveau aceeaşi opinie în privinţa abţinerii. Judecătorul FFF. i-a replicat colegei sale că, din punctul său de vedere, nu a fost admisibil să fie întemeiată o abţinere pentru simplul motiv că judecarea unui dosar te pune într-o situaţie dificilă, neplăcută, deoarece, pe linia unui astfel de raţionament, un judecător ar ajunge să nu judece niciun dosar cu asemenea conotaţii.

În sala de şedinţă au ascultat concluziile procurorului, care a solicitat respingerea cererilor, fără a detalia însă motivele pentru care judecătorii KKKKKKK. şi HHH. nu se aflau în situaţii de incompatibilitate. După ce au ascultat concluziile procurorului, WW., în calitate de preşedinte al completului de judecată, a întrebat-o pe colega sa, FFF., dacă vrea să precizeze că hotărârea este dată cu opinie separată, răspunsul fiind afirmativ. "Colegele mele de complet nu şi-au manifestat dorinţa de a se retrage pentru a delibera şi, astfel, s-a deliberat chiar în sala de judecată", pronunţându-se pe loc, în condiţiile în care anterior discutaseră despre argumentele invocate de fiecare şi, cum nici procurorul de şedinţă nu adusese elemente noi în discuţie, au procedat în modalitatea descrisă anterior.

Nu a fost o practică neobişnuită să se delibereze şi să se pronunţe hotărârea pe loc. De asemenea, din punctul de vedere al judecătorului FFF., nu a fost neprocedural să se pronunţe hotărârea, în condiţiile în care minuta nu a fost redactată. Înainte de a pronunţa hotărârea, s-a declarat şedinţă publică şi, după intrarea în sală a unor persoane, preşedintele completului de judecată a anunţat că Tribunalul Bucureşti a admis cererea de abţinere cu opinie separată, fără a face o pronunţare efectivă. Deoarece era deja şedinţă publică, s-a procedat la judecarea în continuare a recursului din Dosarul x/2010 După ce s-au retras din sala de judecată, au intrat în biroul doamnei VV.

şi impresia martorei a fost că discuţiile s-au prelungit foarte mult, până la momentul deliberării. Doamna judecător WW. a căutat în dosarul de urmărire penală raportul de constatare financiar-contabilă privind prejudiciul cauzat de TT., timp în care VV. studia alte dosare penale. S-a discutat şi subiectul schimbării şefului secţiei, N. urmând să fie înlocuită cu GGG. Judecătorul FFF. a înţeles de la colegele sale că WW. a fost într-o relaţie tensionată cu N., deşi anterior fuseseră într-o relaţie de amiciţie, în condiţiile în care persoana ultim menţionată îi şi botezase copilul judecătorului prim menţionat.

Deoarece momentul deliberării s-a tot amânat, FFF. s-a retras în biroul ei şi, când a revenit, a constatat că cele două colege discutau aproape una de cealaltă, la biroul doamnei VV. WW. a afirmat că au discutat despre schimbarea şefului secţiei, în condiţiile în care martora nu a întrebat nimic despre subiectul conversaţiei lor. Au deliberat în mod normal, fără ca martora să remarce vreo insistenţă a vreuneia dintre colegele sale de a o determina pe martoră să îşi schimbe punctul de vedere. Judecătorul FFF. a remarcat însă că doamna VV. a fost cea care a argumentat opinia în faţa sa, însă martora nu a calificat aceasta ca fiind o insistenţă de a-i schimba opinia, nefiind depăşite limitele unei deliberări.

Soluţia a fost pronunţată cu opinia minoritară a martorei, nu au intrat în sala de judecată pentru a pronunţa această hotărâre.

Martora JJJJJJJ., grefier la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a relatat că Dosarul nr. x/2010 a fost repartizat la data de 8 februarie 2013 de preşedintele secţiei N. la completul C7R, cu termen de judecată 11 februarie 2013. În ziua de vineri, 8 februarie 2013, după ce respectivul dosar a fost înregistrat la secţia a II-a penală şi repartizat la completul C7R, martora a luat legătura telefonic cu doamna judecător HHH., preşedintele completului C7R, şi a anunţat-o că a fost înregistrat acel dosar. Doamna HHH. i-a spus la telefon că formulează cerere de abţinere în dosarul inculpatului TT.

şi i-a solicitat să tehnoredacteze la calculator, în numele său, cererea de abţinere. De asemenea, i-a cerut să îl contacteze şi pe domnul judecător KKKKKKK., care, potrivit planificării intra în compunerea completului C7R şi să-l întrebe dacă formulează şi dânsul cerere de abţinere în acelaşi dosar. Imediat după aceea, martora a luat legătura telefonic şi cu domnul judecător KKKKKKK. şi l-a întrebat ceea ce îi ceruse doamna judecător HHH., precizându-i şi că aceasta din urmă formulează cerere de abţinere. Domnul judecător KKKKKKK. i-a răspuns că nu intenţionează să formuleze cerere de abţinere în acel dosar.

După aceea, martora a redactat cererea de abţinere pentru doamna HHH. şi, aşa cum îi solicitase aceasta anterior în discuţia telefonică, a dus cererea de abţinere, care nu era semnată, la cabinetul doamnei preşedinte N. Aceasta nu mai era la serviciu, astfel că martora a vorbit cu grefierul şef secţie BBB., pe care l-a informat că doamna judecător HHH. a formulat cerere de abţinere în acel dosar. Martora a declarat că cererea de abţinere a rămas în posesia sa, până în dimineaţa zilei de luni, 11 februarie 2013. Ulterior, la termenul din 11 februarie 2013, ora 08:30, a intrat în sala de şedinţă numai doamna judecător HHH., care a fost preşedintele completului de judecată, luând cauzele pentru care solicita amânare.

În acele împrejurări doamna judecător HHH. a întrebat-o pe martoră ce s-a întâmplat cu cererea sa de abţinere, iar aceasta i-a relatat că cererea era încă în posesia ei, pentru că nu o mai găsise pe doamna preşedinte N. Doamna judecător HHH. a suspendat şedinţa de judecată până la ora 09:30, după care s-au deplasat împreună în biroul judecătorului, martora având cererea de abţinere asupra sa. În birou se afla şi domnul judecător KKKKKKK., care i-a cerut să redacteze şi în numele său o cerere de abţinere în acelaşi dosar.

Doamna judecător HHH. a semnat cererea de abţinere pe care martora a redactat-o în numele ei, după care a mers în biroul ei şi a tehnoredactat la calculator o cerere de abţinere şi în numele domnului judecător KKKKKKK., preluând în mare parte motivele invocate şi în cererea de abţinere formulată de doamna judecător HHH. Martora a folosit funcţia copy-paste a calculatorului pentru redactarea cererii de abţinere a domnului judecător KKKKKKK. şi din acest motiv în cuprinsul cererii a fost menţionată data redactării ca fiind 8 februarie 2013 şi nu 11 februarie 2013, cum a fost în realitate.

A revenit apoi în biroul domnului judecător KKKKKKK., iar acesta a semnat cererea de abţinere, după care martora a înmânat ambele cereri de abţinere şi o parte din dosar grefierului şef BBB., pentru că martora urma să intre din nou în sala de şedinţă pentru judecarea celorlalte dosare, în timp ce pentru dosarul inculpatului TT. trebuiau soluţionate cele două cereri de abţinere. Ulterior, JJJJJJJ. a aflat de la BBB. că doamna preşedinte N. a consemnat pe cele două cereri de abţinere menţiuni olografe de primire şi de stabilire a termenului pentru soluţionare la data de 11 februarie 2013.

Martora a declarat că este sigură că, anterior, când i-a lăsat grefierului şef BBB. cele două cereri de abţinere, pe cererea de abţinere formulată în numele doamnei judecător HHH. nu au fost consemnate asemenea menţiuni olografe, nefiind consemnate menţiuni olografe nici pe cererea de abţinerea a domnului judecător KKKKKKK. De asemenea, martora a fost sigură că doamna preşedinte N. a consemnate acele menţiuni olografe pe cele două cereri de abţinere în ziua de 11 februarie 2013, în intervalul în care ea a fost în sala de şedinţă.

După ce a ieşit a doua oară din sala de şedinţă, a primit de la grefierul şef BBB. cele două cereri de abţinere, împreună cu o parte din respectivul dosar, iar pe cele două cereri au fost consemnate menţiuni olografe de către preşedintele secţiei prin care acesta a atestat că cele două cereri ar fi fost primite la data de 08 februarie 2013 şi că a fost stabilit termen de soluţionare pentru 11 februarie 2013, precum şi că cererile urmau să fie soluţionate de completul compus din judecătorii WW., VV. şi FFF. Ulterior, completul de judecată menţionat anterior a admis, cu opinia separată a judecătorului FFF., cererile de abţinere formulate de judecătorii HHH.

şi KKKKKKK. În continuare, acelaşi complet a respins recursul declarat în Dosarul nr. x/2010, cu opinia separată a judecătorului FFF.

Din declaraţiile judecătorilor WW. şi VV. a reieşit că nu au discutat niciodată cu judecătorul L. despre Dosarul nr. x/2010 şi că nicio persoană nu a încercat să le influenţeze hotărârea pronunţată în această cauză penală. WW. a confirmat informaţia care a reieşit din discuţiile purtate în mediul ambiental de L. şi V., coroborate cu declaraţiile inculpatei P. şi ale inculpaţilor C. şi V., potrivit cărora se afla în relaţii tensionate cu judecătorul N., deşi acesta din urmă îi botezase copilul.

Cu privire la săvârşirea de către inculpatele L. şi N. a infracţiunii de trafic de influenţă, în forma autoratului şi, respectiv, a complicităţii în legătură cu facilitarea soluţionării favorabile, la Curtea de Apel Bucureşti, a dosarelor privind pe OO., PP. şi NNNNN.

Pentru formularea acestor învinuiri, s-a reţinut în fapt că, în cursul lunii decembrie 2012, L., judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, acţionând în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a primit cu ajutorul inculpatei N., judecător la aceeaşi secţie penală, suma de 32.500 euro şi, totodată, a acceptat promisiunea remiterii ulterioare a încă 15.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra magistraţilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe hotărâri favorabile în trei cauze penale (respectiv, Dosarul nr. x/2012, având ca obiect contestaţia în anulare formulată de SC KKKKK. SA, Dosarul nr. x/2012, privind recursul declarat de PP. şi Dosarul nr. x/2012, având ca obiect recursul declarat de OO.)

În data de 27 noiembrie 2011 a fost înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, sub numărul de Dosar x/2012, plângerea formulată de inculpaţii OO. şi PP., prin apărător ales, avocat OOOOOOO., împotriva ordonanţelor emise de procuror la 26 noiembrie 2012, în Dosarul nr. x/2012 al D.I.I.C.O.T., de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, pe o perioadă de 30 zile. Relativ la împrejurările redactării şi depunerii acestei plângeri la instanţă s-a stabilit, în baza declaraţiilor martorilor OOOOOOO., PPPPPPP. şi OO., că înscrisul care a materializat contestarea respectivei măsuri preventive a fost dus la sediul Tribunalului Bucureşti de către martorul QQ.

Astfel, martorul OOOOOOO. a relatat că a fost angajat pentru acordarea asistenţei juridice inculpaţilor OO. şi PP., aproximativ la sfârşitul lunii august 2012, când sus-numiţii au fost cercetaţi în stare de arest preventiv în Dosarul nr. x/2012 al D.I.I.C.O.T., fiind acuzaţi de săvârşirea mai multor infracţiuni, printre care evaziune fiscală şi grup infracţional organizat-. Imediat ce a dobândit calitatea de apărător în acea cauză, martorul a pus concluzii în instanţă, cu ocazia judecării la Curtea de Apel Bucureşti a unui recurs împotriva încheierii de prelungire a măsurii arestării preventive. În acele împrejurări, instanţa de recurs a dispus faţă de inculpaţii OO. şi PP. înlocuirea arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi ţara, iar, ulterior, această măsură preventivă a fost prelungită succesiv de către procuror, pe perioade de câte 30 zile. Martorul OOOOOOO. a precizat că, de fiecare dată când procurorul a prelungit măsura de a nu părăsi ţara faţă de cei doi inculpaţi, a formulat plângere la instanţă şi, în acelaşi mod, a procedat şi, în cursul lunii noiembrie 2012, când a contestat ordonanţa emisă la 27 noiembrie 2012. Ca atare, în seara de 26 noiembrie 2012, OOOOOOO. a înmânat martorului OO. plângerea formulată în numele acestuia şi a martorului PP., împotriva actului procesual anterior menţionat al procurorului şi i-a solicitat să o înregistreze la Tribunalul Bucureşti. Martorul OOOOOOO. a explicat că, în acea perioadă, a fost extrem de ocupat cu alte demersuri judiciare şi, din acest motiv, i-a cerut clientului său să rezolve problema depunerii plângerii la instanţă. Ulterior, până să primească un răspuns de la OO. privind înregistrarea plângerii, a fost încunoştinţat telefonic de un grefier de la Tribunalul Bucureşti despre faptul că se stabilise termen de judecată în respectiva cauză la 29 noiembrie 2012. Martorul PPPPPPP. a confirmat că, fiind colaborator al avocatului OOOOOOO., a tehnoredactat pe calculator acea plângere, însă a precizat că nu are cunoştinţă de împrejurările în care a fost depusă la instanţă.

Martorul OO. a declarat că, în cursul lunii noiembrie 2012, avocatul OOOOOOO. l-a chemat la biroul său şi i-a înmânat plângerea în discuţie şi i-a solicitat să o depună la instanţă, motivând că a fost ocupat şi nu a avut timp de aşa ceva.

Potrivit depoziţiei martorului, în ziua următoare l-a rugat pe QQ., cu care a fost în relaţii de prietenie, să îi facă o favoare, în sensul de a depune respectiva plângere la Tribunalul Bucureşti. Sub acest aspect, OO. a precizat că îl cunoaşte de cel puţin 5 ani pe QQ. şi că, întrucât acesta a fost cercetat într-un dosar al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi a renunţat la serviciul de vameş, obişnuia să îi facă asemenea servicii de natură personală. ulterior, QQ. i-a comunicat telefonic faptul că a înregistrat plângerea la instanţă, însă nu a menţionat numărul de înregistrări sau termenul de judecată stabilit.

Martorul PP. a susţinut că nu are cunoştinţă de împrejurările înregistrării plângerii, în data de 27 noiembrie 2012, la Tribunalul Bucureşti şi că, din câte ştie, avocatul OOOOOOO. s-a ocupat de acest demers. Martorul a declarat că a aflat de la acelaşi avocat dacă s-a stabilit termen de judecată la 29 noiembrie 2012, pentru soluţionarea plângerii.

Toţi martorii anterior menţionaţi au declarat că nu au cunoştinţă de exercitarea vreunei acţiuni de intervenţie pentru înregistrarea frauduloasă a respectivei plângeri, în sensul de a fi repartizată la o anumită secţie penală a Tribunalului Bucureşti sau la un anumit complet de judecată, precum şi nici despre realizarea unor acte materiale de corupere, în scopul soluţionării favorabile a plângerii la instanţă. Martorul QQ. a confirmat versiunea prezentată de OO., în sensul că, la solicitarea acestuia, s-a deplasat, la sfârşitul lunii noiembrie 2012, la sediul Tribunalului Bucureşti, pentru a înregistra o plângere formulată de el şi de PP.

împotriva ordonanţei procurorului de prelungire faţă de ei a măsurii obligării de a nu părăsi ţara. Totodată, QQ. a precizat că OO. a invocat, în acea zi, că a fost ocupat, în timp ce martorul a avut timp liber, fiind suspendat din funcţie. Sub acest aspect, a menţionat că, până în iunie sau iulie 2012, a fost lucrător vamal la D.R.A.O.V. Bucureşti, însă a fost suspendat din funcţie ca urmare a trimiterii sale în judecată de către Direcţia Naţională Anticorupţie, sub acuzaţia de complicitate la dare şi luare de mită.

Potrivit relatării martorului QQ., după ce a primit plângerea de la OO. s-a deplasat la sediul Tribunalului Bucureşti şi a întrebat diferite persoane unde este registratura. Pe fondul căutării registraturii, l-a întâlnit întâmplător într-un birou, situat la parterul clădirii, pe un individ pe care l-a cunoscut dinainte doar cu prenumele "Sorin", în condiţiile în care l-a întâlnit de câteva ori în biroul preşedintelui de secţie N. Cu privire la aceasta din urmă, martorul a precizat că o cunoaşte aproximativ din anul 2003 sau 2004, între ei fiind relaţii de prietenie, în considerarea cărora au petrecut împreună concedii şi, uneori, şi-au făcut vizite reciproce la domiciliu.

În acelaşi timp, martorul a arătat că a fost de nenumărate ori la sediul Tribunalului Bucureşti în biroul judecătorului N., însă doar pe fondul unor vizite de curtoazie, astfel că nu s-a pus vreodată problema să îi solicite sus-numitei sprijin pentru soluţionarea vreunui dosar aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti sau a altei instanţe. în această privinţă, martorul a subliniat că, atât el, cât şi N. au făcut o delimitare strictă între prietenia lor şi sarcinile de serviciu ale fiecăruia dintre ei, iar, în temeiul acestui principiu, nu a existat vreo situaţie în care sus-numita să îi solicite ajutorul în legătură cu derularea vreunei operaţiuni vamale şi, la rândul său, nu i-a cerut să-i asigure facilităţi legate de procedurile judiciare.

Revenind la întâlnirea din ziua de 27 noiembrie 2012 cu " QQQQQQQQQ.", pe care, cu ocazia confruntării efectuate în prezenta cauză, la 12 iunie 2013, l-a recunoscut ca fiind V., martorul a menţionat că i-a solicitat acestuia să îl ajute pentru înregistrarea plângerii formulate de OO. şi PP. Drept urmare, V. l-a condus la lift şi, în timp ce a urcat, i-a cerut plângerea, afirmând că se ocupă el de înregistrarea ei. Martorul QQ. a susţinut că s-a conformat şi i-a înmânat plângerea inculpatului V., după care s-au despărţit, evidenţiind că sus-numitul a rămas la un anumit etaj, iar el a coborât pe scări.

De asemenea, martorul a precizat că l-a întrebat pe V. despre eventualul număr de înregistrare a plângerii, însă acesta i-a răspuns doar că vor fi înştiinţaţi de la instanţă avocaţii petiţionarilor pentru a se prezenta la termenul de judecată ce se va stabili. Totodată, martorul a declarat că, în acea zi, nu s-a întâlnit şi nici nu a discutat cu judecătorul N. despre respectiva plângere. A mai menţionat că, ulterior, i-a comunicat martorului OO. că a înregistrat plângerea la tribunal, însă nu i-a specificat că o lăsase inculpatului V.

Martorul QQ. a refuzat să se supună testării la poligraf, invocând, după ce în prealabil a solicitat un răgaz de o zi pentru a se consulta cu un avocat, că testarea nu este probă în instanţă, precum şi că asemenea testare este subiectivă. Versiunea prezentată de martorul QQ. este veridică numai în legătură cu împrejurarea că i-a înmânat grefierului V. respectiva plângere pentru a fi înregistrată, însă trebuie înlăturată, pe baza probaţiunii care va fi prezentată în continuare, în ceea ce priveşte susţinerea lipsei de implicare a inculpatei N. în desfăşurarea procedurilor de înregistrare a înscrisului în cauză. Mai mult, aşa cum rezultă din situaţia de fapt expusă pe fondul analizării grupului infracţional organizat-, atât inculpata N., cât şi inculpata B. au manipulat sistemul informatic ECRIS pentru repartizarea frauduloasă a dosarului având ca obiect plângerea formulată la 27 noiembrie 2012 de inculpaţii OO. şi PP. De asemenea, după ce inculpata N., în calitate de judecător, s-a pronunţat, cu ocazia judecării fondului, în sensul admiterii plângerii şi revocării măsurii preventive, aceeaşi inculpată a iniţiat demersuri în vederea menţinerii hotărârii sale de către instanţa de recurs şi, în acest scop, a ajutat-o pe coinculpata L. să îşi trafice pretinsa influenţă asupra magistraţilor de la Curtea de Apel Bucureşti, învestiţi să soluţioneze în acel dosar calea de atac exercitată de Parchet.

Prin declaraţia dată la 9 aprilie 2013, inculpatul V. a relatat că, înainte cu aproximativ două săptămâni de data de 27 noiembrie 2012, inculpata N. i-a spus că va veni un bărbat (căruia i-a descris sumar semnalmentele) din partea sa pentru a depune o plângere şi i-a solicitat, în temeiul conivenţei preexistente între ei ca urmare a desfăşurării unor acte materiale anterioare de corupţie judiciară şi de fraudare a aplicaţiei informatice ECRIS, să o "dirijeze" la secţia a II-a penală. În ziua de 27 noiembrie 2012, inculpatul V. a fost căutat la birou de un individ care s-a recomandat ca fiind din partea inculpatei N. şi l-a întrebat pe inculpat dacă el este "Sorin".

Potrivit aceleiaşi depoziţii a inculpatului V., precum şi a detaliilor relatate cu ocazia confruntării sale cu martorul QQ., inculpatul şi-a dat seama, în acel moment că, martorul a fost persoana la care se referise anterior inculpata N., întrucât corespundea descrierii făcute de aceasta. Drept urmare, V. l-a condus pe QQ. la liftul din apropierea biroului său şi au urcat împreună. Inculpatul a explicat această iniţiativă prin aceea că a dorit să asigure o anumită conspirativitate a întâlnirii, având posibilitatea să primească de la martor plângerea care trebuia înregistrată, fără să fie văzuţi de alte persoane, întrucât înmânarea înscrisurilor s-a realizat în timp ce liftul a fost în mişcare.

În acele împrejurări, inculpatul V. a primit de la QQ. plângerea formulată de inculpaţii OO. şi PP., la care a fost ataşată şi împuternicirea avocaţială a apărătorului lor. Ulterior, s-a despărţit de martor şi a înmânat înscrisurile primite, fie inculpatei B., fie grefierului NN. (în acest sens a menţionat că nu ştie cu exactitate care dintre secţiile penale a fost de serviciu în ziua de 27 noiembrie 2012) şi a solicitat, în numele inculpatei N., ca plângerea să fie "dirijată", în momentul înregistrării, la secţia a II-a penală.

După ce a primit confirmarea că s-a realizat "dirijarea" dosarului având ca obiect acea plângere, V. i-a comunicat acest aspect inculpatei N., care a repartizat mai departe acea cauză, în cadrul secţiei a II-a penale, la completul ei de judecată. Totodată, V. a relatat că, în acele împrejurări, N. a afirmat că nu a primit încă banii care au fost destinaţi pentru recompensarea acţiunii de "dirijare" a dosarului cu ocazia repartizării acestuia între cele două secţii penale.

Faţă de această precizare, dar având în vedere şi faptul că, în aceeaşi zi, a primit plângerea de la QQ., inculpatul V. a declarat că şi-a dat seama că inculpata N. a urmat să primească de la sus-numitul folosul la care se referea. De altfel, inculpata N. şi-a respectat promisiunea şi, în ziua următoare, i-a dat inculpatului V. suma de 500 USD şi chiar s-a scuzat că, la rândul său, nu a primit mai mult. Inculpatul V. a susţinut că a împărţit, în mod egal, acea sumă de bani cu B. sau cu NN., precizând, sub acest aspect, că nu ştie cu exactitate care dintre acestea au asigurat "dirijarea" acelui dosar.

Indecizia inculpatului, în această privinţă, a fost determinată de împrejurarea că, potrivit afirmaţiilor sale, a avut cu ambele grefiere anterior menţionate o înţelegere infracţională, în temeiul căreia acestea asigurau "dirijarea" unor dosare, în schimbul primirii unor sume de bani, astfel că identificarea celei care a primit 250 USD de la el s-ar putea realiza cu uşurinţă după secţia penală care a fost de serviciu în ziua de 27 noiembrie 2012. Pe de altă parte, V. a menţionat că, în momentul în care i-a dat cei 500 usd, inculpata N. şi-a exprimat nemulţumirea faţă de faptul că plângerea fusese formulată în numele a doi inculpaţi, sus-numita afirmând şi că se impunea să disjungă cauza pentru unul dintre ei.

Inculpatul V. a relatat că, ulterior datei la care a fost înregistrată acea plângere, l-a mai văzut pe QQ. de 2-3 ori în biroul inculpatei N. şi că, într-una din dăţi, sus-numitul a stat într-o poziţie confortabilă pe scaun şi cu picioarele aşezate pe măsuţa care a fost aşezată în faţa biroului din încăpere, iar, cu altă ocazie, i-a văzut intrând împreună în sediul Tribunalului Bucureşti, pe uşa din spatele clădirii, astfel că şi-a dat seama că între ei erau relaţii apropiate. În ceea ce priveşte plângerea formulată de inculpaţii OO. şi PP., inculpatul V. a declarat că, după ce inculpata N. a disjuns sesizarea pentru unul dintre aceştia, a pronunţat soluţii favorabile sus-numiţilor în ambele dosare care au fost constituite. Ulterior, inculpata N. i-a dat inculpatului V. suma de 2.000 euro, pentru a-i facilita trimiterea celor două dosare la Curtea de Apel Bucureşti, pentru judecarea recursului, într-un asemenea ecou în ziua de marţi sau miercuri.

Conform depoziţiei inculpatului V. încât să fie repartizate la secţia I penală a acelei instanţe, la completele care jud. Sorin, inculpata N. a procedat în această manieră întrucât a avut cunoştinţă de înţelegerea pe care sus-numitul a avut-o cu "F." (angajat la Tribunalul Bucureşti), care a avut posibilitatea să obţină o asemenea "dirijare" a dosarelor, prin intermediul grefierului "SS." (de la registratura Curţii de Apel Bucureşti), existând în acest sens, "obişnuinţa" de a se da, în schimb, suma de 500 euro pentru fiecare dosar care a făcut obiectul unei solicitări de acest gen. Inculpatul V. a susţinut că a dat suma de 1.000 euro numitului "F." pentru "dirijarea" celor două dosare, iar, ulterior, acestea au au fost repartizate la secţia I penală a Curţii de Apel Bucureşti, însă nu la completele dorite de inculpata N. Din acest motiv, V. a restituit inculpatei N. suma de 1.000 euro care a reprezentat partea ce i s-ar fi cuvenit lui dacă dosarele ar fi fost repartizate la completele de recurs anterior menţionate, însă inculpata nu a recuperat şi diferenţa de 1.000 euro de la "F.", deoarece aceeaşi "obişnuinţă" a impus ca folosul să rămână dobândit, chiar dacă operaţiunea de "dirijare" nu s-a finalizat cu succes.

Afirmaţiile inculpatului V. cu privire la fraudarea sistemului informatic ECRIS cu prilejul repartizării, în data de 27 noiembrie 2012, atât între cele două secţii penale ale Tribunalului Bucureşti, cât şi la completele din cadrul secţiei a II-a penale, a plângerii formulate de inculpaţii OO. şi PP., dar şi în legătură cu preocuparea inculpatei N. de a facilita la instanţa de recurs menţinerea hotărârilor pronunţate de ea, la fond, în cauzele constituite pentru judecarea respectivei plângeri, sunt confirmate de probatoriul aflat la prezentul dosar.

Totodată, prin coroborarea depoziţiilor inculpatului V. cu celelalte probe administrate se pot elucida pe deplin împrejurările complicităţii inculpatei N. la săvârşirea de către L. a infracţiunii de trafic de influenţă. Prin declaraţia dată la 8 mai 2013, inculpata B. a relatat că, aproximativ în cursul lunii noiembrie 2012, la solicitarea inculpatei N., care la acea vremea fost preşedintele secţiei a II-a penale a Tribunalului Bucureşti, a fraudat sistemul informatic ECRIS pentru a obţine repartizarea plângerii formulate de inculpaţii OO. şi PP. (cercetaţi în Dosarul nr. x/2012 al D.I.I.C.O.T.) la secţia anterior menţionată. În acest sens, inculpata a precizat că, în momentul înregistrării şi repartizării între cele două secţii penale ale Tribunalului Bucureşti a respectivei plângeri, a modificat în aplicaţia informatică numele părţilor şi obiectul unui dosar (care era deja repartizat la secţia a II-a penală) cu datele de particularitate ale cauzei care au privit sesizarea formulată de inculpaţii OO. şi PP.

În mod concordant cu declaraţiile inculpaţilor V. şi B., din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de specialistul desemnat din cadrul Direcţiei Naţionale, precum şi din Raportul Inspecţiei Judiciare nr. x/2013, a rezultat că, în ziua de 27 noiembrie 2012, inculpata B. a înlocuit, prin ştergere în sistemul informatic ECRIS şi implementarea ulterioară a altor date privitoare la obiect şi părţi, un dosar cu un altul. Astfel, în condiţiile în care Dosarul nr. x/2012 având ca obiect contestaţia la executare formulată de RR., a fost deja repartizat de aplicaţia informatică la secţia a II-a penală, B. a şters aceste date şi le-a înlocuit, implementând numele inculpaţilor OO. şi PP., iar obiectul cauzei a devenit plângerea împotriva ordonanţei procurorului privind măsurile preventive (art. 1402 C. proc. pen.).

Ulterior, dosarul care îl privea pe RR. şi a avut ca obiect contestaţia la executare a fost înregistrat sub alt număr, respectiv, x/2012. După ce Dosarul nr. x/2012 a devenit, în urma acţiunilor de fraudare întreprinse de grefierul B., cauza ce avea ca obiect plângerea formulată de inculpaţii OO. şi PP., preşedintele de secţie N. l-a distribuit în cadrul secţiei a II-a penale, selectând parametru de repartizare între 2 şi 4 zile, împrejurare care a determinat aplicaţia informatică să repartizeze dosarul la completul C11F, din 29 noiembrie 2012, în compunerea căruia intra sus-numita. S-a stabilit, totodată, că C11F a fost singurul complet disponibil pentru repartizare în parametrul de repartizare fixat, întrucât, la 30 noiembrie 2012 şi, respectiv, 01 decembrie 2012, nu a fost planificat nici un complet.

Potrivit actelor aflate la Dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, plângerea formulată de inculpaţii OO. şi PP. a fost înregistrată la 27 noiembrie 2012 şi repartizată aleatoriu de către N. la completul C11F, din care a făcut parte chiar sus-numita. La primul termen de judecată din 29 noiembrie 2012, N. a dispus amânarea cauzei la data de 5 decembrie 2012, în vederea ataşării Dosarului de urmărire penală nr. x/2012 al D.I.I.C.O.T. şi, totodată, a disjuns cauza în ceea ce îl priveşte pe inculpatul PP. şi a format un dosar separat în care a stabilit termen la aceeaşi dată. În acest mod, s-a constituit Dosarul nr. x/2012, care a fost repartizat automat la completul C11F, cu termen de judecată la 5 decembrie 2012. Atât în Dosarul nr. x/2012, cât şi în cel cu nr. x/2012, judecătorul N. s-a pronunţat la termenul din 5 decembrie 2012, când a admis plângerea formulată de inculpatul OO. şi, respectiv, inculpatul PP. împotriva Ordonanţei nr. x/2012 din data de 26 noiembrie 2012 a D.I.I.C.O.T. şi a revocat pentru ambii inculpaţi măsura obligării de a nu părăsi ţara.

Întrucât ambele încheieri pronunţate de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală au fost atacate cu recurs de către D.I.I.C.O.T., cele două dosare au fost înaintate la Curtea de Apel Bucureşti, pentru judecarea căii de atac exercitate. Dosarul nr. x/2012, având ca obiect plângerea formulată de inculpatul OO. a fost repartizat la secţia I penală a Curţii de Apel Bucureşti şi a primit termen de judecată la 21 decembrie 2012, la completul compus din judecătorii HHHHH., IIIII. şi JJJJJ. Dosarul nr. x/2012, având ca obiect plângerea formulată de inculpatul PP. a fost repartizat la secţia a II-a penală a Curţii de Apel Bucureşti şi a primit termen de judecată la 20 decembrie 2012, la completul compus din judecătorii UUUUU., QQQQQQQ. şi RRRRRRR. În ambele cauze au fost admise recursurile Parchetului şi, pe fond, respinse, ca neîntemeiate, plângerile inculpaţilor.

Pe de altă parte, la 22 octombrie 2012 a fost înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală Dosarul nr. x/2012, având ca obiect contestaţia în anulare formulată de SC KKKKK. SA (intimat NNNNN.) împotriva deciziei nr. 1958/16 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2009 şi a primit termen de judecată la 28 noiembrie 2012, la completul "3R Miercuri", compus din judecătorii SSSSSSS., MMMMM. şi TTTTTTT. La acel prim termen, instanţa a amânat cauza pentru 5 decembrie 2012, când a rămas în pronunţare pe admisibilitatea în principiu, însă a amânat pronunţarea pentru data de 6 decembrie 2012, când a dispus admiterea în principiu a contestaţiei în anulare formulată de SC KKKKK. SA, vizând cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) şi c) din C. proc. pen. şi a stabilit un nou termen pentru data de 19 decembrie 2012. Prin Decizia penală nr. 2458 din 19 decembrie 2012, acelaşi complet de judecată a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare. Cu ocazia expunerii probelor pe care se fundamentează acuzaţia de constituire a unui grup infracţional organizat-, a fost prezentată şi convorbirea purtată în mediul ambiental la 19 decembrie 2012, purtată între N. şi L.

Separat de aspectele care au fost deja evidenţiate, a fost analizat conţinutul acelui dialog, prin prisma datelor rezultate din întregul probatoriu administrat. Din declaraţiile inculpaţilor Q., T., A., O., precum şi cele ale inculpaţilor V., S., coroborate cu înregistrările convorbirilor purtate în mediul ambiental, dar şi cu depoziţiile martorilor, astfel cum aceste mijloace de probă au fost anterior prezentate, a rezultat incontestabil că L. a adus - în activitatea grupului infracţional organizat- pe care l-a constituit împreună cu N. - potenţialul său de a-şi trafica influenţa asupra unor judecători de la Curtea de Apel Bucureşti.

Aceştia au fost particularizaţi, uneori chiar şi în mod direct de către L., ca fiind cei care intrau în completele de marţi şi miercuri ale secţiei I penală, precum şi în completele de vineri ale secţiei a II-a penale. Mai mult, inculpata L. a specificat despre unii dintre acei judecători că ar fi persoane de sex feminin (în cadrul convorbirilor ambientale din 20 ianuarie 2012, inculpata a precizat inculpatei S. "fetele alea de la Curtea de Apel Bucureşti", iar, pe fondul discuţiei ambientale din 21 ianuarie 2013, i-a menţionat inculpatului O. "fetele astea de la Curte", în condiţiile în care, în ambele situaţii, respectivele sintagme au fost utilizate în contextul abordării unor aspecte privitoare la corupţia judiciară).

De altfel, în convorbirile purtate în mediul ambiental cu soţii O. şi S., dar şi cu inculpatul V., inculpata L. a făcut afirmaţii explicite la acţiunile sale de traficare a influenţei asupra unor judecători de la Curtea de Apel Bucureşti şi chiar a evocat anumite principii care ar fi respectate cu sfinţenie de acei magistraţi în activitatea lor infracţională. Cu titlu exemplificativ, au fost redate câteva dintre aceste ipostaze: în momentul în care inculpatul O. a adus în discuţie realizarea de intervenţii asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti pentru soluţionarea favorabilă, în recurs, a dosarului inculpatului XXX., inculpata L. a replicat că făcuse deja demersuri, în acest sens, dar a primit răspuns negativ de la "Curte" şi chiar a fost atenţionată:

"nu te băga!", întrucât dosarul era "monitorizat" (convorbirea ambientală din 18 ianuarie 2013 purtată cu O. şi S.); pe fondul analizării situaţiei create de pretinderea sumei de 150.000 euro de către inculpatul V. de la P., fără ştirea inculpatului O., urmată de remiterea de către acesta a sumei de 45.000 euro, ambele acţiuni având ca scop obţinerea prin coruperea judecătorilor a unei soluţii de punere în libertate a inculpatului TT., L. a afirmat "... eu ştiu de la fetele alea, de la Curtea de Apel, că dacă sunt mai mulţi în ecuaţie ... refuză!" în contextul aceleiaşi întâlniri, inculpata S. a solicitat, separat de acţiunea de corupere având ca scop obţinerea beneficiului anterior menţionat, intervenţia inculpatei L. în alte două dosare, dintre care unul impunând traficarea influenţei de către aceasta asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, astfel că inculpata, invocând o anumită stare de temere, a menţionat:

"nu mai veni să ... să rezolv cu ăsta (n.n. dosarul inculpatului TT.)..." în cadrul dialogului ambiental purtat la 21 ianuarie 2013 cu O., inculpata L. a reiterat "...nu, nu mă mai bag! Nici pentru Curte, crede-mă! Eu sunt speriată..." şi, totodată, a dezvăluit:

"cu câţi ştiu mai mulţi, cu atâta iese un fâs! Eu ştiu de la fetele astea de la Curte. În momentul în care au venit două pile, nu servesc niciuna" la 9 februarie 2013, când a primit de la V. suma de 40.000 euro ca obiect al infracţiunii de trafic de influenţă pentru facilitarea punerii în libertate a inculpatului TT., L. a afirmat "... deci, eu d-aia îţi spun să mă laşi, că sunt monitorizată pentru Curte...".

De asemenea, în anumite împrejurări, inculpata L. chiar a mărturisit că inculpata N. apela la ea pentru realizarea de intervenţii în unele dosare aflate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti. Ilustrativă în acest sens, este convorbirea ambientală purtată la 21 ianuarie 2013 între O. şi L.: aceasta a susţinut că a fost indignată de refuzul inculpatei N. de finalizare a actelor de corupere pentru punerea în libertate a inculpatului TT., astfel că, sugerând aplicarea unei pedepse sus-numitei, L. a dezvăluit despre aceasta că "... mai avea o chestie la Curte" şi a afirmat că nu îi va mai da curs, precizând şi "că ea (n.n. N.) prin mine se duce la Curte". În cadrul aceluiaşi dialog, O. i-a relatat inculpatei L. că auzise faptul că aceasta ar pretinde suma de 5.000 euro pentru traficarea influenţei asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, precum şi că inculpata N. a apelat, în acest scop, tot la sus-numită. În seara de 13 decembrie 2012, când inculpata L. a împărţit cu fratele său, CCCCC., în prezenţa mamei sale, DDDDD., o sumă de bani provenită din săvârşirea unor acte materiale de corupţie judiciară, inculpata a menţionat că o parte din acei bani au fost de la N. "pentru o chestie", care, potrivit dialogului purtat, a avut legătură cu acelaşi gen de activitate infracţională.

Pe de altă parte, din declaraţiile inculpatului V. şi cele ale martorilor III. şi BBB., a reieşit că relaţiile dintre N. şi QQ. au fost apropiate şi de natură privată.

Deosebit de aceste aspecte, atât din declaraţiile inculpatului V., cât şi din probele anterior prezentate, a rezultat fără echivoc faptul că inculpata N. a avut un interes substanţial în soluţionarea favorabilă inculpaţilor OO. şi PP. a plângerii formulate de aceştia la 27 noiembrie 2012. Pentru asigurarea acestui beneficiu, inculpata s-a folosit de poziţia sa de lider al grupului infracţional organizat- pe care îl constituise pentru a o determina pe inculpata B. să repartizeze fraudulos respectiva plângere la secţia a II-a penală, iar ulterior, s-a implicat în mod direct, prin săvârşirea unei infracţiuni informatice de aceeaşi natură, pentru "dirijarea" dosarului constituit chiar la completul ei de judecată.

De asemenea, prin intermediul inculpatului V., a întreprins demersuri, care au rămas fără rezultat, pentru "dirijarea" cauzei privind plângerile celor doi inculpaţi la anumite complete ale instanţei de recurs, pe care le-a considerat favorabile, urmărind să asigure menţinerea hotărârilor favorabile pronunţate de ea şi la Curtea de Apel Bucureşti.

De altfel, o altă dovadă care atestă că Dosarul nr. x/2012 al D.I.I.C.O.T., în care au fost trimişi în judecată, între alţi inculpaţi, OO. şi PP., s-a plasat în spectrul infracţional al inculpatei N. este aceea că, în momentul în care dosarul a fost înaintat la Tribunalul Bucureşti, pentru judecarea fondului cauzei, inculpata a întreprins acţiuni de instigare la fraudarea aplicaţiei informatice ECRIS, pentru "dirijarea" dosarului la secţia a II-a penală, urmărind, în mod evident, facilitarea obţinerii, de către aceşti inculpaţi, a unor soluţii favorabile.

În ansamblul acestor împrejurări de fapt, a avut loc discuţia purtată în mediul ambiental la 19 decembrie 2012 între inculpatele N. şi L., care au dezbătut stadiul acţiunilor de intervenţie, aflate în curs de derulare, pe lângă magistraţii de la Curtea de Apel Bucureşti, care au judecat recursurile în cele trei dosare anterior menţionate. Din dialog a reieşit că L. s-a prevalat de influenţa pe care pretindea că o are asupra respectivilor magistraţi, în special, prin intermediul judecătorului LLLLL. Astfel, privitor la Dosarul nr. x/2012, având ca obiect contestaţia la executare formulată de SC KKKKK. SA, N. a întrebat "da’ tu la cine te-ai dus, la N., pentru ăsta?", iar L. a răspuns afirmativ şi a precizat că ar fi stabilit cu judecătorul LLLLL. să procedeze în următorul mod:

"vorbim cu MMMMM., ca să intre invers".

Despre acelaşi dosar, care a avut stabilit termen de judecată în aceeaşi zi de 19 decembrie 2012, inculpata N. a menţionat că "dacă se admite contestaţia, se desfiinţează decizia de recurs. Poate delibera în ... se poate termina la C.A.B., judecând recursul...". În condiţiile în care a fost deja la curent cu faptul că, la termenul din 06 decembrie 2012, instanţa a admis în principiu contestaţia în anulare, inculpata L. a specificat "păi, da, mă, că e definitivă soluţia ... ei (n.n. judecătorii din complet) au admis, în principiu ...îi pune liberi. Aia e". În sprijinul aceluiaşi raţionament, inculpata N. a susţinut "asta-i consecinţa, măi! ...păi, da’ noi vorbim de contestaţie în anulare da? Se desfiinţează, aşa se face, nu? Şi-l pune în libertate, asta-i consecinţa. Şi este motiv de admitere pentru că nu a fost citată! Nu a fost citată aia, partea asta civilă. KKKKK., cum naiba îl cheamă".

De asemenea, N. a invocat că a făcut şi alte demersuri de intervenţie în respectivul dosar, însă "... mi-au zis că nu merge, că sunt completele cu care nu poţi să vorbeşti, da’ poate ... Pentru că acum, deci, cu asta, cu MMMMM., a rămas că dă banii!". Faţă de împrejurarea că inculpata N. a abordat problema folosului care se remitea pentru soluţionarea favorabilă a acelui dosar, L. a replicat "păi, da! Şi să încerce să le convingă!", această referire fiind legată de eventualele încercări ale judecătorului MMMMM. de a-i determina pe ceilalţi judecători din complet să pronunţe hotărârea favorabilă dorită. Aceeaşi idee a fost continuată de inculpata N. prin afirmaţia "că aşa, adică, asta, TTTTTTT. (n.n. judecătorul TTTTTTT., care a intrat în compunerea aceluiaşi complet de judecată)...". Replicile următoare ale inculpatelor nu sunt inteligibile în totalitate, din cauza precarităţii înregistrării, determinate, în special, de faptul că interlocutoarele au optat să vorbească în şoaptă. Cu toate acestea, este fără echivoc că s-a abordat problema datei la care se va pronunţa soluţia în acel dosar, context în care L. s-a referit la înţelegerea pe care ar fi stabilit-o deja prin exercitarea actelor materiale de trafic de influenţă, sens în care a specificat "pronunţarea. N-a zis aşa? ...Aşa ar fi trebuit, că doar aşa ne-am înţeles!". Totodată, N. a adăugat că înţelegerea invocată de L. s-ar fi perfectat în termenii:

"cât vrei mă?!". Că, ştii, că aşa vorbisem". Întrucât a considerat că interlocutoarea ar fi dorit o clarificare a poziţiei pe care o aveau judecătorii pe lângă care se susţinea că se realizase intervenţia, inculpata L. s-a oferit să facă un nou demers:

"eu mă pot duce şi mâine dimineaţă. Până în şapte jumătate...".

În continuarea dialogului, inculpata N. a afirmat "fii atentă! Aici avem cinşpe şi cinşpe!", după care a explicat că acele sume de bani erau "pentru aia! Unu’ e la sectoru’ unu cu PP.! ...PP.! PP. nu ştiu cum, în dosaru’ cu Ploieştiu’. Şaptezeci şi doi în ... ăla cu OO. ...în primu’ de la secţia a întâi! Vezi ce zice şi eu ...".

De asemenea, din precizările făcute de N. şi L. în contextul dialogului ambiental, a rezultat că dosarul lui "PP." fusese înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi a avut termen de judecată la 20 decembrie 2012, iar dosarul lui "OO." a fost repartizat la secţia I penală a aceleiaşi instanţe, având termen stabilit pentru data de 21 decembrie 2012. Pe fondul discuţiei, N. şi L. au specificat numele unora dintre magistraţii care urmau să judece cele două cauze (HHHHH., IIIII. şi JJJJJ.), făcând aprecieri cu privire la eventuala vulnerabilitate la corupere a unora dintre ei. Totodată, despre judecătorul SSS., de la Curtea de Apel Bucureşti, inculpata L. a menţionat că nu mai poate conta pe el o perioadă de timp, întrucât a fost speriat, în condiţiile în care a fost chemat la "... D.N.A. şi e terminată. Acum câteva zile e chestia ... Mi-a zis de aia, că e speriată, că a chemat-o la D.N.A. şi a stat patru ore să dea declaraţii ... Cu socru-său, ăla!. E cu băncile băgat şi au chemat-o la D.N.A. şi e speriată nu ... chiar de asta nu te mai poţi atinge".

Din ansamblul convorbirii ambientale, transpare că inculpatele N. şi L. au invocat conexiuni pe care le aveau stabilite, de o perioadă mai veche de timp, cu judecători de la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea exercitării unor acte materiale de traficare a influenţei.

Pe de altă parte, N. şi L. au clarificat şi aspectul referitor la folosul care face obiectul infracţiunii de trafic de influenţă.

În acest sens, N. a menţionat:

"fii atentă! Aici avem cinşpe şi cinşpe ... Eu mi-am oprit o mie. A fost şaişpe - şaişpe ... sunt cinşpe - cinşpe. Sunt treizeci. I-am numărat. Şi asta nu-i tot, că nu-i dau lu’ ... Mie mi-a adus treizeci şi cinci. Noi cât să ne oprim?". Întrucât L. a lăsat la latitudinea interlocutoarei sale să stabilească acest aspect, afirmând "păi, cât zici tu! ...", N. şi-a exprimat opinia "să ne oprim ... c ... ne oprim câte două jumate, dăm treizeci? Că ajungea ...".

Cum aceste referiri la anterioritatea unor acte materiale de traficare a influenţei au fost bine cunoscute şi de către L., aceasta a menţionat "da, mă, că altfel ... Da! Şi eu zic că ajungea! Da’ să ştii că ajung!". Din conţinutul discuţiei ambientale a reieşit că, în acele împrejurări, N. a înmânat inculpatei L. suma de 32.500 euro, din care 2.500 euro îi erau destinaţi acesteia, iar diferenţa de 30.000 euro urmau să ajungă prin intermediul ei la judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti pe lângă care a lăsat să se înţeleagă că are influenţă.

La rândul său, N. şi-a însuşit suma de 2.500 euro din cei 35.000 euro proveniţi de la persoane care nu au fost identificate până în prezent. Relativ la acţiunea aflată în curs de desfăşurare pentru traficarea de influenţă privind cel de-al treilea dosar, N. a specificat "... şi îi spui şi cinşpe şi pentru băiatu’ ăsta ... Îţi aduc mâine la serviciu ... Deci, spune-i lu’ N. că mâine ţi-i aduc şi vin la voi cu ei". Întrucât trebuiau clarificate împrejurările care ţineau de exercitarea traficului de influenţă în privinţa celui de-al treilea dosar, L. a afirmat "...

înseamnă că mă duc mâine dimineaţă şi-ţi spun mâine ... o iau pe acolo, pe malu’ Dâmboviţei ... mâine dimineaţă mai devreme de şapte, şapte şi un sfert", aceste referiri fiind la judecătorul de la Curtea de Apel Bucureşti, pe lângă care susţinea că intervenise. Pentru a se edifica dacă, în ziua următoare, va intra în posesia diferenţei de 15.000 euro, L. a întrebat "mi-aduci mâine bănuţii?", iar N. a răspuns "cred că da. Da", după care a adăugat "nu-i nimic!. Poţi să-i dai banii. Aia e!", rezultând că înţelegea să îşi asume eventuala pierdere a acelui folos, în cazul în care acţiunile de traficare a influenţei exercitate de interlocutoarea nu s-au finalizat cu obţinerea hotărârii judecătoreşti pe care o "cumpăra".

Pe parcursul urmăririi penale au fost audiaţi, în calitate de martori, HHHHH., IIIII., JJJJJ., UUUUU., QQQQQQQ., RRRRRRR., SSSSSSS., MMMMM. şi TTTTTTT., care au intrat în compunerea completelor de la Curtea de Apel Bucureşti, care au judecat Dosarele nr. x/2012, nr. y/2012 şi nr. x/2012, însă nu au rezultat elemente relevante, din punct de vedere probant, referitoarea la învinuirea penală, în condiţiile în care toţi martorii anterior menţionaţi au negat existenţa vreunei încercări de influenţare a procesului de deliberare ori de corupere în respectivele cauze, precum şi, în ansamblu, în activitatea lor de magistraţi.

Cu toate acestea, au fost apreciate ca fiind edificatoare, prin prisma potenţialului de a clarifica anumite aspecte care au făcut obiectul convorbirii ambientale purtate la 19 decembrie 2012 între N. şi L., depoziţia martorei MMMMM. Aceasta a precizat că a luat cunoştinţă de conţinutul respectivei discuţii ambientale pe fondul judecării în prezenta cauză a cererii procurorilor de autorizare pentru efectuarea unei percheziţii informatice. Martorul MMMMM. a declarat că, iniţial, a apreciat că referirile inculpatelor N. şi L. la persoana cu numele "MMMMM." nu o priveau pe ea, însă, după ce a citit mai aprofundat acest dosar, având în vedere că inculpatele au abordat în dialogul lor Dosarul nr. x/2012 care a fost judecat de completul din care a făcut parte şi martora, aceasta a menţionat că este posibil ca trimiterile la respectivul nume să o fi vizat pe ea. În baza aceluiaşi raţionament, martora a afirmat că este posibil şi ca referirile inculpatelor la numele "N." să îl fi vizat pe judecătorul LLLLL.

În raport cu probatoriul administrat, astfel cum a fost prezentat mai sus, având în vedere şi considerentele expuse cu ocazia analizării circumstanţelor reale privitoare la constituirea grupului infracţional organizat-, s-a constatat că acţiunile întreprinse de inculpatele L. şi N., în legătură cu cele trei dosare anterior menţionate care s-au aflat la cea dată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti se circumscriu infracţiunii de trafic de influenţă, comise de L., ca autor, iar de N., în forma complicităţii.

Cu privire la manipularea sistemului informatic ECRIS de repartizare aleatorie a dosarelor în cadrul Tribunalului Bucureşti de către judecătorul N. şi grefierul B.:

Acuzaţiile formulate în cauză, referitoare la constituirea, aderarea sau sprijinirea unui grup infracţional organizat- au avut în vedere un mod de operare în cadrul căruia o etapă esenţială în desfăşurarea activităţii infracţionale a fost constituită de manipularea sistemului informatic ECRIS, pentru evitarea repartizării aleatorii a dosarului vizat şi "dirijarea" acestuia la unul din completele din care a făcut parte judecătorii pe lângă care se intervenea. Operaţiunea de "dirijare" a dosarului impunea fraudarea sistemului informatic de repartizare aleatorie, într-o primă etapă, pentru obţinerea repartizării respectivului dosar la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti, iar, ulterior, desfăşurarea unor alte acţiuni de acelaşi gen, pentru ca dosarul în cauză să ajungă, pentru judecare, la completul preferat. Întrucât procedura de lucru la Tribunalul Bucureşti a impus ca fiecare dintre cele două secţii penale să facă de serviciu alternativ, câte o zi, pentru înregistrarea şi repartizarea aleatorie a dosarelor între secţiile penale, au fost cooptaţi în gruparea infracţională grefieri de la compartimentele registratură ale secţiei a II-a penale şi, respectiv, secţiei I penală.

În ceea ce priveşte "dirijarea" dosarului, în cadrul secţiei a II-a penale, la completul de judecată dorit, cercetările efectuate în prezenta cauză au evidenţiat că acţiunile de manipulare a sistemului informatic ECRIS au fost desfăşurate de către inculpata N., în calitate de preşedinte de secţie, acţionând, îndeosebi, în mod direct, iar, alteori, prin intermediul unor grefieri din cadrul aceleiaşi secţii. Utilizarea acestei prerogative, în ansamblul strategiei infracţionale de comitere a faptelor de corupţie, i-au conferit inculpatei N., atât un atribut indispensabil în raport cu acţiunile celorlalţi învinuiţi şi inculpaţi din acest dosar, dar şi o poziţie dominantă în gruparea infracţională.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză de specialistul IT din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, privind sistemul ECRIS copiat de la Tribunalul Bucureşti, în baza Autorizaţiei de percheziţie informatică nr. 33 din 22 martie 2013, emise de Curtea de Apel Bucureşti, au fost identificate două metode prin care Dosarele penale nr. x/2012, nr. y/2011 şi nr. x/2012 au fost repartizate fraudulos la completele din care au făcut parte judecătorii L. şi/sau N. Concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică s-a coroborează cu Raportul nr. x/2013 întocmit de Inspecţia Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi cu rapoartele întocmite de specialiştii IT din cadrul Birourilor de informatică ale Consiliului Superior al Magistraturii şi Inspecţiei Judiciare.

Astfel, o primă metodă de fraudare care viza determinarea completului dorit în cadrul secţiei a II-a penale în care era repartizat "dosarul ţintă" presupunea alegerea unui "dosar victimă" care era deja repartizat în mod aleatoriu de sistemul informatic la completul dorit, acest din urmă dosar fiind "deposedat" de elementele esenţiale (părţi şi obiectul cauzei) care erau substituite cu datele din "dosarul ţintă". Ulterior, "dosarul victimă" era fie supus din nou procesului de repartizare aleatorie (dacă "dosarul ţintă" nu fusese deja repartizat în sistem), fie substituit "dosarului ţintă" (cu care inversa identitatea dacă "dosarul ţintă" fusese deja repartizat în sistem).

O a doua metodă de fraudare a repartizării aleatorii în sistemul ECRIS a avut ca situaţie premisă un "dosar ţintă" deja repartizat la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti, de această dată scopul demersurilor frauduloase fiind repartizarea la completul dorit. Obiectivul urmărit a fost realizat de către inculpata N., în calitate de preşedinte al secţiei a II-a penale, prin implementarea în aplicaţia ECRIS a unui termen de distribuire în interiorul căruia să nu existe decât un singur complet de judecată, această operaţiune fiind efectuată fără drept (cu depăşirea limitelor autorizării care presupunea asigurarea caracterului aleatoriu a operaţiunii).

Astfel, au fost identificate mai multe dosare penale în care efectuarea unor operaţiuni de introducere, modificare sau ştergere de date informatice în sistemul ECRIS al Tribunalului Bucureşti, prin care a fost creată aparenţa unei distribuţii aleatorii, cu consecinţa repartizării automate a acestor cauze la secţia a II-a penală sau la completele de judecată din care au făcut parte judecătorii L. şi/sau N., după cum urmează:

4.1. Cu privire la Dosarul penal nr. x/2012

Dosarul penal nr. x/2012 a fost iniţial un "dosar victimă" repartizat la data de 5 aprilie 2012, ora 09:40, la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti, având ca obiect o contestaţie la executare formulată de YY., operaţiunea fiind efectuată de grefierul AAA. de la Registratura secţiei a II-a penală. La ora 13:28 judecătorul N. a repartizat automat "dosarul victimă" la completul C2F al judecătorului L., cu termen de judecată 27 aprilie 2012.

În aceeaşi zi, 5 aprilie 2013, ora 14:38, "dosarul ţintă" care îi privea pe inculpaţii D. şi alţii, trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, a fost repartizat aleatoriu cu nr. x/2012 la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti. La ora 14:45 judecătorul N. a repartizat automat "dosarul ţintă" la completul C19F al judecătorului UUUUUUU., cu termen de judecată 25 aprilie 2012. În intervalul orar 14:49 - 14:51 grefierul B. a introdus în sistemul ECRIS numele celor 7 inculpaţi din dosar (D., VVVVVVV., WWWWWWW., XXXXXXX., YYYYYYY., ZZZZZZZ., AAAAAAAA.), după care, în intervalul orar 15:17 - 15:29 a şters numele părţilor şi dosarul component, după care a modificat obiectul cauzei în "contestaţie la executare".

La aceeaşi dată - 05 aprilie 2012, în intervalul orar 15:21 - 15:22, B. a şters numele părţii din Dosarul nr. x/2012 (YY.), după care a adăugat dosarul de urmărire penală din "dosarul ţintă" (Dosarul nr. x/2012 compus din 4 volume), a modificat numărul părţilor din dosar la 7 şi a crescut complexitatea cauzei.

La data de 06 aprilie 2012, în intervalul orar 12:03 - 13:03, B. a introdus numele părţii ca fiind YY. în Dosarul nr. x/2012 iar în Dosarul nr. x/2012 a introdus numele celor 7 inculpaţi din "dosarul ţintă" (D., VVVVVVV., WWWWWWW., XXXXXXX., YYYYYYY., ZZZZZZZ., AAAAAAAA.).

În consecinţă, părţile din "dosarul ţintă" au preluat numărul "dosarului victimă", repartizat la completul C2F al judecătorului L., poziţia din aplicaţia ECRIS a Dosarului nr. x/2012 fiind substituită cu cea a Dosarului nr. x/2012

Ulterior, la data de 3 mai 2012, judecătorul L. a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii VVVVVVV., D. şi WWWWWWW. cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, iar la data de 25 mai 2012 a dispus condamnarea aceloraşi inculpaţi la pedepse de câte 3 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării acestor pedepse. Prin Decizia penală nr. 146/A/30 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, în Dosarul nr. x/2012 a fost desfiinţată hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi s-a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond.

Cu privire la Dosarul penal nr. x/2012

Dosarul penal nr. x/2012 a fost şi el iniţial un "dosar victimă" repartizat la data de 27 noiembrie 2012, ora 08:38, la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti, având ca obiect o contestaţie la executare formulată de RR., operaţiunea fiind efectuată de grefierul B. de la Registratura secţiei a II-a penală. În intervalul orar 11:22 - 11:30 B. a şters numele părţii (RR.) pe care l-a înlocuit cu OO. şi PP. şi a modificat obiectul dosarului din "contestaţie la executare" în "plângere împotriva ordonanţei procurorului privind măsurile preventive".

La ora 13:06 judecătorul N. a stabilit termen de distribuire de 3 zile (între 2 şi 4 zile), astfel încât dosarul putea fi repartizat unui complet de judecată (fond) numai în zilele de 29 noiembrie 2012, 30 noiembrie 2012 şi 1 decembrie 2012. În condiţiile în care planificarea şedinţelor de judecată nu a prevăzut nici un complet în zilele de 30 noiembrie 2012 şi 1 decembrie 2012 (sâmbătă), iar la data de 29 noiembrie 2012 a fost prevăzut doar un complet de judecată (C11F), N. a repartizat automat dosarul la completul său, care a fost sigurul disponibil - C11F. Faţă de PP. cauza a fost disjunsă, dosarul fiind distribuit manual la acelaşi complet C11F, cu nr. x/2012. Contestaţia la executare formulată de RR. a fost din nou supusă procesului de repartizare aleatorie, fiind înregistrată în aceeaşi zi - 27 noiembrie 2012 cu nr. x/2012.

Ulterior, la data de 5 decembrie 2012, judecătorul N. a dispus admiterea plângerilor formulate de OO. şi PP. în Dosarele nr. x/2012 şi y/2012, revocând măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara faţă de aceştia. Curtea de Apel Bucureşti a admis recursul declarat de procurori în cele două cauze, a desfiinţat încheierile pronunţate de Tribunalul Bucureşti şi a respins plângerile formulate de OO. şi PP.

4.3. Cu privire la Dosarul penal nr. x/2011

Raportul nr. x/2013 întocmit de Inspecţia Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii a evidenţiat că, în conformitate cu toate rapoartele anterioare ale Inspecţiei Judiciare, nu a existat repartizare aleatorie decât atunci când în procesul de distribuire sunt/au fost implicate cel puţin două complete de judecată, nefiind identitate între conceptele de repartizare aleatorie şi repartizare automată. Dosarul nr. x/2011 a fost menţionat, ca exemplu de manipulare a sistemului informatic ECRIS, prin repartizare frauduloasă.

Dosarul penal nr. x/2011 a fost înregistrat la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti în ziua de 27 aprilie 2011, ora 11:14. Ulterior, judecătorul N. a stabilit termen de distribuire 0 - 1 zile şi a repartizat automat dosarul la completul "C6-A şi R", din care a făcut parte judecătorul L. În intervalul 0 - 1 zile a mai figurat în planificarea şedinţelor de judecată şi completul "C11-A şi R" care teoretic ar fi putut fi eligibil în perioada 27 - 28 aprilie 2011, însă cu condiţia ca şedinţa acestui complet să fi fost programată electronic după ora repartizării dosarului. Or, completul "C11-A şi R" a fost programat electronic la data de 27 aprilie 2011, ora 08:30, anterior înregistrării Dosarului nr. x/2011 (27 aprilie 2011, ora 11:14).

În consecinţă, prin stabilirea termenului de distribuire de 0 - 1 zile, N. a determinat univoc stabilirea completului "C6-A şi R" al judecătorului L. Ulterior, la data de 28 aprilie 2011, judecătorul L. a admis recursul formulat de inculpaţii R. şi BBBBBBBB. împotriva încheierii pronunţate de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în Dosarul nr. x/2011, înlocuind măsura arestării preventive faţă de aceşti inculpaţi cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, soluţia fiind definitivă.

Infracţiunile informatice reţinute în legătură cu repartizarea aleatorie a Dosarelor nr. x/2012, y/2012 şi z/2011 au rezultat din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, privind percheziţia informatică efectuată asupra server-ului Tribunalului Bucureşti care conţine aplicaţia şi baza de date aferente sistemului ECRIS - CDMS, Raportul nr. x/2013 întocmit de Inspecţia Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii, rapoartele întocmite de specialiştii IT din cadrul Birourilor de informatică ale Consiliului Superior al Magistraturii şi Inspecţiei Judiciare, care s-au coroborat cu declaraţiile învinuiţilor V. şi B., ale inculpatului O., precum şi cu convorbirile purtate în mediul ambiental, interceptate şi înregistrate în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 911 şi urm. C. proc. pen.

Fiind audiată, inculpata B. a declarat că îndeplineşte funcţia de grefier la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, din anul 2003, în aceeaşi perioadă de timp funcţia de preşedinte al acestei secţii a fost ocupată de către inculpata N. Aproximativ în anii 2004 - 2005, a fost implementat sistemul de repartizare aleatorie a dosarelor ECRIS şi, prin natura atribuţiilor sale de serviciu, a devenit utilizator al acestui sistem informatic, în vederea înregistrării şi repartizării dosarelor. De la momentul în care a devenit utilizator al sistemului informatic ECRIS şi până în prezent, a avut acelaşi ID, şi anume ID 99. Până în anul 2013, potrivit unei cutume acceptate la nivelul Tribunalului Bucureşti, utilizatorii sistemului informatic ECRIS, au folosit aceeaşi parolă, astfel încât s-au putut conecta la sistem de pe orice staţie, în condiţiile în care îşi utilizau ID- ul personal şi parola.

De pe staţia inculpatei, nu s-a putut conecta nicio altă persoană, cu excepţia colegei sale de birou, AAA. Aproximativ în anii 2008 - 2009, judecătorul N. a chemat-o în biroul său şi i-a înmânat o cerere (nu a reţinut ce obiect avea), spunându-i că "trebuie să rămână la secţia noastră". Inculpata a susţinut că, în acel moment, a fost mirată, pentru că repartizarea aleatorie tocmai în aceasta a constat, în posibilitatea ca o cauză penală să fie distribuită, în mod aleatoriu, la oricare din cele două secţii penale ale Tribunalului Bucureşti. Judecătorul N. ar fi învăţat-o, în acele împrejurări, să aleagă un dosar deja distribuit în mod aleatoriu la secţia a II-a penală, să-i şteargă datele deja implementate, referitoare la numele părţilor, obiectul cauzei şi, eventual, dosarele componente, după care, în locul acelor date, să introduc numele părţilor, obiectul cauzei, dosarele componente din cauza penală care "trebuia să rămână la secţie". Procedura repartizării aleatorii a dosarelor la Tribunalul Bucureşti a presupus două etape: într-o primă etapă, dosarul a fost supus repartizării aleatorii între secţii, operaţiune care se efectua de registratura secţiei I-a penale şi de registratura secţiei a II-a penale, în mod alternativ, fiecare registratură fiind de serviciu în altă zi.

A doua etapă a presupus ca dosarul deja repartizat la o secţie, să fie distribuit pe completele de judecată ale acelei secţii, operaţiune care, la secţia a II-a penală a fost efectuată de judecătorul N., în calitate de preşedinte de secţie. A procedat aşa cum a învăţat-o judecătorul N. şi a repartizat acea cerere la secţia a II-a penală, cu prilejul acelei prime solicitări. Cauza penală căreia i-a şters datele din sistemul ECRIS a repartizat-o, din nou, în mod aleatoriu, între cele două secţii penale. După acea primă solicitare descrisă în cele care preced, au mai urmat şi altele, astfel încât, judecătorul N., de câte ori dorea să repartizeze o cauză penală la secţia a II-a penală, o chema în biroul său şi îi înmâna dosarul respectiv.

Nu a refuzat nicio solicitare de tipul acesta a judecătorului N., deşi a conştientizat că ceea ce a făcut nu era legal şi că, în acest fel, se înlătura caracterul aleatoriu al repartizării dosarelor. La un moment dat, în perioada de început a acestui tip de solicitări, respectiv de distribuire a dosarelor la secţia a II-a penală prin ştergerea datelor din sistemul ECRIS, inculpata a formulat o cerere de transfer la o secţie civilă a Tribunalului Bucureşti. N. a refuzat să dea curs acelei solicitări şi, ulterior, cu prilejul evaluării, i-a acordat calificativul bine sau satisfăcător.

Nu a semnalat aceste incidente niciunei persoane din cadrul Tribunalului Bucureşti şi nici vreunei alte autorităţi. Nu a făcut nici un alt demers pentru a ieşi din această situaţie, cu excepţia acelei cereri de transfer. Inculpata a susţinut că aproximativ o dată pe an s-a întâmplat ca judecătorul N. să-i ceară să repartizeze în acea modalitate de ştergere a datelor din sistemul ECRIS câte un dosar penal. Aceste solicitări au devenit mai dese în perioada anului 2012, primind câte o solicitare de acest tip o dată la câteva luni.

În aceeaşi perioadă a anului 2012, solicitările au început să vină de la judecătorul N. prin intermediul grefierului V. N. i-a spus personal că urmează să-i trimită ceva prin grefierul V. Din aceste cuvinte inculpata a înţeles că îi trimite o cerere pentru repartizarea aleatorie în sistemul ECRIS la secţia a II-a penală. De obicei, în ziua în care judecătorul N. i-a spus că îi va trimite ceva prin grefierul V., aceasta chiar se întâmpla. V. a venit cu câte o cerere, care, de obicei, avea ca obiect plângere împotriva măsurilor preventive dispuse de procuror sau liberare provizorie sub control judiciar, ocazie cu care grefierul îi spunea că cererea vine de la şefa şi că ştie ce trebuie să facă cu ea.

B. a dat curs solicitării şi a distribuit cererea respectivă la secţia a II-a penală, prin ştergerea datelor unei cauze deja repartizate. A existat o singură situaţie când N. a chemat-o în biroul ei şi i-a cerut să inverseze situaţia a două dosare penale, care, deşi au fost repartizate amândouă la secţia a II-a penală, au fost totuşi distribuite pe complete diferite. N. i-a solicitat să şteargă numele părţilor şi datele privind acest dosar care ea fost înregistrat la un anume complet de judecată (a reţinut că a fost un dosar în care era vorba despre nişte persoane cu numele D.), date în locul cărora să introducă datele şterse din cel de-al doilea dosar aflat pe un alt complet de judecată, astfel încât cele două cauze penale şi-au substituit numărul de dosar şi completul pe care fuseseră repartizate aleatoriu de sistemul ECRIS.

Nu a primit sume de bani sau alte foloase, pentru a manipula sistemul informatic ECRIS, în modalităţile descrise anterior. Nu a cunoscut niciodată dacă judecătorul N. sau grefierul V. au primit bani sau alte foloase, pentru a influenţa, prin intermediul său, modul de distribuire a dosarelor în sistemul ECRIS, însă a bănuit că au făcut acest lucru în schimbul unor foloase materiale. Pe judecătorul L. l-a cunoscut tot din perioada în care s-a angajat ca grefier la Tribunalului Bucureşti, însă nu a primit niciodată vreo solicitare de la dumneaei pentru a manipula sistemul informatic ECRIS, în mod direct sau prin intermediul altor persoane.

Nu a cunoscut dacă mai existau grefieri în cadrul registraturilor Secţiilor I penală şi a II-a penală care să fi procedat la fel ca ea, în ceea ce priveşte manipularea sistemului informatic ECRIS. Nu a primit niciodată solicitări de manipulare a sistemului informatic ECRIS din partea avocaţilor sau a justiţiabililor. Toate solicitările venite de la V., în ceea ce priveşte manipularea sistemului informatic ECRIS, au fost justificate de solicitări venite din partea judecătorului N., niciodată nu a pomenit numele vreunui alt judecător.

Nu a aflat cum a procedat N. cu repartizarea pe complete în cadrul secţiei a II-a penale a dosarului pe care îi ceruse să-l distribuie la secţia penală ultim menţionată. În legătură cu Dosarul nr. x/2012 al D.I.I.CO.T., aproximativ în cursul lunii noiembrie 2012, inculpaţii OO. şi PP. au formulat plângere împotriva rezoluţiei procurorului de luare a măsuri obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea, plângerea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 1402 C. proc. pen. N. i-a înmânat plângerile (nu a reţinut dacă era o singură plângere sau dacă erau două plângeri) formulate de către inculpaţii anterior menţionaţi şi tot dumneaei i-a solicitat să manipuleze sistemul informatic ECRIS, pentru ca acea plângere sau acele plângeri să fie repartizate la secţia a II-a penală.

Nu a fost nicio altă persoană de faţă în momentul în care N. i-a înmânat acea plângere sau acele plângeri, în biroul său. Inculpata a dat curs solicitării judecătorului N. şi a modificat în sistemul ECRIS numele părţilor şi obiectul unui alt dosar cu datele de particularitate ale acelei plângeri sau a celor două plângeri formulate de OO. şi PP., astfel încât, până la urmă, a obţinut rezultatul ca acele plângeri să fie repartizate la secţia a II-a penală. Nu a cunoscut dacă acea plângere sau acele două plângeri au ajuns să fie repartizate apoi în cadrul secţiei a II-a penale la completul de judecată din care a făcut parte judecătorul N. şi nici ce hotărâre s-a pronunţat.

A declarat că pe avocatul O. l-a cunoscut din vedere însă nu a primit niciodată solicitări din partea lui, de intervenţie pentru repartizarea preferenţială a vreunui dosar. Pe la începutul anului 2013, l-a întâlnit pe holul mic din faţa biroului grefierului V. pe avocatul O., care i-a spus că V. nu era în birou şi a întrebat-o unde este, situaţie în care inculpata i-a răspuns că nu ştia. În acel moment, O. şi-a exprimat nemulţumirea, afirmând că "am şi eu 2 recursuri care trebuie să vină la voi". Deşi nu a continuat dialogul cu O., şi-a dat seama că acesta aranjase cu V. ca acesta să îi asigure, prin fraudarea sistemului informatic, repartizarea a 2 dosare, având ca obiect recurs, la secţia a II-a penală.

După câteva zile, O. a purtat o discuţie tensionată cu grefierii CCCC. şi V. şi, din ceea ce a putut să audă, a înţeles că O. i-a reproşat acestuia din urmă că i-a promis repartizarea frauduloasă a unui dosar la secţia a II-a penală, însă nu a reuşit acest lucru.

Inculpatul V. a declarat că, în cursul lunii decembrie 2012, într-una din dăţile în care QQ. s-a aflat în biroul judecătorului N., aceasta i-a înmânat două cereri care priveau Dosarul nr. x/2012 Mi-a spus că acele două cereri au fost aduse de QQ., care a fost şi el de faţă şi i-a cerut să le "dirijeze" la secţia a II-a penală. Inculpatul i-a lăsat acele cereri grefierului B., pentru că secţia a II-a penală era de serviciu în acea zi şi i-a precizat că cererile erau din partea doamnei N., care a dorit să fie "dirijate" la secţia a II-a penală.

Inculpatul a reţinut că, în acele împrejurări, a trebuit să plece din tribunal pentru circa două ore, iar când a revenit, a constatat că B. nu a înregistrat cele două cereri. S-a întâmplat să meargă din nou în biroul judecătorului N., care l-a întrebat dacă a rezolvat cu cele două cereri şi, pentru că i-a răspuns negativ, şi-a exprimat nemulţumirea faţă de faptul că nu s-a rezolvat până atunci, menţionând şi că se grăbea să plece şi că trebuia să repartizeze acele cereri şi la completul favorabil pe care îl dorea ea.

V. a informat-o că motivul întârzierii în "dirijarea" acelor două cereri a fost acela că B. nu a primit şi alte cereri de acelaşi gen pe care să le poată înregistra şi astfel să poată face şi "dirijarea" acelor cereri. Până la urmă, în aceeaşi zi, B. a "dirijat" cele două cereri la secţia a II-a penală, transmiţându-i acesteia că doamna N. a cerut să introducă ca parametri de repartizare intervalul 9 - 14 zile. Inculpatul a înţeles că până la urmă cele două cereri au fost "dirijate" la secţia a II-a penală, dar nu au nimerit la completul pe care l-a dorit doamna N., pentru că aceasta a trebuit să plece de la tribunal şi B. a fost cea care a repartizat cele două cereri la complet, folosind acel interval 9-14 zile, aşa cum i-a transmis prin intermediul său doamna N. Inculpatul a reţinut că una dintre acele cereri a primit termen 9 decembrie 2012 sau 9 ianuarie 2013, iar cea de-a doua cerere a primit termen 11 decembrie 2012 sau 11 ianuarie 2013.

În ziua următoare celei în care B. a repartizat cele două cereri, întrucât el a fost liber, a vorbit la telefon cu judecătorul N. şi acesta i-a cerut să vină la locuinţa sa din Voluntari, ocazie cu care i-a dat suma de 1.000 USD, care a reprezentat mita pentru "dirijarea" celor două cereri. În aceleaşi împrejurări, doamna N. i-a cerut să se ducă cu autoturismul ei marca x la spălătorie, lucru pe care l-a şi făcut.

Ulterior, s-a deplasat la Tribunalul Bucureşti unde i-a dat suma de 400 USD sau 500 USD grefierului B., iar diferenţa a păstrat-o. În cursul lunii decembrie 2012, N. i-a spus că în perioada imediat următoare trebuia să fie adus la Tribunalul Bucureşti, pentru judecarea fondului cauzei, Dosarul nr. x/2012 al D.I.I.C.O.T., în care au fost cercetaţi şi inculpaţii OO. şi PP. De asemenea, i-a cerut ca în momentul în care va veni la tribunal acel dosar, să facă demersuri pentru a fi "dirijat" la secţia a II-a penală, urmând ca dumneaei să îi dea apoi termen la un complet pe care îl considera favorabil.

N. a reluat acelaşi subiect de discuţie cu V. într-o altă zi, când i-a specificat că respectivul dosar a venit foarte curând şi că îi va da 3.000 euro ca mită pentru "dirijarea" dosarului. Inculpatul nu a cunoscut de unde avea judecătorul N. acele informaţii privind momentul la care acel dosar a urmat să vină la tribunal. La rândul său, V. a discutat cu grefierul NN., căreia i-a spus că va veni acel dosar şi că vrea să îl "dirijeze" la secţia a II-a penală, iar ea l-a asigurat că îl va ajuta. De asemenea, a vorbit despre acelaşi lucru şi cu grefierul B., DDDDDDDDDDDDD., pentru că a vrut să aibă asigurată posibilitatea de "dirijare" a acelui dosar, indiferent care dintre secţiile penale era de serviciu în momentul în care a venit acel dosar.

Inculpata B. i-a promis că îl va ajuta de principiu, însă a menţionat că trebuia să găsească un moment favorabil, pentru că se ferea să nu fie văzută de grefierul AAA. În ceea ce priveşte solicitarea avocatului O., în legătură cu "dirijarea" Dosarului nr. x/2010, privind pe TT., V. a declarat că a vorbit cu grefierul B., rugând-o să vadă dacă se putea face ceva ca acel dosar să fie repartizat la secţia a II-a penală, însă, cu acel prilej, intervenţia nu a reuşit. A declarat că toate aceste "servicii" au fost făcute de grefierele B.

şi NN., în schimbul unei mite, care era cam de 500 RON. Din declaraţiile inculpatului O. a reieşit că, spre deosebire de secţia a I-a penală, unde a aranjat "dirijarea" dosarelor, în mod direct, cu grefierul NN., situaţia a fost diferită la secţia a II-a penală, unde intermediarul acestei operaţiuni a fost inculpatul V. Acesta din urmă a afirmat că a apelat la grefiera B., în vederea "dirijării" dosarelor prin registratura secţiei a II-a penale. Cu prilejul convorbirii purtate în mediul ambiental la data de 18 ianuarie 2013, între L., S. şi O., înregistrată audio, în contextul în care au discutat despre "dirijarea" dosarelor, s-a confirmat faptul că grefiera B. a ocupat un loc important în gruparea infracţională.

Astfel, L. i-a solicitat avocatului O. să rezolve problema "dirijării" cu inculpa B. ("... caută să revii. Nu te duci la DDDDDDDDDDDDD.?"), susţinând că putea şi ea să facă acest tip de intervenţie "Vrei să vorbesc eu cu DDDDDDDDDDDDD., sau cum?". În ceea ce priveşte repartizarea Dosarului nr. x/2010, privind pe inculpatul TT., în luna ianuarie 2013, judecătorul L. a rememorat că a fost dificil să o convingă pe inculpata B. să "dirijeze" recursul la secţia a II-a penală:

"Problema a fost cum s-o convingem pe DDDDDDDDDDDDD., şi cum dăduse ... Ne făceam planuri ...".

Ulterior, cu prilejul discuţiei din data de 20 ianuarie 2013, inculpata S. a precizat că avocatul O. nu a "dirijat" niciodată dosare prin intermediul grefierului AAA.:

"AAA.? BBBBBBBBBBBBB. n-a apelat niciodată la ea ...", situaţie în care L. a căzut de acord că numai grefiera B. putea să îi "servească" în continuare, prin intermediul grefierului V. Întrucât relaţiile dintre avocatul O. şi V. au fost tensionate, pe fondul luptei dintre cele două "filiere" de obţinere a soluţiei favorabile în Dosarul nr. x/2010, privind pe TT., judecătorul L. i-a transmis inculpatului O. să se "împace" cu V., astfel încât să beneficieze şi pe viitor de influenţa pe care acesta o avea asupra inculpatei B., fiind necesar ca gruparea infracţională să îşi continue activităţile ilicite şi în viitor. S. a fost de acord cu soluţia propusă de L. "O să-i zic, să vorbească, să se împace cu el".

Faptele de corupţie săvârşite de inculpatul O., cu participaţia penală a altor persoane, în legătură cu punerea în libertate a inculpaţilor LL., JJ., QQQ., NNN. şi CCCCCCCC.

Fapta de corupţie săvârşită de inculpaţii O. şi M. (cercetată, iniţial, în Dosarul nr. x/2013, care, prin rezoluţia din 29 aprilie 2013, a fost conexată la Dosarul nr. x/2012), în legătură cu punerea în libertate a inculpatului LL., în Dosarul nr. x/2012:

Prin contractul de asistenţă juridică seria x din data de 24 iulie 2012, încheiat între cabinetul de avocat "DDDDDDDD." şi M., avocatul O. s-a obligat să asigure asistenţă juridică şi reprezentare în Dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, pentru LL., KK. ş.a., onorariul fiind stabilit la 24.000 euro. În baza aceluiaşi contract, cabinetul de avocat "DDDDDDDD." a emis către SC EEEEEEEE. SA factura nr. x/05 septembrie 2012, pentru suma de 111.352,8 RON. La data de 4 martie 2013, pe verso-ul contractului seria x, inculpaţii O. şi M. au convenit olograf asupra rezilierii actului şi, în consecinţă, cabinetul de avocat "DDDDDDDD." a anulat şi factura nr. x din 5 septembrie 2012.

În baza împuternicirii avocaţiale seria x, avocatul O. a formulat, în calitate de apărător ales la inculpatului LL., o cerere de eliberare provizorie sub control judiciar, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, cu nr. x/2012. La data de 2 octombrie 2012, instanţa de fond a dispus admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul LL., soluţia fiind menţinută la data de 16 octombrie 2012, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, care a respins recursul declarat de procurori.

În perioada iulie - octombrie 2012, O. a pretins suma de 150.000 euro care, ulterior, a fost modificată la 50.000 euro şi, respectiv, la 80.000 euro, în schimbul influenţei pe care a susţinut că o are asupra judecătorilor de Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, în vederea eliberării inculpatului LL. din starea de arest preventiv. În desfăşurarea activităţii infracţionale, inculpatul O. a primit suma de 13.000 euro, în mod direct, de la denunţătoarea KK., în schimbul influenţei pe care a pretins că o avea asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti, în vederea admiterii unei cereri de eliberare provizorie sub control judiciar. Întrucât denunţătoarea KK. nu a avut posibilitatea de a da în totalitate folosul pretins, avocatul O. a afirmat că va pune de la el acea sumă de 80.000 euro, pentru a o da judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti pe lângă care susţinea că a intervenit, iar, în schimb, a convenit cu denunţătoarea să îi lase ca garanţie mai multe bijuterii valoroase din aur, având aplicate diamante, precum şi ceasuri de firmă, dar şi cheile şi certificatul de înmatriculare ale autoturismului marca x, în timp ce, la rândul său, numita M. a lăsat, tot ca garanţie, cheile şi certificatul de înmatriculare ale autoturismului marca x.

În perioada care a urmat, până la sfârşitul lunii decembrie 2012, denunţătoarea KK. a remis, în mai multe tranşe, avocatului O., în considerarea sumei de 80.000 euro pe care acesta a susţinut că ar fi dat-o din banii personali judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti pe lângă care a intervenit, sumele de 28.000 euro şi 10.000 USD, avocatul susţinând că ar mai fi trebuit să primească o diferenţă de 45.000 euro. În contextul în care la data de 12 martie 2013 inculpatul O. a fost pus sub învinuire în Dosarul nr. x/2012, al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, alături de judecători de la Tribunalul Bucureşti, pentru săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, M. a contactat-o pe martora denunţătoare KK., în vederea stabilirii unei întâlniri.

Împrejurările de fapt, astfel cum acestea au fost prezentate în cele care preced, au rezultat din coroborarea declaraţiilor martorilor denunţători LL. şi KK., ale martorilor FFFFFFFF., GGGGGGGG., HHHHHHHH., IIIIIIII., JJJJJJJJ. şi KKKKKKKK., cu înregistrările telefonice şi purtate în mediul ambiental, administrate ca mijloace de probă, cu verificările efectuate în evidenţa ECRIS, precum şi cu procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante. Astfel, din convorbirea purtată în mediul ambiental, la data de 19 martie 2013, între M. şi denunţătoarea KK., înregistrată audio - video, a reieşit preocuparea inculpatei în sensul zădărnicirii aflării adevărului de către organele judiciare cu prilejul desfăşurării cercetărilor penale în Dosarul nr. x/2012 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei. Inculpata i-a explicat martorei denunţătoare că unul dintre judecătorii arestaţi în Dosarul nr. x/2012 este cel care l-a eliberat pe LL. din starea de arest preventiv şi pe lângă care avocatul O. a pretins că are influenţă, în schimbul sumei de 13.000 euro:

"Deci asta l-a pus liber la Tribunal şi tot ea a vorbit la Curtea de Apel să-l pună liber! Şi-a avut ambientale femeia peste tot. În casă, în maşină, peste tot, pe ă ... scările Tribunalului, peste tot au ascultat. O să afle ceva: «Nu, dom’le n-am dat bani! Din contră, am o factură de douăzeci şi patru de mii de euro pe care n-am achitat-o încă şi aceea a fost anulată ... Atât! Altceva nu ştiu nimic! Eu nu am dat niciun ban, aşa a vrut Dumnezeu ...»", "Aveau ambientale în casă amândouă şi pe ambientale e şi EEEEEEEEEEEEE. în discuţie în casă la aia", "Când vorbea despre EEEEEEEEEEEEE., să pună pe EEEEEEEEEEEEE. liber". Când KK. s-a interesat dacă "Da’ el cu mâna lui s-a dus şi i-a dus banii lu’ aia?", inculpata i-a răspuns afirmativ şi a reieşit că avea cunoştinţă de la avocatul O. că ar fi remis suma de 10.000 euro judecătorului care a admis cererea de eliberare provizorie formulată de LL., prin intermediul soţiei sale, S.:

"Nu ştii că ne povestea că i-a băgat sub burtă, că era înainte să nască şi nu ştiu ce? Cum şi-a băgat femeia sub burtă?".

Totodată, M. a consiliat-o pe denunţătoare cu privire la conţinutul declaraţiilor pe care ar trebui să le dea, atât ea, cât şi LL., în cazul în care ar fi audiaţi la Direcţia Naţională Anticorupţie:

"Dacă cumva îl cheamă pe EEEEEEEEEEEEE ... că a arestat-o fix pe aia de la ... care l-a pus liber la Tribunal ... N-ai văzut-o la televizor, n-ai recunoscut-o?", "Aia brunetă, tunsă scurt. Femeia aia mai în vârstă. Şi tot ea a făcut trambulină şi-n partea cealaltă. Dacă cumva îl cheamă pe EEEEEEEEEEEEE., să-l întrebe ... dacă a dat ceva: «Dom’le, n-am dat nimic, nu ştiu despre ce vorbeşti!»". Cu privire la bijuteriile remise avocatului pentru a garanta plata sumelor de bani promise pentru traficarea influenţei, martorii denunţători trebuiau să îndrume organele judiciare pe piste false:

"Dom’le, le-am vândut! Aveam nevoie de bani!". O eventuală mărturisire a faptei de corupţie ar fi fost de natură să producă grave prejudicii situaţiei juridice a denunţătorului LL.:

"... să nu recunoască nimic ... Vezi că se revocă", "Se revocă cererea de liberare şi-l bagă jos, dacă el recunoaşte". Precauţiile avocatului O. au fost, de asemenea, de natură a ascunde, bunurile menite să asigure folosul infracţiunii:

"... îs la mă-sa la Buzău! Nu, nu, că el nu ţine nimic în casă". În ceea ce priveşte tăcerea judecătorului cercetat pentru corupţie, M. a transmis faptul că deplina conspirativitate era garantată:

"De la astea nu scot nimic".

În contextul în care martora denunţătoare s-a interesat despre sumele de bani remise avocatului O.:

"Măi, da’ tu mai ştii exact cam câţi bani i-am dat eu lui AAAAAAAAAAAAA.?", inculpata M. s-a dovedit a fi foarte bine informată asupra acestei situaţii, subliniind rolul său de intermediar între cumpărătorii de influenţă şi traficantul de influenţă:

"Ştiu din ultima bucată. Din ăştia optzeci, au fost treizeci! Şi acaretele ... Şi au mai fost patruzeci: douăzeci şi douăzeci! Nu? Voi doi! Şi zece ... Ăştia-s banii! Şi zece ... Când am fost cu ... sau treişpe! Atât!". În ceea ce priveşte încheierea şi derularea contractului de asistenţă juridică seria x, cu cabinetul de avocat "DDDDDDDD.", a reieşit că denunţătoarea nu a avut cunoştinţă de conţinutul acestuia:

"Eu nu am niciun ... n-am niciun contract de la el, n-am nimic de la el", inculpata fiind cea care s-a ocupat exclusiv de forma juridică a traficului de influenţă:

"Îs făcute pe numele meu!", "O fi rămas la mine, ia, să-l caut". Din spusele avocatului O., M. a avut cunoştinţă despre remiterea sumei de 13.000 euro care ar fi fost distribuită în felul următor:

"Trebuia să dea zece ei ... şi trei grefierului, care-i luat şi ăla", "Trei din alea treişpe s-au dus la grefier. Ştii că zece a zis că-s pentru aia şi trei pentru grefier? Ca să ... cum trebuie ... Că trece mai departe cum trebuie. Îţi aduci aminte? Acolo era şmecheria. Deci, el să le pună în aşa fel încât ... să plece pe completul care trebuia ". Acelaşi judecător care ar fi primit suma de 10.000 euro, în schimbul admiterii cererii de eliberare provizorie formulate de inculpatul LL., putea influenţa, la solicitarea avocatului O., şi soluţiile dispuse de Curtea de Apel Bucureşti:

"Dar baba a aranjat rapid ... la Curtea de Apel. Tot asta care l-a pus liber la Tribunal, tot ea a aranjat şi cu alea, că una dintre ele e fina ă ... i-a botezat copilu’ şi nu ştiu ce. Una dintre ălea care a fost la ... EEEEEEEEEEEEE. în complet, Curtea de Apel", "Baba, aia de la Tribunal". M. a încurajat-o pe interlocutoarea sa, explicându-i că, exceptând discuţiile din casa judecătorului pe lângă care O. a pretins că ar avea influenţă, şansele de a fi descoperită fapta de corupţie, legată de eliberarea denunţătorului LL. din starea de arest preventiv, au fost practic nule, datorită numeroaselor măsuri de prevedere luate în acest sens:

"Că eu i-am dat în birou. Unde să mă filmeze? Eu i-am dat în birou şi o singură dată i-am băgat în torpedou, prin Dorobanţi, într-o stradă ... pe o stradă", "Gândeşte-te câte luni de zile am fost în fiecare zi la el la birou, şi pe străzi, şi peste tot. El mi-a zis, zice: «Băi, nu mai veni aşa! Vino singură!» a spus. Şi nici interceptările, că el schimba maşinile. Tu ştii că el venea mereu cu altă maşină? Şi ăia n-aveau timp, nu ştiau cu care merge, ca să-i bage. Eu nu am vorbit decât pe x şi x-ul ăla".

Deoarece denunţătoarea KK. şi-a manifestat dorinţa de a-şi primi bijuteriile înapoi de la O., inculpata M. a luat legătura cu acesta din urmă, astfel încât, la data de 20 martie 2013, cu prilejul unei noi întâlniri, a transmis pretenţiile avocatului:

"Deci alea nu sunt, nici nu poa’ să meargă acum la ele şi ... vrea nişte bani! Asta!", oferindu-se să intermedieze o întrevedere între cei doi, la restaurantul LLLLLLLL.

În ziua de 26 martie 2013, din dialogul ambiental înregistrat audio - video, a reieşit că avocatul O. i-a transmis, prin intermediul inculpatei M., martorei KK. că nu este bine să vorbească direct, fiindu-i teamă că ar putea fi urmărit de organele judiciare, dorind ca negocierea sumei de bani care ar trebui să fie dată pentru răscumpărarea bijuteriilor să fie în continuare mediată de aceeaşi intermediară. Conform procesului-verbal de supraveghere operativă, la data de 27 martie 2013, ora 15:09, inculpaţii M. şi O. s-au întâlnit în faţa MMMMMMMM., situat în Bucureşti, str. x. Potrivit celor stabilite cu acest prilej, în jurul orei 16:00, în restaurantul menţionat anterior, M. i-a transmis martorei KK. că în continuare avocatul nu doreşte să se întâlnească cu ea şi că doreşte să primească banii destinaţi răscumpărării bijuteriilor prin aceeaşi intermediară, urmând să emită o factură care să justifice încasarea banilor, prin prestaţii avocaţiale fictive. M. a relatat că O. şi-a manifestat temerea că ar putea fi depistat în flagrant:

"Dacă vine cu ceva pe ea, pe ambiental?". Planul conceput de avocat a fost menit să înlăture posibilitatea urmăririi banilor, aceştia urmând să rămână două zile în posesia intermediarei M. Deoarece KK. nu a deţinut decât suma de 5.000 euro, au stabilit că nu putea fi răscumpărată decât o treime dintre bijuteriile lăsate ca garanţie, prilej cu care au fost enumerate bunurile respective: brăţări cu diamante, inele, perle albe, perle negre cu diamante, ceasuri de diverse mărci: x.

În ziua de 8 aprilie 2013, M. şi martora denunţătoare KK. s-au întâlnit din nou la restaurantul MMMMMMMM., ocazie cu care inculpata a explicat că bijuteriile nu au putut fi răscumpărate încă, deoarece O. s-a temut să ia bijuteriile din locul în care le-a ascuns. Denunţătoarea a explicat că ar putea să intre în posesia a încă 10.000 euro, astfel încât să poată remite întreaga sumă de bani pretinsă pentru răscumpărarea bijuteriilor.

La data de 11 aprilie 2013, denunţătoarea KK. şi M. au utilizat serviciul telefonic x, despre care au ştiut de la O. că nu ar putea fi interceptat şi înregistrat, pentru a clarifica problema sumei de bani pretinse de către sus-numit, în vederea restituirii bijuteriilor. În contextul acelor comunicări, M. i-a făcut cunoscut denunţătoarei KK. că O. a majorat pretenţiile, de la suma de 15.000 euro, la 24.000 euro, precizând şi că acesta şi-a exprimat intenţia de a discuta pe viitor despre aspectele privitoare la respectivul folos, în mod direct cu denunţătoarea.

Drept urmare, în cursul zilei de 12 aprilie 2013, O., folosind acelaşi serviciu telefonic de comunicaţie prin mesaje text, i-a transmis denunţătoarei KK. că vrea să se întâlnească cu aceasta, însă, după amânări repetate, sus-numitul a stabilit întrevederea pentru ziua următoare, 13 aprilie 2013, când s-au întâlnit în zona Piaţa Romană, în jurul orei 12:15. Discuţia purtată în mediul ambiental de O. şi KK., în acele împrejurări, a fost înregistrată audio-video. În partea de început a convorbirii, O. a făcut referiri la faptul că a fost afectat de acuzaţiile de corupţie care au fost formulate faţă de el în Dosarul nr. x/2012 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Sub acest aspect, O. a menţionat, între altele, că "... am căzut că m-am băgat cu nenorocita de judecătoare", în condiţiile în care a existat conivenţa "... să mâncăm o pâine", însă în condiţiile în care evenimentele s-ar fi desfăşurat în următoarea modalitate "...m-am dus la ea în casă o singură dată şi m-am nenorocit ... Avea microfoane în casă ca la... x. Nu ştia nici ea. I le pusese D.N.A. -ul!". Fiind la volanul autoturismului său, O. a condus-o pe denunţătoarea KK. în zona Dorobanţi şi a oprit pe o stradă fără flux auto sau pietonal, după care i-a solicitat insistent denunţătoarei să îi lase în maşină geanta şi telefonul mobil, discuţia fiind continuată în stradă. În momentul în care KK. a adus în discuţie subiectul privitor la judecătoare "... aia brunetă (n.n. referire la L., cercetată în stare de arest preventiv în Dosarul nr. x/2012 al D.N.A.)... care l-a pus liber pe EEEEEEEEEEEEE ...", O. a confirmat că acel magistrat este de la Tribunalul Bucureşti. Cu toate acestea, faţă de interesul denunţătoarei de a afla dacă acea judecătoare a primit mita pentru punerea în libertate a denunţătorului LL., O. s-a eschivat să dea un răspuns afirmativ, suspinând, dimpotrivă, că "nu i-am dat, bă, eu, eu nu dau niciodată nimic", după care, în contrast cu adoptarea acelei atitudini, a adăugat "...eu o singură combinaţie am făcut cu femeia aia (n.n. judecătoarea L.), în rest... şi-a făcut meseria".

De altfel, atât replicile următoare, cât şi evoluţia dialogului în partea de final a conversaţiei ambientale, au evidenţiat că O. a făcut afirmaţiile de mai sus, preocupat fiind de luarea unor măsuri de prudenţă faţă de interlocutoarea sa, însă, pe măsură ce aceasta i-a câştigat încrederea, a sfârşit prin a-i dezvălui tot ceea ce se întâmplase în realitate.

Mai întâi, O. a făcut demersuri pentru distrugerea şi alterarea eventualelor mijloace de probă ce s-ar putea materializa prin declaraţiile sincere ale martorei denunţătoare KK. cu privire la fapta de corupţie cercetată în acest dosar. În acest sens, O. a învăţat-o pe denunţătoare că, în situaţia în care va fi audiată de organele judiciare, să dea declaraţii mincinoase, prin care să susţină "domnle, nici banii nu i-am dat!", "Ă... Ne-a minţit EEEEEEEEEEEEE. că-i dă banii când iese, douăzeci şi patru de mii de euro şi nu i-am dat. ştiu că i-am dat pentru mama, odată, cinci-zece milioane. Ne-a minţit fostul meu iubit că-i dă douăzeci şi patru mii euro... Factura a tăiat-o omu’ şi nu i-am dat nici un ban..." (acest mod de eludare a adevărului fiind transmis anterior de către O. denunţătoarei, prin intermediul inculpatei M., aşa cum rezultă din convorbirile ambientale aflate ca p robe la prezentul dosar).

De asemenea, O. i-a dat asigurări denunţătoarei că a convenit deja şi cu M. să susţină aceeaşi versiune nereală:

"...dacă o cheamă pe Carmen, Carmen ştie: «Da, dom’le, era prietena mea, a zis că-i dă banii omului. I-a dat la ... [foloseşte un cuvânt obscen] ...». Asta-i şi realitatea, nu? Adică e... nu-i altceva." În acelaşi sens, O. a argumentat "... eu nu am nici contract cu tine, am pentru tine, pentru maică-ta. Eu am cu M. Douăzeci şi patru de mii anulată factura. Eu am anulat factura, că nu mi-am primit banii. Adică, ştii că nu mi-am primit banii ELA de a-şi însuşi versiunea contrară adevărului pe care dorea să o impună, X. de la voi?". În acelaşi registru al determinării denunţătoarei NNNNNNNN. i-a dat asigurări sus-numitei că nici cele două judecătoare arestate preventiv în Dosarul nr. x/2012 nu ar avea interesul să prezinte adevărul în declaraţii, deoarece "... dacă ele vorbesc, se leagă jumate de Tribunal şi jumate de la Curtea de Apel" şi a relatat detalii privitoare la una dintre "combinaţiile" realizate cu una dintre acele judecătoare. Totodată, O. i-a pus în vedere denunţătoarei KK. să susţină constant, orice s-ar întâmpla la o eventuală audiere a sa, că el nu i-ar fi promis că intervine pe lângă judecători pentru a obţine o hotărâre de punere în libertate a denunţătorului LL. şi să afirme că nu ar fi achitat "nici în ziua de azi" onorariul de 24.000 euro.

Ulterior, O. a relatat denunţătoarei KK. detalii privitoare la fapta de corupţie pentru care au fost formulate învinuiri în Dosarul nr. x/2012, recunoscând că a dat ca mită uneia dintre judecătoarele arestate suma de 55.000 euro pentru punerea în libertate a inculpatului "TT.". În contextul în care KK. şi-a exprimat temerea că a auzit de la M. că în respectiva cauză au fost înregistrate ambiental anumite convorbiri purtate de către una dintre acele judecătoare, O. i-a dezvăluit interlocutoarei sale că nu trebuie să-şi facă griji, deoarece, în legătură cu "combinaţia" pe care a realizat-o cu aceeaşi judecătoare pentru punerea în libertate a denunţătorului LL., "... noi am vorbit la vila ei la munte! şi la vila ei la munte n-am avut treabă...".

În continuarea aceluiaşi dialog ambiental, O. i-a confirmat denunţătoarei că a fost ţinut la curent de către M. cu privire la discuţiile purtate între ele în legătură cu răscumpărarea bijuteriilor aflate la el, astfel că a recunoscut faptul că M. a acţionat în baza dispoziţiilor sale, atunci când a negociat suma de bani, de la 5.000 euro la 10.000 euro, şi apoi la 15.000 euro. De asemenea, O. a reiterat denunţătoarei că, în cazul în care va fi audiată, să declare versiunea nereală pe care i-o prezentase şi mai devreme, astfel că i-a reamintit că trebuie să afirme "nu am avut de unde să-i dau lui AAAAAAAAAAAAA.

Nu i-am dat... Băi, cea mai plauzibilă combinaţie e că nu mi-aţi dat onorariul", "Dacă nu i-am dat onorariul lui AAAAAAAAAAAAA., cum puteam să-i dăm banii de şpagă ", "Ai. . ia-o logic "Dacă noi nu am putut să-i dăm omului ăstuia 24.000, de unde să-i dau bani de şpagă pentru judecători?". După ce s-a asigurat că denunţătoarea KK. a reţinut ce ar trebui să declare, în mod necorespunzător adevărului, aşa cum a învăţat-o el, acesta şi-a exprimat disponibilitatea de a restitui sus-numitei bijuteriile şi a precizat că i-a transmis acest lucru şi prin intermediul inculpatei M.

De asemenea, cei doi interlocutori au încercat să recapituleze sumele de bani care au fost remise de către denunţătoarea KK. inculpatului O., context în care acesta din urmă a recunoscut că suma de 50.000 euro a făcut obiectul infracţiunii de trafic de influenţă comise în legătură cu judecătorii care au judecat recursul în dosarul în care a fost cercetat, în stare de arest preventiv, denunţătorul LL., precum şi că suma de 13.000 euro a făcut obiectul aceleiaşi infracţiuni, dar privitor la acţiunile de traficare a influenţei pe lângă judecătorul de la instanţa de fond.

De altfel, aceste împrejurări de fapt au fost lămurite pe deplin în partea de finală a conversaţiei ambientale, când O., referindu-se la judecătoarea L., a precizat că "ea a făcut cărţile, mă, ea le-a făcut şi acolo şi acolo". În condiţiile în care denunţătoarea KK. a vrut să se asigure că a înţeles bine la care judecător a făcut trimitere O., acesta a confirmat că este vorba despre magistratul care a judecat la fond cererea de liberare provizorie sub control judiciar a denunţătorului LL., şi că acelaşi magistrat "a făcut cărţile", ca urmare a intervenţiei exercitate de el şi a foloaselor pe care le-ar fi remis acelui judecător de la fond şi recurs judecătorilor din completul de recurs al Curţii de Apel Bucureşti.

O. şi denunţătoarea KK. au mai încercat o dată să stabilească suma totală de bani care a fost dată celui prim menţionat ca obiect al traficului de influenţă, însă, au ajuns din nou la păreri diferite, întrucât, în timp ce O. a concluzionat că ar fi fost vorba de 33.000 euro, denunţătoarea a susţinut că folosul remis a reprezentat o sumă de bani mai mare. Cu acest prilej, O. a susţinut că i s-a cerut suma de 90.000 euro, în schimbul pronunţării unei soluţii favorabile de către judecătorii Curţii de Apel Bucureşti:

"nouăzeci dacă nu duceţi-vă de aici!", situaţie în care avocatul a replicat că "... ăştia-s banii, fraţilor!".

Când KK. a crezut că banii au fost daţi judecătorului L. "Da’, cine, mă, bruneta?", "Baba aia?", avocatul a lămurit-o că banii au ajuns la completul de recurs "... din partea ailaltă!". Când denunţătoarea a întrebat dacă "partea ailaltă" înseamnă Curtea de Apel Bucureşti ("De unde? De unde-s trei judecători?", "... şi tu de fapt ai dat pentru alea trei?"), O. a răspuns afirmativ ("Da!", "Da! Am dat o dată aici şi o dată acolo!"). Atunci când KK. s-a interesat dacă banii destinaţi judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti au fost daţi prin intermediul judecătorului L. ("Păi, şi la, la ... alea trei de la Curte le-a dat ceva?", "şi tu te-ai dus şi i-ai dat chiar ei?"), O. a confirmat:

"Da, ea a făcut cărţile!", "Păi, lu’ mama, cui?".

În final, O. a stabilit ca denunţătoarea KK. să îi aducă, în seara de 13 aprilie 2013, pe la ora 17:30, suma de 15.000 euro, obligându-se ca, în schimbul banilor, să restituie bijuteriile, cu excepţia a două ceasuri (unul fiind marca x), despre care a afirmat că le va remite inculpatei M., de unde denunţătoarea urma să şi le recupereze numai dacă va da, în zilele următoare, o diferenţă de 5.000 euro.

Chiar şi după ce a perfectat lucrurile în această manieră, O. i-a reamintit cu obstinaţie denunţătoarei KK. să nu declare vreodată adevărul cu privire la scopul pentru care a remis cele foloase, ci să afirme, contrar adevărului, că nu i-ar fi achitat nici măcar onorariul de avocat. Mai mult, de această dată i-a solicitat denunţătoarei să îl înveţe şi pe LL. să susţină în declaraţii "acelaşi lucru", pentru că numai în acest mod "...fiecare să dormim pe perna noastră!". Conform celor stabilite, denunţătoarea KK. s-a reîntâlnit cu O. în seara de 13 aprilie 2013, în jurul orei 18:22, în apropierea restaurantului x, din zona parcului Herăstrău, convorbirea purtată între ei, în mediul ambiental, fiind înregistrată audio-video. Cu acea ocazie, O. a restituit denunţătoarei bijuteriile, cu excepţia a două ceasuri de firmă, aşa cum stabilise anterior. În aceleaşi împrejurări, denunţătoarea i-a pus în vedere inculpatului O. că, după ce a verificat bijuteriile restituite, a constatat că unele lipsesc, aspect care nu a fost contestat de inculpat, care a propus să lămurească problema în zilele următoare. De asemenea, O. a înmânat denunţătoarei o bucată de hârtie pe care a fost consemnat olograf de către sus-numit propriul calcul al sumelor de bani primite ca obiect al infracţiunii de trafic de influenţă, solicitând ca şi această chestiune să fie clarificată în zilele următoare, exprimându-şi, totodată, suspiciunea în sensul că M. l-ar fi "înşelat" în privinţa sumelor de bani remise, de către denunţătoare. La rândul său, în temeiul pretinderii avansate de O., denunţătoarea a remis acestuia suma de 15.000 euro.

Imediat după ce denunţătoarea KK. şi O. s-au despărţit, s-a procedat la constatarea infracţiunii flagrante, ocazie cu care asupra sus-numitului a fost găsită suma de 15.000 euro pe care a primit-o anterior de la denunţătoare, banii reprezentând bancnotele ale căror serii au fost evidenţiate în cuprinsul procesului-verbal încheiat, în prealabil, la aceeaşi dată. Totodată, bijuteriile restituite de către O., precum şi înscrisul remis de acesta, în circumstanţele prezentate mai sus, au fost puse de denunţătoarea KK. la dispoziţia organului de urmărire penală. Pe fondul derulării procedurii de constatare a infracţiunii flagrante, O. a predat procurorilor cele două ceasuri despre care O. promisese faţă de denunţătoare că le va remite inculpatei M.

Din declaraţiile inculpatei M., a rezultat că a cunoscut-o pe martora denunţătoare KK. în urmă cu aproximativ 2-3 ani, în condiţiile în care a întâlnit-o într-un grup de cunoştinţe comune, rămânând în relaţii de amiciţie. Prin intermediul sus-numitei, l-a cunoscut şi pe soţul acesteia, LL. Într-o zi din luna iunie 2012, inculpata a fost contactată de nişte prietene, care au anunţat-o că nu reuşesc să intre în legătură cu KK. S-a deplasat la hotelul în care aceasta şi soţul ei au locuit în acel moment, în Bucureşti, ocazie cu care a aflat că, atât ea, cât şi soţul ei erau cercetaţi penal, desfăşurându-se proceduri judiciare cu mascaţi chiar în incinta hotelului. La un moment dat, a reuşit să vorbească cu KK. în acel hotel şi a întrebat-o dacă are nevoie de ceva. Aceasta i-a spus că singura ei dorinţă era să o ajute să-şi angajeze un avocat. Primul gând care i-a venit a fost să îl contacteze pe avocatul O., pe care l-a cunoscut din decembrie 2011, în împrejurările în care a fost apărătorul ales al fratelui său, JJ., într-un dosar penal. Imediat l-a sunat pe avocatul O. şi i-a relatat despre problema prietenei sale, avocatul sosind în circa 30 minute. În grabă, inculpata a semnat un înscris, despre care a crezut că este o împuternicire avocaţială, dar, ulterior, a aflat că a fost vorba de un contract de asistenţă juridică, la solicitarea avocatului, care a justificat că trebuie semnat acel act pentru a putea asigura asistenţă juridică la percheziţia desfăşurată în camera de hotel a soţilor KK. şi LL. Ulterior, LL. a fost arestat preventiv, iar KK. a fost lăsată în libertate. În perioada următoare, inculpata a fost în relaţii foarte apropiate cu martora KK., aceasta fiind în stare de şoc şi motivând că nu se poate descurca singură. Spunea că nu mai poate să conducă maşina şi de aceea M. a însoţit-o peste tot, conducând-o cu autoturismul proprietatea sa. În timp ce soţii LL. şi KK. s-au aflat în anchetă, M. a discutat cu O. despre situaţia acestora, iar avocatul i-a explicat că, deşi LL. a susţinut că nu a putut avea vreo implicare în acel dosar, situaţia lui a fost foarte gravă, fiind vorba de un dosar greu. Inculpata a asistat la o discuţie care a avut loc între avocatul O. şi KK. aceştia stabilind onorariul pentru asistenţa juridică acordată acesteia şi soţului ei la suma de 40.000 euro, câte 20.000 euro pentru fiecare.

Cu prilejul acelei discuţii, nu s-a semnat niciun act în prezenţa inculpatei M. În acea perioadă, KK. obişnuia să îşi ţină diversele sume de bani pe care le avea în locuinţa inculpatei M., motivând că îi era frică de hoţi, pe de o parte şi, pe de altă parte, de o posibilă intervenţie a organelor de poliţie. KK. nu a plătit personal acel onorariu de 40.000 euro avocatului O. şi a apelat la inculpata M., lăsând banii la locuinţa acesteia şi rugând-o să-i înmâneze ea avocatului. KK. nu i-a cerut să-i aducă vreo chitanţă sau alt document, care să dovedească faptul că avocatul a primit bani.

Astfel, la un interval de maxim o lună de la discuţia în care s-a stabilit onorariul de 40.000 euro, inculpata s-a întâlnit cu avocatul O. şi i-a înmânat suma de 40.000 euro primită de la KK., cu titlu de onorariu. M. nu şi-a mai amintit în ce loc i-a dat acea sumă de bani, este posibil să fi fost la biroul de avocatură sau pe strada unde avocatul locuia. În acele împrejurări, a aflat de la KK. că a obţinut acea sumă de 40.000 euro de la mama soţului ei. Înainte de a se judeca recursul la cel de-al doilea mandat de arestare al inculpatului LL., într-o cafenea din Bucureşti, a fost prezentă la o altă discuţie care a avut loc între O.

şi KK. Cu acel prilej, avocatul O. a afirmat că poate interveni pe lângă judecători, astfel încât să obţină eliberarea din arest preventiv a soţului prietenei sale. În acel moment, a spus că va avea nevoie de bani pentru a-i da judecătorilor care urmau să-l elibereze pe LL., a spus că nu ştie exact ce sumă de bani trebuia să o dea acelor judecători, dar că denunţătoarea trebuia să îi dea în scurt timp suma de 50.000 euro. O. a explicat că a avut nevoie de acea sumă de 50.000 euro ca să o poată avea asupra lui în momentul în care va purta discuţiile referitoare la demersurile de eliberare a inculpatului LL., precizând că acel cuantum a fost unul aproximativ şi că, dacă va fi nevoie, va mai pune bani de la el, în funcţie de pretenţiile celor cu care discuta.

KK. i-a relatat inculpatei că a luat legătura cu LL., căruia i-a comunicat pretenţiile avocatului O., soţul ei a fost de acord cu aceste pretenţii şi i-a indicat să ia acea sumă de 50.000 euro de la mama lui. Într-un interval de aproximativ două zile de la această discuţie, KK. a obţinut, într-adevăr, suma de 50.000 euro, pe care a adus-o la locuinţa inculpatei unde au şi rămas timp de trei zile. Când avocatul O. a solicitat telefonic să primească suma de 50.000 euro, M. şi KK. s-au deplasat la biroul lui de avocat, situat în zona Piaţa Unirii, în apropierea Tribunalului Bucureşti.

Inculpata şi-a amintit că suma de 50.000 euro a fost compusă din bancnote euro, dar şi RON, iar O. a numărat banii, împreună cu KK.

Avocatul a afirmat că acei bani vor fi daţi judecătorilor care urmează să judece recursul la al doilea mandat de arestare preventivă al inculpatului LL. M. a declarat că, din suma de 40.000 euro, primită iniţial de O., cu titlu de onorariu, acesta din urmă i-a dat şi inculpatei 5.000 euro, spunându-i că aşa procedează el când cineva îi aduce un client, fiind un fel de comision. În ceea ce priveşte suma de 50.000 euro, primită de O. de la KK., inculpata nu a mai primit nicio sumă de bani şi nici nu i s-a promis nimic din această afacere.

Când recursul la cel de-al doilea mandat a fost respins de instanţa de judecată, a asistat la o altă discuţie care a avut loc între KK. şi O. Acesta din urmă s-a justificat prin aceea că nu s-a putut face intervenţia, deoarece judecătorii au fost speriaţi, fiind o anchetă în derulare, nu a precizat despre ce anchetă a fost vorba. A afirmat însă că au existat şanse de eliberare a inculpatului LL. printr-o altă intervenţie, care urma să aibă loc pe lângă judecătorii de la Tribunalul Bucureşti. Avocatul O. urma să formuleze o cerere de eliberare provizorie sub control judiciar la Tribunalul Bucureşti, iar, în schimbul intervenţiei pe lângă judecători, a pretins suma de 13.000 euro.

O. a spus că, din suma de 13.000 euro, 10.000 euro îi va da judecătorului, iar 3.000 euro unui grefier. Le-a explicat că acel grefier trebuia să direcţioneze dosarul la judecătorul cu care el avea înţelegerea, în schimbul sumei de 3.000 euro. Cu prilejul aceleiaşi discuţii, tot în prezenţa inculpatei, O. a pretins şi suma de 80.000 euro, în schimbul intervenţiei pe lângă judecătorii Curţii de Apel Bucureşti, care urmau să soluţioneze recursul la hotărârea de admitere a cererii de eliberare provizorie sub control judiciar, în vederea respingerii eventualului recurs declarat de procuror.

În acel moment, KK. a fost de acord, atât cu suma de 13.000 euro, cât şi cu cea de 80.000 euro, spunând însă că nu deţine acele sume de bani, dar că va vorbi cu soţul ei pentru a găsi o soluţie. În aceeaşi zi sau în ziua următoare, M. a aflat de la KK. că, atât ea, cât şi avocatul O. au discutat cu LL. în arestul în care acesta se afla, rezultatul acestor discuţii fiind acela că beneficiarul intervenţiei a fost de acord să dea, atât suma de 13.000 euro, cât şi cea de 80.000 euro, în schimbul eliberării sale din arest, însă a dorit ca avocatul O. să restituie suma de 50.000 euro, dată pentru admiterea recursului la al doilea mandat al său, din moment ce intervenţia pe lângă judecători, promisă în schimbul sumei de 50.000 euro nu reuşise.

Acea sumă de 50.000 euro a fost doar o garanţie a intervenţiei pe lângă judecătorii care urmau să soluţioneze recursul la al doilea mandat, existând posibilitatea ca suma pretinsă de judecători să fie mai mare. Martora KK. l-a întrebat de mai multe ori pe avocatul O. la ce sumă s-ar putea ridica mita cerută de judecători, din moment ce doar garanţia a fost de 50.000 euro, O. spunând că doar cu titlu orientativ poate să menţioneze suma de 100.000 euro, situaţie în care denunţătoarea a afirmat că poate să şi dubleze suma, numai ca soţul ei să fie eliberat din arest.

LL. a fost de acord ca, din suma de 50.000 euro, să i se returneze doar 37.000 euro, avocatul reţinând suma de 13.000 euro, pe care a susţinut că a dat-o în schimbul admiterii cererii de eliberare sub control judiciar. Inculpata, împreună cu KK., s-au deplasat la biroul avocatului O., unde denunţătoarei i s-a restituit suma de 37.000 euro, nemaifiind nicio altă persoană de faţă, în afara celor menţionaţi mai sus. Nici în ocaziile în care O. a primit sumele de 50.000 euro şi 40.000 euro, conform celor relatate anterior, nu au mai fost prezente şi alte persoane, în afara celor indicate.

M. a aflat de la KK. că a mai pus de la ea suma de 3.000 euro, pe lângă cei 37.000 euro, astfel încât i-ar fi dat mamei lui LL. suma de 40.000 euro, cu care aceasta din urmă a plătit onorariul pentru un alt apărător ales, avocatul OOOOOOOO. Înainte de judecarea recursului la încheierea Tribunalului Bucureşti în care s-a admis cererea de eliberare provizorie sub control judiciar a inculpatului LL., a asistat la o altă discuţie care a avut loc între O. şi KK., când avocatul i-a reproşat denunţătoarei că a trebuit să returneze acea sumă de 37.000 euro, în condiţiile în care trebuia plătită suma de 80.000 euro pentru respingerea recursului.

În acele împrejurări, KK. a explicat că nu s-a mai aflat în relaţii bune cu soacra ei şi că nu avea posibilitatea să mai obţină suma de 80.000 euro, dar că, atât ea, cât şi soţul ei, i-au promis că a doua zi după ce va avea loc eliberarea efectivă a lui LL., suma de 80.000 euro va fi plătită cu siguranţă. În cadrul aceleiaşi discuţii, O. şi KK. au convenit ca avocatul să pună de la el suma de 80.000 euro, iar KK. să-i lase acestuia, în garanţie a plăţii sumei de 80.000 euro, mai multe bunuri, după cum urmează: bijuterii şi ceasuri a căror valoare martora a apreciat-o la aproximativ 20.000 - 25.000 euro, autoturismul ei marca x şi autoturismul inculpatei M., marca x.

Imediat după această discuţie, din relatările prietenei sale, KK., a aflat că aceasta i-a spus soţului ei, cu prilejul vizitei la arest, despre înţelegerea cu O., iar LL. ar fi afirmat că el oricum nu crede că avocatul putea aranja ceva la Curtea de Apel Bucureşti, dar că nu are nimic de pierdut şi că poate să-i lase ca garanţie bijuteriile, ceasurile şi autoturismul ei, mai puţin autoturismul inculpatei M., deoarece nu mai voia să fie implicată şi altă persoană în această afacere. A doua zi de la această ultimă discuţie, M.

şi KK. s-au deplasat la biroul avocatului O. Iniţial, avocatul a fost de acord să primească numai bijuteriile, ceasurile, cheia şi talonul autoturismului x, după ce KK. i-a transmis dorinţa exprimată de LL., în sensul că nu dorea să o implice şi pe inculpata M. Pe parcursul discuţiei, O. şi-a schimbat părerea, spunând că doreşte şi autoturismul inculpatei, ca garanţie, motivând că, până la urmă, aceasta i-a adus pe soţii FFFFFFFFFFFFF. care erau şi prietenii ei, fiind normal să garanteze pentru ei. Inculpata a fost de acord şi i-a lăsat cheia, talonul şi cartea de identitate a autoturismului său x, cu numărul de înmatriculare x.

Cu acel prilej, KK. şi-a reiterat promisiunea că îi va plăti avocatului O. suma de 80.000 euro în termen de 24 ore de la eliberarea din arest a inculpatului LL. Inculpata a precizat că, înainte ca ea şi KK. să îi lase, ca garanţie, avocatului O. bunurile menţionate anterior, în perioada în care el a pretins acea sumă de 80.000 euro, a avut o discuţie cu acesta, la care nu a participat nicio altă persoană, avocatul promiţând că îi va da şi ei 10.000 euro din suma de 80.000 euro pe care urma să o primească de la soţii FFFFFFFFFFFFF.

M. i-a răspuns cu acel prilej că soţii FFFFFFFFFFFFF. sunt prietenii ei şi că dorea să vadă problema rezolvată, să primească el acei 80.000 euro şi abia după aceea vor mai discuta despre o eventuală primire a sumei de 10.000 euro. Ulterior, în timp ce se afla în compania prietenei sale, KK., aceasta a primit un telefon, spunând că a aflat de la arestul în care a fost deţinut soţul ei că va fi eliberat, ca urmare a respingerii recursului declarat de procuror. Împreună cu KK., inculpata s-a deplasat la arest, unde a văzut că, într-adevăr, LL. a fost eliberat.

A doua zi după eliberarea din arest a inculpatului LL., după cum M. a aflat din discuţiile ulterioare, denunţătorul s-a întâlnit cu avocatul O., l-a asigurat că îi va da acea sumă de 80.000 euro, dar s-au şi certat. Imediat după această întâlnire, LL. s-a întâlnit la o cafea cu inculpata şi cu KK., le-a anunţat că nu îşi poate îndeplini promisiunea de a plăti suma de 80.000 euro avocatului O. în termen de 24 ore, cum fusese promisiunea iniţială, dar va face tot ce este posibil pentru a obţine banii şi a-şi onora promisiunea în cel mai scurt timp, vorbind în acest sens despre vânzarea unui imobil.

În perioada septembrie- decembrie 2012, LL. şi-a onorat parţial promisiunea făcută şi i-a dat KK. mai multe sume de bani, în vederea înmânării lor către avocatul O. LL. i-a impus fostei sale soţii să nu se mai întâlnească cu O., din cauza relaţiei tensionate pe care el a avut-o cu avocatul. Acesta a fost motivul pentru care KK. a apelat din nou la inculpata M. şi a rugat-o să-i ducă ea banii avocatului O. Astfel, în perioada septembrie- decembrie 2012, în patru rânduri, M. i-a dus avocatului O. mai multe sume de bani, pe care le-a primit de la KK.

În primele trei rânduri, a primit de la KK. banii în plicuri sigilate, astfel încât nu a văzut efectiv acei bani, dar a ştiut că prietena ei a avut o evidenţă cu sumele de bani pe care i le-a dat avocatului O., prin intermediul inculpatei. În cel de-al patrulea rând, a primit de la KK. suma de 3.000 euro, în luna decembrie 2012, aceşti bani nemaifiind sigilaţi, bani pe care i-a înmânat avocatului O. În cele patru ocazii în care i-a dat banii primiţi de la KK. avocatului O., acesta din urmă a sunat-o pe inculpata M., întrebând-o unde se află şi a venit el în locul în care aceasta era, pentru a primi banii.

Într-o astfel de ocazie, s-au întâlnit în zona Dorobanţi, inculpata a intrat în autoturismul avocatului şi i-a pus plicul cu bani în torpedo, urmând indicaţiile primite de la el. În aceeaşi perioadă, septembrie- decembrie 2012, O. i-a spus că se teme de LL. şi KK., deoarece aceştia ar putea veni la întâlnire cu aparate care să intercepteze convorbirile. După ce s-a dat şi acea sumă de 3.000 euro, în luna decembrie 2012, KK. a făcut un calcul, din care a rezultat că îi dăduse în total avocatului O. suma de aproximativ 38.000 euro, din suma de 80.000 euro promisă. Din decembrie 2012, LL. şi KK. nu au mai achitat şi alte sume de bani în contul datoriei pe care o aveau către O. În luna ianuarie 2013, M. a hotărât să discute cu O. despre situaţia autoturismului său, care se afla în posesia avocatului, împreună cu cheia, talonul şi cartea de identitate. A discutat cu acesta despre faptul că soţii FFFFFFFFFFFFF. i-au înşelat pe amândoi, inculpata fiind păgubită cu autoturismul, iar avocatul fiind păcălit cu suma de bani pe care nu o primise. Inculpata nu şi-a amintit dacă, în cadrul acelei discuţii, avocatul O. a menţionat cuantumul sumei de bani pe care încă i-o datorau soţii FFFFFFFFFFFFF.

În cele din urmă, O. a fost de acord să-i restituie cheia şi talonul maşinii, i-a indicat locul în care s-a aflat autoturismul său, respectiv pe o stradă din zona Bucureştii Noi - 1 Mai, astfel încât M. şi-a recuperat autoturismul, mai puţin cartea de identitate a acestuia. În ceea ce priveşte autoturismul x al KK., acesta a rămas pe strada din apropierea locuinţei ei şi, la un moment dat, a început să-l folosească. O. a aflat despre aceasta şi a luat legătura cu M., ocazie cu care i-a spus că el a presupus că KK. a declarat pierdute cheia şi talonul autoturismului, obţinând un duplicat al acestora. Autoturismul a fost achiziţionat în leasing şi avocatul s-a temut că va avea probleme cu firma de leasing, în cazul producerii unui eveniment de risc care ar fi implicat acel autoturism, situaţie în care a apelat la M., pentru a-i restitui KK. cheia şi talonul, ceea ce a şi făcut. După ce i-am dat cheia şi talonul KK. (la o dată pe care nu şi-a amintit-o), a fost o perioadă în care inculpata nu a mai vorbit cu prietena ei, relaţiile dintre ele devenind mai distante. În luna martie 2013, după ce a aflat din presă despre dosarul penal în care a fost implicat avocatul O., M. a reluat legătura cu KK., care i-a cerut să se întâlnească şi inculpata a fost de acord. Cu prilejul întâlnirii pe care a avut-o cu KK., a discutat despre faptul că avocatul O. a fost anchetat de Direcţia Naţională Anticorupţie şi denunţătoarea şi-a exprimat îngrijorarea că ar putea fi şi ea chemată de anchetatori în legătură cu situaţia lui LL.

A întrebat-o ce ar trebui să facă ea şi LL., în cazul în care ar ajunge să răspundă întrebărilor procurorilor. Atunci sau cu prilejul întâlniri următoare, inculpata i-a spus KK. că nu trebuie să spună nimic anchetatorilor despre ce se întâmplase cu dosarul penal al inculpatului LL. M. a transmis exact ceea ce O., cu prilejul întâlnirii pe care inculpata a avut-o cu acesta, i-a cerut să îi înveţe pe denunţătorii LL. şi KK., adică să nege că ar fi avut vreo implicare în privinţa modului în care au decurs procedurile judiciare privind eliberarea din arest a lui LL.

Textual, O. i-a cerut inculpatei să le transmită că ar trebui să spună că ei nu au avut nici bani de onorariu şi, cu atât mai puţin, bani pentru mita judecătorilor. Iniţial, KK. a dorit să se întâlnească cu O., inculpata i-a transmis aceasta avocatului, însă acesta a refuzat o asemenea întâlnire, fiindu-i teamă de o eventuală înregistrare a convorbirii de către KK. M. s-a întâlnit cu O. pe strada x, în apropierea restaurantului LLLLLLLL. Cu acel prilej, O. a afirmat că nu vrea să se întâlnească cu KK., cu atât mai mult cu cât tocmai l-a văzut în zonă pe LL., fiindu-i teamă că aceştia pot să aibă tehnică pe ei.

În urma mai multor întâlniri pe care inculpata le-a avut separat cu KK. şi cu O., a intermediat între aceştia mai multe mesaje. Astfel, KK. i-a oferit avocatului O. suma de 5.000 euro pentru a primi înapoi o parte din bijuteriile şi ceasurile lăsate ca garanţie a plăţii sumei de 80.000 euro, propunere cu care avocatul, iniţial, a fost de acord, apoi s-a răzgândit, spunând că doreşte să i se dea întreaga sumă de 15.000 euro pentru toate bijuteriile şi ceasurile. Suma de 15.000 euro a fost stabilită de O. la un moment anterior apariţiei în presă a ştirii că avocatul a fost cercetat într-un dosar de corupţie.

O. îi spusese că, pentru recuperarea bijuteriilor, vrea 15.000 - 20.000 euro, în caz contrar ar putea amaneta oricând acele bunuri pentru aceeaşi sumă de bani. KK. s-a hotărât să ofere până la urmă suma de 15.000 euro, pentru a-şi recupera bijuteriile şi ceasurile. O., a aflat de la M. că KK. a deţinut suma de 15.000 euro, i-a spus să aştepte 2 - 3 zile. Între timp, KK. a întrebat-o de ce O. întârzie cu restituirea bijuteriilor şi, drept urmare, inculpata a discutat din nou cu O. Avocatul i-a spus că s-a gândit mai bine şi că vrea mai mult decât suma de 15.000 euro, i-a spus că vrea suma de 24.000 euro, care figura într-o factură emisă de cabinetul lui de avocat către societatea EEEEEEEE.

Inculpata a cunoscut că a existat acea factură încă din perioada în care LL. a fost arestat. Şi-a amintit însă că acea factură a fost anulată în luna februarie 2013, când avocatul O. a chemat-o la cabinetul lui pentru a semna în acest sens. Cu acel prilej, i-a explicat inculpatei că trebuie să semneze pentru anularea acelei facturi, deoarece ea a semnat şi contractul de asistenţă juridică atunci când s-a pus problema să fie angajat apărător al soţilor LL. şi KK. Factura a fost emisă pentru asistenţa juridică asigurată în acelaşi dosar penal, atât pentru soţii LL.

şi KK., cât şi pentru nişte angajaţi ai societăţii EEEEEEEE. M. i-a amintit avocatului O. că a semnat pentru anularea acelei facturi, însă acesta a replicat că a fost obligat să plătească taxe în contul acelei facturi pe care o înregistrase în contabilitate. Inculpata i-a amintit avocatului O. că înţelegerea a fost să restituie bijuteriile în schimbul sumei de 15.000 euro şi nu în schimbul sumei de 24.000 euro. În cele din urmă, simţindu-se prinsă la mijloc între neînţelegerile existente între KK. şi O., le-a spus celor doi să se întâlnească şi să îşi rezolve singuri problema.

A aflat de la KK. că a stabilit să se întâlnească cu O. O. a promis că îi va restitui cartea de identitate a autoturismului inculpatei şi suma de 5.000 euro, însă nu la momentul primirii sumei de 15.000 euro, ci la o dată ulterioară, când va primi întreaga sumă pretinsă, de 24.000 euro. M. a mai relatat că, în şedinţa de judecată în care s-a hotărât eliberarea inculpatului LL., inculpata a fost prezentă în sala de judecată, astfel încât, atunci când a apărut în presă ştirea despre dosarul de corupţie în care a fost implicat avocatul O., a recunoscut-o ca fiind una dintre judecătoarele arestate în acest ultim dosar.

Ulterior, când inculpata s-a întâlnit cu acesta, O. i-a confirmat că, într-adevăr, una dintre judecătoarele arestate a fost cea căreia el îi dăduse suma de 10.000 euro, pentru eliberarea inculpatului LL. În perioada în care avocatul O. a spus că va da mita de 13.000 euro pentru eliberarea inculpatului LL., într-o discuţie cu inculpata M. şi cu KK., acesta a povestit că a trimis-o pe soţia lui acasă la un judecător pentru a-i duce banii de mită, banii fiind ascunşi de soţia lui sub burtă, în perioada când aceasta a fost însărcinată.

Din discuţiile purtate cu avocatul O., inculpata a aflat că acesta s-a temut să nu fie interceptat şi, pentru aceasta, şi-a schimbat des maşinile. Fiind audiată, martora denunţătoare KK. a declarat că, în ziua de 24 iunie 2012, în timp ce s-a aflat la un hotel unde locuia la acea vreme împreună cu fostul ei soţ, LL., s-au prezentat organele de poliţie cu o autorizaţie de percheziţie domiciliară. Cu acel prilej, M. a întrebat-o dacă doreşte un avocat, iar martora i-a răspuns afirmativ, astfel fiindu-i recomandat avocatul O., care a şi sosit în timp ce s-a efectuat percheziţia domiciliară.

Au convenit ca acesta să acorde asistenţă juridică pentru cei doi martori denunţători. După percheziţie, soţii FFFFFFFFFFFFF. au fost conduşi la sediul D.I.I.C.O.T. şi au aflat că sunt cercetaţi în Dosarul nr. x/2012, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, între care evaziune fiscală, spălare de bani şi grup infracţional organizat-. În cadrul procedurilor desfăşurate la Parchet în acea seară, au fost asistaţi de avocatul O. De asemenea, acesta a asigurat apărarea altor 4 sau 5 persoane, toţi fiind salariaţi la SC EEEEEEEE.

SA. După audiere, KK. a fost lăsată să plece, fără a fi reţinută, în timp ce LL. a fost reţinut şi, ulterior, arestat preventiv. După momentul în care instanţa a dispus arestarea preventivă a inculpatului LL., denunţătoarea a discutat cu avocatul O. chestiunea legată de onorariul care i se cuvenea ca avocat, de faţă fiind şi M. Până în acel moment nu au avut posibilitatea să discute acest aspect deoarece O. a fost ocupat cu procedurile de la Parchet şi de la instanţă. Discuţia de referinţă a avut loc la biroul avocatului O. unde, iniţial acesta a cerut ca onorariu câte 10.000 euro, pentru denunţătoare şi pentru LL., însă, au urmat şi alte negocieri, astfel încât onorariul a fost majorat la suma de 40.000 euro, câte 20.000 euro pentru fiecare.

La toate aceste discuţii a fost de faţă şi M. Avocatul O. s-a angajat ca în schimbul acelui onorariu să le asigure asistenţa juridică pe întreg parcursul urmăririi penale. Aproximativ după 2 - 3 săptămâni denunţătoarea i-a remis inculpatei M. suma de 20.000 euro, pentru ca ea să o dea, mai departe, ca onorariu, avocatului O. Anterior, a avut o discuţie în cadrul căreia O. a afirmat că i-a fost frică să ia bani de la denunţătoare şi, din acest motiv, a impus ca să primească banii prin intermediul inculpatei M.

Ulterior, O. i-a confirmat denunţătoarei că primise cei 20.000 euro. Pentru plata acestei sume de bani nu a primit de la O. vreo chitanţă sau alt document justificativ de încasare. Contractul de asistenţă juridică încheiat între avocatul O., pe de o parte şi, de cealaltă parte, KK. şi LL., a fost semnat în numele lor de către M., în condiţiile în care în acel moment s-a desfăşurat percheziţia domiciliara în camera de hotel a denunţătorilor. La un moment dat, pe fondul unei întâlniri pe care KK. a avut-o cu O. la biroul acestuia de avocatură, în prezenţa inculpatei M., denunţătoarea a văzut acel contract de asistenţă juridică pe masa avocatului, însă nu a reţinut dacă acel contract se referea doar la ea şi la LL. sau dacă s-a referit şi la alţi angajaţi ai SC EEEEEEEE.

SA A reţinut însă că, în acel contract a fost menţionată suma de 24.000 euro ca onorariu cuvenit avocatului O. De altfel, acesta a emis şi o factură pentru respectiva sumă de bani către firma SC EEEEEEEE. S.A şi i-a dat-o denunţătoarei, iar aceasta a depus-o la sediul societăţii. Nu a primit de la O. vreun exemplar al acelui contract de asistenţă juridică. După ce a achitat din acel onorariu suma de 20.000 euro, O. i-a cerut de mai multe ori să plătească şi diferenţa de 20.000 euro, împrejurări în care KK. i-a explicat că nu avea disponibilităţi financiare.

După alte 2 - 3 săptămâni de la momentul în care i-a achitat prima tranşă de onorariu, denunţătoarea i-a dat avocatului O., tot prin intermediul inculpatei M., şi diferenţa de 20.000 euro, astfel că i-a plătit integral onorariul de 40.000 euro cerut. Nici când i-a dat diferenţa de 20.000 euro, O. nu i-a dat vreun document justificativ de încasare a banilor. În calitate de prietenă, M. i-a mărturisit denunţătoarei, aproximativ în prima lună care a urmat după percheziţia domiciliară, că O. a avut posibilitatea să intervină pe lângă judecători şi că a intervenit pe lângă judecători şi în cazul dosarului pe care l-a avut fratele sus-numitei, obţinând pentru acesta punerea în libertate.

KK. a avut pe această temă o discuţie şi cu O., care a afirmat că poate interveni pe lângă judecători, pentru a le da mită, în scopul de a obţine punerea în libertate a inculpatului LL., afirmând, în privinţa mitei, că aşa se face şi că aşa funcţionează sistemul. De asemenea, O. i-a confirmat că, tot prin intervenţii pe lângă judecători şi prin mită, obţinuse punerea în libertate a lui JJ., fratele inculpatei M. Iniţial, O. a menţionat că ar putea reuşi, prin intervenţii pe lângă judecători, să obţină punerea în libertate a inculpatului LL., însă a adăugat că nu ştie încă ce mită ar trebui dată, pentru că trebuia ca mai întâi să discute şi el cu un judecător pe lângă care a intervenit, afirmând că ar fi vorba despre o doamnă blondă.

I-a sugerat denunţătoarei să facă deja demersuri şi să procure bani pentru mită, întrucât banii trebuiau să ajungă la el cu o zi înainte de judecarea recursului în dosar. În discuţiile care au urmat, O. i-a spus şi că mita ar putea fi de 50.000 euro, apoi că trebuia să dau 70.000 euro sau 80.000 euro, iar, la un moment dat, a afirmat că mita ar putea fi şi de 150.000 euro. O. a motivat această nehotărâre a sa în privinţa mitei pe care denunţătoarea ar fi trebuit să o dea, prin aceea că dosarul în care a fost cercetat LL. a fost complex, iar acesta din urmă a fost unul dintre capii grupului infracţional organizat- şi a avut partea de vinovăţie cea mai mare, motiv pentru care a fost greu să obţină punerea lui în libertate, chiar şi prin intervenţii pe lângă judecători.

Avocatul O. i-a spus că el a discutat problema mitei cu acel judecător sau judecători pe lângă care intervenea şi că judecătorii modificau, de la zi la zi, suma de bani pe care o pretindeau ca mită. O. s-a referit la două doamne judecător, dintre care una blondă. Până la urmă, LL. nu a fost pus în libertate la acel recurs, iar avocatul a motivat că nu a avut succes cu intervenţiile pe lângă judecători, deoarece dosarul nu a nimerit la completul din care au făcut parte judecătorii pe lângă care el intervenise. Era vorba de un recurs declarat numai de LL.

Ulterior, cu ocazia judecării recursului la prelungirea măsurii arestării preventive, O. a afirmat că poate să intervină pe lângă judecători şi că, de această dată, este sigur că poate obţine punerea în libertate a inculpatului LL. dar a adăugat că a fost necesar, pentru a nu bate la ochi o asemenea soluţie, să mai pună bani de mită şi alte persoane cercetate în dosar, dar care nu aveau o vinovăţie atât de mare ca a sus-numitului, cum ar fi şoferi sau intermediari. Totodată, O. a susţinut că a strâns deja mită şi de la alţi inculpaţi din acelaşi dosar, unul dintre aceştia fiind VVVV.

şi chiar a specificat o anumită sumă de bani pe care a strâns-o ca mită, însă denunţătoarea nu şi-a mai amintit cuantumul. De asemenea, O. i-a spus că trebuia să-i dea repede 50.000 euro, deoarece a ştiut că procurase acea sumă de bani şi că a depozitat-o la M., afirmând că îi va spune ulterior ce diferenţă de bani trebuia să mai dea ca mită pentru judecători. În acele împrejurări, denunţătoarea i-a spus inculpatei M. să îi dea avocatului O. cei 50.000 euro primiţi de la KK. şi aceasta s-a conformat. Ulterior, O. i-a confirmat denunţătoarei că primise banii.

Cu toate acestea, la termenul la care s-a judecat acel recurs, nici LL. şi nici vreo altă persoană cercetată în acel dosar nu a fost pusă în libertate. Avocatul O. a motivat că intervenţia sa pe lângă judecători nu a avut succes nici de această dată, deoarece s-a primit la instanţă o sesizare anonimă prin fax, în care s-a susţinut că au existat informaţii că inculpaţii din respectivul dosar dau mită judecătorilor pentru a fi puşi în libertate, astfel că judecătorii pe lângă care ar fi intervenit O. ar fi fost speriaţi.

KK. i-a cerut avocatului să-i restituie cei 50.000 euro, dar O. a amânat aceasta, susţinând că va formula o cerere de liberare provizorie sub control judiciar în numele lui LL. şi că va interveni pe lângă judecătorii de la Tribunalul Bucureşti, pentru ca acea cerere să fie admisă şi, drept urmare, LL. să fie pus în libertate la tribunal. De asemenea, O. a afirmat că va interveni şi pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, care urmau să judece recursul la acea cerere, pentru a fi menţinută hotărârea favorabilă a instanţei de fond.

În ceea ce priveşte mita pe care denunţătoarea a trebuit să o dea pentru aceste intervenţii pe lângă judecător, O. a precizat că, mai întâi, a fost necesară suma de 13.000 euro, destinată intervenţiei pe lângă judecătorii de la Tribunalul Bucureşti (O. a susţinut că 10.000 euro urma să-i dea judecătorului pe lângă care a intervenit şi el şi-a păstrat diferenţa de 3.000 euro), iar, privitor la intervenţia pe care a susţinut că o va face pe lângă judecătorii din recurs, a spus că îi va preciza mai târziu cuantumul acestei sume de bani.

Întrucât, în acel moment, suma de 50.000 euro, remisă anterior, s-a aflat în posesia avocatului O., KK. a convenit cu acesta să îşi păstreze cei 13.000 euro şi să-i restituie diferenţa, astfel că sus-numitul i-a dat înapoi suma de 37.000 euro. la toate discuţiile în care O. a explicat cum va face intervenţiile pe lângă judecători, atât la fond, cât şi în recurs, a fost de faţă şi M., care doar a asistat. De asemenea, denunţătoarea a primit cei 37.000 euro de la O. tot prin intermediul inculpatei M. Aproximativ în cursul lunii septembrie 2012, avocatul O. a formulat, în numele inculpatului LL., o cerere de liberare provizorie sub control judiciar.

Tribunalul Bucureşti a admis acea cerere, iar în şedinţa de judecată a intrat o judecătoare brunetă, despre care ulterior denunţătoarea a aflat că se numeşte OOOOOOOOOOOOO. Anterior, O. a afirmat că a dat acelei judecătoare care a intrat în şedinţa de judecată o mită de 10.000 euro, din cei 13.000 euro pe care îi primise de la KK. Ulterior, O. a susţinut că dosarul având ca obiect acea cerere trebuia direcţionat de la Tribunalul Bucureşti către Curtea de Apel Bucureşti în aşa fel încât să pice la un anumit complet, compus din judecătorii pe lângă care el putea să intervină.

De asemenea, O. i-a cerut suma de 80.000 euro, pentru a o da ca mită judecătorilor instanţei de recurs pe lângă care afirma că va interveni. KK. i-a spus că nu a avut în acel moment disponibilităţi financiare şi că ar fi putut să-i dea, cel mai devreme, suma de 50.000 euro, dar în ziua următoare celei în care LL. ar fi fost pus în libertate de către instanţa de recurs. O. a motivat că nu o poate păsui, pentru că înţelegerea dintre el şi judecătorii pe lângă care a intervenit, a fost să le dea mita înainte de termenul la care se judeca termenul.

A mai adăugat că nu are încredere în denunţătoare şi să pună bani de la el numai în baza promisiunii că îi vor fi restituiţi ulterior, astfel că a cerut să îi lase, cu titlu de garanţie, anumite bunuri, în contul celor 80.000 euro, pe care a susţinut că îi va da totuşi din banii personali pentru a-i da mită la judecători, menţionând şi că din cauza acestui lucru se va certa cu soţia sa. Drept urmare, KK. i-a dat avocatului O., în biroul acestuia şi în prezenţa inculpatei M., următoarele bijuterii: 6 ceasuri de mână, mărcile x; 2 brăţări din aur alb cu diamante, 2 sau 3 şiraguri de perle albe; un lănţişor din aur alb având montată o perlă albă; un set de cercei conţinând şi un lănţişor, fiecare dintre aceste trei piese având câte o perlă neagră; 6 sau 7 inele din aur alb cu diamante, un inel fiind din aur galben.

De asemenea, i-a lăsat, tot ca garanţie, cheile şi certificatul de înmatriculare al autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x (aparţinând ca utilizator SC PPPPPPPP. SRL, la care denunţătoarea a fost administrator). Întrucât O. a susţinut că acele bunuri au fost insuficiente pentru a garanta cei 80.000 euro pe care el a susţinut că îi va pune de la el pentru ai da ca mită judecătorilor, M. a fost de acord să îi lase, tot ca garanţie, autoturismul său marca x. La un interval de 1-2 zile de la această înţelegere, a fost termen la Curtea de Apel Bucureşti pentru judecarea recursului declarat de D.I.I.C.O.T.

împotriva hotărârii Tribunalului Bucureşti prin care s-a admis cererea de liberare sub control judiciar formulată de LL., iar instanţa a respins recursul, astfel că acesta a fost pus efectiv în libertate. Ulterior, O. a susţinut că pusese din banii personali 60.000 euro pentru a-i da ca mită judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti pe lângă care intervenise şi i-a cerut să îi dea cei 80.000 euro pe care îi ceruse anterior, afirmând că diferenţa de 20.000 euro a fost ceea ce i se cuvenea lui pentru traficarea influenţei pe lângă judecător, în acest sens a menţionat că el nu face muncă patriotică.

Pe această temă, au avut loc mai multe discuţii, atât în mod direct, cât şi prin intermediul numitei M., căreia avocatul i-a cerut să îi solicite denunţătoarei să-i dea acei bani.

KK. a început din acel moment să îi dea banii în tranşe, astfel că, până în luna decembrie 2012, i-a dat avocatului O., în aproximativ 8 tranşe (de 17.000 euro, cred că în două sau trei tranşe, 3.000 USD, 9.000 euro în data de 09 noiembrie 2012, 7.000 USD, 3.000 euro), suma totală de 29.000 euro şi 10.000 USD. O singură dată i-a dat, în mod direct, o asemenea tranşă de bani (nu şi-a mai amintit în ce cuantum) avocatului O., cu care s-a întâlnit în Piaţa Romană, ocazie cu care i-a remis banii în autoturismul său. În toate celelalte dăţi, banii au fost daţi prin intermediul numitei M.

Ulterior, a purtat mai multe discuţii cu M., care i-a transmis că O. a fost supărat pe denunţătoare şi pe LL. pentru că nu i-au restituit la timp cei 80.000 euro şi, deşi a încercat să stabilească cu el, în acest mod mediat de M., cât anume mai trebuie să-i dea, nu au reuşit să ajungă la o concluzie comună, pentru că el a afirmat că trebuia să primească o sumă mai mare decât cea care a rezultat din calculele denunţătoarei. I-a transmis la un moment dat, tot prin intermediul inculpatei M. că îi va percepe o dobândă de 1.000 euro pentru că i-a restituit o anumită tranşă de bani cu 10 zile întârziere.

Aproximativ în cursul lunii noiembrie 2012, pe fondul discuţiilor privitoare la banii pe care trebuia să-i mai restituie, KK. s-a întâlnit cu O. la biroul acestuia de avocatură, în prezenţa inculpatei M., ocazie cu care sus-numitul a spus că îi este frică ca nu cumva LL. "să-l dea în primire", cu intervenţia şi cu mita dată de el judecătorilor. De asemenea, a afirmat că dacă se va întâmpla să fie arestat din cauza unui asemenea denunţ, când va ieşi din arest preventiv o va omorî pe denunţătoare şi pe LL. A susţinut şi că ar putea să-i facă mult rău lui LL.

în dosarul în care acesta era cercetat. Într-o altă zi, când s-a întâlnit cu O. la sediul D.I.I.CO.T., avocatul a ameninţat-o că îi va rupe picioarele. La începutul anului 2013, M. i-a restituit cheile şi talonul maşinii, menţionând că le-a primit de la O. De asemenea, M. i-a spus că şi-a recuperat şi ea cheile şi talonul maşinii, în cursul lunii decembrie 2012. În cursul lunii martie 2013, KK. s-a întâlnit la un restaurant cu M., care a relatat că O. a fost pus sub învinuire în acelaşi dosar cu cele două judecătoare de la Tribunalul Bucureşti care fuseseră arestate preventiv.

De asemenea, a relatat că una dintre cele două judecătoare, specificând că cea brunetă şi mai în vârstă, era cea care a admis la Tribunalul Bucureşti cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată pentru LL., aceeaşi judecătoare fiind cea care a primit pentru pronunţarea acelei soluţii mita de 13.000 euro de la O. Privitor la aceeaşi judecătoare brunetă, M. a menţionat că tot ea a intervenit şi pe lângă o judecătoare de la Curtea de Apel Bucureşti care îi era fină, pentru ca la judecarea recursului să fie menţinută acea soluţie favorabilă dată de Tribunalul Bucureşti.

M. a precizat că a ştiut toate aceste aspecte de la O. Inculpata i-a mai transmis din partea avocatului O. că, în cazul în care ea sau LL. vor fi întrebaţi despre împrejurările punerii în libertate a acestuia din urmă, să nu recunoască sub nicio formă că ar fi dat mită şi să susţină că au plătit doar onorariul pe care i l-a cerut O. Anterior, din relatările inculpaţilor M. şi O., denunţătoarea a aflat că avocatul obişnuia să îi ducă mita acelei judecătoare brunetă şi mai în vârstă (fiind vorba de mai multe situaţii în care a procedat aşa, nu numai de dosarul lui LL.), cu o zi înainte de termenul de judecată, mai ales seara şi că, uneori, trimitea mita prin intermediul soţiei sale.

În acest sens, O. s-a referit la câteva situaţii în care a trimis mita acelei judecătoare prin intermediul soţiei sale, când aceasta a fost însărcinată, afirmând că banii de mită au fost lipiţi de către soţia sa sub burtă. În contextul întâlnirii menţionate mai sus, KK. i-a cerut inculpatei M. să îi transmită avocatului O. că doreşte să-şi redobândească bijuteriile, iar inculpata a fost de acord să ia legătura cu acesta, urmând să îi comunice rezultatul. M. a adăugat şi că acele bijuterii nu au fost găsite la percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa avocatului O., pentru că acesta le-a depozitat la casa mamei sale din Buzău.

După câteva zile, martora denunţătoare s-a reîntâlnit cu M., care i-a adus la cunoştinţă că vorbise între timp cu O. şi că acesta a fost de acord să-i restituie bijuteriile, însă, doar o parte din ele, în schimbul sumei de 5.000 euro. Martora i-a cerut să-i transmită că va încerca să facă rost de suma de 5.000 euro dar şi faptul că ar dori să vorbească cu el, în mod direct. În cursul lunii martie 2013, a avut şi o a treia întâlnire cu M., tot la un restaurant din Bucureşti, prin intermediul căreia O. a transmis că doreşte întâi să primească banii şi abia după aceea să restituie o parte din bijuterii.

KK. a precizat ce bijuterii a dorit să primească de la O. în schimbul acelei prime tranşe de 5.000 euro, din cei 15.000 euro pe care i i-a cerut până la urmă pentru a-i restitui toate bijuteriile. Martora a afirmat şi faptul că avea deja 5.000 euro şi că va încerca să facă rost în zilele următoare şi de diferenţa de 10.000 euro. În prezenţa denunţătoarei, M. a ţinut legătura cu O. pe telefonul mobil, prin serviciul x, KK. amintindu-şi că avocatul i-a spus şi ei că acest tip de comunicare nu poate fi interceptat şi înregistrat.

De altfel, pe fondul acelei întâlniri, a văzut că M. i-a transmis avocatului O. un mesaj prin respectivul serviciu telefonic, utilizând în mod codificat textul că "sunt 5 chiftele, din 3X5", ceea ce însemna că denunţătoarea ar fi putut să dea suma de 15.000 euro în 3 tranşe de câte 5.000 euro. De asemenea, M. a precizat că O. i-a spus că i-a fost frică să primească bani de la KK. şi că va emite, pentru cei 15.000 euro pe care urma să îi primească în schimbul bijuteriilor, o chitanţă în contul facturii vechi pe care el o emisese către firma SC EEEEEEEE.

S.A, în referire la onorariul de 24.000 euro. Martora denunţătoare a avut cunoştinţă, referitor la acea factură, că fusese anulată, la solicitarea avocatului O., care nu a înregistrat-o în contabilitatea cabinetului său de avocatură. M. a încercat să o convingă pe denunţătoare să-i dea mai întâi acea primă tranşă de 5.000 euro şi, ulterior, după vreo 2 zile, să primească o parte din bijuteriile aflate la O., afirmând că acesta din urmă a impus să se procedeze în această modalitate, pentru i-a fost frică şi a dorea să verifice dacă nu este urmărit, propunere cu care KK. nu a fost de acord.

Pe la începutul lunii aprilie 2013, KK. s-a întâlnit din nou cu M., la un restaurant din Bucureşti, prilej cu care a întrebat-o dacă i-a adus acea parte de bijuterii în contul sumei de 5.000 euro. De asemenea, i-a promis că va face rost, în scurt timp, şi de diferenţa de 10.000 euro, până la concurenţa sumei de 15.000 euro pe care i-o ceruse O. pentru a-i restitui integral bijuteriile. Inculpata a afirmat că îi va transmite aceste aspecte avocatului O. şi îi va comunica ulterior răspunsul primit. În ziua de 11 aprilie 2013, KK. a discutat prin mesaje de la telefonul mobil, transmise prin serviciul x cu M., care i-a spus că O. s-a răzgândit şi că vrea 24.000 euro pentru a-i restitui bijuteriile şi că actele maşinii ei se află şi în prezent asupra lui, precum şi că avocatul şi-a exprimat intenţia de a discuta în mod direct cu denunţătoarea despre problema restituirii bijuteriilor.

În cursul zilei de 12 aprilie 2013, O. i-a transmis denunţătoarei primul mesaj prin serviciul telefonic anterior menţionat - x - în sensul că doreşte să se întâlnească. Martora a fost de acord, însă avocatul a amânat momentul întâlnirii, stabilind, în cele din urmă, o întâlnire în dimineaţa zilei următoare, până la ora 12:00. În ziua de 13 aprilie 2013, ora 11:30, utilizând acelaşi serviciu telefonic, O. a stabilit o întâlnire în zona Pieţei Romane din Bucureşti. Acesta a venit cu un autoturism marca x, avându-l în maşină şi pe copilul său cel mic, în vârstă de câteva luni.

I-a cerut denunţătoarei să nu rămână chiar în acea piaţă şi să se meargă într-un loc mai retras, astfel că aceasta a urcat în maşina sa şi s-au deplasat în zona Dorobanţi, pe strada x, loc pe care el l-a ales. În timp ce se deplasau cu autoturismul, O. i-a făcut semn să nu vorbească, pentru că aveau telefoanele asupra lor şi puteau fi interceptaţi. După ce a oprit maşina, i-a cerut să-şi lase telefonul şi geanta în autoturism, după care au coborât amândoi şi au stat de vorbă la o distanţă de aproximativ 2 metri de autovehicul, pe o durată de circa 40 minute.

KK. l-a întrebat pe O. ce ar trebui să facă dacă va fi întrebată despre împrejurările punerii în libertate a lui LL., iar el a învăţat-o să nu recunoască că a dat mită şi să susţină că nu a avut bani nici măcar să-i plătească onorariul, aşa că nu ar fi avut cum să dea bani pentru a da mită judecătorilor, aspect care, aşa cum a subliniat el, ar fi o explicaţie logică. De asemenea, O. a precizat că judecătoarea brunetă care a fost arestată recent, era cea căreia el i-a dat mita de 13.000 euro, pentru a-l pune liber la Tribunalul Bucureşti pe LL.

şi tot aceleiaşi judecătoare i-a dat bani pentru ca ea să intervină pe lângă o fină de-a ei, judecătoare la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a pronunţa o soluţie favorabilă inculpatului LL., cu prilejul judecării recursului. A mai specificat că a purtat discuţii cu acea judecătoare într-o vilă de la munte a acesteia şi nu în casa în care au fost făcute înregistrări ambientale în dosarul în care ea a fost arestată preventiv. Totodată, O. i-a destăinuit, vorbind în şoaptă la urechea denunţătoarei, că acea judecătoare de la tribunal i-a cerut iniţial ca mită suma de 40.000 euro pentru a-l pune în libertate pe LL., iar, după două ore, l-a contactat telefonic şi i-a mai cerut încă 20.000 euro.

Pe de altă parte, O. i-a confirmat că se afla încă în posesia actelor maşinii aparţinând inculpatei M. Au făcut împreună calculul sumelor de bani pe care i le-a restituit din cei 80.000 euro pe care el a susţinut că i-a dat ca mită judecătorilor, însă nu au ajuns la o concluzie comună, pentru că fiecare dintre ei a ajuns la un alt rezultat privind sumele de bani pe care i le remisese până în prezent. În cele din urmă, O. a spus că este de acord să-i restituie bijuteriile, cu excepţia a două ceasuri, fiind vorba despre cele marca x, despre care a menţionat că le va încredinţa inculpatei M., în seara aceleiaşi zile, împreună cu actele maşinii acesteia.

Avocatul O. a precizat că îi va restitui bijuteriile în schimbul sumei de 15.000 euro, însă, cu condiţia ca, în termen de câteva zile, să facă rost de încă 5.000 euro pe care să-i dea inculpatei M., iar aceasta să îi restituie cele două ceasuri care urmau să ajungă la ea. De asemenea, O. a stabilit să se întâlnească în jurul orei 18:00, la Restaurantul x din Herăstrău, unde a susţinut că îşi va serba ziua de naştere soţia sa, pentru a-i da cei 15.000 euro pretinşi, iar el să-i restituie, în schimb, bijuteriile, cu excepţia celor două ceasuri.

În ziua de 13 aprilie 2013, în jurul orei 18:00, denunţătoarea s-a deplasat cu un taxi al firmei QQQQQQQQ. la restaurantul anterior menţionat şi, în timp ce era aproape de acea locaţie, l-a anunţat, prin mesaj transmis prin x, pe O. că se afla în apropiere.

Când a ajuns cu taxiul în faţa restaurantului, avocatul o aştepta deja în faţa acestuia, după care a urcat în taxi, pe bancheta din spate, alături de martora denunţătoare. Au mers împreună cu taxiul vreo 50 metri, după care KK. i-a cerut şoferului să oprească. O. avea în mână un săculeţ din material textil de culoare roşie din care a scos mai multe bijuterii aflate într-o punguţă de plastic şi apoi în săculeţi din material textil. KK. a verificat o parte din bijuterii şi a constatat că toate acele bijuterii erau proprietatea ei. Cu toate acestea, a constatat că pe lângă cele două ceasuri marca x, despre care O. a afirmat că nu i le va restitui şi că le va da inculpatei M., pentru a le răscumpăra ulterior de la aceasta cu suma de 5.000 euro, mai lipseau următoarele bijuterii pe care denunţătoarea i le-a lăsat ca garanţie sus-numitului, în împrejurările relatate mai sus: un şirag de perle albe prevăzut cu o închizătoare metalică în formă de cub, posibil un alt şirag de perle albe, două inele din aur alb cu diamante, unul dintre ele având, pe lângă diamante, şi pietricele de culoare albastră, o pereche de cercei din aur alb cu perle negre din set. I-a spus şi avocatului O. că lipsesc bijuteriile evidenţiate mai sus, iar el a motivat că le-a luat în grabă şi că va verifica din nou şi vor clarifica luni această problemă. Spre sfârşitul întâlnirii, i-a remis avocatului O. suma de 15.000 euro, împachetată într-o coală albă de hârtie format A4. Acesta a scos banii din acea hârtie, pe care i-a restituit-o, iar banii şi i-a pus în buzunarul de la pantalon. O. i-a dat o bucată de hârtie pe care a fost consemnat olograf un calcul ţinut de el al sumelor de bani pe care le-a primit de la denunţătoare şi i-a cerut să examineze acel calcul şi să încerce să clarifice problema în ziua de luni care urma. Imediat după ce s-a despărţit de O., a fost condusă de organele judiciare la sediul D.N.A. unde a predat procurorului bijuteriile şi acea bucată de hârtie primită de la O.

Din declaraţia martorului denunţător LL. a reieşit că, în ziua de 24 iulie 2012, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) şi organele de poliţie au efectuat percheziţii la locuinţa în care stătea (la acea vreme locuia la un hotel) împreună cu fosta sa soţie, KK., după care amândoi au fost conduşi la sediul D.I.I.C.O.T. Denunţătorul a fost pus sub învinuire pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, spălare de bani, instigare la abuz în serviciu şi grup infracţional organizat-.

A fost reţinut pe timp de 24 ore, iar, după aceea, arestat preventiv de către Tribunalul Bucureşti. Faţă de fosta sa soţie nu au fost luate măsuri preventive, iar, ulterior, nu a fost trimisă în judecată, dosarul fiind în prezent la Tribunalul Bucureşti pentru judecarea fondului cauzei. În acelaşi dosar mai sunt cercetaţi tatăl său vitreg, GGGGGGGG. şi inculpaţii OOOO., OO., PP., un individ din Giurgiu, cu porecla "NNNN.", şi alţii. În dosar au fost cercetate operaţiuni comerciale cu zahăr şi cu fier, derulate prin mai multe societăţi comerciale din ţară şi din Bulgaria.

Încă din prima zi în care au fost efectuate percheziţii şi când martorul denunţător a fost condus la D.I.I.C.O.T., l-a angajat ca apărător pe avocatul O., care a fost recomandat fostei sale soţii de către M. Acesta a fost apărător şi pentru GGGGGGGG., KK., RRRRRRRR. (nu a cunoscut numele complet), SSSSSSSS. şi TTTTTTTT. (nu a cunoscut numele complet), toţi aceştia fiind directori la SC EEEEEEEE. SA Pentru toate cele şase persoane, inclusiv pentru LL., O. a cerut, ca onorariu de avocat, suma de 24.000 euro, care i-a fost achitată de KK.

Încă din primele zile în care a fost arestat preventiv, O. i-a spus la vorbitor că este acuzat de fapte foarte grave, că el este unul dintre capii grupului infracţional organizat- cercetat în dosar şi că singura lui şansă de a fi pus în libertate era să dea mită judecătorilor, el susţinând că are posibilitatea să intervină pe lângă judecători şi să le dea mită. A menţionat şi că, dacă nu va da mită la judecători, nu va fi pus vreodată în libertate, precum şi că el are posibilitatea pe lângă judecători şi să le dea mită şi pentru a obţine o soluţie favorabilă când se va judeca fondul cauzei.

Aceleaşi aspecte au fost susţinute de O. şi faţă de KK., care i le-a comunicat soţului său când venea la vorbitor. De altfel, pentru a oferi o certitudine că are numeroase relaţii în sistemul judiciar, O. a afirmat faţă de KK. că el a intervenit pe lângă procurorul de la D.I.I.C.O.T. care a făcut cercetările în dosar şi că, întrucât avea o relaţie apropiată cu acesta, l-a convins să nu ia măsuri preventive faţă de ea, lucru care a fost pentru denunţător, în mod evident, o minciună. Aproximativ în cursul lunii septembrie 2012, când trebuia să se judece la Curtea de Apel Bucureşti recursul declarat de LL.

împotriva hotărârii Tribunalului Bucureşti de respingere a cererii sale de liberare sub control judiciar, a aflat de la KK. că avocatul O. i-a cerut 50.000 euro, susţinând că îi va da ca mită judecătorilor din completul de recurs, pentru ca acesta să fie pus în libertate. Tot de la KK. a aflat că O. a strâns circa 240.000 euro de la alţi inculpaţi cercetaţi în acelaşi dosar cu denunţătorul şi că le-a promis că le va obţine punerea în libertate la acelaşi recurs de la Curtea de Apel Bucureşti, respectiva sumă de bani urmând să fie dată ca mită la judecători.

Şi-a exprimat acordul de a-i fi dată suma de 50.000 euro avocatului O., iar, ulterior, KK. i-a confirmat că i-a dat sus-numitului acea sumă de bani şi că acesta i-a garantat că va fi pus în libertate cu ocazia judecării acelui recurs. Cei 50.000 euro au fost daţi avocatului O. prin intermediul inculpatei M., împrejurare pe care a aflat-o tot de la fosta sa soţie. A mai aflat, atât de la KK., cât şi de la O., că acesta a obţinut punerea în libertate a fratelui numitei M., tot prin darea unei mite de 25.000 euro la un judecător.

Din afirmaţiile avocatului O. denunţătorul a aflat că acesta s-a preocupat ca dosarul pentru care a intervenit să fie repartizat la un complet care judeca într-o anumită zi la Tribunalul Bucureşti şi, respectiv, la un anumit complet de la Curtea de Apel Bucureşti, din acele complete făcând parte judecătorii pe lângă care el putea interveni şi cărora le putea da mită. La acel recurs care s-a judecat la Curtea de Apel Bucureşti, nici denunţătorul şi niciun alt inculpat nu a fost pus în libertate, iar O. a motivat că dosarul nu a nimerit la un complet favorabil şi că judecătorii din complet s-au certat pentru că au considerat că mita era prea mică.

În cursul lunii septembrie 2012, O. i-a spus denunţătorului că va formula în numele său o altă cerere de liberare provizorie sub control judiciar, pe care o va depune într-un anumit moment, pentru a fi repartizată la judecătorul de la Tribunalul Bucureşti pe lângă care el poate să intervină. O. a motivat că trebuie făcută această intervenţie şi trebuie dată mită acelui judecător de la Tribunalul Bucureşti (al cărui nume nu l-a specificat), dar a invocat că trebuie să intervină şi să dea mită şi judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti care urmau să judece recursul.

Atât de la KK., cât şi de la O., LL. a aflat că acesta din urmă a oscilat în precizarea sumei de bani care trebuia dată ca mită judecătorilor, însă în cele din urmă a cerut 13.000 euro, menţionând că 10.000 euro sunt pentru judecătorul de la Tribunalul Bucureşti, iar 3.000 euro reprezintă ceea ce i se cuvine pentru realizarea intervenţiei. Drept urmare, KK. i-a dat avocatului X., prin intermediul inculpatei M., cei 13.000 euro ceruţi, după care, în cursul lunii septembrie 2012, a formulat în numele inculpatului LL. o cerere de liberare provizorie sub control judiciar.

Această cerere a fost judecată la Tribunalul Bucureşti de judecătorul L., care a şi admis-o şi a dispus punerea în libertate a denunţătorului. Ulterior, O. a discutat, atât cu LL. la vorbitor, cât şi cu KK., despre suma de bani pe care a susţinut că trebuie să o dea ca mită judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti care urmau să judece recursul. Şi de această dată a fost oscilant în specificarea sumei de bani, iar până la urmă a spus că mita pentru judecători trebuia să fie de 80.000 euro. Întrucât nu avea în acel moment disponibilă această sumă de bani, KK. a convenit cu X., care a susţinut că este dispus să pună de la el cei 80.000 euro care trebuiau daţi ca mită judecătorilor, să îi lase cu titlu de garanţie mai multe bijuterii şi cheile şi talonul autoturismului marca x, aparţinând SC PPPPPPPP.

SRL, la care fosta sa soţie a fost administrator la acea vreme, iar M. i-a lăsat, tot ca garanţie în beneficiul denunţătorului, autoturismul său marca x. În baza acestei înţelegeri, O. a susţinut că a pus de la el 80.000 euro pe care i-a dat ca mită judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, afirmând acest lucru şi faţă de LL., după ce a fost pus în libertate. În cursul lunii octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins recursul DIICOT şi astfel LL. a fost pus în libertate. Ulterior, până în cursul lunii decembrie 2012, KK. i-a dat eşalonat, în aproximativ şase tranşe, sumele de 28.000 euro şi 10.000 USD avocatului O., prin intermediul inculpatei M., astfel că a mai rămas de restituit suma de aproximativ 45.000 euro din cei 80.000 euro.

Ultima dată, LL. s-a întâlnit cu O. la sediul Tribunalului Bucureşti în ziua de 05 martie 2013, când a avut termen de judecată în dosar şi a stabilit cu acesta, după ce avocatul i-a reproşat întârzierea restituirii banilor, că vor găsi o modalitate să rezolve această problemă. Totodată, a afirmat că tocmai vorbise cu "UUUUUUUU." şi că a aranjat ca denunţătorul să primească în dosar o pedeapsă cu suspendare, dar pentru a obţine acest lucru i-a pus în vedere să treacă pe la el la birou, denunţătorul înţelegând că trebuia să-i precizeze ce mită trebuia să dea pentru a obţine această soluţie.

LL. şi-a dat seama ulterior, deşi nu a precizat, că acea persoană cu numele "UUUUUUUU." la care se referise, era un procuror de la D.I.I.C.O.T. LL. nu l-a crezut că poate face asemenea intervenţii, însă a relatat această împrejurare pentru a evidenţia că O. obişnuia să susţină că are relaţii în rândul magistraţilor, lucru pe care l-a crezut atunci când i-a cerut bani, pentru a-i da ca mită judecătorilor, în vederea punerii sale în libertate, cu atât mai mult cu cât îl avertizase, când era în stare de arest preventiv, că singura sa şansă de a fi pus în libertate era să dea, prin intermediul lui, mită la judecători.

Anterior, pentru că a aflat de la KK. că O. a ameninţat-o pe aceasta cu bătaia, a avut şi o discuţie telefonică cu el, solicitându-i să renunţe la ameninţări şi dându-i asigurări că vor rezolva problema banilor dintre ei. În timp ce denunţătorul a fost arestat preventiv, O. i-a spus la vorbitor că i-ar putea rezolva şi lui GGGGGGGG. să fie pus în libertate, dacă va da şi acesta 80.000 euro ca mită pentru judecător. De altfel, după ce a fost pus în libertate, atât mama denunţătorului, FFFFFFFF., cât şi GGGGGGGG., i-au confirmat că O. le-a cerut, prin persoane interpuse, o sumă de bani pe care a susţinut că o va da mită la judecător pentru a obţine punerea în libertate a lui GGGGGGGG., însă acesta nu a fost de acord.

LL. a relata că, pe fondul unei întâlniri pe care am avut-o cu O. în biroul său de avocatură, după ce a fost pus în libertate, acesta i-a reiterat că ar putea să obţină punerea în libertate şi pentru GGGGGGGG., la fel ca şi în cazul său, adică tot prin intervenţii pe lângă judecători şi în schimbul sumei de 80.000 euro care trebuia dată judecătorilor, precizând şi că, în caz contrar, GGGGGGGG. nu va fi pus în libertate niciodată.

Martora FFFFFFFF. a declarat că, la data de 24 iulie 2012, a aflat că fiul său, LL., a fost reţinut într-un dosar în care a fost cercetat pentru mai multe infracţiuni, între care evaziune fiscală. În aceeaşi seară, a venit la locuinţa martorei fosta sa noră, KK., care i-a relatat că fusese şi ea adusă de poliţie la Parchet, pentru cercetări în acelaşi dosar ca şi LL., precum şi că amândoi au fost asistaţi de avocatul O., pe care martora nu l-a cunoscut la acea vreme. I-a mai relatat că ea a fost lăsată să plece acasă după audieri, în timp ce LL. a fost reţinut. În ziua următoare martora a aflat că fiul ei a fost arestat preventiv pe o durată de 29 zile. În acelaşi dosar au mai fost arestaţi preventiv GGGGGGGG., RRRRRRRR. (nu a cunoscut numele complet), SSSSSSSS., precum şi o altă persoană, toţi aceştia, împreună cu fiul şi fosta ei noră lucrând la firma SC EEEEEEEE. SA KK. i-a spus că toate aceste persoane au fost asistate de avocatul O. şi că trebuia să îi plătească acestuia, ca onorariu, suma de 40.000 euro. KK. nu a specificat dacă a încheiat sau nu vreun contract de asistenţă juridică cu respectivul avocat. Martora a întrebat-o dacă acel avocat o să încheie cu ea un contract pentru a-i plăti respectiva sumă de bani ca onorariu, ocazie cu care KK. i-a sugerat să discute problema cu O., la cabinetul acestuia de avocatură, situat în zona Piaţa Unirii. S-au deplasat împreună la cabinetul avocatului O. care i-a cerut să procure cât mai repede cei 40.000 euro, care reprezentau onorariul său de avocat. Martora l-a întrebat dacă a încheiat sau o să încheie cu ea un contract pentru plata acelei sume de bani, însă el s-a eschivat să îi răspundă şi a afirmat că "cine lucrează cu mine, respectă regulile mele". Martora a înţeles din acea afirmaţie că nu avea de gând să încheie un contract de asistenţă juridică, dar impunea să-i fie plătită acea sumă de bani ca onorariu.

FFFFFFFF. i-a explicat că s-a aflat într-o situaţie dificilă şi că îi era greu să procure suma de 40.000 euro, cu atât mai mult cu cât conturile soţului său, GGGGGGGG., fuseseră blocate şi nici nu avea alte disponibilităţi financiare. În următoarele zile, martora s-a întâlnit de vreo două ori cu O. pe holurile Tribunalului Bucureşti, acesta întrebând-o când îi aduce banii. I-a răspuns că nu făcuse rost de bani. În acelaşi timp, KK. i-a transmis martorei, aproape zilnic, că avocatul O. insista să îi dea cât mai grabnic cei 40.000 euro, acesta invocând că nu lucrează gratis. Martora a mai înţeles de la KK. că acelaşi avocat a sfătuit-o să-şi ia nişte măsuri de prudenţă, adică să nu fie urmărită de organele judiciare şi, astfel să vină la locuinţa martorei FFFFFFFF. doar seara târziu, după ora 21:00. Aproximativ în cursul lunii august 2012, martora a vândut o casă, situată în Bucureşti, Cartierul Prelungirea Ghencea, cu suma de 85.000 euro. I-a dat întreaga sumă de 85.000 euro fostei sale nurori KK., pentru ca aceasta să remită întreaga sumă de bani avocatului O. Martora a relatat că avocatul a cerut iniţial, ca onorariu, suma de 40.000 euro, dar în timpul care s-a scurs după ce FFFFFFFF. a avut acea întâlnire cu el, O. i-a cerut KK. suma de 85.000 euro, afirmând că în contul acestor bani intra atât ceea ce i se cuvenea ca onorariu pentru asigurarea apărării tuturor personalelor care lucrau în SC EEEEEEEE. S.A, la momentul arestării, precum şi, în plus, pentru a obţine punerea în libertate a inculpatului LL. Martora a aflat de la KK. că avocatul O. a afirmat că, în schimbul acelei sume de 85.000 euro, va face intervenţii pe lângă judecători, pentru a obţine punerea în libertate a inculpatului LL. KK. nu i-a dat mai multe detalii despre acele intervenţii pe care urma să le facă O., pentru că acesta din urmă o avertizase să nu discute cu nimeni despre acele lucruri şi, mai ales, cu FFFFFFFF. Martora a înţeles că acele intervenţii pe care urma să le facă O. au presupus şi ca acesta să dea o anumită parte din cei 85.000 euro ca mită judecătorilor pe lângă care intervenea. După ce FFFFFFFF. i-a dat cei 85.000 euro KK., aceasta i-a relatat că a dat mai departe întreaga sumă de bani avocatului O. Martora nu a aflat dacă pentru remiterea acelei sume de bani O. a eliberat vreun fel de document justificativ.

FFFFFFFF. a fost prezentă la câteva termene în dosarul în care a fost cercetat fiul său şi a văzut că O. a pus concluzii ca apărător. După circa trei luni de la momentul arestării preventive, LL. a fost pus în libertate însă martora nu a reţinut ce instanţă a dispus această măsură şi nici dacă această soluţie a fost pronunţată ca urmare a intervenţiilor pe care O. a susţinut că le-ar fi făcut pe lângă judecători. Martora nu a mai discutat vreodată despre un asemenea aspect, nici cu KK. şi nici cu vreo altă persoană.

Ca atare, nu a cunoscut nici măcar ce parte din cei 85.000 euro care au ajuns la O. a reprezentat mita pe care acesta a susţinut că o va da judecătorilor pe lângă care intervenea. Martora a avut convingerea că toţi acei bani au ajuns la O., deoarece KK. este o persoană serioasă şi pentru că altfel nici nu i-ar fi încredinţat cei 85.000 euro. FFFFFFFF. a avut cunoştinţă de faptul că O. s-a oferit să îl apere şi pe GGGGGGGG., după momentul arestării preventive, însă acesta l-a refuzat. Martora nu a cunoscut-o pe inculpata M. şi nici nu a auzit despre acest nume. În ziua de 08 ianuarie 2013, când FFFFFFFF. a fost cu pachet la GGGGGGGG., care era deţinut la acea vreme în Arestul Central, un poliţist de acolo i-a transmis că cineva vrea să vorbească cu ea şi a condus-o într-o încăpere din clădirea arestului. Acolo se afla un bărbat, în vârstă de aproximativ 35 - 40 ani, înălţime de circa 1,65 m, brunet, având părul tuns scurt. Acel individ i-a zis că poate să o ajute cu punerea în libertate a lui GGGGGGGG., prin intervenţii pe lângă judecători. Martora l-a întrebat dacă este avocat sau poliţist, iar el a răspuns negativ şi s-a tot eschivat să-i dea alte date despre el, dar, la insistenţele martorei, a afirmat că se numeşte VVVVVVVV. Acel individ a spus doar că poate să facă intervenţii, însă nu a apucat să îi ceară vreo sumă de bani sau să îi precizez alte detalii, deoarece martora a refuzat să continue discuţia şi a plecat.

Martorul GGGGGGGG. a relatat că, la data de 24 iulie 2012, i s-a adus la cunoştinţă că este cercetat penal Dosarul nr. x/2012 al DIICOT. La aceeaşi dată, cu ocazia audierilor din dosarul penal menţionat anterior, la recomandarea fiului său vitreg, LL. şi a soţiei acestuia, KK., a fost de acord să fie asistat de avocatul O., în calitate de apărător ales. La acel moment, a semnat doar o împuternicire avocaţială. Nu a semnat niciun contract de asistenţă juridică, dar a aflat ulterior că avocatul O. a emis o factură fiscală către SC EEEEEEEE.

SA în valoare de circa 110.000 RON, reprezentând plata onorariului de avocat pentru 6 angajaţi ai SC EEEEEEEE. SA: GGGGGGGG., LL., KK., RRRRRRRR., SSSSSSSS. şi TTTTTTTT. La momentul la care a semnat împuternicirea avocaţială, martorul nu a convenit cu avocatul O. care va fi cuantumul onorariului. Nici ulterior nu a negociat vreun onorariu cu O., astfel încât a luat act de cuantumul onorariului când a luat cunoştinţă de emiterea acelei facturi fiscale. Singura împrejurare pe care a stabilit-o cu avocatul O., a fost aceea că, după faza primelor audieri, nu va mai acorda asistenţă juridică în continuare martorului GGGGGGGG. ori numiţilor RRRRRRRR., SSSSSSSS., TTTTTTTT.

şi nici societăţii EEEEEEEE. SA Martorul nu a luat cunoştinţă despre faptul că, în perioada în care LL. s-a aflat în stare de arest preventiv, O. i-ar fi pretins sume de bani pentru a fi date ca mită judecătorilor. GGGGGGGG. s-a aflat în stare de arest preventiv până la data de 10 ianuarie 2013. Anterior acestei date, a aflat că există o factură emisă de avocatul O. către SC EEEEEEEE. SA, pentru asistenţa juridică acordată angajaţilor societăţii, fără a şti însă despre ce sumă de bani era vorba în acea factură. După eliberarea din arest, martorul a aflat din contabilitatea SC EEEEEEEE.

SA despre cuantumul sumei de bani facturate de O. către societate, precum şi faptul că această factură figura neachitată. LL. i-a spus că el a achitat suma de bani menţionată în acea factură avocatului O., dar nu i-a putut prezenta o chitanţă în acest sens. În perioada februarie-începutul lunii martie 2013, GGGGGGGG. a fost contactat telefonic de avocatul O., care i-a solicitat o întâlnire, prilej cu care martorul i-a precizat din start că SC EEEEEEEE. SA nu va achita acea factură, deoarece LL. o plătise, situaţie în care O. i-a cerut să-i restituie factura fiscală care s-a aflat în posesia martorului, afirmând că doreşte să o anuleze şi că nu mai are pretenţii de la SC EEEEEEEE.

SA GGGGGGGG. a refuzat să dea curs acestei solicitări, explicându-i că acea factură a fost înregistrată în contabilitatea societăţii EEEEEEEE. SA I-a oferit soluţia întocmirii unei facturi de stornare, însă O. a zis că trebuie să se consulte cu contabilul lui.

Martorul a înţeles că au fost dificultăţi în stornarea facturii, deoarece avocatul nu şi-a înregistrat în contabilitate acea factură. GGGGGGGG. i-a sugerat să îşi înregistreze factura în contabilitate şi apoi să procedeze la stornarea acesteia. Ulterior acestei discuţii, martorul i-a cerut lui LL. să-i reconfirme faptul că acea factură a fost achitată, fiind asigurat de fiul său vitreg că întreaga sumă de bani a fost plătită avocatului încă din anul 2012. După eliberarea din arest, GGGGGGGG. a aflat de la KK. că aceasta i-a lăsat avocatului O., ca garanţie a plăţii unor sume de bani, care nu aveau legătură cu factura emisă către SC EEEEEEEE. S.A, un autoturism marca x. Martorul nu a cunoscut însă cu ce titlu datora KK. acele sume de bani pentru care lăsase garanţie autoturismul. GGGGGGGG. a înţeles că lăsase ca garanţie doar cheile şi talonul autoturismului care, fizic, s-a aflat chiar în garajul martorului. Fiindu-i prezentat contractul de asistenţă juridică seria x, încheiat între Cabinetul de avocat DDDDDDDD. şi M., martorul GGGGGGGG. a declarat că nu l-a văzut până la data audierii sale, iar M. nu are şi nu a avut niciodată calitatea să reprezinte SC EEEEEEEE. SA, nefiind nici măcar angajata acestei societăţi. După ce i-a fost prezentată factura nr. x din 5 septembrie 2012, emisă de Cabinetul de avocat DDDDDDDD. către SC EEEEEEEE. SA, pentru suma de 111.352,8 RON, GGGGGGGG. a recunoscut-o ca fiind factura fiscală la care a făcut referire în cuprinsul declaraţiei sale de martor.

În cauză a fost audiată şi martora KKKKKKKK., prietenă, de aproximativ 10 ani, cu M. În contextul în care fratele inculpatei M. a fost arestat preventiv, aproximativ la sfârşitul anului 2011, martora a aflat că prietena sa l-a angajat pe avocatul O., în calitate de apărător ales. La un moment dat, în timp ce O. a fost apărătorul lui JJ., acesta a fost pus în libertate, după câteva luni de la arestarea preventivă. Din relatările prietenei sale, M., martora a aflat că aceasta a fost foarte mulţumită de prestaţia avocatului O. Din vara anului 2011, KKKKKKKK. a cunoscut-o pe KK., căreia cei apropiaţi îi spuneau "KK.", relaţiile dintre martoră şi aceasta devenind de prietenie. Aproximativ în vara anului 2012, martora a văzut la televizor ştiri privitoare la efectuarea unor percheziţii într-un dosar pe care presa îl intitula "dosarul zahărul".

Martora a ştiut că KK., împreună cu fostul său soţ, LL. şi cu alţi membri din familia acestuia, lucrau la firma SC EEEEEEEE. S.A, care s-a ocupat cu producerea şi comercializarea zahărului. Împreună cu M., martora s-a deplasat la hotelul unde prietena lor locuia. Au constatat că acolo au fost în desfăşurare percheziţii, însă KK. nu a fost la hotel. Au aşteptat câteva ore şi, după un timp, a venit şi KK., fiind însoţită de poliţişti. M. a întrebat-o dacă are nevoie de un avocat, iar KK. a răspuns afirmativ. Drept urmare, M. l-a contactat telefonic pe avocatul O., căruia i-a explicat despre ce era vorba şi l-a rugat să vină la hotel ca apărător pentru KK.

La scurt timp, O. a venit la hotel şi a asistat la efectuarea percheziţiei, după care i-a însoţit pe KK. şi pe LL. la Parchet. În acea noapte, KK. a venit la locuinţa martorei KKKKKKKK., loc în care s-a prezentat şi M. Au aflat în acele împrejurări că, în timp ce KK. a fost doar audiată şi lăsată să plece, LL. a fost reţinut şi urma să fie dus la instanţă pentru arestare preventivă, iar apoi, au aflat că acesta a şi fost arestat preventiv. Din acel moment M. şi KK. s-au întâlnit de mai multe ori şi, doar la unele dintre acele întâlniri, martora a fost şi ea de faţă.

A aflat de la M. că avocatul O. a cerut anumite sume de bani de la KK., martora neavând cunoştinţă de cuantumul acelor sume de bani, dar a reţinut că, după ce aceasta din urmă a dat acei bani, atât ea, cât şi M. erau foarte încrezătoare că numitul LL. va fi pus în libertate, pentru că aşa promisese O. Din cele discutate de M. şi KK., în prezenţa ei, martora şi-a dat seama că O. a afirmat că poate interveni pe lângă judecători, în mod direct sau prin alte persoane interpuse, pentru a obţine punerea în libertate a inculpatului LL.

KKKKKKKK. a ştiut, la acea vreme, că KK. a făcut demersuri să îşi vândă nişte bijuterii şi ceasuri, pentru a face rost de bani, pe care trebuia să-i dea avocatului O. Martora a înţeles din acel context că O. făcea acele intervenţii dar în schimbul unor sume de bani care trebuiau date ca mită. De altfel, chiar M. i-a relatat martorei, la un moment dat, că O. era "şmecher", pentru că avea posibilitatea să facă asemenea intervenţii pe lângă judecători, dând în schimb mită. De asemenea, cu aceeaşi ocazie, M. i-a destăinuit că O. făcuse acelaşi gen de intervenţii pe lângă judecători şi pentru a obţine punerea în libertate a fratelui ei, JJ.

Referitor la intervenţiile pe care O. a susţinut că le-ar putea face pe lângă judecători pentru a obţine punerea în libertate a inculpatului LL., KKKKKKKK. a luat cunoştinţă despre aceste aspecte din ceea ce vorbeau în prezenţa sa, adeseori în şoaptă, M. şi KK., legând în timp aspectele pe care ele le discutau. Aşa a aflat că O. i-a cerut şi KK. o anumită sumă de bani pe care au susţinut că o va da ca mită judecătorilor pe lângă care intervenea, pentru obţinerea punerii în libertate a inculpatului LL. Este posibil ca, la un moment dat, KK. sau M. să fi pronunţat în prezenţa martorei ce sumă de bani reprezenta acea mită, însă aceasta nu a reţinut. A dedus din acele discuţii că KK. trebuia să-i dea avocatului O. o anumită sumă de bani care a reprezentat mita pentru judecători dar şi o sumă de bani cu titlu de onorariu. Pe fondul acelor conversaţii, a aflat că O. a asigurat asistenţa juridică pentru mai multe persoane de la firma SC EEEEEEEE. S.A şi trebuia să primească de la toţi un onorariu, însă acesta urma să facă intervenţii pe lângă judecători şi să le dea mită acestora doar pentru punerea în libertate a inculpatului LL. A aflat de la M. că KK. i-a dat până la urmă lui O. o anumită sumă de bani, însă nu a cunoscut cât anume şi nici dacă acei bani reprezentau mita pentru judecători sau onorariul.

KKKKKKKK. a aflat că inculpatul LL. a fost pus la un moment dat în libertate iar presupunerea martorei, confirmată de altfel şi de M., a fost aceea că respectiva hotărâre a fost obţinută de la instanţă ca urmare a intervenţiilor pe care O. le-a făcut, aşa cum promisese, pe lângă judecători.

La sfârşitul anului 2012, pentru că a întrebat-o pe M. de ce nu mai are autoturismul marca x, aceasta i-a relatat martorei că a lăsat maşina sa ca garanţie avocatului O., în contul unei sume de bani (nu a cunoscut cât anume), pe care o datora acestuia KK. Acea datorie a fost legată tot de demersurile pe care O. le-a făcut pentru punerea în libertate a inculpatului LL. Martora a declarat că nu îşi aminteşte dacă KK. a lăsat vreun fel de bunuri ca garanţie avocatului O., însă este posibil să fi luat la cunoştinţă un asemenea lucru şi să-l fi uitat. A aflat că, la un moment dat, în cursul anului 2013, M. şi-a recuperat maşina, dar nu martora nu a cunoscut în ce împrejurări şi dacă a dat ceva în schimb avocatului O., cu atât mai mult cu cât, la începutul anului 2013, KKKKKKKK. s-a întâlnit mai rar cu M.

Martora JJJJJJJJ. a declarat că este prietenă de aproximativ doi ani cu inculpata M., obişnuind să iasă cu aceasta la cafea, împreună şi cu alte prietene, între care şi KK. În acelaşi context, l-a cunoscut şi pe LL., fostul soţ al "KK.". Pe fondul acestor întâlniri, a aflat de la M. şi KK. mai multe aspecte legate de obiectul cauzei. Probabil că în cursul lunii septembrie 2012, martora a aflat de la M. că, atât KK., cât şi LL. au fost duşi la o unitate de Parchet pentru cercetări, iar acesta din urmă a fost apoi arestat preventiv. M. i l-a recomandat "KK." pe avocatul O., în calitate de apărător ales pentru LL. Ulterior, a aflat că O. a fost apărător şi pentru JJ., fratele inculpatei M. Martora nu a auzit de vreo referire la eventuala posibilitate pe care ar fi avut-o O. de a interveni pe lângă judecători. A aflat că, la un moment dat, LL. a fost pus în libertate şi că avocatul O. ar fi trebuit să mai primească o anumită sumă de bani ca onorariu, de la tatăl vitreg al lui LL. Nu a cunoscut ce sumă de bani a reclamat avocatul O. că trebuia să mai primească ca onorariu şi nu a aflat dacă KK. i-a dat acestuia vreo sumă de bani. A înţeles din discuţiile dintre M. şi KK. că aceasta din urmă şi-a lăsat nişte bijuterii ca gaj, sens în care a înmânat acele bijuterii avocatului O., în contul unei anumite sume de bani pe care o mai avea să o dea acestuia ca onorariu. A aflat ulterior de la M. că şi aceasta i-a lăsat lui O., tot cu titlu de gaj în scopul anterior menţionat, un autoturism de-al său. A înţeles că M. a făcut acel gest pentru că ea s-a simţit vinovată de faptul că ea îi făcuse cunoştinţă KK. cu avocatul O. Aproximativ pe la începutul anului 2013, a aflat de la M. că aceasta şi-a recuperat autoturismul de la O., însă nu i-a spus dacă acesta şi-a primit între timp onorariul restant de la LL. JJJJJJJJ. a aflat de la M. că familia lui LL. a fost de acord să îi plătească avocatului O. o parte din onorariu, însă nu a cunoscut despre ce sumă de bani a fost vorba şi nici dacă acestuia din urmă i s-a dat sau nu acea sumă de bani. A înţeles că avocatul O. a emis o factură pentru încasarea acelui onorariu şi că a discutat cu M. pentru a găsi o modalitate de a anula acea factură din contabilitate, pentru că nu şi-a primit acel onorariu.

Fiind audiat, martorul IIIIIIII. a declarat că, în cursul anului 2012, a aflat de la soţia sa (în fapt), inculpata M., că prietena acesteia, KK. şi soţul ei LL. au fost cercetaţi într-un dosar penal. Cu acel prilej, M. i l-a recomandat KK., în calitate de apărător ales, pe avocatul O. Ulterior, sus-numiţii l-au păstrat ca apărător pe avocatul O., pentru că au aflat că acesta are posibilitatea să intervină pe lângă judecători, aşa cum a intervenit şi pentru JJ., astfel că probabil s-au gândit că putea să facă acelaşi gen de intervenţii şi pentru LL. care fusese arestat preventiv. Martorul a reţinut că în acea perioadă M. s-a implicat foarte mult şi a petrecut timp îndelungat cu KK., pentru a o sprijini psihic. Au fost mai multe situaţii în care KK. a venit în locuinţa lor, însă nu au discutat în prezenţa martorului. IIIIIIII. a aflat la un moment dat de la soţia sa că O. a obţinut punerea în libertate a lui LL. şi că trebuia să mai primească nişte bani de la acesta din urmă. La acea vreme nu am cunoscut cu ce titlu trebuiau daţi acei bani pe care i-a mai cerut O.

Cu toate acestea, înainte de a fi pusă sub acuzare M. în acest dosar, aceasta i-a mărturisit că O. a exercitat presiuni asupra ei, întrucât a cerut să i se dea o anumită sumă de bani restantă de către KK., în contul faptului că el a obţinut punerea în libertate a lui LL.

În acel context, M. i-a relatat martorului că O. i-a reproşat că nu a primit acea diferenţă de bani şi, totodată, acesta a afirmat că a pus de la el bani pentru a da mita judecătorilor pe lângă care intervenise, pentru obţinerea soluţiei de punere în libertate a lui LL. Martorul nu a cunoscut cuantumul acelei sume de bani la care O. s-a referit ca fiind mita pentru judecători. În aceleaşi împrejurări, M. a ţinut o perioadă de timp în locuinţa lor o anumită sumă de bani, în bancnote euro (nu a reţinut cuantumul), despre care i-a spus martorului că îi aparţin "KK." şi că aceasta nu îi poate ţine asupra sa, pentru că locuia la hotel. M. i-a dus acea sumă de bani avocatului O., însă martorul nu a cunoscut dacă remiterea acelor bani s-a făcut cu titlu de onorariu sau ca mită pentru judecătorii pe lângă care acesta a susţinut că intervenise.

Din declaraţia martorei HHHHHHHH., a reieşit că a aflat de la prietena ei, M., că, în cursul anului 2012, a trebuit să plătească o sumă mare de bani avocatului pe care l-a angajat ca apărător pentru JJ., sens în care a împrumutat bani de la martoră. Ulterior, aproximativ prin toamna anului 2012, HHHHHHHH. a aflat de la M. că prietena acesteia, KK., a apelat la acelaşi avocat, pentru care M. a împrumutat de la ea bani pentru a-i plăti onorariul. A aflat că acel avocat are numele de familie AAAAAAAAAAAAA. HHHHHHHH. a înţeles de la M. că KK. a fost cercetată într-un dosar penal instrumentat de D.I.I.C.O.T., pentru nişte operaţiuni comerciale cu zahăr derulate prin firma SC EEEEEEEE. SA În acelaşi dosar a fost cercetat şi LL., pe care martora l-a cunoscut la revelionul sfârşitului de an 2012, când au fost împreună la acelaşi restaurant. LL. a fost în arestat o perioadă de timp şi a fost pus în libertate. Martora nu a cunoscut nimic despre împrejurările în care LL. a fost pus în libertate şi nici dacă avocatul O. a fost apărătorul său şi dacă a avut vreun fel de implicare în punerea sa în libertate.

Cu privire la această învinuire, inculpatul O. şi-a exercitat dreptul de a nu da declaraţii pe parcursul urmăririi penale, însă, cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, a susţinut că, în cursul lunii iulie 2012, M. i-a comunicat telefonic faptul că doi prieteni de-ai săi au făcut obiectul unei percheziţii la hotelul x şi i-a cerut să vină imediat pentru a le acorda asistenţa juridică. Inculpatul s-a deplasat imediat în acel loc, împrejurare în care i-a cunoscut pe LL. şi KK. Pentru că poliţiştii care au efectuat percheziţia i-au cerut o împuternicire avocaţială, s-a întâlnit cu M., care a aşteptat în interiorul hotelului şi a încheiat cu ea un contract de asistenţă juridică pentru sus-numiţi.

Nu a menţionat în acel moment în contract onorariul. Ulterior, a asistat la percheziţie şi apoi a acordat asistenţa juridică denunţătorilor LL. şi KK. la D.I.I.C.O.T., aceştia fiind cercetaţi în Dosarul nr. x/2012 Pe timpul procedurilor de la Parchet, LL. i l-a prezentat pe tatăl său vitreg, GGGGGGGG., pe WWWWWWWW., precum şi SSSSSSSS., TTTTTTTT. şi RRRRRRRR., toţi aceştia făcând parte din SC EEEEEEEE. SA De asemenea, toţi aceştia l-au rugat să le acorde asistenţa juridică, astfel că i-a menţionat în acelaşi contract de asistenţă juridică pe care l-a încheiat anterior cu M.

A stabilit cu GGGGGGGG. şi cu LL. ca aceştia să îi plătească un onorariu de 24.000 euro, dar eşalonat, pentru toate persoanele evidenţiate mai sus. Şi-a îndeplinit obligaţia de avocat în acest sens, acordând asistenţa juridică numiţilor TTTTTTTT. şi RRRRRRRR. chiar şi în cursul lunii martie 2013. A rămas în acea noapte la Parchet pentru procedurile de punere sub învinuire şi procurorii au dispus reţinerea numai faţă de LL., GGGGGGGG. şi WWWWWWWW. În seara următoare s-a judecat la Tribunalul Bucureşti propunerea de arestare preventivă a acestora şi a altor inculpaţi din acelaşi dosar, iar inculpatul a pus concluzii în calitate de apărător pentru toţi cei trei.

Tribunalul Bucureşti a dispus arestarea preventivă a celor trei clienţi ai săi, fiind emise în total 41 mandate de arestare. A urmat recursul la acea hotărâre, însă la Curtea de Apel Bucureşti, O. l-a reprezentat numai pe LL., pentru că GGGGGGGG. şi WWWWWWWW. îl angajaseră între timp pe avocatul XXXXXXXX. În timpul judecării recursului la Curtea de Apel Bucureşti, FFFFFFFF., mama inculpatului LL. şi soţia lui GGGGGGGG., a dorit să-i dea, cu titlu de onorariu, suma de 13.000 euro, cu condiţia de a încheia în acest sens un contract de asistenţă juridică.

Deoarece inculpatul a refuzat încheierea contractului, nu a mai primit suma de bani anterior menţionată de la FFFFFFFF. Instanţa a respins recursurile tuturor inculpaţilor. În zilele următoare, cu prilejul unei grefe cu LL., deţinut la secţia 19 Poliţie, O. a discutat despre onorariul care i se cuvenea şi au convenit ca avocatul să emită o factură pentru suma de 24.000 euro către firma SC EEEEEEEE. SA Avocatul a aflat de la LL. că GGGGGGGG. a făcut demersuri pentru ca el şi ceilalţi inculpaţi din societatea EEEEEEEE. S.A să fie asistaţi de avocatul XXXXXXXX., în schimbul unui onorariu de 500.000 euro, din care LL. a trebuit să suporte 100.000 euro. În aceeaşi perioadă de timp, O. s-a întâlnit de mai multe ori la biroul său cu KK., care de fiecare dată a venit însoţită de M. Au convenit ca O. să asigure asistenţa juridică pentru KK., LL. şi pentru mama denunţătoarei KK. (nu şi-a mai amintit numele ei dar a reţinut că a fost administrator al SC PPPPPPPP.), în schimbul unui onorariu de 40.000 euro, ceea ce însemna cam 10.000 euro pentru cele trei persoane anterior menţionate şi încă 10.000 euro pentru societatea comercială mai sus arătată. Anterior acestei înţelegeri, în Dosarul nr. x/2012 Curtea de Apel Bucureşti a dispus, cu ocazia judecării recursului la măsura arestării preventive, punerea în libertate a circa 7 - 9 inculpaţi. Din acel moment, O. a avut mai multe discuţii cu KK., care a afirmat că aflase de la LL. că cei 7 - 9 inculpaţi puşi în libertate au dat mită la judecători pentru obţinerea acelei soluţii şi l-a întrebat în mai multe rânduri dacă nu poate să obţină în acelaşi mod o asemenea soluţie şi pentru LL. O. a afirmat că a fost greu să obţină aşa ceva în acel moment şi a adăugat că a existat totuşi şansa să formuleze în numele clientului său o cerere de liberare sub control judiciar, care urma să se judece la Tribunalul Bucureşti, unde ar fi avut posibilitatea să intervină pe lângă un judecător.

O avea în vedere pe L., însă nu i-a precizat acest nume denunţătoarei KK. I-a mai spus acesteia că înainte de a începe demersurile de intervenţie a fost necesar să îi plătească onorariul stabilit. La) un moment dat, din cauza faptului că inculpatul LL. ar fi fost gelos pe avocatul O., acesta din urmă nu a mai luat legătura în mod direct cu KK., ci numai prin intermediul inculpatei M.

Aceasta i-a spus că a primit de la KK. suma de 50.000 euro, întrucât a dorit ca banii să fie în siguranţă, în condiţiile în care s-ar fi făcut o altă percheziţie la locuinţa ei sau exista riscul unui furt din locuinţă. M. l-a întrebat din nou dacă pot să fac intervenţii pe lângă judecători pentru a obţine punerea în libertate a lui LL., afirmând că putea folosi în acest scop cei 50.000 euro, întrucât şi KK. şi-a dat acordul în acest sens.

Avocatul i-a repetat că a avea posibilitatea să facă o asemenea intervenţie pe lângă judecători, dar numai la Tribunalul Bucureşti, însă nu putea garanta că soluţia favorabilă de la fond va fi menţinută şi în recurs. Fiind întrebat de M. ce sumă de bani a fi trebui să dea ca mită judecătorului la care urma să intervină, O. i-am răspuns că 13.000 euro. Inculpatul a intenţionat să dea 500 euro grefierului NN. pentru "dirijarea" dosarului, 10.000 euro judecătorului L., în timp ce lui i-ar fi rămas 2.500 euro. După alte 2 - 3 zile, M. i-a relatat că a discutat între timp cu KK. care a fost de acord cu remiterea sumei de 13.000 euro în schimbul intervenţiilor pe lângă judecători, în vederea eliberării inculpatului LL. O. a redactat în numele inculpatului LL. o cerere de liberare provizorie sub control judiciar. I-a solicitat inculpatei M. să-i aducă suma de 13.000 euro, însă aceasta i-a cerut să discute mai întâi la arest şi cu LL.

Avocatul a fost la grefă şi i-a explicat lui LL. că va formula acea cerere pentru el. De asemenea, i-a precizat că a fost sigur că acea cerere va fi admisă, iar, în caz contrar, îi va restitui cei 13.000 euro. Întrucât emisese factura pentru onorariul de 24.000 euro menţionat în contractul de asistenţă juridică, factură pe care a înmânat-o KK., l-a rugat pe LL. să vorbească cu GGGGGGGG. pentru a i se achita acel onorariu. Acesta a afirmat că au fost blocate în acel moment conturile firmei SC EEEEEEEE. S.A, însă i-a garantat că, imediat ce vor obţine înlăturarea acelei măsuri, i se va achita onorariul.

În ziua următoare s-a reîntâlnit cu M. de la care a primit suma de 13.000 euro. În aceeaşi zi sau în zilele următoare, s-a întâlnit şi cu doamna L. la intrarea din spatele Tribunalului Bucureşti şi i-a spus acesteia că intenţionează să depună o cerere de liberare provizorie sub control judiciar pentru LL. I-a expus în sinteză situaţia de fapt din dosar şi, de asemenea, i-a precizat că va apela la grefierul NN., care îi va asigura "dirijarea" dosarului, cu ocazia înregistrării, la secţia a II-a penală. Am întrebat-o dacă se putea ca ea, după ce acea cerere ajungea la secţia ei, să se ocupe de "dirijarea" mai departe a dosarului la completul din care a făcut ea parte sau la un alt complet unde ea putea să intervină, menţionându-i şi că aveam disponibilă pentru realizarea acestor intervenţii suma de 10.000 euro.

Judecătorul L. a fost de acord şi a afirmat că se va ocupa ea ca cererea să fie "dirijată" la un complet favorabil. Totodată, i-a pus în vedere să-i aducă cei 10.000 euro după ce respectiva cerere ajungea la secţia a II-a penală. În aceeaşi zi, O. a dus acea cerere de liberare provizorie sub control judiciar la grefierul NN., căreia i-a dat şi suma de 500 euro, pentru a "dirija" dosarul la secţia a II-a penală. Grefierul a afirmat că trebuia să aştepte vreo două zile, pentru că avea nevoie de un moment prielnic să introducă acea cerere, astfel încât aceasta să fie repartizată de calculator la secţia a II-a penală.

I-a explicat că trebuie să se strângă mai multe dosare pentru înregistrare, astfel încât, în momentul în care înregistra o parte dintre ele şi vedea unde la care secţie erau repartizate, putea să îşi dea seama unde va repartiza calculatorul următorul dosar şi în acel moment urma să introducă cererea. După câteva zile, am aflat că respectiva cerere a fost repartizată la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti şi chiar la completul judecătorului L., de la grefierul NN. Termenul de judecată era stabilit pentru o zi de joi sau vineri, în cursul lunii octombrie 2012.

Cu o zi înainte de acel termen de judecată, s-a întâlnit în sediul tribunalului bucureşti cu L. şi, în timp ce urcau împreună cu liftul, prilej cu care i-a remis suma de 10.000 euro. Era o practică să se desfăşoare asemenea lucruri în timpul deplasării cu liftul, această metodă fiind utilizată şi de grefierul V., dar şi de alte persoane. La primul termen de judecată, doamna L. a amânat cauza pentru lipsa dosarului de urmărire penală, care era la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru judecarea unui recurs.

La acea vreme s-a discutat despre primirea unui fax la Curtea de Apel Bucureşti prin care se sesiza că judecătorii instanţei de recurs ar fi primit mită pentru punerea în libertate a unor inculpaţi, incident care a determinat formularea mai multor cereri de abţinere de către judecătorii din complet şi amânarea cauzei în mod repetat. L. a stabilit un nou termen de judecată peste o săptămână, iar, între timp, s-a pronunţat şi Curtea de Apel Bucureşti în sensul respingerii recursurilor inculpaţilor, inclusiv cel formulat de LL.

Între O. şi acesta a apărut o situaţie tensionată, deoarece îi reproşa că nu este pus în libertate şi că vrea să-i restitui cei 13.000 euro, având chiar şi intenţia de a renunţa la el ca avocat. La cel de-al doilea termen din dosar, judecătorul L. a admis cererea inculpatului LL. şi a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia. Parchetul a formulat recurs împotriva acelei hotărâri şi, în timp ce aştepta să se stabilească termenul de judecată a recursului, O. a aflat de la KK., prin intermediul inculpatei M., că LL.

şi-a angajat un nou apărător, avocatul OOOOOOOO. O. a înţeles că demersurile pentru angajarea acestui avocat au fost făcute de FFFFFFFF. şi de actuala soţie a sus-numitului.

Pe fondul unei discuţii pe care a purtat-o la locul de deţinere, LL. i-a spus că avea rezolvat chiar pe două variante realizarea de intervenţii pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, care urmau să judece recursul la încheierea pronunţată de judecătorul L., astfel că a fost sigur că acea soluţie va fi menţinută de instanţa de recurs. O. l-a întrebat dacă avea nevoie să facă şi el asemenea demersuri de intervenţie pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, răspunsul dat de LL. fiind unul negativ. Acesta a menţionat că îl va anunţa dacă să se mai prezinte ca apărător la termenul de la instanţa de recurs, afirmând şi că avocatul O. nu ar fi avut nici un merit în obţinerea punerii sale în libertate şi că tot el ar fi făcut intervenţii în acest sens. La acea vreme, O. a discutat de mai multe ori cu M., fiind îngrijorat că s-a prefigurat ca LL. să fie pus efectiv în libertate, fără a se fi plătit onorariul de 24.000 euro. O. a susţinut că nici din celălalt onorariu de 40.000 euro pe care îl convenise, nu a primit nimic. Singurii bani pe care i-a primit până în acel moment au fost cei 13.000 euro din care i-au revenit doar 2.500 euro. Avocatul a discutat cu KK. numai prin intermediul inculpatei M. Avocatul a aflat de la aceasta din urmă că, de comun acord cu KK., au stabilit să îi lase ca garanţie pentru achitarea onorariului suma de 64.000 euro, un autoturism marca x ce îi aparţinea celei prim menţionate, un autoturism, care era proprietatea SC PPPPPPPP., şase ceasuri de damă, 3-4 şiraguri de mărgele albe şi negre, precum şi 4-6 inele care păreau a fi de aur.

Aceste bijuterii i-au fost aduse de M., care a precizat că venise împreună cu KK. însă aceasta a aşteptat în maşină, în faţa blocului. În aceeaşi seară, M. i-a adus şi autoturismul său, care a rămas la locuinţa avocatului O. De asemenea, a primit cheile şi actele de înmatriculare ale autoturismului care a aparţinut SC PPPPPPPP. şi l-a parcat în apropierea locuinţei KK. Ulterior, a mai fost la grefă la LL. şi, până la urmă, acesta i-a cerut să se prezinte ca apărător la instanţa de recurs, care a primit hotărârea pronunţată de judecătorul L. O. a pus concluzii la acel termen, iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a dispus respingerea recursului Parchetului, astfel că inculpatul LL. a fost pus în libertate. Acel recurs s-a judecat într-o zi de marţi şi din complet a făcut parte judecătorul LLLLL. A două zi după ce a fost pus în libertate, LL. a venit la biroul avocatului O. şi i-a spus că a dorit ca pe viitor să rămână apărător numai pentru KK. De asemenea, i-a dat asigurări că îi va plăti onorariul şi a susţinut că pentru punerea sa în libertate intervenţiile pe lângă judecători, atât la fond, cât şi la recurs, au fost întreprinse de alţi avocaţi. fără a menţiona în concret un nume. Până la sfârşitul anului 2012, întrucât KK. a susţinut că societatea de leasing ridicase de pe stradă autoturismul pe care i-l lăsase ca garanţie, întrucât nu achitase ratele de leasing, i-a trimis prin M. talonul şi cheia acelei maşini. Totodată, deoarece şi aceasta din urmă i-a relatat că a avut discuţii cu soţul ei din cauza autoturismului pe care i-l lăsase ca garanţie, i-a restituit şi acesteia autoturismul, precum şi cheile şi talonul.

După ce s-a stabilit termenul de recurs la Curtea de Apel Bucureşti, pentru judecarea căii de atac declarată de Parchet împotriva încheierii pronunţate de L. în dosarul având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului LL., O. i-a spus inculpatei M. că din completul de recurs a făcut parte LLLLL., despre care a ştiut că are un grad de rudenie sau afinitate cu L. Până la sfârşitul anului 2012, a primit de la KK. suma de 9.000 euro, într-un plic, iar, ulterior, a primit, în mod repetat, alte sume de la aceasta, în contul onorariului de 64.000 euro care i se cuvenea, astfel că, în total a primit de la sus-numită 19.000 euro şi 10.000 USD, aşa cum a scris şi pe bucata de hârtie pe care i-a înmânat-o acesteia, în împrejurările realizării infracţiunii flagrante.

O. a fost la grefă cu GGGGGGGG., doar la începutul cercetărilor din respectivul dosar şi pe timpul cât, atât el, cât şi LL. s-au aflat în arestul secţiei 19 Poliţie. După ce LL. a fost pus în libertate, nu a mai vorbit vreodată la arest cu GGGGGGGG. Acesta a fost pus de altfel în libertate pe la sfârşitul anului 2012, începutul anului 2013. În cursul lunii februarie 2013, O. a avut o discuţie cu GGGGGGGG. privitoare la onorariul de 24.000 euro pe care i-l datora, iar acesta a afirmat că LL. a susţinut faţă de el că i-ar fi plătit acei bani.

A avut ulterior o altă discuţie pe acelaşi subiect cu LL., care a susţinut că GGGGGGGG. nu a ştiut ce vorbeşte, pentru că nu îşi revenise încă după starea de arest preventiv. În perioada următoare, O. a insistat faţă de KK. şi LL., atât în mod direct, cât şi prin intermediul inculpatei M. ca cei doi prim menţionaţi să vină la biroul său şi să îi aducă banii de onorariu, precum şi să încheie un contract de asistenţă juridică pentru diferenţa de onorariu de 40.000 euro, însă demersurile sale au rămas fără rezultat, întrucât cei doi au refuzat să mai intre în legătură cu el.

În cursul lunii martie 2013, M. i-a adus la cunoştinţă că a fost contactată de KK. şi că aceasta a afirmat că avea disponibilă suma de 5.000 euro de la GGGGGGGG., fiind dispusă să-i dea acei bani, pentru a-şi recupera bijuteriile. I-a cerut inculpatei M. să transmită că era de acord să restituie bijuteriile, în schimbul sumei de 5.000 euro, însă a pus şi condiţia ca KK. să vină la biroul său însoţită de LL. sau de GGGGGGGG. pentru a încheia contractul de asistenţă juridică. În acel context, M. a afirmat că, în opinia sa, KK. ar fi putut să procure o sumă mai mare de bani decât cei 5.000 euro pentru a-şi recupera bijuteriile de la O.

şi, totodată, a adăugat că ar vrea să îi revină şi ei 5.000 euro, pentru munca de intermediar pe care o făcuse. Ca atare, i-a cerut să fie de acord ca ea să îi solicite KK. o sumă mai mare de bani pentru a-i restitui bijuteriile, astfel că O. i-a spus inculpatei M. să îi ceară, în acest scop, sus-numitei suma de 20.000 euro, din care intermediarei urma să îi revină 5.000 euro. După o perioadă de timp, O. s-a întâlnit cu KK., de la care a primit suma de 15.000 euro, context în care i-a precizat că M. a primit două dintre ceasurile ei pe care urma să i le restituie după ce a primit de la ea încă 5.000 euro.

Tot atunci i-a restituit KK. o parte din bijuterii, iar imediat după aceea a fost oprit de procurori şi s-a realizat constatarea infracţiunii flagrante. În aceleaşi împrejurări i-a înmânat denunţătoarei o bucată de hârtie pe care s-a consemnat totalul sumelor de bani pe care le-a primit de la ea cu titlu de onorariu.

Fapta de corupţie săvârşită de către inculpatul O., în legătură cu punerea în libertate a inculpatului JJ., în Dosarul nr. x/2012. Prin contractul de asistenţă juridică seria x din data de 13 ianuarie 2012, încheiat între cabinetul de avocat "DDDDDDDD." şi JJ., avocatul O. s-a obligat să asigure asistenţă juridică şi reprezentare în Dosarul nr. x/2012, onorariul fiind stabilit la 6.000 RON.

În baza împuternicirii avocaţiale seria x din 27 ianuarie 2012, avocatul O. a formulat, în calitate de apărător ales la inculpatului JJ., o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, înregistrată la 27 ianuarie 2012 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, cu nr. x/2012. La data de 31 ianuarie 2012, instanţa de fond (completul format din judecătorul YYYYYYYY.) a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul JJ. Împotriva acestei soluţii a declarat recurs inculpatul JJ., prin avocatul O., la data de 01 februarie 2012. Prin decizia penală nr. 277/08 februarie 2012 (miercuri), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală (completul format din judecătorii MMMMM., TTTTTTT. şi VVVVV.) a admis recursul declarat de inculpatul JJ., a casat încheierea de şedinţă criticată şi a dispus liberarea provizorie sub control judiciar. Din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că, în perioada decembrie 2011 - februarie 2012, inculpatul O., acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- la care a aderat anterior, a pretins şi primit suma de 25.000 euro de la M., lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală învestiţi să judece Dosarul nr. x/2012, având ca obiect recursul formulat de inculpatul JJ. împotriva încheierii de şedinţă din 13 ianuarie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru a-i determina pe respectivii magistraţi să pronunţe o hotărâre favorabilă, de punere în libertate, a inculpatului anterior menţionat.

Împrejurările de fapt, astfel cum acestea au fost prezentate în cele care preced, au rezultat din coroborarea declaraţiilor martorilor denunţători JJ. şi M., ale martorilor HHHHHHHH., IIIIIIII. şi KKKKKKKK., cu înregistrările telefonice şi purtate în mediul ambiental, administrate ca mijloace de probă, cu înscrisurile aflate la Dosarul nr. x/2012 soluţionat, pe fond, de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală şi, în recurs, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Din denunţul formulat de M., precum şi declaraţiile date de către aceasta, în calitate de martor, a reieşit că, la începutul lunii decembrie 2011, fratele său JJ. a fost reţinut de D.I.I.C.O.T. într-un dosar privind falsificarea instrumentelor de plată electronice. Imediat după aceea, fratele său a fost arestat preventiv. Martora denunţătoare a aflat despre aceste împrejurări din ştirile care au fost prezentate la televizor, chiar în ziua în care acesta a fost condus la D.I.I.C.O.T. pentru a i se prezenta învinuirea. Iniţial, l-a angajat ca apărător pentru JJ. pe avocatul ZZZZZZZZ., care îi era prieten de familie şi care i-a asigurat asistenţa juridică la reţinere şi apoi la arestarea preventivă. Ulterior, avocatul ZZZZZZZZ. i-a spus că dosarul în care a fost cercetat fratele său a fost foarte complicat pentru el, susţinând şi că nu ar putea să asigure o apărarea eficientă în acea cauză, pentru că nu ar fi putut să fie obiectiv, prin prisma relaţiilor de prietenie existente între ei. Din acest motiv, ZZZZZZZZ. a refuzat să asigure asistenţa juridică în continuare pentru JJ. În perioada următoare, de circa două săptămâni, martora a angajat pentru fratele său un alt apărător, al cărui nume nu l-a reţinut. Ulterior, a fost contactată telefonic de către fratele său din locul de deţinere şi acesta i-a transmis că vrea să facă demersuri pentru a-l angaja pe avocatul O., ca apărător.

I-a explicat că a auzit din arest că O. era avocat bun şi că poate să rezolve cu judecătorii. Martora a căutat pe internet şi a găsit datele de contact ale avocatului O., după care l-a contactat telefonic şi s-a întâlnit apoi cu el la biroul său de avocatură, situat în spatele magazinului Unirea, în apropierea Tribunalului Bucureşti. La acea primă întâlnire, M. i-a relatat lui O. situaţia fratelui său, în dosarul în care a fost cercetat în stare de arest preventiv. Pe fondul acelei întâlniri, O. a afirmat că are posibilitatea să intervină pe lângă judecători (nu a menţionat vreun nume de magistrat şi nici o anumită instanţă de judecată) şi să obţină în acest mod punerea în libertate a inculpatului JJ., în schimbul unei sume de bani pe care martora trebuia să i-o dea şi care urma să ajungă prin intermediul său ca mită la judecătorii pe lângă care a susţinut că va interveni. În acel context, nu i-a specificat ce sumă de bani ar fi trebuit să-i dea ca mită, dar a menţionat că îi va comunica ulterior acest lucru.

De asemenea, O. i-a spus că va formula o cerere de liberare provizorie sub control judiciar pentru fratele său şi că, pe fondul judecării acelei cereri, va face şi intervenţiile pe lângă judecători, pentru obţinerea punerii în libertate a acestuia. În acea perioadă, M. a avut mai multe întâlniri cu O., la biroul acestuia de avocatură, fără ca vreodată să mai fie de faţă altă persoană. În contextul uneia dintre întâlniri, O. a afirmat că nu avea rost să facă intervenţii pe lângă judecătorii de la Tribunalul Bucureşti, unde urma să se judece cerere de liberare provizorie a fratelui său, argumentând că soluţia de la acea instanţă nu a fost definitivă şi se ajungea în recurs, astfel că a menţionat că va face intervenţii pe lângă judecătorii care urmau să judece recursul, pentru că hotărârea pe care o pronunţau acei judecători era definitivă.

De asemenea, O. a afirmat că o va anunţa cu câteva zile înainte de termenul la care se va judeca recursul la cererea de liberarea provizorie sub control judiciar a fratelui său şi că atunci îi va spune ce sumă de bani trebuia să îi dea ca mită pentru judecători, iar denunţătoarea trebuia să îi aducă imediat acea sumă de bani. A înţeles de la O. că recursul la acea cerere urma să se judece la Curtea de Apel Bucureşti şi, prin urmare, el a susţinut că intervine pe lângă judecătorii de la această instanţă. Martora a reţinut că în acea perioadă O. a formulat, în calitate de apărător ales al inculpatului JJ., o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, care s-a judecat pe fond la Tribunalul Bucureşti.

M. a fost prezentă la acel termen de judecată în sala de şedinţă şi a văzut că cererea a fost susţinută în faţa judecătorului de către avocatul O., fiind însă respinsă de Tribunalul Bucureşti. Ulterior, imediat după ce O. a declarat recurs, într-o zi de vineri, O. a chemat-o la biroul său de avocatură şi i-a spus că trebuia să-i aducă în ziua următoare suma de 25.000 euro, care reprezenta mita pentru judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti pe lângă care el a susţinut că intervenise, pentru punerea în libertate a fratelui său.

Întrucât ziua următoare era sâmbătă, deşi M. a vorbit cu prietena ei, HHHHHHHH. să o împrumute cu suma de 30.000 euro sau 34.000 euro, aceasta nu a putut să scoată banii de la bancă. Din acest motiv, a obţinut banii cu împrumut de la HHHHHHHH. abia în ziua de luni care a urmat, banii fiind transferaţi de sus-numită în contul soţului denunţătoarei, IIIIIIII. Acesta a scos în numerar banii şi i i-a dat soţiei sale, după care, în aceeaşi zi de luni, s-a întâlnit cu O. la biroul său de avocatură şi i-a dat suma de 25.000 euro, care a reprezentat mita pentru judecători, fără a mai fi vreo altă persoană de faţă, aproximativ la sfârşitul lunii ianuarie 2012 sau începutul lunii februarie 2012.

Martora a reţinut că a fost stabilit termen pentru judecarea recursului în ziua de marţi sau miercuri care urma. O. i-a cerut să nu vină la instanţa de recurs în sala de şedinţă, însă nu i-a explicat această solicitare şi a afirmat doar că aşa era bine să procedeze. De asemenea, O. a afirmat că făcuse deja intervenţiile pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti care urmau să judece recursul privind cererea de liberare provizorie sub control judiciar, astfel că a fost sigur faptul că fratele său va fi pus în libertate la acel termen.

Totodată, O. i-a cerut să nu îl mai caute şi nici măcar să nu încerce să îl mai contacteze telefonic în ziua în care s-a judecat recursul, însă nu a justificat de ce i-a cerut acest lucru. M. nu a ţinut cont de această solicitare şi a vorbit la telefon cu O. în ziua în care s-a judecat recursul. Separat de cei 25.000 euro, pentru care nu s-a pus problema să primească vreo chitanţă sau alt document justificativ, M. i-a dat avocatului O., încă din primele zile în care l-a angajat ca apărător pentru fratele său, suma de 4.000 RON, ca onorariu de avocat, pentru care a primit o chitanţă.

La termenul la care s-a judecat recursul la Curtea de Apel Bucureşti, JJ. a fost pus în libertate. În respectiva zi, martora s-a deplasat la locul de deţinere să îl aştepte pe fratele său, însă nu l-a găsit acolo, motiv pentru care l-a contactat telefonic pe O. şi s-a întâlnit cu acesta, continuând împreună demersurile de a-l găsi pe JJ. Şi în acele împrejurări, O. i-a confirmat că făcuse intervenţii pe lângă judecătorii care judecaseră recursul şi că datorită acelor intervenţii fratele său a fost pus în libertate, însă nu i-a dat alte detalii cu privire la modalitatea în care realizase intervenţiile sau în legătură cu numele persoanelor pe lângă care intervenise.

La rândul său, JJ. a arătat că la data de 14 decembrie 2011 a fost reţinut într-un dosar instrumentat de către D.I.I.C.O.T., pentru săvârşirea infracţiunii de falsificarea instrumentelor de plată electronice. Iniţial, l-a avut ca apărător pe un avocat al cărui nume nu l-a reţinut, care a fost angajat de către sora sa, M. După ce a fost arestat preventiv, a discutat cu diferite persoane de la locul de deţinere şi a aflat de la acestea că avocatul O. a avut posibilitatea să intervină pe lângă judecători, pentru a obţine punerea în libertate a celor care au fost cercetaţi în stare de arest preventiv.

S-a gândit că O. ar fi putut să facă acelaşi gen de intervenţii pentru a obţine şi punerea sa în libertate, astfel că a rugat-o pe sora sa să îl contacteze. Ulterior, a aflat de la M. că a reuşit să vorbească cu avocatul O. şi acesta a confirmat că a putut interveni pe lângă judecători pentru a obţine punerea în libertate a denunţătorului. JJ. a declarat că a fost interesat la acea vreme să îl angajeze pe O. numai prin prisma potenţialului acestuia de a interveni pe lângă judecători şi nu pentru capacitatea sa profesională.

Ulterior, O. a venit ca apărător şi la locul de deţinere, ocazie cu care i-a scris pe o bucată de hârtie suma de bani pe care trebuia să i-o dea sora sa ca mită pentru judecătorii pe lângă care el urma să intervină şi denunţătorul a declarat că a fost vorba despre suma de 25.000 euro. După această întâlnire cu avocatul, a aflat de la sora sa că O. urma să intervină pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, cu ocazia judecării recursului la cererea de liberare provizorie sub control judiciar. O. a formulat în numele denunţătorului respectiva cerere şi tot el a susţinut-o ca apărător la Tribunalul Bucureşti, care a respins acea cerere.

Denunţătorul, personal sau prin avocatul O., a declarat recurs împotriva acelei hotărâri, iar recursul s-a judecat la Curtea de Apel Bucureşti, pe la începutul lunii februarie 2012. La acel termen de la Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus punerea sa în libertate, după ce avocatul O. a susţinut recursul în instanţă, ca apărător al său. Anterior datei la care s-a judecat acel recurs, M. i-a relatat denunţătorului că i-a dat avocatului O. suma de 25.000 euro pe care acesta o ceruse ca mită pentru judecătorii pe lângă care intervenea.

Tot de la sora sa a aflat că, separat de această sumă de bani, i-a mai dat lui O., o sumă de aproximativ 4.000 euro sau RON, cu titlu de onorariu de avocat. A aflat că sora sa a împrumutat cei 25.000 euro pe care i-a dat lui O., ca mită pentru judecători, de la o prietenă de-a sa, pe nume HHHHHHHH. Denunţătorul a avut convingerea că judecătorii Curţii de Apel Bucureşti au dispus punerea sa în libertate ca urmare a intervenţiilor făcute de avocatul O. Martora KK. a declarat că, fiind prietenă cu M., aceasta i-a mărturisit că avocatul O. are posibilitatea să intervină pe lângă judecători şi că a făcut astfel de demersuri şi în cazul dosarului pe care l-a avut fratele sus-numitei, obţinând pentru acesta punerea în libertate.

Ulterior, O. i-a confirmat martorei că prin intervenţii pe lângă judecători şi prin mită obţinuse punerea în libertate a lui JJ., fratele numitei M. La rândul său, martorul LL. a susţinut că, în contextul în care s-au făcut demersuri pentru punerea sa în libertate, din starea de arest preventiv, a aflat, atât de la KK., cât şi de la O., că acesta din urmă a obţinut punerea în libertate a fratelui numitei M., prin darea unei mite de 25.000 euro la un judecător. Din declaraţia martorei KKKKKKKK. a reieşit că, fiind prietenă de aproximativ 10 ani cu M., la sfârşitul anului 2011, a aflat că fratele acesteia, respectiv, JJ., a fost arestat preventiv într-un dosar în care a fost cercetat pentru folosirea frauduloasă de carduri.

M. a discutat cu martora, fiind preocupată să angajeze un apărător pentru fratele său. I-a recomandat să apeleze la avocatul AAAAAAAAA., pe care martora îl cunoştea, iar M. a fost de acord şi l-a angajat ca apărător pentru fratele său. După ceva vreme, M. şi fratele său au renunţat la serviciile acelui avocat. Ulterior, M. i-a spus că a apelat la avocatul O. La un moment dat, nu a putut să aproximeze după cât timp, în timp ce O. a fost apărătorul lui JJ., acesta din urmă a fost pus în libertate, la câteva luni de la arestarea preventivă.

Din relatările prietenei sale, M., martora a aflat că aceasta a fost foarte mulţumită de prestaţia ca avocat a lui O.

Martora a reţinut că, în acea perioadă, M. a fost foarte preocupată să facă rost de bani pentru a plăti prestaţia avocatului O.

Fiind audiat, martorul IIIIIIII. a declarat că, la sfârşitul anului 2011, JJ., fratele soţiei sale (în fapt), M., a fost reţinut şi, apoi, arestat preventiv într-un dosar instrumentat de D.I.I.C.O.T., pentru infracţiuni de contrafacere a instrumentelor de plată bancare. Soţia sa, M., s-a ocupat să angajeze un avocat ca apărător pentru JJ. Martorul a aflat că M. l-a angajat ca apărător pentru fratele ei, iniţial, pe avocatul ZZZZZZZZ., care a fost prieten de familie cu ei, iar, apoi, a angajat un alt avocat al cărei nume nu l-a reţinut. După o vreme, JJ. i-a solicitat soţiei sale să ia legătura cu avocatul O. pentru a-i asigura asistenţa juridică. Martorul a înţeles că JJ. a formulat această solicitare pentru că aflase în arest că O. era eficient în obţinerea punerii în libertate a persoanelor cercetate penal. Ulterior, a aflat că eficienţa avocatului O. consta în aceea că avea posibilitatea să intervină pe lângă anumiţi judecători, pentru a obţine punerea în libertate a unor persoane. Martorul a reţinut că, în acele împrejurări, soţia sa i-a spus anumite chestiuni pe care IIIIIIII. le-am legat în timp, în funcţie şi de evenimentele care au urmat.

Astfel, pentru martor a devenit o certitudine faptul că O. a susţinut faţă de soţia sa că putea să intervină pe lângă judecători pentru a obţine punerea în libertate a lui JJ. şi că, în schimb, a cerut o sumă de bani despre care a menţionat că reprezenta mita care trebuia să ajungă prin intermediul său la judecătorii pe lângă care intervenea. Nu a cunoscut cuantumul sumei de bani care a fost cerută de O. ca mită, însă a reţinut că s-a pus problema ca pe lângă acea sumă de bani soţia sa să îi dea acestuia, separat, o altă sumă de bani, ca onorariu de avocat, dar nu a ştiut nici cuantumul acestui onorariu. Martorul a aflat că, în total, adică atât mita pentru judecători, cât şi onorariul de avocat, a fost în valoare de aproximativ 25.000 euro. Pentru a procura aceşti bani, soţia sa a împrumutat de la HHHHHHHH. suma de 30.000 euro, în echivalent în RON, pe care aceasta i-a virat în contul martorului de la BBBBBBBBB. A retras în numerar acea sumă de bani, din care ulterior a schimbat echivalentul a 25.000 euro, pe care i-a dat soţiei sale, pentru a-i remite mai departe avocatului O. Din câte a aflat, soţia sa a dat respectiva sumă de bani lui O. Ulterior acestor demersuri, JJ. a fost pus în libertate. Martora HHHHHHHH. a declarat că, în luna decembrie 2011, JJ., fratele naşei de botez al fiului martorei, M., a fost arestat preventiv într-un dosar instrumentat de D.I.I.C.O.T., pentru infracţiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronice. Pe la începutul anului 2012, M. i-a cerut martorei să o împrumute cu douăzeci şi ceva de mii de euro (nu şi-a mai amintit exact cuantumul). I-a spus că avea nevoie de acei bani pentru a plăti onorariul avocatului pe care îl angajase pentru fratele său. Nu i-a spus numele respectivului avocat, însă martora a reţinut că înainte de a-i cere cu împrumut acea sumă de bani avusese un alt avocat pentru fratele său. Au stabilit cu M. să îi restituie banii împrumutaţi până la sfârşitul lunii aprilie 2012. HHHHHHHH. a transferat respectiva sumă de bani, în monedă RON, din contul său de la CCCCCCCCC. într-un cont al lui IIIIIIII., concubinul numitei M. A aflat ulterior de la M. că IIIIIIII. şi-a oprit o parte din banii transferaţi de martoră pentru a-şi plăti o rată la bancă, însă a aflat ce sumă de bani a reprezentat acea rată.

M. nu i-a restituit integral acel împrumut de bani, fiind datoare cu suma de 12.500 euro. Cu prilejul întâlnirilor care au avut loc în luna martie 2013, între martora denunţătoare KK. şi M., aceasta din urmă a rememorat perioada în care avocatul O. a fost apărătorul fratelui său, JJ. Astfel, din convorbirea purtată în mediul ambiental, la data de 19 martie 2013, între M. şi denunţătoarea KK., înregistrată audio - video, a reieşit că, în contextul în care s-a discutat despre faptul că avocatul O. a pretins, în mod mincinos, că a dat sume de bani judecătorilor, în vederea pronunţării unor soluţii favorabile inculpaţilor TT. şi LL., într-un cuantum mai mare decât cel real, M. a presupus că acesta a procedat la fel şi în cazul fratelui ei. Deşi M. i-a remis avocatului O. suma de 25.000 euro, aceasta a bănuit că la judecători a ajuns o sumă de bani mai mică:

"Da’ cine dracu’ ştie ce e acolo? Că frate-meu zice că el mai mult de cinşpe-două zeci ..." .

Ulterior, la data de 20 martie 2013, M. a reluat subiectul:

"Mamă, e distrus AAAAAAAAAAAAA.!... A ştiut de când s-a apucat de d-astea că la un moment dat se înfundă, nu?... Dacă nu te mai opreşti! Şi frati-miu i-a zis atunci când s-au certat «Bă, te leagă cât de curând! Să vezi tu de nu te leagă! Ţipi prin cafenele la lume: Dacă aveţi probleme, veniţi la mine că vă scot eu!"... ştia nişte chestii, eu de un’ să ştiu? Ce, eu stau prin cafenele pe unde umblă infractorii ca să aud chestii de astea? Şi când s-a întâmplat m-a sunat frate-meu: «Ei, ce ţi-am zis eu?»".

Cu privire la această învinuire, inculpatul O. şi-a exercitat dreptul de a nu da declaraţii pe parcursul urmăririi penale, însă, cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, a susţinut că, pe la jumătatea lunii ianuarie 2012, a fost contactat telefonic de avocatul ZZZZZZZZ. care l-a întrebat dacă îl poate primi cu o clienta de-a sa la biroul său de avocatură. În aceeaşi zi sau dacă în ziua următoare la biroul său a venit ZZZZZZZZ. cu M., pe care a cunoscut-o în acele împrejurări. Amândoi i-au relatat că fratele sus-numitei, respectiv JJ., a fost arestat preventiv de o lună sau de două luni într-un dosar instrumentat de D.I.I.C.O.T. - Structura centrală, fiind acuzat de deţinere de droguri, fără să fie vorba de droguri de mare risc.

Mai era acuzat de deţinerea de instrumente frauduloase pentru tranzacţiile la bancomate şi de constituire a unui grup infracţional organizat-. Inculpatul îl cunoştea pe avocatul ZZZZZZZZ. de 5 - 6 ani şi acesta îl mai contactase anterior de 2-3 ori pentru a-i aduce clienţi. Avocatul ZZZZZZZZ. i-a recomandat pe fraţii ... ca fiind prietenii săi de familie, astfel că i-a cerut să intre ca apărător în acel dosar şi să îi ajute. O. a afirmat că trebuia mai întâi să studieze dosarul, sens în care i-a solicitat denunţătoarei M. un onorariu de 4.000 RON, pentru care au încheiat contract de asistenţă juridică, plata fiind făcută pe loc, ocazie cu care i-a eliberat şi chitanţă.

I-a pus în vedere că după ce studia dosarul era posibil să îi ceară o suplimentare a onorariului. Avocatul ZZZZZZZZ. a asistat la întreaga discuţie şi l-a asigurat că M. îşi va îndeplini obligaţia de plată a diferenţei de onorariu, dacă era cazul. În perioada care a urmat, fiind vorba de câteva zile, O. s-a deplasat la Arestul secţiei 13 Poliţie, undea fost deţinut JJ. Acesta a susţinut că se considera nevinovat de toate faptele de care era acuzat. Pentru că îşi exercitase dreptul de a nu da declaraţie în acel dosar, O. l-a sfătuit să dea totuşi o declaraţie procurorului.

După alte câteva zile, a formulat o cerere la procurorul de caz pentru audierea sus-numitului. Când s-au întâlnit la grefă, JJ. a afirmat că va renunţa la ceilalţi apărători pe care îi angajase. O. i-a spus acestuia că a existat şansa să fie pus în libertate, dar numai după ce mai trecea o perioadă de timp. După ce a studiat dosarul şi a constatat că participaţia penală a inculpatului JJ. a fost diminuată în raport cu cea a celorlalţi inculpaţi, O. a chemat-o la biroul său pe M., ocazie cu care i-a spus că părerea sa a fost că exista posibilitatea de punere în libertate a fratelui acesteia, dar numai după ce mai trecea o perioadă de timp.

Totodată, i-a cerut o diferenţă de onorariu de 15.000 euro, iar ea a afirmat că nu a avut disponibilă o asemenea sumă, însă va face tot ce îi era în putinţă să îi aducă banii în câteva zile. După 2-3 zile, M. a revenit la biroul său şi, fiind singură, i-a dat cei 15.000 euro. O. nu i-a eliberat chitanţă pentru acei bani, dar i-a dat o copie a unei anexe la contractul de asistenţă juridică încheiat iniţial. M. l-a rugat să susţină faţă de fratele său că ar fi primit suma de 25.000 euro, motivând că a dorit să îl oblige moral pe fratele său să-i fie recunoscător, întrucât acesta fusese arestat şi în alte dăţi iar ea plătise avocaţii din banii personali.

O. a fost, în principiu, de acord, dar i-a atras atenţia că nu dorea să aibă probleme, în sensul că JJ. să-i reproşeze ulterior că i-a achitat un onorariu atât de mare. Ulterior, O. a formulat la Tribunalul Bucureşti o cerere de liberare provizorie sub control judiciar în numele inculpatului JJ., iar instanţa a respins-o. În urma declarării recursului împotriva acelei hotărâri, Curtea de Apel Bucureşti a dispus punerea în libertate a inculpatului. O. a susţinut că ulterior acestor evenimente a intervenit o stare de duşmănie între el şi JJ. din cauza faptului că, pe de o parte, nu a dorit să contribuie la constatarea unei infracţiuni flagrante, sesizate de JJ., şi, pe de altă parte, de faptul că acesta i-a reproşat că nu i-a dat şi lui LLLLLL. o parte din banii primiţi, cu titlu de mită, de la TT.

Fapta de corupţie săvârşită de către inculpatul O., în legătură cu punerea în libertate a inculpatului QQQ. în Dosarul penal nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov:

Prin contractul de asistenţă juridică seria x din data de 29 octombrie 2012, încheiat între cabinetul de avocat "DDDDDDDD." şi Y., avocatul O. s-a obligat să asigure asistenţă juridică şi reprezentare (fără a se preciza numărul de dosar sau instanţa de judecată ori Parchetul), onorariul fiind stabilit la 20.000 RON. În baza împuternicirilor avocaţiale seria x din 30 octombrie 2012, seria x din 19 noiembrie 2012, seria x din 3 decembrie 2012, x/2012, avocatul O. l-a asistat, în calitate de apărător ales pe inculpatul QQQ., în mai multe dosare care au avut ca obiect cereri de liberare provizorie sub control judiciar, după cum urmează:

- Dosarul nr. x/2012, înregistrat la Tribunalul Ilfov la data de 31 octombrie 2012, în care a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar la data de 1 noiembrie 2012; la data de 08 noiembrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat;

- Dosarul nr. x/2012, înregistrat la Tribunalul Ilfov la data de 7 noiembrie 2012, în care a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar la data de 19 noiembrie 2012; la data de 23 noiembrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat;

- Dosarul nr. x/2012, înregistrat la Tribunalul Ilfov la data de 3 decembrie 2012, în care a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar la data de 5 decembrie 2012; la data de 18 decembrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat;

- Dosarul nr. x/2013, înregistrat la Tribunalul Ilfov la data de 10 ianuarie 2012, în care a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar la data de 11 ianuarie 2013; la data de 18 ianuarie 2013 Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză, a rezultat că, în perioada octombrie 2012 - februarie 2013, inculpata L., acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- pe care l-a constituit a pretins, prin intermediul inculpatului O. şi al inculpatei S., o sumă de bani neparticularizată, în schimbul influenţei pe care a pretins că o are asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti pentru obţinerea unei hotărâri de punere în libertate a inculpatului QQQ., arestat în baza Mandatului de arestare preventivă nr. x din 23 octombrie 2012 emis de Tribunalul Ilfov, secţia penală (potrivit conivenţei existente în cadrul grupării infracţionale, particularizarea sumei de bani care trebuia dată, pentru realizarea traficului de influenţă, se realiza în momentul în care dosarul pentru care se intervenea ajungea prin "dirijare" la completul de judecată asupra căruia L. lăsa să se creadă că are influenţă).

În temeiul conivenţei infracţionale cu inculpata L., avocatul O. a primit de la martora denunţătoare Y. suma de 100.000 RON pe care a susţinut că o va remite judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti. Avocatul a primit şi un onorariu în cuantum de 27.500 RON.

La datele de 18 ianuarie 2013 şi 20 ianuarie 2013, cu prilejul discuţiilor purtate în mediul ambiental cu O. şi S., L. a susţinut că intervenţia pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea eliberării inculpatului QQQ. din starea de arest preventiv, nu ar fi reuşit din cauza faptului că acesta a fost arestat în două cauze penale distincte.

Ulterior, la data de 19 februarie 2013, inculpaţii O. şi S. i-au restituit martorei denunţătoare Y. suma de 100.000 RON.

Potrivit Contractului de asistenţă juridică seria x din data de 29 octombrie 2012, încheiat între O. şi Y., onorariul pentru serviciile prestate în calitate de apărător ales al inculpatului QQQ. a fost stabilit la 20.000 RON. Împrejurările de fapt, astfel cum acestea au fost prezentate în cele care preced, au rezultat din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor O. şi S., ale martorilor denunţători QQQ., Y. şi DDDDDDDDD., ale martorului cu identitate protejată EEEEEEEEE., cu înregistrările telefonice şi purtate în mediul ambiental, administrate ca mijloace de probă, cu înscrisurile ridicate de la Cabinetul de avocat DDDDDDDD. şi cu verificările efectuate în evidenţa ECRIS.

Din denunţul formulat de Y., soţia (în fapt) martorului denunţător QQQ., precum şi declaraţiile date de către aceasta, în calitate de martor, a reieşit că soţul acesteia a fost arestat preventiv în toamna anului 2012 de Tribunalul Ilfov. După aproximativ 2 săptămâni de la data la care QQQ. a fost arestat preventiv a intrat în legătură cu avocatul O., întâlnindu-se prima dată cu acesta în sediul Tribunalului Bucureşti. Cu prilejul acelei prime discuţii, O. a afirmat că trebuia să vadă dosarul penal în care a fost cercetat QQQ., urmând să stabilească după aceea o nouă întâlnire cu denunţătoarea.

Y. i-a dat numărul său de telefon mobil şi, după 2 - 3 zile, a fost contactată telefonic de avocatul O., care a invitat-o la biroul lui, situat în zona Piaţa Unirii. Martora s-a deplasat la biroul avocatului O., împreună cu şoferul său, DDDDDDDDD. Acesta din urmă a asistat la discuţia pe care Y. a purtat-o cu O., fiind toţi trei în aceeaşi încăpere. Avocatul O. a văzut dosarul penal în care QQQ. a fost arestat preventiv de Tribunalul Ilfov şi i-a spus că "este bine" şi că, dacă are răbdare, într-o lună-două acesta va fi eliberat.

În urma discuţiilor purtate cu O., acesta i-a stabilit un onorariu de 275 milioane ROL, adică 27.500 RON, spunând că aceştia sunt banii care i se cuvin pentru serviciile lui de avocat. Martora a încercat să negocieze dar avocatul nu a dorit să reducă onorariul fixat, situaţie în care Y. i-a achitat pe loc suma de 27.500 RON, în prezenţa lui DDDDDDDDD. Cu acelaşi prilej, în biroul avocatului O., a semnat nişte documente şi a primit o chitanţă numai pentru suma de 2.000 RON. Y. a pierdut însă acea chitanţă astfel încât, după 2 - 3 săptămâni, nu a putut da curs solicitării avocatului, de a i se restitui chitanţa.

O. a susţinut că a avut nevoie de chitanţă pentru a efectua o corectură în cuprinsul acesteia. În cadrul aceleiaşi întâlniri, de la biroul avocatului O., acesta a pretins şi suma de 100.000 RON, din care a precizat că lui "nu-i rămâne nimic", dându-i de înţeles că o dă altcuiva, fără a preciza numele persoanei căreia urma să-i dea acea sumă de bani. Totodată, avocatul i-a dat de înţeles că are relaţii la Curtea de Apel Bucureşti, spunându-i că "dacă cade la secţia I penală", se rezolvă, în sensul că, dacă dosarul a nimerit la completul la care el avea relaţii, QQQ. va fi pus în libertate.

Y. i-a explicat avocatului O. că nu a putut să-i dea acea sumă de 100.000 RON a doua sau a treia zi, aşa cum i se solicita, rugându-l să-i lase măcar o săptămână, pentru a obţine banii. După aproximativ o săptămână, când a procurat suma de 100.000 RON, fără vreun telefon în prealabil, martora s-a deplasat direct la biroul avocatului O., împreună cu şoferul său, DDDDDDDDD., pentru a-i da banii pe care i-i ceruse. Avocatul O. i-a spus să-l sune totuşi în prealabil, fără să vorbească prin telefon de bani, i-a indicat să-i spună doar că trebuie să se întâlnească undeva, la o cafea.

Martora însă nu l-a sunat şi s-a dus direct la birou. Deoarece O. nu s-a aflat la birou (a aflat aceasta de la persoana care era de pază în holul blocului), martora şi DDDDDDDDD. au aşteptat în autoturism până la venirea avocatului. După aproximativ o oră şi jumătate, a sosit şi avocatul O., Y. şi DDDDDDDDD. au mers împreună cu el în birou, unde i-a dat suma de 100.000 RON. Avocatul nu a numărat banii şi i-a spus că are încredere şi, oricum, s-a văzut că a fost vorba de acea sumă de bani, pentru că erau numai bancnote de 100 RON, fiind legate în zece pachete, de câte 10.000 RON. Avocatul a luat banii şi i-a pus într-o geantă de lângă biroul său. Martora l-a întrebat ce se va întâmpla în continuare, situaţie în care avocatul i-a spus să stea liniştită, că se va mai judeca de vreo două-trei ori sau poate chiar o singură dată şi, dacă "cade unde trebuie", QQQ. va fi liber. I-a explicat că instanţa de judecată la care se aştepta să fie pus în libertate QQQ. era Curtea de Apel Bucureşti şi nu Tribunalul Ilfov.

Martora a reţinut că O. a precizat în acele împrejurări că la Tribunalul Ilfov nu poate să-l pună în libertate pe QQQ. Ulterior, Y. a fost la vizită la soţul său în arest şi i-a relatat discuţiile cu avocatul O., spunându-i şi despre faptul că a dat sumele de 27.500 RON şi 100.000 RON.

Cu prilejul vizitelor următoare, a aflat de la QQQ. că l-a vizitat şi avocatul O. care îi promisese că va fi pus liber şi că trebuie să stea liniştit şi să o liniştească şi pe soţia sa. După ce s-a judecat recursul la prelungirea arestării preventive a soţului său, QQQ., şi Curtea de Apel Bucureşti a respins recursul ca nefondat, martora a luat legătura telefonic cu avocatul O. şi l-a anunţat că vine la el la birou. Şi de această dată s-a deplasat cu autoturismul condus de DDDDDDDDD., însă nu a reţinut dacă acesta din urmă a urcat în birou sau a rămas în maşină.

Y. a fost supărată şi i-a cerut avocatului să-i dea banii înapoi. I-a cerut înapoi suma de 100.000 RON şi a vrut să-i restituie şi o parte din onorariul de 27.500 RON. Avocatul a fost de acord să-i restituie doar suma de 100.000 RON, însă din onorariu nu a mai vrut să-i restituie nimic, spunând că este munca lui. Martora i-a reproşat că nu prea a muncit, pentru că nici nu fusese prezent la toate termenele de judecată, dar avocatul nu s-a răzgândit în ceea ce priveşte suma de 27.500 RON. Y. a aşteptat la biroul avocatului până când a venit o femeie, pe care avocatul a prezentat-o ca fiind soţia lui.

Aceasta din urmă a adus suma de 100.000 RON, pe care i-a dat-o avocatului, care, în cele din urmă, i-a restituit-o. O. s-a justificat pentru că nu a reuşit să facă intervenţia promisă la Curtea de Apel Bucureşti, spunând că dosarul "nu a căzut unde trebuie". Din aceste cuvinte, martora a înţeles că dosarul nu a fost repartizat la judecătorii la care avocatul O. a pretins că putea să intervină. Denunţătorul QQQ. a declarat că, în luna octombrie 2012, a fost arestat preventiv de Tribunalul Ilfov pentru o infracţiune de dare de mită.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov l-a acuzat că ar fi dat suma de 3.500 RON unui poliţist, în legătură cu deţinerea a două autovehicule care figurau ca fiind furate. La câteva zile după ce a fost arestat preventiv, a fost anunţat de soţia sa (în fapt), Y., că l-a angajat, în calitate de apărător ales, pe avocatul O. Martorul a cunoscut deja, despre O., că acesta a avut renumele unui avocat cu relaţii în lumea judecătorilor şi că a putut obţine soluţii de punere în libertate a persoanelor arestate preventiv. Y. i-a relatat că îi achitase avocatului O. suma de 27.500 RON, cu titlu de onorariu şi 100.000 RON pentru a fi daţi judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea eliberării sale din arest preventiv.

După câteva zile de la discuţia pe care a avut-o cu Y., a fost vizitat la grefă de avocatul O., care i-a confirmat că a primit sumele de 27.500 RON şi 100.000 RON de la soţia sa. Totodată, i-a spus că, dacă dosarul va ajunge în recurs la secţia I penală de la Curtea de Apel Bucureşti, la "completul la care trebuie", atunci va fi pus în libertate cu siguranţă. L-a asigurat că, dacă dosarul va fi repartizat la un anume complet de la Curtea de Apel Bucureşti, într-o lună-două va fi pus în libertate. O. nu a precizat numele niciunui judecător sau altă persoană pe lângă care făcea intervenţia, pentru a fi pus în libertate.

După ce a amânat-o timp de circa trei luni pe Y., spunându-i mereu să aibă răbdare, a aflat de la aceasta că, în cele din urmă, O. a chemat-o la biroul lui, pentru a-i restitui suma de 100.000 RON. Din cele relatate de Y., a aflat că O. s-a justificat prin aceea că nu ar mai fi avut relaţiile pe care le-a avut la Curtea de Apel Bucureşti. Martorul a făcut legătura cu un zvon pe care îl auzise printre persoanele aflate cu el în arest, potrivit căruia O. s-ar fi certat cu o judecătoare. Denunţătorul a mai aflat de la Y. că, atunci când i-a dat suma de 127.500 RON avocatului O., a fost însoţită de DDDDDDDDD., care, în mod obişnuit, conduce autovehiculul cu care ea se deplasează.

În perioada octombrie 2012- februarie 2013, a fost vizitat la grefă de circa două ori de avocatul O. şi acesta l-a asistat, în calitate de apărător ales, de două-trei ori la Tribunalul Ilfov şi de două-trei ori la Curtea de Apel Bucureşti. De fiecare dată, l-a asigurat că totul va fi bine, în sensul că va fi pus în libertate. Ulterior, denunţătorul a rămas arestat preventiv în acelaşi dosar penal, fiind chiar condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, soluţie dată de Tribunalul Ilfov şi împotriva căreia a declarat apel.

Din declaraţiile denunţătorului DDDDDDDDD. a rezultat că, în toamna anului 2012, când QQQ. a fost arestat, a devenit şoferul soţiei acestuia, Y. În luna octombrie 2012, după arestarea soţului său, Y. a aflat numărul de telefon al avocatului O. şi a stabilit o întâlnire cu acesta la biroul avocatului, situat în zona Piaţa Unirii. Martorul auzise renumele acestui avocat, despre care, în localitatea Sinteşti, s-a auzit vorba că este un avocat "scump, dar bun". DDDDDDDDD. a asistat la discuţia care a avut loc între O. şi Y., în biroul avocatului, situat într-un apartament de bloc, la etajul 4.

Martorul s-a aflat în încăperea în care sus-numiţii au discutat, fără a interveni însă în conversaţie. Avocatul a pretins un onorariu de 27.500 RON, bani pe care Y. i-a avut asupra sa şi i-a şi dat cu acel prilej, primind o chitanţă în acest sens. Au fost semnate şi nişte documente, însă martorul nu a reţinut ce anume. Avocatul O. a pretins şi o sumă de un miliard RON vechi, adică 100.000 RON şi martorul a reţinut că exact aşa s-a exprimat, în sensul că vrea "un miliard". A pretins că el nu va păstra niciun leu din acea sumă de 100.000 RON şi că îi va da unor persoane, la care trebuia să "deschidă nişte uşi".

Nu a menţionat numele persoanelor pe lângă care urma să facă intervenţia. Avocatul nu a spus exact despre ce uşi trebuia să deschidă, dar martorul a înţeles că era vorba despre o instanţă de judecată. Avocatul a spus că, dacă nu va reuşi să-l pună în libertate timp de trei termene de judecată, va restitui suma de 100.000 RON. După câteva zile, Y. s-a deplasat din nou la biroul avocatului O., martorul nu a mai intrat însă în birou, ci a rămas la maşină. Din relatările ulterioare ale denunţătoarei Y., a înţeles că avocatul îi promisese că îl va pune liber pe QQQ., în situaţia în care dosarul se va judeca la Curtea de Apel Bucureşti, la o anumită secţie.

Y. i-a menţionat atunci despre ce secţie era vorba, însă martorul a uitat între timp. DDDDDDDDD. a reţinut că Y. a vorbit despre faptul că avocatul formulase pentru QQQ. mai multe cereri de liberare, aproape în fiecare săptămână şi aştepta să pice pe un complet de marţi sau miercuri, însă ghinionul a făcut ca recursurile respective să nimerească în zilele de luni la Curtea de Apel Bucureşti. Martorul a relatat că era importantă ziua în care se depunea cererea de recurs la Curtea de Apel Bucureşti, pentru că, dacă depunea cererea joia sau vinerea, dosarul era repartizat în zilele de luni sau marţi, iar dacă depunea cererea luni sau marţi, dosarul se judeca joi sau vineri.

La ultimul recurs care s-a judecat la Curtea de Apel Bucureşti, de dinainte ca Y. să-i ceară avocatului să-i restituie suma de 100.000 RON, O. s-a lăudat în faţa acesteia că "este bine la completul la care nimerise recursul". Y. i-a relatat că avocatul părea că are multe informaţii despre judecătorii din compunerea completului respectiv, de exemplu, despre unul dintre judecătorii care judecau în zilele de joi spunea că a fost procuror şi că, atunci când se enervează, chiar înjură în sala de judecată şi dă afară avocaţii.

Cu toate acestea, Curtea de Apel Bucureşti a respins recursul declarat de QQQ. şi acesta a rămas arestat preventiv. Y. l-a sunat pe avocatul O. pentru a-i cere suma de 100.000 RON înapoi şi au stabilit o întâlnire în cursul aceleiaşi seri la biroul avocatului. Martorul nu a mai urcat în biroul avocatului şi a rămas la maşină, aşteptând circa 3 ore, până când a sosit un autoturism, maşină de teren, marca x, din care a coborât o femeie, despre care a bănuit că era soţia avocatului. A avut această bănuială pentru că a văzut anterior acelaşi autoturism condus de avocatul O.

De obicei, avocatul folosea un x, dar, ocazional, folosea şi un x de culoare neagră (nu a reţinut numărul de înmatriculare). Y. a revenit la autoturism cu o sacoşă de hârtie. Pe drum, între Piaţa Unirii şi ieşirea din municipiul Bucureşti, DDDDDDDDD. a văzut că în acea pungă erau mai multe teancuri cu bancnote de 100 RON, 200 RON şi 50 RON, pe care Y. le-a numărat, fără a-i spune despre ce sumă de bani era vorba.

Martorul cu identitate protejată EEEEEEEEE. a declarat că l-a cunoscut în urmă cu 7 - 8 ani pe avocatul O. şi a aflat că acesta s-a ocupat, în mod frecvent, de realizarea de intervenţii pe lângă anumiţi judecători de la Tribunalul Bucureşti şi de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru facilitarea obţinerii de soluţii favorabile unor persoane cercetate în dosare penale, solicitând de la acesta, în schimbul realizării intervenţiilor, anumite sume de bani pe care le dădea ca mită judecătorilor pe lângă care intervenea. Martorul a înţeles că O. a avut posibilitatea să facă asemenea intervenţii pe lângă judecătorii de la secţia I penală a Curţii de Apel Bucureşti şi pe lângă judecătorii de la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti.

A luat cunoştinţă de aceste aspecte, întrucât, aproximativ în cursul anului 2007, în condiţiile în care FFFFFFFFF. şi fratele acestuia, GGGGGGGGG., au fost cercetaţi pentru tentativă de omor şi ultraj contra bunelor moravuri, avocatul O. a pretins şi a primit de la sus-numiţi suma de aproximativ 300.000 euro, în schimbul căreia, a intervenit pe lângă judecători, obţinând o soluţie favorabilă. În cursul lunii octombrie 2012, după ce QQQ. a fost arestat preventiv, martorul a fost la biroul avocatului O., împreună cu Y. Îl cunoştea de dinainte pe O.

şi mai fusese de câteva ori în biroul acestuia, care este situat lângă Tribunalul Bucureşti. În cursul anului 2011, HHHHHHHHH., a fost cercetat pentru conducerea fără permis a unui autoturism, iar O. a pretins suma de 20.000 euro, pentru a interveni pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, unde se judeca recursul, pentru a obţine o soluţie cu suspendarea executării pedepsei. Cu referire la vizita pe care a făcut-o împreună cu Y. la cabinetul avocatului O., martorul a precizat că i-a dat acestuia detalii despre fapta de care era acuzat QQQ.

Avocatul a afirmat că poate rezolva problema punerii în libertate a lui QQQ., prin intervenţii pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală. Nu a specificat şi numele unui anumit judecător. Sub acest aspect, O. a spus că doreşte să primească suma de 20.000 RON ca onorariu şi, separat, suma de 100.000 RON, ca mită pentru judecători. De asemenea, O. le-a dat asigurări că, în cazul în care dosarul lui QQQ. ajungea, pentru judecarea recursului privind măsura arestării preventive, la un complet de la secţia I penală a Curţii de Apel Bucureşti, va obţine soluţia de punere în libertate.

O. a menţionat şi faptul că la secţia I-a penală avea anumite complete de judecată pe lângă care putea interveni, menţionând completele din zilele de marţi şi miercuri. În acele împrejurări, Y. i-a dat avocatului O. suma de 20.000 RON care a reprezentat onorariul. Acesta a întocmit contract de asistenţă juridică pentru respectiva sumă de bani şi i-a eliberat numitei Y. chitanţă. În seara aceleiaşi zile sau a doua zi, Y., împreună cu DDDDDDDDD., au mers din nou la cabinetul avocatului O. şi i-au dat acestuia suma de 100.000 RON.

A aflat acest aspect din relatările numitei Y., care nu ar fi dat acei bani fără acordul martorului "EEEEEEEEE.". Întrucât această sumă de bani a reprezentat mită pentru judecătorii pe lângă care O. urma să intervină, nu s-a mai pus problema ca acesta să încheie un contract de asistenţă juridică sau să elibereze chitanţă. În cursul lunii noiembrie 2012, "EEEEEEEEE." a fost arestat preventiv, în dosarul pe care presa l-a intitulat "dosarul cu bancherii", fiind învinuit pentru înşelăciune şi grup infracţional organizat-.

Din acest motiv, nu s-a mai întâlnit cu O., însă a aflat de la Y. că cei 100.000 RON au rămas asupra acestuia, până în cursul lunii ianuarie 2013. Avocatul O. a afirmat faţă de Y. că a făcut intervenţiile promise pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, dar dosarul în care a fost cercetat QQQ. nu a nimerit, deşi s-a judecat de mai multe ori recursul la măsura arestării preventive, la completul din care făceau parte judecătorii pe lângă care el intervenise.

A mai aflat de la Y. că i-a mai dat avocatului O. 700 - 800 RON, pe lângă cei 20.000 RON pe care i-a dat în prezenţa sa. A înţeles că cei 700 - 800 RON au fost pretinşi de O., pentru a interveni pe lângă grefierii de la registratura Curţii de Apel Bucureşti, în scopul "dirijării" dosarului în care a fost cercetat QQQ. la unul dintre completele secţiei I-a penale din care a făcut parte judecătorii pe lângă care el a putut să intervină. Cu prilejul întâlnirilor care au avut loc în luna ianuarie 2013, între judecătorul L. şi soţii O. şi S., aceştia au discutat şi despre demersurile de punere în libertate a inculpatul QQQ., din starea de arest preventiv.

Astfel, din convorbirea purtată în mediul ambiental, la data de 18 ianuarie 2013, între L., S. şi O., înregistrată audio-video, în contextul în care avocatul a fost dezamăgit de incorectitudinea grefierilor care încasau bani pentru "dirijarea" dosarelor şi, ulterior, nu îşi îndeplineau promisiunile, a reieşit că o problemă asemănătoare a existat şi în ceea ce privea dosarul penal al inculpatului QQQ. O. a susţinut că a dat suma de 3.500 RON pentru "dirijarea" dosarului şi, cu toate acestea, cauza nu a fost distribuită completului dorit:

"Cum a fost şi ala ... cu ţiganu’, cu treiş’ cinci de milioane", "El mi l-a băgat", "N-a ieşit!", "... şi el a mâncat bănişorii ...", inculpata S. întărind afirmaţiile soţului său:

"Şi ... pagubă". Judecătorul L. a susţinut că ar fi făcut intervenţii pe lângă un judecător de la Curtea de Apel Bucureşti, care a refuzat să dispună eliberarea inculpatului QQQ. din cauza faptului că acesta a fost arestat în altă cauză:

"Da, că aşa mi-a motivat ea, BBBBBBBBBBBBB.", context în care avocatul a explicat că QQQ. se schimbase:

"Deci ştiţi care era problema? Era arestat şi în alt dosar şi acum nu mai e". L. a expus câteva informaţii despre inculpatul QQQ., pe care le-ar fi aflat de la judecătorul pe lângă care intervenise ("Şi că sunt frate ... nu ştiu cum", "Păi, îmi zicea aşa, aşa ... Director de bancă, frate-său, că mi-a îndrugat ea pe acolo, da"), iar O. a corectat-o:

"Da, e cu AAAA. şi cu ... cu ăia, cu bancherii", "Nu, nu este director de bancă", "El făcea cu directorii de bancă şi lua banii de la bănci". După ce au fost de acord cu faptul că QQQ. era fratele unui alt inculpat, AAAA., cercetat într-un dosar cunoscut sub numele de "dosarul bancherilor", avocatul O. i-a relatat inculpatei L. că în dosarul în care inculpatul QQQ. rămăsese arestat preventiv fusese dispusă o expertiză medico-legală:

"I-a acceptat expertiza medico-legală, că el ...".Ulterior, la data de 20 ianuarie 2013, în contextul în care S. a venit la locuinţa judecătorului L. pentru a "rezolva" dosarul privind pe inculpatul TT., a precizat că are pe un bileţel şi alte dosare penale care necesitau intervenţii pe lângă judecătorii Curţii de Apel Bucureşti, unul dintre acesta fiind cel care îl privea pe inculpatul QQQ.:

"... şi cu bileţel pentru altceva", "Pentru Curte. Pentru Curtea de Apel", "Atunci trebuie să vină ăştia, AAAA. şi cu IIIIIIIII. de la Cluj? Să le dea BBBB. marţi sau miercuri ...".

Inculpata S. a declarat că l-a cunoscut pe martorul denunţător QQQ. în vara anului 2012, când acesta s-a prezentat la biroul de avocat al soţului său.

În timp ce inculpata a scris o cerere la calculator, în altă cameră QQQ. a vorbit cu O., astfel încât S. nu a putut cunoaşte conţinutul discuţiei. În toamna anului 2012, a aflat de la soţul său, O., că acesta ar fi încheiat un contract de asistenţă juridică pentru asigurarea apărării inculpatului QQQ., fără a menţiona cu cine a încheiat acel contract. O. i-a cerut să vorbească cu contabila cabinetului de avocat pentru a lămuri situaţia unei chitanţe emise în contractul privind asistenţa juridică acordată inculpatului QQQ.

Problema a consta în aceea că întocmise o chitanţă pentru suma de 20.000 RON, în condiţiile în care primise doar 2.000 RON. Contabila a spus că trebuie anulată acea chitanţă de 20.000 RON şi trebuie întocmită o chitanţă pe suma încasată efectiv, de 2.000 RON. Ulterior, s-a mai întocmit o chitanţă pentru suma de 18.000 RON, reprezentând diferenţa de onorariu încasată de la QQQ. Aproximativ în luna noiembrie 2012, la solicitarea soţului său, s-a deplasat la locuinţa judecătorului L. cu un bileţel scris de O. S. a susţinut că nu a citit acel bilet, ci doar i l-a dat judecătorului L., care l-a citit şi l-a păstrat, spunându-i că o să se intereseze şi că trebuie să revină pentru un răspuns.

La data de 1 decembrie 2012, în drum spre localitatea Sinaia, inculpata şi O. s-au oprit la casa de vacanţă a judecătorului L., din localitatea Floreşti, jud. Prahova. Inculpata a stat de vorbă cu BBBBBBB., soţul judecătorului L., având grijă şi de cei trei copii ai săi, care călătoreau împreună cu ea şi cu soţul său. L. a discutat circa 30 - 40 minute cu O., într-o altă încăpere decât cea în care s-a aflat S. Ulterior, soţul său nu i-a relatat ce anume discutase cu L. Anterior acelei vizite, O. i-a spus că s-a întâlnit cu L.

în sediul Tribunalului Bucureşti şi că ea îi solicitase să vină la casa de vacanţă, pentru a discuta. În luna ianuarie 2013, atât când s-a deplasat singură, cât şi când a fost împreună cu O., la locuinţa judecătorului L. a discutat şi despre situaţia dosarului în care a fost arestat preventiv QQQ., care a fost arestat în două cauze. În situaţia în care inculpata s-a interesat de dosarul lui QQQ., în cuprinsul discuţiei pe care a avut-o singură cu L., aceasta i-a spus să-i transmit soţului său că "nu se poate", deoarece a fost arestat în două cauze.

În contextul discuţiei dintre L. şi soţul său, la care inculpata a participat, a susţinut că atunci când a venit vorba despre dosarul lui QQQ., nu ar fi fost atentă, fiind preocupată de fiul său cel mic, în vârstă de 4 luni la acea dată. La un moment dat, în iarna 2012 - 2013, soţul său i-a cerut să-i aducă la birou o pungă cu bani, despre care a ştiut că se află în locuinţa sa. S-a deplasat la biroul avocatului O. cu autoturismul marca x, de culoare neagră, cu nr. înmatriculare x, pentru a-i duce acea pungă. În biroul soţului său erau toate scaunele ocupate de doi bărbaţi şi o femeie, a căror fizionomie nu a reţinut-o pentru că se grăbea, fiind cu fiul ei cel mic.

Doar i-a lăsat punga şi a plecat.

Înainte de a se formula această învinuire împotriva inculpatului O., acesta a relatat o versiune trunchiată a adevărului, lipsită de elementul material al infracţiunii de trafic de influenţă, şi anume pretinderea foloaselor materiale. Astfel, inculpatul a susţinut că, pe fondul întâlnirii pe care soţia sa, S., a avut-o în seara de 20 ianuarie 2013 cu judecătorul L., i-a dat acesteia un bileţel pe care, între altele, a scris numele inculpatului QQQ., care a fost cercetat în acea vreme în stare de arest preventiv de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov. A rugat-o pe soţia sa să o întrebe pe L. dacă îl putea ajuta să intervină pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a obţine o soluţie de punere în libertate a inculpatului QQQ. Avocatul a aflat de la soţia sa că L. a afirmat că o să "vadă" dacă îl poate ajuta cu acea soluţie favorabilă.

Anterior, L. afirmase faţă de S., în mai multe rânduri, că are posibilitatea să intervină pe lângă judecători de la Curtea de Apel Bucureşti şi să îi ajute să obţină hotărâri favorabile în dosare penale. L. a specificat că putea interveni pe lângă judecători pe lângă secţia I-a penală de la Curtea de Apel Bucureşti, menţionând şi că era vorba despre completele de judecată din zilele de marţi şi miercuri, dar fără să specifice numele acelor magistraţi.

Cu privire la această învinuire, inculpatul O. şi-a exercitat dreptul de a nu da declaraţii pe parcursul urmăririi penale, însă, cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, a susţinut că, aproximativ în vara anului 2012, a discutat în mai multe rânduri cu QQQ. despre vânzarea unui teren, tranzacţie care nu a avut loc. În luna noiembrie 2012, a fost contactat de un fost client din localitatea Sinteşti, acesta rugându-l să o primească la birou pe Y., soţia lui QQQ., cel din urmă fiind arestat. Într-adevăr Y. l-a contactat telefonic şi avocatul a fost de acord să o primească la biroul său.

Cu prilejul acelei întâlniri, Y. i-a spus că QQQ. are deja angajaţi doi avocaţi, situaţie în care O. a pus condiţia să renunţe la ei dacă dorea să îl angajeze pe el. Denunţătoarea a fost de acord cu această condiţie şi au încheiat un contract de asistenţă juridică pentru suma de 20.000 RON. După ce au completat contractul, Y. a afirmat că nu avea la ea decât suma de 2.000 RON şi atunci au întocmit chitanţă pentru suma de 2.000 RON. În cele din urmă a întocmit şi o chitanţă în care a fost menţionată suma de 20.000 RON, corespunzătoare sumei pe care a primit-o în realitate, în două tranşe, de 2.000 RON şi, respectiv, 18.000 RON.

Ulterior, a discutat cu QQQ. la grefă şi în baza actelor medicale pe care acesta i le-a pus la dispoziţie, a formulat o cerere de efectuarea a unei expertize medico-legale psihiatrice, în vederea stabilirii discernământului. Aproximativ la o săptămână de la această grefă, la biroul său a venit neanunţată Y. care l-a aşteptat circa 2-3 ore în faţa imobilului. Cu acel prilej, l-a întrebat dacă i-a făcut cererea pentru expertiză şi dacă a depus o cerere de eliberare sub control judiciar. O. i-a răspuns afirmativ, moment în care Y. i-a înmânat o pungă în care avocatul nu ştia ce se află, spunând că trebuie să urgenteze "externarea" lui QQQ.

Până la plecarea denunţătoarei, O. a susţinut că nu a cunoscut conţinutul acelei pungi, imaginându-şi că ar putea fi vorba de un cadou simplu cum ar fi o băutură alcoolică sau un parfum. După plecarea sus-numitei, a verificat conţinutul pungii şi a constatat că era vorba despre o sumă foarte mare de bani. Nu a numărat acea sumă de bani care era formată de bancnote în RON, a capsat acea pungă din carton şi a dus-o la locuinţa sa. La următoarea grefă pe care a avut-o cu QQQ., i-a adus la cunoştinţă că soţia lui îi lăsase acea pungă cu bani, el nu a părut surprins ci, dimpotrivă, i-a cerut să aibă grijă ce face cu ei astfel încât să fie pus liber.

O. a fost de acord şi i-a spus că va încerca să obţină eliberarea sa. În continuare, a făcut demersuri în vederea punerii în libertate a inculpatului QQQ. în sensul că i-a scris un bileţel judecătorului L. şi a trimis-o pe soţia sa să îl ducă la locuinţa acestuia. Nu a reţinut dacă soţia sa s-a dus o dată sau de două ori în acest scop la locuinţa judecătorului L., pentru că evenimentul s-a suprapus cu o altă solicitare a sa, referitoare la fraţii PPP. Între timp, QQQ. aflat sub puterea mandatului de arestare emis de Tribunalul Ilfov, în dosarul penal în care O. i-a acordat asistenţă juridică, a fost arestat preventiv şi într-un alt dosar penal de către Tribunalul Bucureşti.

În acest ultim dosar penal a fost arestat alături de fratele lui AAAA. şi dosarul a fost cunoscut sub numele de "bancherii 2". Situaţia lui QQQ. s-a agravat în condiţiile în care a fost arestat preventiv în două dosare penale, fiind şi în termenul de încercare al unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării, motiv pentru care, fără a aştepta răspunsul de la judecătorul L. a luat hotărârea să îi restituie banii numitei Y. Până la data de 22 decembrie 2012, a chemat-o pe Y. la biroul său şi i-a restituit punga cu bani exact aşa cum o primise.

I-a explicat că nu a putut să obţină punerea în libertate a inculpatului QQQ. la Curtea de Apel Bucureşti, aşa cum îi promisese inculpatului QQQ., moment în care Y. a spus că vorbise deja cu cineva de la Parchetul Tribunalului Ilfov în vederea eliberării soţului ei. Pe de altă parte, în dosarul instrumentat de D.I.I.C.O.T., Y. a susţinut că făcuse demersuri astfel încât să nu fie prelungit mandatul de arestare preventivă emis de Tribunalul Bucureşti.

Ulterior, O. a aflat că QQQ. a fost pus în libertate în dosarul instrumentat de D.I.I.C.O.T. prin nesolicitarea prelungirii arestării preventive de către procuror. QQQ. a rămas arestat în dosarul instrumentat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, măsura fiind prelungită chiar în ziua în care a expirat. La termenul de judecată al prelungirii măsurii arestării preventive, O. era plecat din localitate, astfel încât i-a propus numitei Y. să trimită un avocat în substituire, propunere care i-a fost refuzată, motivat de faptul că angajase şi un alt apărător. În luna ianuarie 2013, l-a întrebat Y., în contul onorariului pe care i-l plătise, dacă formulează o cerere de liberare provizorie sub control judiciar pentru QQQ. A fost de acord şi a depus o astfel de cerere la Tribunalul Ilfov. În aceeaşi perioadă a aflat însă că un alt apărător al lui QQQ. depusese o cerere de liberare pe cauţiune, situaţie în care a anunţat-o pe Y. că se retrage din dosar, în sensul că nu-i mai acordă asistenţă juridică soţului ei. La data de 18 ianuarie 2013, cu prilejul întâlnirii pe care a avut-o cu L. la locuinţa acesteia, a discutat despre dosarul inculpatului QQQ. şi a aflat de la judecătorul L. că nu putea să facă o intervenţie pentru eliberarea lui QQQ. deoarece a fost arestat preventiv în două cauze penale, ea nefiind la curent cu faptul că inculpatul respectiv nu mai era arestat preventiv decât într-un singur dosar penal. Fapta de corupţie săvârşită de către inculpatul O., în legătură cu punerea în libertate a inculpaţilor NNN. şi OOO., cercetaţi, în stare de arest, în baza mandatelor de arestare preventivă emise la 05 noiembrie 2012 de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti (Dosarul instanţei nr. x/2012):

Prin Contractul de asistenţă juridică seria x/2012, încheiat între cabinetul de avocat "DDDDDDDD." şi Z., avocatul O. s-a obligat să asigure asistenţă juridică şi reprezentare pentru inculpaţii NNN. şi OOO. (fără a se preciza numărul de dosar sau instanţa de judecată ori Parchetul, ci doar "grefă"), onorariul fiind stabilit la 300 RON. În baza aceluiaşi contract, cabinetul de avocat "DDDDDDDD." a emis către Z. chitanţa nr. x din 28 noiembrie 2012, pentru suma de 300 RON. Din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că, în perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, O. şi S., acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care făceau parte şi în condiţiile în care O. primise de la martorii denunţători NNN., OOO., prin intermediul martorelor denunţătoare Z. şi AA., suma de 25.000 euro, au promis inculpatei L. să îi dea o sumă de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului (potrivit conivenţei existente în cadrul grupării infracţionale, particularizarea sumei de bani care trebuia primită, cu titlu de mită, se realiza în momentul în care dosarul pentru care se intervenea ajungea prin "dirijarea" la completul de judecată din care făcea L.). Respectivul folos a fost promis inculpatei L. pentru ca aceasta, în calitate de judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, să pronunţe în dosarul în care erau cercetaţi martorii denunţători NNN., OOO., având ca obiect recursurile împotriva încheierii instanţei de fond prin care au fost respinse cererile lor de liberarea provizorie sub control judiciar, o hotărâre de punere în libertate a denunţătorilor.

Astfel, în cursul lunii decembrie 2012, pe fondul cercetării martorilor denunţători NNN. şi OOO. în stare de arest, în baza mandatelor de arestare preventivă emise la 5 noiembrie 2012 de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti (Dosarul instanţei nr. x/2012), inculpatul O. a pretins şi primit de la aceştia, prin intermediul martorelor denunţătoare Z. şi AA., suma de 25.000 euro. Inculpatul O. a susţinut că va remite, mai departe, acest folos judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti pe lângă care putea să intervină pentru a obţine, cu ocazia judecării în cursul aceleiaşi luni, a recursurilor declarate de cei doi denunţători anterior menţionaţi, o soluţie de punere în libertate, prin admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar.

Totodată, O., folosindu-se de integrarea sa în grupul infracţional organizat- la care aderase anterior, a promis inculpatei L., atât în mod direct, cât şi prin intermediul soţiei sale, inculpata S., care a sprijinit aceeaşi grupare infracţională, remiterea unei sume de bani pe care nu a particularizat-o sub aspectul cuantumului, în scopul ca inculpata, având calitatea de judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, să pronunţe în recurs o hotărâre de punere în libertate a denunţătorilor. Acţionând în temeiul conivenţei prestabilite în cadrul grupului infracţional organizat-, inculpata L. a acceptat promisiunea remiterii folosului neparticularizat, urmând ca, sub acest aspect, să clarifice ulterior cu inculpatul O. cuantumul sumei de bani care trebuia să îi revină, cu titlu de mită. De asemenea, în desfăşurarea activităţii infracţionale, O. şi L. au întreprins demersuri pentru "dirijarea" dosarului (având ca obiect recursurile declarate de cei doi martori denunţători împotriva încheierii instanţei de fond prin care au fost respinse cererile lor de liberare provizorie sub control judiciar) la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, la completul din care a făcut parte sus-numita, însă acţiunile întreprinse nu s-au finalizat cu succes.

Drept urmare, inculpatul O. a restituit denunţătorilor, prin intermediul aceloraşi două martore denunţătoare, suma de 24.000 euro. Ulterior, în cursul lunii ianuarie 2013, O. şi S. au reluat, împreună cu inculpata L., acţiunile privind facilitarea obţinerii de către martorii denunţători NNN., OOO. a unei hotărâri de punere în libertate, însă, şi de această dată, demersurile nu au avut finalitatea promisă denunţătorilor.

Împrejurările de fapt, astfel cum acestea au fost prezentate în cele care preced, rezultă din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor O. şi S., ale martorilor denunţători QQQ., Y. şi DDDDDDDDD., ale martorului cu identitate protejată EEEEEEEEE., cu înregistrările telefonice şi purtate în mediul ambiental, administrate ca mijloace de probă, cu înscrisurile ridicate de la Cabinetul de avocat DDDDDDDD. şi cu verificările efectuate în evidenţa ECRIS. Din denunţul formulat de Z., precum şi declaraţiile date de către aceasta, în calitate de martor, a reieşit că, în cursul lunii noiembrie 2012, NNN. (soţul denunţătoarei) şi OOO. (cumnatul) au fost arestaţi preventiv de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, într-un dosar în care au fost acuzaţi de infracţiunea de distrugere. Martora a făcut demersuri pentru angajarea unui apărător ales pentru ei şi, iniţial, această calitate au avut-o avocaţii JJJJJJJJJ. şi UU. sau UU. (nu a cunoscut cu exactitate numele acesteia de familie).

După o şedinţă de judecată (prelungirea arestării preventive) la care fraţii OOO. şi NNN. au fost asistaţi de avocatul "UU.", martora a avut o discuţie cu aceasta din urmă la barul KKKKKKKKK. Cu acea ocazie, avocatul UU. a afirmat că poate să intervină pe lângă judecătorul TTT. (nu a menţionat numele complet), de la Tribunalul Bucureşti, pentru a obţine punerea în libertate a fraţilor OOO. şi NNN., iar, în schimbul realizării unei asemenea intervenţii, i-a cerut suma de 6.000 euro, propunere care a fost refuzată de Z. Ulterior, aproximativ pe la începutul lunii decembrie 2012, cu prilejul unei vizite la locul de deţinere, respectiv, secţia 19 Poliţie, martora a avut o discuţie cu soţul său, de faţă fiind şi AA.

şi OOO. În acele împrejurări, soţul său, de comun acord cu fratele acestuia, i-au cerut denunţătoarei să îl contacteze pe avocatul O., în vederea angajării în calitate de apărător ales. Z. a auzit de avocatul O., din perioada în care socrul şi cumnatul său, respectiv LLLLLLLLL. şi OOO., aproximativ în cursul anului 2008, au fost cercetaţi în stare de arest preventiv pentru înşelăciune, în dosarul pe care presa l-a intitulat "dosarul mandatarilor". Cu acel prilej, avocatul O. le-a asigurat apărarea şi i-a ajutat să fie puşi în libertate.

Ca urmare a celor discutate cu soţul său, martora a verificat pe internet şi astfel a aflat adresa cabinetului avocatului O., după care, fiind împreună cu cumnatul său MMMMMMMMM., s-a deplasat la acel birou şi a avut o primă discuţie cu O. În momentul în care Z. i-a spus cum se numeşte şi că soţul său este NNN., avocatul O. a afirmat că îl cunoaşte şi chiar s-a referit la acesta cu prenumele Dragoş. La solicitarea avocatului, Z. i-a dat câteva detalii despre fapta de care au fost învinuiţi fraţii NNN. şi OOO. De asemenea, i-a transmis că soţul său dorea ca el să meargă la locul de deţinere şi să discute cu el.

Avocatul O. a afirmat că în ziua următoare va merge la grefă, la locul de deţinere. De asemenea, i-a cerut suma de 300 RON sau 500 RON (nu a reţinut exact) ca onorariu pentru consultaţie. Martora nu i-a plătit aceşti bani în acel moment, însă în ziua următoare, l-a aşteptat când a ieşit de la grefa cu NNN. şi i-a dat respectiva sumă de bani. Privitor la aceşti bani, nu s-a încheiat vreun contract şi nici nu i-a dat vreun document justificativ de primire a lor. La ieşirea de la grefă, O. a afirmat că a discutat, atât cu NNN., cât şi cu OOO.

A adăugat că a aflat despre ce este vorba şi că martora poate să fie liniştită, pentru că o să fie bine, urmând ca aceasta să afle mai multe detalii de la soţul său. Ulterior, martora a fost împreună cu cumnata sa AA. la o altă vizită la locul de deţinere, ocazie cu care au aflat de la NNN. şi OOO. că s-au înţeles cu avocatul O. să îi dea acestuia suma de 25.000 euro, urmând ca denunţătoarele să facă tot posibilul pentru a procura cei 25.000 euro. După aceea, atât martora cât şi cumnata sa s-au împrumutat şi împreună au obţinut suma de 25.000 euro.

Pe la jumătatea lunii decembrie 2012, fiind însoţită de naşa sa NNNNNNNNN., Z. s-a deplasat pentru a doua oară la cabinetul avocatului O. În prezenţa naşei sale, i-a remis acestuia cei 25.000 euro.

Avocatul O. i-a cerut unui individ cu numele OOOOOOOOO. să completeze un contract de asistenţă juridică, în cuprinsul căruia a menţionat că a primit de la mine suma de 25.000 euro. La solicitarea avocatului O., a semnat acel contract de asistenţă juridică, însă nu i-a fost înmânat un exemplar al actului. Nu a completat vreun document justificativ de primire a banilor şi nu a primit vreun asemenea înscris. La fel ca şi la discuţia anterioară, O. a afirmat că poate să fie liniştită, întrucât fapta de care a fost învinuit soţul său nu era gravă şi nu impunea ca el să rămână în arest preventiv.

De asemenea, a spus că va face, în numele inculpaţilor OOO. şi NNN., cereri de liberare provizorie sub control judiciar şi pe cauţiune, adăugând şi că, în urma unor asemenea cereri, va obţine punerea acestora în libertate. Martora a înţeles că urma să formuleze şi să depună la instanţă mai multe asemenea cereri. I-a cerut să îi transmită soţului şi cumnatului său să facă şi ei asemenea cereri de la locul de deţinere şi să declare recurs. Martorei i s-a părut ciudat că, în acele împrejurări, în momentul în care a dorit să-i înmâneze cei 25.000 euro şi i-a cerut avocatului O. să numere banii, acesta a refuzat, afirmând că are încredere în soţul său Dragoş, după care a deschis un sertar de la biroul său şi i-a cerut să pună acolo banii.

Z. a pus în acel sertar plicul în care se aflau banii, astfel că O. nici măcar nu a pus mâna pe plic şi nu a verificat dacă acolo erau într-adevăr banii. Au stabilit că se vor întâlni la instanţă, când se vor judeca cererile pe care el urma să le redacteze. După un timp foarte scurt, de 1 - 2 zile, a fost termen la Judecătoria Sectorului 5 în dosarul respectiv, martora nu reţinut dacă a fost vorba de o cerere de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune, însă avocatul O. nu a venit la acel termen de judecată.

În ziua următoare, O. a chemat-o la biroul său şi i-a restituit 24.000 euro, afirmând că are prea multe dosare şi nu se poate ocupa de dosarul soţului său. De asemenea, a precizat că îi va restitui cât se poate de repede şi diferenţa de 1.000 euro. După câteva zile, în timp ce martora a început deja demersurile pentru angajarea unui alt avocat, O. a invitat-o din nou la biroul său şi i-a cerut să îi aducă din nou cei 24.000 euro, afirmând că, de această dată, poate să se ocupe de dosarul soţului său şi că va veni la termenele de la instanţă.

În aceeaşi zi, întrucât avocatul îi solicitase să aducă numai în câteva ore banii, martora a revenit, fiind însoţită de cumnata sa, AA., şi de naşa sa, NNNNNNNNN., ocazie cu care i-a remis din nou avocatului O. suma de 24.000 euro. De această dată, O. nu a încheiat un alt contract de asistenţă juridică şi nici vreun document justificativ pentru primirea banilor. Avocatul O. a afirmat că era mai greu să obţină punerea în libertate a cumnatului său OOO., deoarece acesta fusese şi anterior liberat sub control judiciar în dosarul "mandatarilor".

De asemenea, a menţionat că va face tot posibilul pentru a obţine punerea în libertate a amândurora şi că aceştia vor face sărbătorile acasă, discuţia având loc chiar în ajunul sărbătorilor de iarnă. După 1 - 2 zile, a fost la Tribunalul Bucureşti un nou termen în dosarul respectiv, fiind judecat un recurs, martora nu a reţinut ce natură avea acea cauză. Nici de această dată, O. nu a venit în sala de şedinţă. În timp ce aştepta în sala de şedinţă, pentru a fi judecat dosarul soţului său, martora a fost contactată telefonic de către O., care i-a solicitat să vină imediat în parcarea din spatele tribunalului.

S-a deplasat singură imediat în acel loc, împrejurări în care O. i-a înmânat o pungă de plastic în care se aflau bani. A afirmat că îi restituie banii, fără a menţiona cuantumul sumei, afirmând, totodată, că îi pare foarte rău, dar nu are ce să facă şi că, din acest motiv, proceda la restituirea banilor. Ulterior, martora a constatat că O. îi restituise 24.000 euro, din care Z. i-a restituit 12.000 euro cumnatei sale, AA. În cursul lunii ianuarie 2013, a mai fost de câteva ori la cabinetul avocatului O., cu care a convenit ca, în contul celor 1.000 euro rămaşi asupra sa şi a unei diferenţe de încă 1.000 euro, pe care i-a solicitat-o cu acel prilej, să rămână apărător numai pentru soţul martorei, NNN.

În cursul aceleiaşi luni, i-a remis o tranşă de 500 euro şi, respectiv, încă 250 euro. Nici în acele dăţi nu a primit vreun document justificativ de achitare a acelor sume de bani. În cursul lunii ianuarie 2013, martora nu a mai avut discuţii cu O. cu privire la remiterea unei sume mari de bani, cum a fost suma de 25.000 euro. Z. a declarat că, după ce, la sfârşitul lunii decembrie 2012, O. i-a restituit pentru a doua oară cei 24.000 euro, l-a întrebat pe soţul său la arest de ce avocatul a procedat în acest mod. Soţul său i-a relatat că, încă de la prima discuţie pe care a avut-o în arest cu O., acesta a cerut suma de 25.000 euro, susţinând că îi va da ca mită judecătorilor, pentru pronunţarea soluţiei de punere a sa şi a cumnatului său în libertate.

Martora nu aflat mai multe detalii despre modalitatea în care O. urma să facă acele intervenţii pe lângă judecători. Fiindu-i prezentat contractul de asistenţă juridică nr. x din 28 noiembrie 2012, Z. a precizat că semnătura de la rubrica "Client/Reprezentant", îi aparţine şi că, probabil, data consemnată în contract este reală, aceasta fiind prima întâlnire dintre ea şi O. Denunţătoarea AA. a confirmat că, în toamna anului 2012, în contextul în care soţul său şi cumnatul său, OOO. şi, respectiv, NNN., au fost arestaţi preventiv, cumnata sa, Z., a făcut demersuri pentru angajarea unui apărător ales.

Martora a fost de faţă la discuţia care a avut loc la barul KKKKKKKKK., când avocatul "UU." a afirmat că poate interveni pe lângă judecătorul "TTT." de la Tribunalul Bucureşti, în vederea punerii în libertate a inculpaţilor OOO. şi NNN., în schimbul sumei de 6.000 euro. Pentru a fi mai convingătoare, "UU." le-a spus că dosarul în care au fost cercetaţi fraţii NNN. şi OOO. era unul "fabricat" şi că au fost şanse mici ca aceştia să fie puşi în libertate şi că probabil vor fi şi condamnaţi, astfel încât singura lor şansă a fost ca dosarul să "nimerească" la completul din care făcea parte judecătorul "TTT.", pe lângă care ar fi putut interveni, în vederea punerii în libertate a inculpaţilor.

Martora şi cumnata sa au refuzat propunerea primită de la avocatul "UU.". Ulterior, în cursul lunii decembrie 2012, martora a aflat de la cumnata sa, Z., că soţul acesteia îi ceruse să facă demersuri pentru angajarea avocatului O., în calitate de apărător ales. AA. auzise de renumele avocatului O., în sensul că avea relaţii în lumea judecătorilor şi că, prin intermediul acelor relaţii, putea să obţină punerea în libertate a clienţilor săi. După câteva zile, Z. i-a relatat că avusese o întâlnire cu avocatul O. care a acceptat să fie apărătorul fraţilor NNN.

şi OOO. şi că acesta solicitase suma de 25.000 euro, bani pe care trebuia să îi remită cât mai repede. După ce martora şi cumnata sa au împrumutat fiecare câte 12.500 euro, împreună şi cu NNNNNNNNN., s-au deplasat la cabinetul avocatului O. Martora a declarat că i s-a părut ciudat că, în momentul în care cumnata sa a dorit să-i înmâneze suma de 25.000 euro avocatului O., acesta a refuzat să ia plicul şi să numere bani, solicitând ca Z. să îi pună într-un sertar al biroului, indicat de avocat. În acele împrejurări avocatul O. a completat un contract de asistenţă juridică, pentru suma de 25.000 euro, fără a înmâna martorelor vreun exemplar al acestui document.

Martora a reţinut că Z. a semnat acel contract şi nu şi-a mai adus aminte dacă a semnat şi ea documentul. Cu siguranţă nu au primit niciun document justificativ al achitării sumei de 25.000 euro. În cadrul aceleiaşi întâlniri, avocatul le-a spus să fie liniştite pentru că respectivul dosar nu era dificil, astfel că el va putea "face lumină" în acea cauză penală. De asemenea, O. şi-a exprimat intenţia de a formula, în numele inculpaţilor NNN. şi OOO., mai multe cereri de punere în libertate, până când una va fi admisă de către instanţa de judecată.

În aceleaşi împrejurări, O. le-a cerut să vorbească încet şi să lase telefoanele mobile într-o altă încăpere. Ulterior, cu prilejul unui termen de judecată din dosarul fraţilor NNN. şi OOO., de la Tribunalul Bucureşti, avocatul O. nu s-a prezentat pentru a le acorda asistenţă juridică inculpaţilor. La un moment dat, cumnata sa a fost contactată telefonic şi a afirmat că trebuie să meargă în spatele sediului Tribunalului Bucureşti, pentru a se întâlni cu avocatul O. Martora a văzut de la distanţă că, într-adevăr, Z. s-a întâlnit cu O. care i-a înmânat o pungă sau un pachet.

În momentul în care martora a ajuns lângă ei, aceştia s-au despărţit şi AA., împreună cu cumnata ei, au constatat că avocatul restituise suma de 24.000 euro. După câteva zile, a aflat de la cumnata sa că avocatul O. a dorit să primească înapoi suma de 24.000, situaţie în care Z. i-a dat suma de bani pretinsă, împrumutând-o în acest fel pe cumnat sa cu 12.000 euro. Ulterior, martora AA. a împrumutat suma de 12.000 euro şi i-a dat cumnatei sale, Z. Ulterior, aceasta i-a restituit şi suma de 12.000 euro, relatându-i că avocatul O. a invocat faptul că nu a putu rezolva nimic şi, din acest motiv, a restituit şi suma de 24.000 euro.

Martorul denunţător NNN. a declarat că, în contextul în care, la data de 5 noiembrie 2012, împreună cu fratele său, OOO., au fost arestaţi preventiv de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, fiind învinuiţi de săvârşirea infracţiunilor de distrugere şi ultraj contra bunelor moravuri, soţia sa, Z. a făcut demersuri pentru angajarea unui avocat. Iniţial, l-a angajat ca apărător pe avocatul PPPPPPPPP., apoi pe avocatul JJJJJJJJJ., iar, ulterior, pe o avocată pe care a cunoscut-o doar cu numele de UU. În timp ce era în arest preventiv, a aflat de la fratele său că avocata UU. le-ar fi propus soţiilor lor să îi dea suma de 6.000 euro, susţinând că va interveni pe lângă judecători, pentru a-i determina să dispună punerea lor în libertate.

Nu a cunoscut alte detalii despre acele susţineri ale avocatei UU., însă nu a fost de acord să dea curs propunerii acesteia, deoarece nu avea încredere în ea. De altfel, ulterior a aflat că avocata UU. a fost reţinută într-un dosar penal. Martorul l-a cunoscut pe avocatul O. din cursul anului 2008, când l-a angajat pe acesta ca apărător pentru fratele său, OOO., şi pentru tatăl său, LLLLLLLLL., care au fost cercetaţi la acea vreme pentru înşelăciune, în dosarul intitulat de presă "dosarul mandatarilor". În acele împrejurări, a aflat că O. are posibilitatea să intervină pe lângă judecători, pentru obţinerea unor soluţii favorabile în dosare penale.

De altfel, în cursul anului 2008, i-a dat avocatului O. suma de 30.000 euro, pentru ca acesta să intervină pe lângă judecători, în scopul punerii în libertate a fratelui şi a tatălui său, precum şi suma de 5.000 euro ca onorariu de avocat. În acele împrejurări, O. a obţinut punerea în libertate a fratelui şi a tatălui său. Întrucât a ştiut că O. are această posibilitate de a interveni pe lângă judecători, i-a cerut soţiei sale, Z., aproximativ în prima jumătate a lunii decembrie 2012, să îl contacteze pe avocatul O.

şi să-i ceară acestuia să vină la grefă la locul său de deţinere, de la secţia 19 Poliţie. După câteva zile, martorul şi fratele său, au discutat la grefă cu O. care a susţinut că dosarul lor a fost dificil, pentru că este "ordonat" şi a adăugat că pot proceda în două moduri: fie să fie doar apărătorul lor şi, într-o asemenea versiune, nu poate să facă mare lucru; fie să procedeze la fel ca în cursul anului 2008, adică să îi dea bani pentru a face intervenţii pe lângă judecători. Ei i-au precizat că sunt interesaţi de această din urmă versiune, iar, în acel moment, O. a scris pe o bucată de hârtie "25.000", ceea ce însemna că trebuia să îi dea suma de 25.000 euro, pentru ca el să intervină pe lângă judecători şi să obţină o hotărâre de punere în libertate.

Martorul i-a spus avocatului O. că o să se gândească să vadă cum va face rost de respectiva sumă de bani şi că o să-l anunţe ce decizie a luat, prin intermediul soţiei sale. Cu aceeaşi ocazie, O. a pronunţat la un moment dat numele "N.", în contextul în care s-a referit la intervenţia pe care urma să o facă pe lângă judecători în beneficiul lor, însă nu i-a spus şi alte detalii. Ulterior, martorul a mai discutat despre acest subiect cu fratele lui şi au decis împreună să îi dea lui O. cei 25.000 euro pe care îi ceruse, pentru realizarea intervenţiei pe lângă judecători.

Imediat după aceea, în momentul în care soţia martorului a venit la locul de deţinere, acesta i-a cerut să facă tot ce poate pentru a procura suma de 25.000 euro şi să îi ducă banii avocatului O.

Pentru că discuţia s-a purtat la locul de deţinere, nu a putut să-i spună clar pentru ce anume trebuiau daţi acei bani, însă a fost convins că soţia lui a înţeles că, în schimbul acelor bani, O. trebuia să facă anumite intervenţii pentru a obţine punerea lor în libertate. Aproximativ spre sfârşitul lunii decembrie 2012, când a efectuat o nouă vizită la locul de deţinere, soţia martorului i-a spus că procurase între timp suma de 25.000 euro şi că i-a remis-o avocatului O. Din relatările soţiei sale, Z., a înţeles că aceasta şi cumnata sa, AA., împrumutaseră fiecare câte 12.500 euro, pentru a procura suma de 25.000 euro pretinsă de O.

Denunţătorul a cunoscut, din cursul anului 2008, când a dat cei 30.000 euro, faptul că O. nu încheie contract de asistenţă juridică şi nu eliberează chitanţă sau factură pentru sumele de bani pe care le primeşte pentru a face intervenţii pe lângă judecători, astfel că nici măcar nu a întrebat-o pe soţia lui dacă a primit asemenea înscrisuri, în momentul în care a dat cei 25.000 euro. Martorul a mai precizat că la prima lor discuţie, la grefă, O. a menţionat că, dacă îi vor da cei 25.000 euro, va face intervenţii pe lângă judecătorii care judecau recursul în dosarul lor, fie la prelungirea arestării preventive, fie la încheierea referitoare la o eventuală cerere de liberare provizorie sub control judiciar.

De asemenea, a afirmat că se va ocupa el să formuleze o asemenea cerere de liberare la momentul potrivit şi că tot el va declara recurs în numele acestora. Ulterior, tot în cursul lunii decembrie 2012, O. a formulat în numele lui şi al fratelui său o cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Martorul nu a reţinut cu exactitate dacă avocatul a formulat în acea lună o singură asemenea cerere sau două cereri dar şi-a amintit că, în aceeaşi lună, după ce instanţa de fond le-a respins o asemenea cerere, O. a formulat recurs, care s-a judecat la Tribunalul Bucureşti.

Nu şi-a mai amintit nici dacă la acel recurs sau dacă la alt recurs care a privit prelungirea arestării, O. a pus concluzii, în calitate de apărător ales. Cu ocazia judecării acelui prim recurs, avocatul i-a spus că nu i-a reuşit intervenţia pe lângă judecători la acel termen şi că va face acelaşi tip de intervenţii la următorul termen la care se va judeca un nou recurs. Martorul a mai reţinut că la acel termen, completul de judecată a fost compus din trei doamne judecător, iar O. a motivat că a intervenit pe lângă doi dintre acei judecători, însă cel de-al treilea nu a putut fi convins şi din acest motiv s-a respins recursul.

Imediat ce s-a judecat acel recurs, a aflat de la soţia lui că O. i-a restituit acesteia doar 24.000 euro, afirmând că a păstrat 1.000 euro, fără să motiveze de ce anume.

După o altă perioadă de timp (nu a putut menţiona cât anume), soţia martorului i-a relata că O. i-a cerut din nou să-i aducă cei 24.000 euro şi l-a întrebat ce să facă, NNN. fiind de acord cu remiterea banilor. Ulterior, a aflat de la soţia lui că i-a dat avocatului O., din nou, cei 24.000 euro, astfel că, în acel moment, asupra lui s-a aflat iarăşi suma de 25.000 euro pe care o pretinsese iniţial. A urmat după câteva zile un alt recurs care s-a judecat la Tribunalul Bucureşti, însă nici de această dată, nici el şi nici fratele lui nu au fost puşi în libertate de către instanţă. Avocatul O. a fost în sala de şedinţă la acel termen şi i-a spus că nu a reuşit intervenţia pe lângă judecători, sens în care a afirmat că nu se poate face nimic, dar l-a asigurat că va încerca din nou următoarea dată când se va judeca la tribunal un alt recurs. Ulterior, a aflat de la Z. că O. i-a restituit din nou 24.000 euro şi a menţionat că, în contul celor 1.000 euro rămaşi asupra sa, îi va asigura asistenţa juridică ca apărător ales. După o perioadă de timp, la sfârşitul lunii ianuarie 2013 sau începutul lunii februarie 2013, O. a venit la grefă la locul de deţinere şi i-a spus că va rezolva cu intervenţia pe lângă judecători. De asemenea, i-a cerut ca separat de acei bani pentru intervenţie, să-i dea suma de 1.500 euro ca onorariu. A urmat un alt termen în dosarul lui la instanţa de fond, când O. l-a apărat în sala de şedinţă, iar imediat după aceea, a aflat că acesta a fost arestat preventiv. NNN. a declarat că a aflat, din relatările soţiei sale, Z., că, la prima întâlnire pe care a avut-o cu O., acesta a cerut suma de 300 sau 500 RON, pentru consultaţie, iar ea a achitat acei bani. Ulterior momentului în care O. i-a cerut acea suplimentare a onorariului cu suma de 1.500 euro, denunţătorul i-a cerut soţiei sale să clarifice cu avocatul acest aspect. La ultima discuţie pe care martorul a avut-o cu O., cu puţin timp înainte ca acesta să fie arestat preventiv, avocatul l-a asigurat că va continua demersurile de intervenţie pe lângă judecători, pentru obţinerea punerii în libertate a lui şi a fratelui său.

Din declaraţia martorului denunţător OOO. au reieşit aceleaşi repere ale situaţiei de fapt descrise de fratele său, NNN. Astfel, la data de 4 sau 5 noiembrie 2012, a fost arestat preventiv, împreună cu fratele lui, NNN., fiind acuzaţi de distrugere şi ultraj contra bunelor moravuri, fiind cercetaţi în stare de arest preventiv. Iniţial, l-a angajat ca apărător în respectivul dosar pe avocatul PPPPPPPPP., care l-a apărat şi într-un alt dosar, pe care presa l-a intitulat "dosarul mandatarilor". În acest din urmă dosar a fost cercetat, împreună cu tatăl său, LLLLLLLLL., pentru înşelăciune.

Atât el, cât şi tatăl său, au fost arestaţi preventiv în dosarul mandatarilor, în cursul anului 2008. Pe timpul cât au fost arestaţi preventiv în anul 2008, fratele lui, NNN. l-a cunoscut pe avocatul O. şi i-a dat acestuia suma de 35.000 euro, pentru ca acesta să intervină pe lângă judecători şi să obţină punerea lui şi a tatălui său în libertate. După ce fratele lui a dat respectiva sumă de bani avocatului O., promisiunea acestuia s-a şi adeverit, el şi tatăl său fiind puşi în libertate. Până în momentul în care s-a pronunţat instanţa în sensul punerii lor în libertate, avocatul O. nu a fost la nici un termen în acel dosar ca apărător al acestora.

A aflat despre remiterea sumei de 35.000 euro în scopul realizării intervenţiei pe lângă judecători, atât din relatările fratelui său, cât şi, în mod direct, de la O. cu care a discutat după ce a fost pus în libertate. Acesta i-a spus atunci că cei 35.000 euro pe care îi primise de la fratele său au fost doar pentru ca el să obţină de la instanţă punerea lui şi a tatălui său în libertate, astfel că le-a cerut încă 5.000 euro, pentru a le asigura în continuare în acel dosar asistenţa juridică. Împrejurările pe care le-a relatat martorul şi care au avut loc în cursul anului 2008, au reprezentat pentru acesta o certitudine asupra faptului că avocatul O. a avut posibilitatea să intervină pe lângă judecători.

După ce a fost arestat preventiv din nou, în noiembrie 2012, împreună cu fratele său, acesta din urmă i-a solicitat soţiei sale, Z., să ia legătura cu avocatul O., pentru a-i cere acestuia să îi viziteze la grefa locului de deţinere. Într-adevăr, în cursul lunii decembrie 2012, avocatul O. a discutat cu martorii denunţători la grefa secţiei 19 Poliţie. Avocatul O. le-a spus că dosarul lor este "comandat", că nu o să fie puşi prea curând în libertate şi că o să fie chiar condamnaţi. În acelaşi timp, a menţionat că singura lor şansă de a fi puşi în libertate era ca ei să îi dea avocatului suma de 25.000 euro, pentru ca el să intervină pe lângă judecători, pentru a pronunţa o asemenea soluţie faţă de noi.

În acest sens, O. le-a scris pe o bucată de hârtie "25.000". Iniţial, a scris pe acea hârtie "30.000" şi după mai puţin de o secundă a tăiat acel text şi a scris "25.000", fără ca ei să aibă între timp vreo reacţie. De asemenea, O. a menţionat că va face intervenţia pe lângă judecătorii instanţei de recurs, care era Tribunalul Bucureşti. Ulterior, atât martorul denunţător, cât şi fratele său le-au cerut soţiilor lor, în momentul în care acestea i-au vizitat, la locul de deţinere, să facă tot ce este posibil astfel încât să obţină suma de 25.000 euro pe care să o dea avocatului O.

Pentru că discuţia s-a purtat la locul de deţinere nu au putut să le spună expres de ce trebuia să dea acea sumă de bani, însă le-au precizat că numai în acest mod puteau să obţină punerea în libertate. Au înţeles, cu ocazia unei alte vizite la locul de deţinere, că soţiile lor au făcut rost de suma de 25.000 euro şi că i-au dat-o avocatului O. În zilele următoare a urmat un recurs în dosarul lor (nu mai reţine dacă recursul privea arestarea preventivă sau o cerere de liberare provizorie sub control judiciar), ocazie cu care O. a pus concluzii pentru ei în sala de şedinţă. Înainte ca instanţa să se pronunţe la acel termen, în timp ce erau în sala de şedinţă, O. le-a spus că nu vor fi puşi în libertate la acel termen, pentru că dosarul lor nu nimerise la completul care trebuie, adică nu fusese repartizat la judecătorii pe lângă care el putea să intervină. Martorul a mai reţinut că după acel termen, a aflat de la soţia lui, AA., că O. a restituit numai 24.000 euro, dar a cunoscut motivul pentru care a păstrat asupra sa 1.000 euro.

După o perioadă de timp şi, cu câteva zile înainte să se judece din nou un recurs la Tribunalul Bucureşti în dosarul lor, avocatul O. a cerut din nou de la soţiile lor suma de 24.000 euro, iar cumnata lui, Z. i-a dat din nou respectiva sumă de bani. A aflat aceste lucruri din relatările fratelui său şi ale soţiei acestuia. A mai declarat că, nu a reţinut exact dacă atunci când soţiile lor au dat prima dată suma de 25.000 euro sau dacă atunci când au dat din nou 24.000 euro avocatului O., a fost de faţă şi naşa cumnatei martorului, respectiv numita NNNNNNNNN. Potrivit celor promise, avocatul O. trebuia să facă intervenţiile pe lângă judecători în momentul în care se judeca pentru a doua oară un alt recurs în dosarul lor. La acel termen, O. a pus concluzii ca apărător în sala de şedinţă şi, înainte ca instanţa de la Tribunalul Bucureşti să se pronunţe, le-a spus că, nu mai reţine exact, fie că unul dintre judecătorii din complet nu a putut fi convins să pronunţe punerea lor în libertate, fie că mita de 25.000 euro a fost prea mică. Din acest motiv, înainte ca instanţa de recurs să se pronunţe la acel termen, O. le-a spus că nu vor fi puşi în libertate şi că va încerca din nou să facă intervenţii pe lângă judecători următoarea dată când se va judeca un alt recurs în dosarul lor. Nu a reţinut cu exactitate, dar este posibil ca cel de-al doilea recurs la care s-a referit mai sus s-a judecat în preajma sărbătorilor de la sfârşit de an, fie la sfârşitul lunii decembrie 2012, fie la începutul lunii ianuarie 2013.

După ce s-a judecat acel recurs, O. a restituit din nou suma de 24.000 euro cumnatei lui şi a păstrat din nou 1.000 euro (care de altfel rămăsese asupra sa de prima dată, când a primit 25.000 euro). În perioada imediat următoare, O. a fost arestat preventiv. Martorul a înţeles din spusele fratelui său că soţia acestuia, Z., i-a dat avocatului O., separat de cei 1.000 euro care au rămas asupra sa, o altă sumă de bani (nu mai reţine cât anume), ca onorariu. Din câte ştie martorul, nici când a primit suma de 25.000 euro prima dată şi nici când a primit a doua oară cei 24.000 euro, O. nu a încheiat vreun contract de asistenţă juridică pentru aceşti bani şi nu a eliberat documente justificative de primire a lor. Ar fi fost de neînţeles să întocmească asemenea înscrisuri, întrucât, aşa cum a arătat, O. a pretins şi primit acei bani ca mită pentru judecători şi nu ca un onorariu de avocat. În dosarul în care a fost arestat preventiv pentru infracţiunile de distrugere şi ultraj contra bunelor moravuri, a avut, înainte de a discuta cu O., mai mulţi avocaţi, între care JJJJJJJJJ. şi o avocată pe care a cunoscut-o doar cu numele UU. Cu ocazia audierii, după ce i s-a prezentat fotografia, a recunoscut-o pe avocata UU. ca fiind UU. La un moment dat, când a fost apărătorul lor, UU. le-a cerut lui şi fratelui său suma de câte aproximativ 4.000 euro, susţinând că are posibilitatea să intervină pe lângă judecătorii de la Tribunalul Bucureşti, pentru a obţine punerea lor în libertate şi, sub acest aspect a menţionat şi că ar fi trebuit să aibă noroc ca dosarul lor să fie repartizat la tribunal, la completul care judeca în ziua de miercuri (nu a specificat la care dintre cele două secţii penale), ideea fiind că la judecătorii din acel complet ea putea să intervină. Aceste lucruri i-au fost spuse de UU. în mod direct, când s-au întâlnit în sala de şedinţă. Nici el şi nici fratele său nu au avut încredere în susţinerile ei şi nu au dat curs propunerii ei de a-i da acea sumă de bani pentru realizarea intervenţiei pe lângă judecători. Cu prilejul întâlnirilor care au avut loc în luna ianuarie 2013, între judecătorul L. şi soţii O. şi S., aceştia au discutat şi despre demersurile de punere în libertate a inculpaţilor NNN. şi OOO., din starea de arest preventiv.

Astfel, din convorbirea purtată în mediul ambiental, la data de 18 ianuarie 2013, între L., S. şi O., avocatul a relatat demersurile de "dirijare" a dosarului privind pe fraţii NNN. şi OOO., prin intermediul grefierilor V. şi CCCC.:

"Eu, de dimineaţă am vrut să stau de vorbă cu ...", "Că, îmi vin doi de PPP., cu o bătaie. Şi trebuia să-mpac ...", "Fraţii PPP. Şi i-am zis «Băi, HHHHHHHHHHHHH ...»", "Băi, QQQQQQQQQ., uite care-i treaba! Facem ceva?". În acest context S. i-a reamintit judecătorului L. că anterior mai discutaseră despre acel dosar penal:

"Ăla despre care am discutat cu dumneavoastră prima dată şi v-am zis de ei". L. a demonstrat că era la curent cu situaţia inculpatului OOO., în sensul că acesta avea antecedente penale:

"Aşa. Da, ştiu, dar om cu recidivă, sau ...?", moment în care O. i-a explicat că nu era recidivist, fiind doar acuzat într-un dosar penal în care nu se pronunţase o hotărâre definitivă, pentru o infracţiune de înşelăciune, concurentă cu cele pentru care fusese arestat preventiv:

"Unu’ are un dosar pe rol ...", "Şi unu’ are o înşelăciune şi ...".

Ulterior, la data de 20 ianuarie 2013, în contextul în care S. a venit la locuinţa judecătorului L. pentru a obţine o soluţie favorabilă inculpatului TT., în Dosarul nr. x/2010, a reluat demersurile şi în vederea eliberării din arest preventiv a inculpaţilor NNN. şi OOO.:

"Nu, că ăştia sunt disperaţi şi ăştia doi PPP., că ştiţi că am venit atunci, când am venit acasă ...". Judecătorul L. şi-a amintit imediat de dosarul denunţătorilor:

"... fraţii?", iar S. i-a confirmat:

"Da! JJJJJJJJJJJJJ., ăia!". În continuare, a reieşit că judecătorul L. intra în compunerea completelor de luni (21 ianuarie 2013) şi marţi (22 ianuarie 2013), iar S. i-a solicitat, în cazul în care O. reuşea "dirijarea" dosarului la completele de judecată anterior menţionate, să acorde o amânare a cauzei, pentru a avea timp să verifice dacă inculpaţii OOO. şi NNN. pot să dea o sumă de bani corespunzătoare pretenţiilor lor:

"Păi, dacă intră ăştia şi BBBBBBBBBBBBB. nu e la curent şi aveţi ... daţi un termen! Mai bine daţi un termen ... Nu îi luaţi ... aşa a venit cu ... cu chişchirei", "... că ăia-s doi fraţi". Judecătorul L. a fost de acord să amâne cauza, pentru a se face demersurile de încasare a sumelor de bani pretinse:

"Da, dau termen, nu-i problemă. Dau termen".

Inculpata S. a declarat că, în cursul lunii noiembrie 2012, O. i-a dat un alt bileţel, al cărui conţinut nu l-a citit, solicitându-i să-l ducă la locuinţa judecătorului L., pentru a i-l înmâna acesteia. Cu acel prilej, L. a citit biletul şi a afirmat că "pe ăştia îi ştiu, au mai fost pe la mine". A păstrat bileţelul asupra ei şi inculpata nu a reţinut dacă au stabilit o altă întâlnire pentru a primi un răspuns. În cursul lunii ianuarie 2013, când s-a deplasat la locuinţa judecătorului L., atât singură, cât şi însoţită de O., L. a discutat despre dosarul privind pe fraţii JJJJJJJJJJJJJ., însă inculpata a declarat că nu ştia nimic despre aceştia.

Din discuţiile purtate cu soţul său, a aflat că au fost posibili clienţi de-ai lui. S. nu şi-a amintit ce anume a spus L. despre dosarul care-i privea pe fraţii JJJJJJJJJJJJJ., a reţinut doar un fragment din spusele ei, şi anume că se punea problema că acel dosar ar putea "să pice" pe completul ei de judecată. Nu a cunoscut dacă L. a primit vreo sumă de bani în legătură cu dosarul care-i privea pe fraţii PPP. Înainte de a se formula această învinuire împotriva inculpatului O., acesta a relatat o versiune trunchiată a adevărului, lipsită de elementul material al infracţiunii de trafic de influenţă, şi anume pretinderea foloaselor materiale.

Astfel, inculpatul a susţinut că, pe fondul întâlnirii pe care soţia sa a avut-o cu judecătorul L., în seara de 20 ianuarie 2013, i-a dat acesteia un bileţel pe care a scris numele fraţilor NNN. şi OOO., cercetaţi la acea vreme în stare de arest preventiv într-un dosar al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. Soţia sa i-a dat bileţelul, în respectiva seară, doamnei L. şi a rugat-o pe aceasta să vorbească cu grefierul V., pentru ca acesta să asigure dirijarea" acelui dosar pentru judecarea recursului la arestarea preventivă, la completul din care a făcut parte L.

În acele împrejurări L. a afirmat că a fost o situaţie delicată cu V., pentru că acesta îl ponegrea pe avocatul O., afirmând că ar fi mafiot, fiind nemulţumit de faptul că îi ceruse să-i restituie cei 1.500 euro pe care îi primise pentru "dirijarea" dosarului inculpatului TT., în ianuarie 2013. Din relatările soţiei sale, a aflat că L. nu a refuzat, dar a pus problema ca mai întâi să ajungă dosarul fraţilor JJJJJJJJJJJJJ. la completul ei. Cu privire la această învinuire, inculpatul O. şi-a exercitat dreptul de a nu da declaraţii pe parcursul urmăririi penale, însă, cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, a susţinut că, la sfârşitul lunii noiembrie 2012, a fost contactat telefonic de Z., care i-a solicitat o întâlnire.

Avocatul a fost acord şi, cu prilejul discuţiei cu sus-numita, la care ar fi participat şi numitul MMMMMMMMM., a aflat că NNN. şi OOO., soţul şi, respectiv, cumnatul acesteia, au fost arestaţi preventiv într-un dosar în care au fost acuzaţi de distrugere şi de ultraj contra bunelor moravuri. În cadrul acestei prime întâlniri cu Z., a stabilit un onorariu de 300 RON sau 500 RON, pentru a se duce la locul de deţinere, la grefă cu cei doi inculpaţi, care nu a fost achitat în acel moment. În ziua următoare a fost la locul de deţinere, respectiv, secţia 19 Poliţie, unde a vorbit la grefă cu NNN.

şi OOO. despre situaţia dosarului penal în care au fost cercetaţi. Aceştia l-au întrebat cât este onorariul pe care trebuie să îl plătească avocatului, iar O. le-a scris "2.500", pe o coală de hârtie format A4, după care a tăiat cu pixul această menţiune. A procedat în acest mod, deoarece la grefă a asistat de fiecare dată un poliţist şi nu a dorit ca acesta să audă că se pronunţă sume de bani. Inculpatul a motivat că a tăiat acea menţiune scrisă pe hârtie pur şi simplu din instinct. A negat că le-ar fi promis eliberarea din arest preventiv prin intervenţii pe lângă judecători.

Ulterior, la biroul său de avocat a venit Z., însoţită de o femeie pe care a prezentat-o ca fiind naşa sa (nu i-a reţinut numele), care într-un mod surprinzător pentru inculpat, i-a pus pe birou un plic pe care O. l-a pus într-un sertar. Nu a deschis acel plic şi nu a numărat banii şi nici nu a discutat nimic cu Z. în acele împrejurări. După ce aceasta a plecat din biroul său, a deschis plicul şi a constatat că înăuntru era suma de 25.000 euro şi nu 2.500 euro, reprezentând onorariul solicitat. Inculpatul a declarat că s-a şi speriat când a constatat acest lucru, motiv pentru care a contactat-o telefonic imediat pe Z.

şi a invitat-o imediat la biroul său. Aceasta i-a comunicat că a fost ocupată dar că se vor putea vedea în ziua următoare, la Tribunalul Bucureşti, întrucât unul dintre fraţii JJJJJJJJJJJJJ. sau chiar amândoi aveau termen în dosarul lor. Într-adevăr, a doua zi, s-au întâlnit în spatele Tribunalului Bucureşti, unde Avocatul a întrebat-o de ce dat suma de 25.000 euro, în condiţiile în care ceruse un onorariu de doar 2.500 euro, ocazie cu care O. a aflat de la Z. că soţul ei, NNN., îi indicase să procedeze în acea modalitate.

În acele împrejurări, O. i-a restituit plicul cu suma de 25.000 euro, din care a cerut să i se dea doar 1.000 euro, ca avans la onorariul de 2.500 euro. Inculpatul a declarat că a înţeles că NNN. îi trimisese cei 25.000 euro pentru a face o intervenţie pe lângă judecători, în pofida faptului că nu avuseseră o asemenea înţelegere. Cu toate acestea, în perioada care a urmat în cursul lunii decembrie, până la sfârşitul anului, a trimis-o pe soţia sa, S., la locuinţa judecătorului L. pentru a-i înmâna o bucată de hârtie pe care a scris numele fraţilor PPP., ceea ce însemna că i-a solicitat să vadă dacă putea face în aşa fel încât faţă de ei să se pronunţe o hotărâre de punere în libertate.

Inculpatul a menţionat că, deşi a avut o înţelegere cu L. în acest sens, nu îşi permitea să ceară cu titlu imperativ să i se faciliteze pronunţarea unei anumite soluţii într-un dosar. Regula a fost ca, după ce îşi exprima intenţia de a se face o asemenea intervenţie, L. trebuia să decidă, în funcţie de persoana inculpatului şi de fapta pentru care era cercetat, dacă se putea finaliza intervenţia. A discutat şi inculpatul despre intervenţia în dosarul fraţilor JJJJJJJJJJJJJ. cu L. în cursul lunii ianuarie 2013, când a fost la locuinţa sa, ocazie cu care aceasta i-a spus că ştia acel dosar, pentru că judecase probabil recursul într-una din dăţi.

L. a afirmat că este de acord să îl ajute cu intervenţia în dosarul fraţilor JJJJJJJJJJJJJ. şi urma să clarifice ce sumă de bani trebuia să-i dea ca mită numai după ce respectivul dosar ajungea la completul ei. A vorbit atunci cu judecătorul L. şi despre eventuala implicare a acestuia în "dirijarea" acelui dosar, sens în care a rugat-o să discute despre acest lucru cu grefierul V., deoarece avocatul s-a aflat în relaţii tensionate cu acesta. Doamna L. l-a sfătuit să încerce să rezolve problema "dirijării" cu grefierul B. sau cu AAA., însă O. i-a replicat că nu şi-a permis să le abordeze pe acestea într-un asemenea scop.

În final, L. i-a sugerat să se împace cu V. pentru a putea să rezolve pe viitor cu "dirijarea" dosarelor. Nu i-a comunicat denunţătoarei Z. despre intenţia sa de a interveni pe lângă judecători, înainte de această discuţie cu L., întrucât a dorit să vadă mai întâi dacă se putea realiza intervenţia şi numai în cazul în care răspunsul a fost unul pozitiv ar fi lămurit cu ei problema mitei pe care ar fi trebuit să o dea. A precizat şi că nu a stabilit niciodată cu fraţii JJJJJJJJJJJJJ. să formuleze în numele lor, în luna decembrie 2012, vreo cerere de liberare provizorie sub control judiciar.

În cursul lunii februarie 2013, când dosarul lor s-a judecat pe fond la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, a formulat asemenea cereri. În luna ianuarie sau februarie 2013, i-a solicitat doamnei Z. să îi achite diferenţa de onorariu de 1.500 euro şi a primit de la ea 250 euro sau 350 euro. În acelaşi context, Z. i-a adus la cunoştinţă că OOO. a renunţat la serviciile sale de avocat. Privitor la discuţiile pe care le-a purtat cu L. în zilele de 18 ianuarie 2013 şi 21 ianuarie 2013, inculpatul a declarat că, în principal, au avut conţinutul care este redat în cuprinsul proceselor-verbale depuse la acest dosar.

A menţionat că, după ce a ascultat aceste înregistrări, nu are nicio îndoială că discuţiile sale cu L. au avut conţinutul respectiv.

Cu privire la săvârşirea de către inculpaţii L., Q., T., A., J., K., R., I., MM., D., E. şi W. a unor infracţiuni de corupţie sau în legătură directă cu acestea, procurorul a reţinut următoarele:

În legătură cu săvârşirea de către inculpata L. a infracţiunii de trafic de influenţă, în formă continuată (două acte materiale) şi complicitatea la aceeaşi infracţiune, în formă continuată (două acte materiale), a inculpaţilor Q. şi T., comiterea de către inculpaţii J. şi K. a infracţiunii de cumpărare a influenţei, precum şi complicitatea la aceeaşi infracţiune a inculpatului A., în scopul facilitării obţinerii unor soluţii favorabile în dosarele nr. x/2012:

Pentru formularea acestor învinuiri s-a reţinut, în fapt, că, în perioada noiembrie 2012 - ianuarie 2013, L., judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, acţionând în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a primit, cu complicitatea inculpaţilor Q. şi T., suma de aproximativ 11.500 euro (provenită de la persoane neidentificate în acel moment, care au dat aproximativ 20.000 euro, prin intermediul inculpatului A.) şi, totodată, a acceptat, cu ajutorul aceloraşi doi complici, promisiunea remiterii sumei de aproximativ 20.000 euro (provenită de la persoane neidentificate în acel moment, care au dat aproximativ 40.000 euro, prin intermediul inculpatului A.

Pentru obţinerea acestor foloase, L. a lăsat să se creadă că are influenţă asupra colegilor săi, judecători la Tribunalul Bucureşti, precum şi asupra magistraţilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe hotărâri favorabile în trei cauze penale (respectiv, Dosarul nr. x/2012, privind pe RRRRRRRRR., LLLL. şi WWWW., Dosarul nr. x/2012, privind pe SSSSSSSSS. şi TTTT. şi Dosarul nr. x/2012, privind pe SSSSSSSSS. şi TTTTTTTTT.).

În baza actelor de urmărire penală administrate în prezenta cauză, ulterior formulării învinuirii iniţiale cu privire la comiterea acestei fapte, au fost identificate persoanele de la care proveneau foloasele anterior menţionate, astfel că au fost puşi sub acuzare inculpaţii K. (privitor la cumpărarea influenţei în legătură cu Dosarul nr. x/2012) şi J. (privitor la cumpărarea influenţei în legătură cu Dosarul nr. x/2012 şi nr. y/2012).

Din probatoriul aflat la dosar, a rezultat că, aproximativ la sfârşitul anului 2012, inculpatul A. l-a ajutat pe inculpatul K. să dea suma de 22.000 euro inculpaţilor Q. şi T., care s-au prevalat de influenţa pe care inculpata L. ar fi avut-o asupra colegilor săi, judecători la Tribunalul Bucureşti, precum şi asupra magistraţilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre de punere în libertate a inculpaţilor LLLL. şi WWWW. În desfăşurarea activităţii infracţionale Q. a luat legătura cu inculpata L., care a susţinut că va interveni pe lângă judecătorii de la instanţele anterior menţionate, pentru obţinerea soluţiilor favorabile promise. Totodată, Q. i-a comunicat inculpatei L. împrejurarea oferirii de către cumpărătorul de influenţă a sumei de 20.000 euro, iar, ulterior, i-a remis 12.000 euro. Întrucât nu au fost obţinute hotărârile judecătoreşti promise, L. a restituit inculpatei Q. cei 12.000 euro, iar, după aceea, A. a înapoiat inculpatului K. întreaga sumă de 22.000 euro.

Pe de altă parte, s-a stabilit că, aproximativ la sfârşitul anului 2012, inculpatul A. l-a ajutat pe inculpatul J. să dea suma de 15.000 euro inculpaţilor Q. şi T., care s-au prevalat de influenţa pe care inculpata L. ar fi avut-o asupra colegilor săi, judecători la Tribunalul Bucureşti, precum şi asupra magistraţilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre de punere în libertate a inculpatului TTTT. Totodată, inculpatul A. a transmis inculpatului J. pretinderea de către inculpata Q. a sumei de 30.000 euro, în scopul anterior menţionat, iar, ulterior, inculpata a modificat pretinderea iniţială, la suma de 40.000 euro. În desfăşurarea activităţii infracţionale Q. a luat legătura cu inculpata L., care a susţinut că va interveni pe lângă judecătorii de la instanţele anterior menţionate, pentru obţinerea soluţiilor favorabile promise. De asemenea, Q. i-a comunicat inculpatei L. împrejurarea oferirii de către cumpărătorul de influenţă a sumei de 30.000 euro. Întrucât nu au fost obţinute hotărârile judecătoreşti promise, Q. şi A. au restituit inculpatului J. suma de 15.000 euro.

Împrejurările de fapt, astfel cum aceste au fost prezentate în cele care preced, rezultă din coroborarea înregistrările convorbirilor telefonice şi purtate în mediul ambiental, administrate ca mijloace de probă, cu actele aflate la Dosarele nr. x/2012, nr. y/2012 şi nr. z/2012, cu declaraţiile inculpaţilor K., J., Q., A. şi T., toţi aceştia recunoscând faptele reţinute în sarcina lor.

În ziua de 16 noiembrie 2012, inculpatul A., a discutat cu inculpaţii Q. şi T. despre posibilitatea exercitării unor acte de influenţare a magistraţilor pentru obţinerea unei soluţii favorabile într-o cauză penală, convorbirea purtată în mediul ambiental de către cei trei interlocutori fiind înregistrată.

Astfel, inculpatul A. a afirmat că "... sunt trei (n.n. inculpaţi). Ăsta nu ne interesează. Deci, e doar unu aici ...", precizând că în respectivul dosar "sunt trei pe faptă ... trei tâlhării cu ... E la T.M.B., are săptămâna viitoare (n.n. referire la termenul de judecată)". După ce a aflat că dosarul se va judeca la Tribunalul Bucureşti, inculpata Q. a întrebat "la ce secţie". A. a răspuns că "nu mi-a zis unde. Să verifice T. Faţă de cei doi interlocutori, Q. a susţinut că "diseară mă duc acolo eu" (n.n. la domiciliul judecătorului L.). Referitor la această intenţie a inculpatei Q. de a merge la domiciliul judecătorului L., inculpatul A. a menţionat "a ... păi, să-mi spui, că omul aşteaptă, să-i spunem lu’ ...". Q. i-a cerut din nou inculpatului A. să-i indice exact inculpaţii "care ne interesează". În acest context, A. a consemnat pe o bucată de hârtie numele celor trei inculpaţi şi a dat hârtia inculpatului T. pentru a verifica pe internet dacă dosarul a fost repartizat la instanţă, menţionând că beneficiul dorit de inculpaţi era "punerea de îndată în libertate". De asemenea, inculpatul A. a spus că intervenţia se va face doar pentru doi din cei trei inculpaţi, astfel "... deci ... ăsta ... şi cu ... mai e unu, nu ăsta. Ăsta nu ne interesează". Totodată, acelaşi inculpat a dorit să se asigure că intervenţia se va face doar pentru cei doi arestaţi indicaţi, în timp ce la cel de-al treilea arestat a afirmat:

"... ne băgăm aşa ... ? Acte caritabile? Ce facem?". Raportat la această situaţie, Q. şi-ar fi dorit ca intervenţia să se facă pentru toţi, "nu e bine A., da’ ...", fapt cunoscut şi de către inculpatul A., care, la rândul său a opinat "eu ştiu ce zici. Toţi. Eu nu ştiu?!". În cadrul aceleiaşi discuţii, Q. l-a întrebat pe inculpatul A. "... păi ei de când se judecă? E preventivi?", acesta din urmă răspunzându-i "e la al treilea mandat. Au patru mandate". După ce a verificat în evidenţa ECRIS situaţia dosarului respectiv, inculpatul T. i-a informat pe ceilalţi doi interlocutori că respectiva cauză este la "Judecătoria Sectorului 2, secţia a I". Cu privire la repartizarea dosarului pentru care se dorea realizarea intervenţiei, inculpata Q. a afirmat că "... e bine să plece vinerea dosarul", iar inculpatul A. s-a arătat îngrijorat "ştii ce mi-e frică mie? Să nu dăm aicia şi-acolo să n-ajungă. "Alifia"... poate nu cade cum trebuie". Cu toate acestea Q. nu s-a arătat îngrijorată, precizând "A., dacă-i dau de acuma ... şi ... ţine dosarul ea ..."(n.n. referire la judecătorul la care se intervenea). După plecarea lui A., inculpaţii Q. şi T. au continuat discuţia pe acest subiect, rezultând că au decis să facă demersuri de influenţare a magistraţilor şi, în acest sens, au invocat ca argument faptul că dosarul "are recursul la T.M.B.". De asemenea, inculpatul T. a afirmat că unul dintre cei trei inculpaţi are numele "LLLL." şi că "... sunt şpringari. (n.n. spărgători de locuinţe) Să vezi câta lista, câta case au spart, nouă sute de ... Nu nouă sute, aproape un miliard ... Bani mulţi, din 2009 până acum sunt monitorizaţi, deci din 2009 până în 2012 toate casele care le-au spart, nouă sute de mii de RON". Fără să îşi pună în vreun fel problema periculozităţii deosebite a unor asemenea autori de infracţiuni, inculpata Q. a susţinut "e bine că e recursul la T.M.B. Dacă vorbesc cu ea, ea ia dosarul. (n.n. referire la judecătorul la care se intervenea). Dacă vorbesc cu el ...". Fiind la curent cu aspectele la care se referea sus-numita, T. a continuat ideea:

"da, da’ ea nu se duce în jos să dirijeze (n.n. acţiune de fraudare a repartizării aleatorii a cauzelor) ...". Modalitatea prin care se putea "dirija" dosarul a fost explicată de către Q., care a specificat că "ea îi spune lui asta, lui şefa ei ... dacă vrea un dosar ... dacă vrea un dosar, ştiu eu, mi-a spus mie". Inculpatul T. a confirmat afirmaţiile de mai sus, argumentând "păi, da, mă, şefa îi ia (n.n. referire la dosarul care îi privea pe respectivii inculpaţi) când intră în secţie" şi, totodată, a menţionat că în respectivul dosar a fost stabilit termen pentru data de 15 noiembrie 2012 la instanţa de fond, astfel că era posibil ca recursul să se judece "săptămâna următoare". De asemenea, inculpata Q. a reiterat că, deşi sunt arestaţi trei inculpaţi, "numai doi ne interesează".

Într-un alt context, în cursul aceleiaşi zile, inculpaţii T. şi Q. au discutat despre "mită" care ar fi trebuit dată, sus-numita invocând "mai bine vorbesc cu doamna, că ştiu de la doamna din gură. Ai înţeles? Ştiu de la doamna din gură cu ăla cu fierul vechi, al lui VVVVVVVVVVVV. Că a fost la judecători, m-am dus la doamna şi am vorbit şi a spus doamna: " bine că ai venit ca să-i spun lui, cum o cheamă, aia, ca să vorbească jos"".(n.n. referire la registratura instanţei).

Investigaţiile efectuate ulterior în prezenta cauză au evidenţiat că persoana la care inculpaţii Q. şi T. s-au referit cu apelativul "ea" şi "doamna" este inculpata L., judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, iar "şefa" acesteia era, la acea dată, inculpata N., preşedinte al aceleiaşi secţii.

De asemenea, din cercetările efectuate a reieşit că dosarul avut în vedere de inculpaţii Q., T. şi A. a fost înregistrat la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti sub numărul x/2012, în cauză fiind cercetaţi, în stare de arest preventiv, inculpaţii RRRRRRRRR., LLLL. şi WWWW. La termenul din 15 noiembrie 2012, instanţa a menţinut măsura arestării preventive a celor trei inculpaţi, iar, la termenul din 19 noiembrie 2012, a admis excepţia nelegalei sesizări a instanţei şi a restituit cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în vederea refacerii urmăririi penale şi a actului de sesizare în ceea ce îl priveşte pe inculpatul WWWW., fiind, totodată, menţinută măsura arestării preventive a inculpaţilor.

În ziua de 17 noiembrie 2012, inculpaţii Q. şi A. au reluat discuţia privitoare la dosarul anterior menţionat, conform procesului-verbal de redare a convorbirii ambientale. Din acelaşi dialog ambiental transpare că cei doi interlocutori şi-au asumat sarcini diferite pentru atingerea acestui scop ilicit, astfel că inculpata Q. a ţinut legătura cu o altă persoană care a asigurat realizarea intervenţiei pe lângă magistraţi, în timp ce A. a asigurat contactul cu un intermediar, identificat în persoana inculpatului K., care a fost în legătură cu persoane apropiate inculpaţilor aflaţi în stare de arest preventiv.

Astfel, inculpatul A. a întrebat-o pe Q. dacă a "... vorbit?" (n.n. cu judecătorul L.) şi dacă "e bine". Inculpata Q. i-a reproşat că nu a fost informată corect de către acesta, "da, dar ... cum trebuia să-mi spui că eu n-am ştiut", persoanele arestate, pentru care se realiza intervenţia, având deja termen de judecată stabilit "la Judecătoria Sectorului 2", urmând "recursul la TMB". Privitor la folosul care trebuia remis pentru obţinerea beneficiului punerii în libertate, inculpata Q. a indicat inculpatului A. că a trebuit să transmită cumpărătorilor de influenţă "să ne dea şi nouă douăzeci de mii (n.n. suma de 20.000 euro) ... pentru toţi trei că n-are cum (n.n. referire la cei trei inculpaţi cercetaţi în respectiva cauză) ...".

Drept urmare, A. a întrebat-o pe Q. "îi spun (n.n. intermediarului care asigura legătura cu cumpărătorii de influenţă) să ceară douăzeci şi două şi să-şi ia şi el două mii?", iar sus-numita a răspuns afirmativ. De asemenea, în legătură cu dosarul vizat prin acţiunile de traficare a influenţei, inculpata Q. a menţionat că "e la T.M.B. Trebuie numai să programăm ... ă ... să fie la secţia a doua. Atât ... şi pe-urmă îţi face recursul şi vine la T.M.B ... trebuie să programez la secţia a doua ...". Înainte să plece de la domiciliul inculpatei Q., inculpatul A. a vrut să se asigure că intervenţia a fost realizată, "să sun.

Eu oricum te sun. Deci e sută la sută cu treaba asta, da? Când e instanţa?". Sus-numita i-a confirmat că dosarul "e la TMB. Trebuie numai să programăm, ă ... să fie la secţia a doua. Atât". În continuare, inculpata Q. a făcut referire la obiectul dosarului, acesta fiind "şpringăreală" (n.n. furturi din locuinţe), dar A. nu s-a arătat impresionat, afirmând "vezi că e uşoară" (n.n. referire la încadrarea juridică a faptelor). Inculpata Q. i-a replicat că "e uşor, dar au furat valori". Despre intermediarul care asigura legătura cu aparţinătorii arestaţilor A. a afirmat că "e băiatul lui UUUUUUUUU.".

Referitor la cronologia evenimentelor privind intervenţiile întreprinse pentru soluţionarea favorabilă, în recurs, a Dosarului nr. x/2012, s-a reţinut că inculpaţii Q. şi T. au abordat, din nou, acest subiect, în ziua de 18 noiembrie 2012, conform procesului-verbal de redare a convorbirii ambientale. Q. i-a cerut inculpatului T. "hârtia aia, pe care a adus-o A. ultima dată" (n.n. referire la biletul pe care erau scrise numele celor pentru care se efectua intervenţia) şi să-i spună dacă a fost potrivit să meargă în acea zi să discute cu judecătorul L., prilej cu care inculpatul T. i-a spus că inculpaţii au "declarat recurs pe 15 noiembrie", şi a îndemnat-o pe inculpata Q. "du-te ... du-te cu A. Ia-i nişte flori", reamintindu-i despre dosar că "sunt doi în faptă", ceea ce însemna că, aşa cum discutaseră şi anterior, doar doi dintre cei trei inculpaţi au fost interesaţi de "cumpărarea" punerii lor în libertate. Inculpata Q. a afirmat că "dacă mă duc la şase-i mai bine. S-ar putea să fie acasă. Şi mă duc la ea".

În prezenta cauză au fost administrate ca mijloace de probă şi înregistrările convorbirilor purtate în mediul ambiental la 19 noiembrie 2012, 24 noiembrie 2012, 26 noiembrie 2012, între Q., T. şi A., discuţiile dintre aceştia relevând implicarea lor în acţiuni având drept scop facilitarea obţinerii, prin traficarea influenţei, a unor hotărâri favorabile în mai multe dosare penale, între care şi cel în care sunt cercetaţi inculpaţii RRRRRRRRR., LLLL. şi WWWW.

Reprezentative, sub acest aspect, sunt afirmaţiile inculpatului A.:

"păi, vezi că alea deocamdată nici n-au intrat (n.n. referire la înregistrarea unui alt dosar care este legat de "constructorul"). Adică ca să ştiu dacă se poate, adică, ca să nu mai amâne odată. Ăla n-a putut să facă rost de mia aia (n.n. 1.000 euro pretinşi, potrivit modului de operare utilizat, pentru "dirijarea" sau "programarea" dosarului la un anumit complet de judecată), ştii ce zic ...", conform procesului-verbal de redare a convorbirii ambientale din data de 26 noiembrie 2012. Inculpatul A. a făcut aceste precizări în condiţiile în care stabilise cu inculpata Q. să o conducă pe aceasta cu autoturismul pentru a se întâlni cu judecătorul L., cu care se impunea să clarifice condiţiile traficării de influenţă în privinţa mai multor cauze penale. Întrucât Q. şi-a exprimat temerea că vreunul dintre dosarele pentru care interveneau s-ar putea să nu fie totuşi repartizat la un complet de la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti, unde a ştiut că inculpata L. putea asigura obţinerea soluţiei favorabile dorite, A. a replicat "păi şi ce, la Curtea de Apel ce, nu putem să vorbim? Ce? Nu se poate?". Q. nu a contestat o asemenea posibilitate pe care ar fi avut-o judecătorul L., însă a motivat "nu mai bine să plece de aici", ceea ce înseamnă că succesul intervenţiei lor presupunea obţinerea unei soluţii favorabile şi la Tribunalul Bucureşti. A. a motivat faptul că nu a reuşit să procure suma de bani pentru "dirijarea" dosarului prin faptul că "şi eu ce să-i fac mamă dacă n-are? S-a dus femeia ca să-şi vândă vândă casa ca să facă rost de bani, să ...".

În aceeaşi seară, conform procesului-verbal de supraveghere operativă, A. şi Q. au plecat de la locuinţa acesteia şi s-au deplasat la adresa din Bucureşti, strada x, unde locuia judecătorul L. Inculpata Q. a intrat singură în imobilul de la respectiva adresă, iar, după aproximativ doisprezece minute a revenit în locul în care o aştepta inculpatul A. Ulterior, după ce a revenit la locuinţa sa, inculpatul T. a întrebat-o pe Q. "Şi ce zicea doamna? E ... (neinteligibil) ..., că n-a intrat dosarul?", ocazie cu care inculpata i-a relatat sus-numitului că persoana cu care se întâlnise i-a confirmat că va interveni pe lângă un alt judecător pentru soluţionarea favorabilă a unui dosar penal. Referitor la persoana cu care s-a întâlnit, inculpata Q. a precizat că a intrat, în acea zi, în şedinţa de judecată şi că "mai judecă mâine (n.n. data de 27 noiembrie 2012) ...", precum şi că "mai e mâine (n.n. data de 27 noiembrie 2012). Astăzi a judecat cu N. (n.n. judecătorul N.). Mai judecă mâine. Miercuri pleacă şi vine duminică". De asemenea, privitor la răspunsul care l-ar fi primit de la inculpata L. în legătură cu solicitarea de a-şi trafica influenţa, inculpata Q. a menţionat "rămâne pă mâna lu’ N., că ea pleacă până duminică". Din coroborarea datelor rezultate din planificarea şedinţelor de judecată la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală cu informaţiile obţinute din supravegherea operativă, a rezultat că persoana la care s-a referit Q. este judecătorul L., întrucât acesta a fost planificat în şedinţa de judecată, atât la 26 noiembrie 2012, cât şi la 27 noiembrie 2012, iar, în ziua de 28 noiembrie 2012 a plecat din Bucureşti.

La 29 noiembrie 2012, inculpatul A. a venit din nou la locuinţa inculpaţilor Q. şi T., prilej cu care, iniţial, a discutat numai cu aceştia, iar, ulterior, şi cu făptuitoarea KKKK. Din conţinutul conversaţiei purtate, conform procesului-verbal de redare a convorbirii ambientale, a reieşit că, deşi inculpata L. le-a promis că va interveni pe lângă judecătorii de la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală pentru admiterea recursurilor declarate de inculpaţi în Dosarul nr. x/2012 împotriva încheierii de menţinere a măsurii arestării preventive, instanţa de recurs a dispus o soluţie contrară. Astfel, inculpatul A. a spus că "au venit ăia la mine acasă. Bă, dom’ne, noi am venit. Îţi dai seama! Că e aiurea. Ei credea că ei ..." (n.n. apropiaţi ai inculpaţilor arestaţi). În continuare, inculpata Q. i-a cerut inculpatului T. să verifice la calculator dacă susţinerile inculpatului A. erau adevărate. Susnumitul i-a spus inculpatului T. că dosarul a fost judecat "la a II-a". În discuţia dintre cei trei inculpaţii, a reieşit că una dintre persoanele pentru care se realizase intervenţia se numea "LLLL.". Cu toate acestea, inculpaţii A. şi T. au hotărât să meargă la Tribunalul Bucureşti să verifice dacă recursul celor trei arestaţi fusese respins, dar, fără ca A. să intre în instanţă, "nu intru înăuntru dacă vrei. Te-aştept afară". Mai mult, inculpata Q. le-a cerut să fie atenţi, exemplificând modalitatea în care ea fusese în cursul aceleiaşi zile la Tribunalul Bucureşti, "Ei (n.n. judecătorii corupţi) sunt urmăriţi A ... Eu sunt mai deşteaptă decât ei de o mie de ori! N-ai văzut că a luat haina de blană la mişto?!". Faţă de această situaţie, A. a întrebat-o pe inculpata Q. "ce facem?", aceasta spunându-i că se va duce să ceară lămuriri cu privire la situaţia creată, în sensul că inculpatul A. ar fi trebuit să-i amâne cu răspunsul pe beneficiarii intervenţiei:

"... de ce nu le-ai zis după şapte. După şase mă duc acolo. Poate s-a-ntors". Inculpatul A. s-a arătat contrariat de situaţia creată:

"Şi eu îţi spuneam. Mă mamă, ştii sigur? De spuneai matale:" dă la doua, dă la doua, dă la..." Să moară familia mea dacă mai ştiu ce să cred! Mă doare capu’. Şi ei săracii ... L-a rezolvat! Că a dat şi ei ... A dat şi ei o şpagă mică. Ai înţeles?".

În continuare, acelaşi inculpat a susţinut că ar fi trebuit restituiţi cumpărătorilor de influenţă banii pe care aceştia îi dăduseră pentru obţinerea, prin intervenţii pe lângă judecători, a unei hotărâri de punere în libertate a inculpaţilor cercetaţi în respectivul dosar, "şi eu la ăia aşa le-am zis: dacă nu, la şapte jumătate, opt ne vedem, vă aduc banii şi cu asta, basta". În acelaşi context, inculpata Q. şi-a exprimat surprinderea faţă de faptul că recursul a fost respins, afirmând "Mă A., tu nu-ţi dai seama că astăzi a fost chiar ea!" şi "Nu ştiu care e problema! Că am băgat-o la a doua, să judece". Privitor la remiterea foloaselor, KKKK. a întrebat-o pe inculpata Q. "şi ai apucat să-i dai ceva?", ocazie cu care aceasta i-a mărturisit sus-numitei că "i-am dat banii, mă!", precum şi că, deşi a procedat la fel şi în alte dăţi, "niciodată nu s-a-ntâmplat aşa".

Din verificările efectuate în evidenţa ECRIS a rezultat că Dosarul nr. x/2012, având ca obiect recursurile declarate de inculpaţii LLLL. şi WWWW. a avut termen de judecată la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în data de 29 noiembrie 2012, când instanţa a respins recursurile.

Situaţia creată a fost dezbătută de inculpata Q. şi pe fondul discuţiei pe care a purtat-o la 30 noiembrie 2012 cu inculpatul T., conform procesului-verbal de redare a convorbirii ambientale. În acele împrejurări, Q. a susţinut că a presimţit că se va întâmpla aşa ceva şi că a insistat faţă de "doamna (n.n. judecătorul L.) ..." să nu plece din Bucureşti până nu finaliza acţiunile de intervenţie pe lângă colegii săi judecători, astfel, " GGGGGGGGGGGGG., dacă eu am presimţit şi am spus: " Doamnă, vă rog frumos, nu plecaţi până când nu vorbiţi cu N.". (n.n. inculpata N.) N-avea, băi, cum să vină recursul peste douăzeci de zile". Totodată, Q. şi-a exprimat opinia că inculpata L. şi-ar fi păstrat pentru sine o parte prea mare din banii pe care îi primise pentru traficarea influenţei şi nu ar fi dat suficient magistratului pe lângă care a intervenit. În acest sens, a afirmat "vai, ce calică şi asta, să nu vorbească ea cu N ... Să-i fi dat 3.000 lu' N.".

Împrejurarea privitoare la remiterea unei sume de bani judecătorului L. de către Q. şi A. a rezultat şi din convorbirea purtată în mediul ambiental de aceştia din urmă la 1 decembrie 2012, la discuţie participând şi T., conform procesului-verbal de redare a convorbirii ambientale. Din convorbire a reieşit că cei trei interlocutori au decis să continue acţiunile de intervenţie pe lângă judecătorul L., pentru ca acesta, la rândul său, să îşi trafice influenţa asupra magistraţilor de la Tribunalul Bucureşti cu prilejul judecării următorului recurs ce va fi declarat de inculpaţi împotriva măsurii arestării preventive în Dosarul nr. x/2012.

De asemenea, sus-numiţii au considerat că nu se impunea să ceară judecătorului L. să restituie suma de bani care ajunsese deja în posesia sa, în condiţiile în care, aşa cum reiese din cele care preced, A. a primit de la beneficiarii intervenţiei suma de 20.000 euro.

În acest sens, A. şi-a exprimat opinia că realizarea intervenţiei ar trebui amânată "... până la următorul termen. Că n-are rost să luăm banii de acolo (n.n. de la L.). Ei (n.n. beneficiarii intervenţiei) ne aduce banii înapoi", după care a specificat că a restituit "... opt mii cinci sute, înapoi, ăia care mi i-ai dat". Inculpata Q. a fost de acord, menţionând "a! Şi să nu mai luăm banii de la ...", iar inculpatul A. a concluzionat "nu are rost să mai luăm banii de la femeie (n.n. referire la inculpata L.). "E urât". Asta le-am zis (n.n. beneficiarilor intervenţiei). Bă, frate! Dar şi ei ştie mamă, că e urât. Da’ nu comandăm noi". Cu toate acestea, A. i-a cerut inculpatei Q. să nu se supere pe el pentru situaţia creată, în acest context inculpata susţinând "Nu!! Am mai întâlnit de astea A.".

Aceleaşi aspecte au fost reluate în discuţie de inculpaţii Q., T. şi A. în datele de 2 decembrie 2012 şi 6 decembrie 2012.

Astfel, în data de 2 decembrie 2012, conform procesului-verbal de redare a convorbirii ambientale, inculpata Q. le-a spus celorlalţi inculpaţi, referitor la "doamna" că "a murit soacră-sa, de aia trebuia să fi vorbit şi înainte".

În cadrul discuţiei din data de 6 decembrie 2012, conform procesului-verbal de redare, inculpaţii şi-au exprimat decizia de a continua acţiunile de traficare a influenţei, prin intermediul judecătorului L., pentru soluţionarea favorabilă a Dosarului nr. x/2012 Reprezentative, sub acest aspect, sunt afirmaţiile inculpatului T. "la ăştia când le expiră mă, mandatul?" şi ale inculpatului A. "pe 15 ianuarie, tocmai pe 15 ianuarie i se expiră (n.n. arestarea preventivă). Că nouă ne era bine, că nu mai dădeam banii şi făceam treaba aia cu el, da’ mi-a zis " oamenii stă mult". Mamă, nu e de vină ei, GGGGGGGGGGGGG. ".

În baza acestei strategii, inculpatul A. a condus-o cu autoturismul său pe inculpata Q., în seara de 06 decembrie 2012, la locuinţa inculpatei L., unde acestea s-au întâlnit şi au discutat aproximativ douăzeci minute, conform procesului-verbal de supraveghere operativă.

Pe fondul discuţiei ambientale purtate la 7 decembrie 2012, între " XXXXXXXXXXXX." şi inculpata Q., conform procesului-verbal de redare a convorbirii ambientale, inculpata a dezvăluit interlocutoarei sale nereuşita intervenţiei realizate prin intermediul judecătorului L. în privinţa dosarului anterior menţionat, reiterând şi că banii care ar fi făcut obiectul traficului de influenţă au rămas asupra respectivului magistrat. Astfel, Q. a afirmat "parcă avem banii. Îi spun lu’ judecătoarea; " dacă plecaţi! Dacă vine mai ...", "Nu, că-n minim 20 de zile vine de la Parchet". "Domne’ şi dacă vine ... Vorbiţi cu N. că ... să fie bine şi ... şi-i dau banii ei, bine-nţeles". Îmi spune că vorbeşte ... ea a plecat şi a doua zi a fost ... aia ... Uite, acum trebuie să dăm banii înapoi. Da’ bani ea nu are să mai ...". De asemenea, Q. s-a referit şi la o altă datorie pe care L. o avea faţă de ea:

"are să-mi dea două mii jumătate ... cred că ... de 8 luni".

În cursul lunii ianuarie 2013, inculpata Q. a reluat demersurile de realizare, prin intermediul judecătorului L., a intervenţiei asupra magistraţilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru facilitarea punerii în libertate a inculpaţilor RRRRRRRRR., LLLL. şi WWWW., cercetaţi în Dosarul nr. x/2012. Respectiva cauză a fost înregistrată la 18 decembrie 2012 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi, la primul termen de judecată din 7 ianuarie 2013, instanţa a dispus, la cererea inculpaţilor, amânarea judecăţii pentru data de 14 ianuarie 2013.

Pe firul acestor evenimente, inculpata Q. a purtat o nouă convorbire ambientală la 8 ianuarie 2013, cu judecătorul L. În acele împrejurări, conform procesului-verbal de redare, Q. a abordat în discuţie subiectul privitor la "... ăia trei de la Curte" şi a precizat că "luni (n.n. data de 14 ianuarie 2013) e acolo (n.n. la Curtea de Apel Bucureşti) recursu’ ...", întrucât "a avut ieri şi a amânat".

Inculpata L. a afirmat "să vedem. Mă duc mâine la serviciu, să mă interesez". De asemenea, inculpata Q. a susţinut că nu ştia la care dintre secţiile penale de la Curtea de Apel Bucureşti a fost repartizat dosarul în cauză:

"da’ nu ştiu dacă e la a întâia sau la a doua, nu ştiu unde a căzut acuma, că atuncea programase-ţi dumneavoastră". Nu numai existenţa unei conivenţe infracţionale între cele două interlocutoare, dar şi evidenţierea faptului că L. a interiorizat chiar şi acţiunile desfăşurate exclusiv de către Q. ca fiind o responsabilitate a sa, au rezultat cu evidenţă din replica magistratului:

"să nu le promitem şi să nu putem!".

Anterior întâlnirii dintre inculpatele L. şi Q., la data de 8 ianuarie 2013, A. a fost contactat telefonic de către un bărbat, care ulterior a fost identificat în persoana inculpatului J., socrul inculpatului TTTT. Din conţinutul convorbirii telefonice, a reieşit că inculpatul A. l-a înştiinţat pe cel din urmă că are "puţină treabă până pe Prelungirea Ghencea (n.n. zona unde locuia judecătoarea L.)".

Preocuparea inculpatei Q. pentru finalizarea acestor demersuri, dar şi a altora care priveau realizarea unor intervenţii similare, însă în alte cauze penale, a reieşit şi din convorbirea purtată în mediul ambiental la 09 ianuarie 2013, cu inculpatul A. şi, respectiv, cu inculpatul T., conform procesului-verbal de redare. Astfel, Q. i-a spus inculpatului T. că "pe 14 are ... la a II-a". Acelaşi inculpat a completat ideea, afirmând "la Curte. Câţi are?". La această întrebare Q. i-a răspuns "sunt mulţi, mulţi, trei ... trei (n.n. referire la numărul inculpaţilor)."

De asemenea, în cursul aceleiaşi zile, inculpatul J. l-a contactat telefonic de două ori pe inculpatul A. Din conţinutul celor două discuţii telefonice, conform procesului-verbal de redare, a rezultat interesul crescut al inculpatului cu privire la rezultatul discuţiilor purtate de inculpatele L. şi Q. În cadrul primei discuţii, inculpatul J. i-a transmis interlocutorului că "m-au sunat oamenii ăştia iarăşi", ocazie cu care inculpatul A. i-a răspuns că "n-am fost" (n.n. la locuinţa inculpatei L.). Întrucât întâlnirea dintre cele două inculpate nu a avut loc, A. i-a spus inculpatului J. că "deocamdată n-am făcut nimic. Mâine seară îmi ... Nu era acasă ... Deci mai bine spune-le, frate, că nu e alba şi că e neagră. (n.n. referire la faptul că în acel moment intervenţia nu se perfectase încă) Şi să ... n-am ce să zic. O să vin acasă eu. Unde eşti?"

Potrivit celor stabilite anterior, inculpatele Q. şi L. s-au întâlnit în seara de 10 ianuarie 2013, convorbirea ambientală dintre acestea fiind înregistrată. Cu acea ocazie, conform procesului-verbal de redare a convorbirii, L. i-a făcut cunoscut interlocutoarei sale că "... la Înalta Curte nu se mai încurcă nimeni" şi că ar fi stabilit o întâlnire cu "cineva" cu care a mai realizat intervenţii de genul celor dorite de Q., însă respectiva persoană s-a eschivat să se întâlnească cu ea. De asemenea, privitor la Dosarul nr. x/2012, inculpata Q. a afirmat că a fost repartizat la secţia a II-a penală a Curţii de Apel Bucureşti şi a întrebat "e luni (n.n. termenul de judecată era stabilit pentru data de 14 ianuarie 2013). Zi? Poţi să vorbeşti?". Întrucât inculpata L. a răspuns că "nu ştiu cine-o fi şi la secţia a doua, chiar că nu ...", Q. şi-a exprimat părerea în sensul că "era bine" dacă dosarul ar fi fost repartizat la secţia I penală. Inculpata L. a corectat imediat acea afirmaţie, menţionând "dar nu lunea". Cu toate acestea, inculpata Q. a reamintit că ştie din trecut că L. are posibilitatea de a interveni la completele de la Curtea de Apel Bucureşti care judecă "lunea, marţea, miercurea", situaţie faţă de care inculpata L. a replicat "da. Marţea şi miercurea". Totodată, L. şi-a exprimat regretul că respectivul dosar nu a fost repartizat la un alt complet:

"şi un complet bun, tot nu-s la Tribunal.

Dar nu e bun ăsta care acum ... eu nu pot să îi ... să-i abordez (n.n. pe judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti din completul la care fusese repartizat dosarul) ...". Inculpata Q. a susţinut că lucrurile ar fi stat altfel "dacă dirijaţi înainte la complet", iar inculpata L. s-a arătat, totuşi, optimistă, afirmând că "poate la altă cerere (n.n. care, eventual, va fi formulată de inculpaţi în acel dosar)" se vor finaliza cu succes acţiunile de intervenţie pe care le-ar putea întreprinde pe lângă alţi magistraţi. Tot în aceeaşi zi, au avut loc două convorbiri telefonice între inculpaţii A. şi J. În cadrul primei convorbiri telefonice inculpatul A. i-a transmis inculpatului J. că se va duce la locuinţa judecătoarei L. "pe la şase". După ce a avut loc întâlnirea dintre L. şi Q., inculpatul A. l-a contactat telefonic pe inculpatul J. căruia i-a comunicat că "nu merge, mă, să vindem maşina", referindu-se, în fapt, la imposibilitatea efectuării intervenţiei. Deşi J. s-a arătat surprins de această imposibilitate "bă, eşti nebun?", inculpatul A. a folosit un limbaj disimulat, pentru a-i transmite aceeaşi veste:

"... nu vrea banii care vrem noi pe maşină. Ai înţeles ce zic, nu? Nu se poate? Înţelegi?".

Pe fondul discuţiei ambientale purtate la 7 decembrie 2012, între inculpaţii Q., A. şi T., conform procesului-verbal de redare a convorbirii ambientale, a reieşit că aceştia au iniţiat desfăşurarea aceluiaşi gen de intervenţii într-un alt dosar. Despre respectiva cauză, inculpatul A. i-a spus inculpatei Q. că "i-a dat ăsta ... actele ... YYYY. A lu’ YYYY. A lu’ giner-su (n.n. TTTT.)" şi că inculpatul "are pe 14 instanţa, acum la T.M.B.", fiind cercetat în două dosare pentru trafic internaţional de droguri. Întrucât A. a ţinut legătura şi de această dată cu beneficiarul intervenţiei, inculpata Q. l-a întrebat dacă "ţi-a dat mia?", fiind vorba despre suma de 1.000 euro necesară pentru "dirijarea" sau "programarea" dosarului la un complet favorabil. A. a răspuns negativ, motivând că "... nu dă el banii, că el n-are un leu. Vinde mă-sa lu’ băiatul ăla casa". Inculpatul A. a opinat că trebuiau făcute intervenţii, atât pe lângă judecătorii de la Tribunalul Bucureşti, cât şi la Curtea de Apel Bucureşti, sens în care a precizat "şi la Curtea de Apel? Trebuie bani obligat. Îl dirijăm la Curtea de Apel, nu?". Totodată, acelaşi inculpat a afirmat că a fost întrebat de către inculpatul J. despre cuantumul sumei de bani pe care inculpata Q. ar fi putut să-l pretindă pentru traficarea influenţei, precizând şi ce răspuns a dat:

"şi mă-ntreba pe mine cât ceri. Şi eu i-am zis: " bă, mama, obligat cel puţin treizeci de mii îţi cere". Nu i-am zis bine?". Referitor la această sumă, Q. a răspuns afirmativ. După ce a verificat în sistemul ECRIS numele persoanei pentru care se efectua intervenţia, inculpatul T. a spus că cel în cauză "are două dosare". Astfel, inculpata Q. a întrebat dacă dosarele "are termenu’ pe 14?". În continuare, inculpatul T. le-a spus celorlalţi doi inculpaţi că în sistemul ECRIS "nu-mi apare termen. Are numai a doua, cu ăsta", "cu TTTT. ăsta". Inculpatul A. l-a întrebat pe T. "şi ... care-i internaţional?, iar acesta a răspuns că dosarul referitor la traficul internaţional e "la a-întâia". Din cercetările efectuate a rezultat că dosarele vizate de convorbirea ambientală prezentată mai sus au fost înregistrate sub nr. x/2012, la Tribunalul Bucureşti, secţia I penală (în cauză fiind cercetaţi SSSSSSSSS. şi TTTT.) şi, respectiv nr. x/2012, la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în cauză fiind cercetaţi SSSSSSSSS. şi TTTTTTTTT.

În seara de 12 decembrie 2012, Q. a purtat o altă discuţie cu inculpata L., conform procesului-verbal de redare a convorbirii ambientale, cea prim menţionată fiind condusă cu autoturismul la locul de întâlnire de către inculpatul A. Încă din partea de început a dialogului, Q. a încunoştinţat-o pe L. cu privire la faptul că "am vorbit de treizeci de mii ... şi m-am înţeles cu fata să îi dau în februarie". L. şi-a exprimat surprinderea faţă de cuantumul mare al sumei de bani la care s-a referit Q., după care a menţionat "O! ... păi, nu, îi dau eu, mă descurc eu ... [vorbeşte în şoaptă] ... că şi aşa mi-s datoare ... la dumneavoastră ... deci, cu ea mă descurc eu, n-aveţi nicio ...".

Referitor la discuţia din 12 decembrie 2012, la un moment dat, inculpata Q. a întrebat în şoaptă:

"... facem ceva cu ăla cu monezile? Ia uitaţi-vă la asta! Are şi la a doua şi la a-ntâia ...". În continuarea aceleiaşi replici, în condiţiile în care tocmai afirmase că unul dintre dosarele pentru care solicitase realizarea intervenţiei pe lângă judecătorii fost înregistrat la secţia I penală a Tribunalului Bucureşti, Q. a întrebat "... a plecat N. la a întâia?". Acest aspect denotă că inculpata Q. a fost la curent cu faptul că inculpata N. a fost unul dintre magistraţii pe lângă care L. a avut posibilitatea să îşi trafice influenţa.

Din conţinutul discuţiei a mai reieşit că Q. i-a arătat judecătorului L. o bucată de hârtie pe care au fost consemnate numele inculpaţilor din respectivul dosar şi, fiind întrebată de către aceasta din urmă dacă "e vorba de amândoi?", Q. a răspuns "nu! Numai unu’ " şi a adăugat, tot în şoaptă "are pe paişpe. Poate o intra N.?". Într-o notă de normalitate care poate fi specifică doar unei anteriorităţi factuale de asemenea "servicii", L. a afirmat şoptit "... lăsaţi-mă să mă mai interesez", după care a constatat că în respectivul dosar s-ar fi putut declara recurs împotriva hotărârii, chiar favorabile, care ar fi fost pronunţate de către Tribunalul Bucureşti. În concordanţă cu aceeaşi obişnuinţă generată de preexistenţa unor alte acte materiale de acelaşi gen, Q. a replicat "da, ştiu. Şi care e chestia?". Nici de această dată, L. nu a fost în vreun fel surprinsă de atitudinea interlocutoarei sale ci, dimpotrivă, a râs şi a menţionat "... chestia! Dacă nu putem rezolva mai departe?", aceste referiri fiind legate de o eventuală intervenţie a ei pe lângă magistraţii de la Curtea de Apel Bucureşti care ar urma să judece recursul în acel dosar. De asemenea, inculpata L. a confirmat că realizase deja acţiuni de intervenţie pe lângă un alt judecător privitor la respectiva cauză, astfel că a explicat atitudinea rezervată adoptată mai devreme, precizând "eu nu mai ţin minte cu ce cantitate ... că el mă întreba la un moment dat. Şi nu ştiu ce să-i spun. A zis să nu fie cu kilograme ... Şi rămăsese că mă duc să-i spun. Da’ dacă noi n-am mai vorbit?". După ce Q. i-a dat asigurări în sensul că "nu s-a găsit nimic. Nu s-a găsit nimic la el. Are şi la a doua", judecătorul L. a prezentat ca sigur succesul demersurilor sale de traficare a influenţei la nivelul Tribunalului Bucureşti:

"... deci, ea rezolvă pe paişpe, da’ problema e că e cu recurs şi nu se mai ştie ... Deci, aşa cum văd eu, N. a vrut să-l ajute, dar ce facem mai departe? Să nu, nu ştiu cum să zic ... să nu vă angajaţi la ...". În finalul dialogului, L. i-a reiterat interlocutoarei Q. că "... deja ... N. o rezolvă" şi au stabilit să se reîntâlnească în acelaşi loc, în seara următoare.

În data de 13 decembrie 2012, la locuinţa inculpatei Q. a avut loc o discuţie între aceasta şi inculpaţii T. şi A., la care a asistat şi martora BBBBB., convorbirea purtată în mediul ambiental de către aceştia fiind interceptată şi înregistrată. Din ansamblul discuţiei ambientale, conform procesului-verbal de redare a reieşit că, în acele împrejurări, A. a informat-o pe inculpata Q. că "am fost la ăla ... Ca să-nţelegi aşa ... Mai bine aştepţi normal, decât să-l dai afară. Că ei vrea cu banii ăştia să-i dai suspendare. El aşa a-nţeles! Adică când îi vine termenul ... peste două luni de zile, la urmă tre’ să-i dai suspendare!". Pe fondul acestei discuţii, inculpata Q. a promis că îi va cere judecătorului L. "să-i dea suspendare şi acolo şi colo". Acest fapt l-a contrariat pe inculpatul A., care i-a reamintit inculpatei că "... Tre’ să-l pui liber! Că matale ce i-ai spus aseară?!" După ce a fost clarificată natura intervenţiei, A. i-a remis inculpatei Q. o sumă de bani ce reprezenta "... zece mii d-ăştia şi cinci mii aşa ...", care proveneau de la beneficiarii intervenţiei. Respectiva sumă de bani a fot înmânată inculpatului T.:

"uite nea GGGGGGGGGGGGG.! Uite aici!". În continuare, inculpaţii Q. şi A. au discutat în contradictoriu cu privire la natura intervenţiei şi cuantumul sumei de bani care trebuia remisă judecătorului L. Astfel, Q. a propus să îi lase "toţi banii ... ca să poa’ să dirijeze şi să aranjeze acolo". Inculpatul A. nu a fost de acord cu o astfel această versiune de acţiune. Cu toate acestea, inculpata Q. a insistat: "Da. Şi, ziceam aşa! Deci, sunt treizeci de mii pentru Curte şi pentru aicea la T.M.B ... Să-i de cu suspendare şi acolo şi acolo! Ai înţeles?", dar inculpatul A. a întrebat-o, nelămurit, "Păi, mata vrei să plăteşti de-acum pentru la Curte, peste patru, cinci luni?! ... dacă te bazezi pe ea, dacă nu, nu îţi spun, că te iei cu ţiganii!".

Discuţiile dintre cei doi au fost întrerupte de către inculpatul T., care a întrebat "de cine vorbiţi, mă? De ăla cu maşinile?", răspunsul primit de la ceilalţi coinculpaţi fiind "de ăla, de ginerele lu’ VVVVVVVVV.". În urma discuţiilor purtate de cei trei inculpaţi şi de martora BBBBB., primii au concluzionat că suma de 30.000 euro pretinsă, pentru a-i facilita cercetarea în libertate şi obţinerea soluţiei de condamnare cu suspendare, a fost insuficientă. În acest sens, A. i-a sugerat inculpatei Q. "îi duci la femeie doişpe, treişpe mii acum.

Să-i dai banii pentru că-i dă drumu’ afară ... când i-ai zis că numai la Cu ..., numai la T.M.B., numai la T.M.B.!", iar Q. a împărtăşit ideea şi, între altele, a afirmat "... că trebuie să plătească aicea şi la Curte şi la T.M.B.". Astfel, Q. i-a spus inculpatului A. "bă A., du-te şi vorbeşte cu ei! Patruzeci ne trebuie!". În discuţie a intervenit şi T., care i-a solicitat inculpatului A. să manifeste fermitate în faţa beneficiarului intervenţiei în privinţa folosului pe care trebuia să îl remită, sens în care a opinat că s-ar impune să îi spună "... băi, mie îmi dai acum pentru să ţi-l dau afară (n.n. termen argotic utilizat pentru a se referi la punerea în libertate a unei persoane cercetate în stare de arest preventiv) şi pentru scos la a I-a (n.n. secţia I penală), dacă tot ai luat-o aşa înainte! Dar trebuia luat pas cu pas!".

Privitor la acelaşi subiect de discuţie, inculpata Q. a menţionat "îl scoatem mâine, că-l scoatem pe suspendare ... să-l scoatem să se judece p-afară ... şi pe urmă să ne dea încă douăzeci de mii". În finalul conversaţiei, Q. a reiterat că L. este persoana prin intermediul căreia se realizează intervenţiile pe lângă judecători, astfel că a precizat "... am vorbit eu cu ea odată. Mai bine vorbesc cu ea de-o mie de ori, decât cu el. Şi-ţi spun eu că se bagă ea direct şi pentru Curte!".

Potrivit celor stabilite anterior, inculpata Q. a revenit la locuinţa judecătorului L. în seara de 13 decembrie 2012, însă nu s-a reuşit interceptarea şi înregistrarea integrală a discuţiei dintre acestea.

La termenul din 14 decembrie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a dispus în Dosarul nr. x/2012, privind pe inculpaţii TTTT. şi SSSSSSSSS., încuviinţarea cererii acestuia din urmă de amânare pentru angajarea unui apărător ales, stabilind un nou termen de judecată pentru data de 11 ianuarie 2013.

Din discuţia purtată în mediul ambiental la 14 decembrie 2012 între inculpaţii Q. şi T., conform procesului-verbal de redare a convorbirii a rezultat că aceştia au pretins de la beneficiarii intervenţiei, prin intermediul inculpatului A., suma de 40.000 euro pentru soluţionarea favorabilă a respectivului dosar, în sensul facilitării obţinerii unei hotărâri de punere în libertate, dar şi, ulterior, a unei pedepse cu suspendarea executării acesteia. În cadrul dialogului purtat, Q. i-a spus inculpatului T. "noi avem patruzeci de mii". Totodată, Q. a susţinut că "... eu am vorbit cu doamna (n.n. cu judecătorul L., în seara de 13 decembrie 2012) şi chestia asta ... şi să-i dau douăzeci de mii. Ă? Nu am zis bine?... să-l pună liber de tot şi să-i dea cu suspendare ...", precizând şi că L. i-a promis să asigure aceste beneficii, dar nu la termenul din 14 decembrie 2012, ci "data viitoare la Curte", când urma să fie examinată din nou legalitatea şi menţinerea măsurii arestării preventive.

Din cercetările efectuate a reieşit că dosarele la care se referă faptele analizate la acest punct al rechizitoriului au fost înregistrate sub nr. x/2012, nr. y/2012 şi nr. x/2012.

Pe parcursul urmăririi penale, au fost audiaţi, în calitate de martori, LLLL., WWWW., RRRRRRRRR., TTTT., SSSSSSSSS. şi TTTTTTTTT., însă din depoziţiile acestora nu au rezultat aspecte care să aibă relevanţă probatorie în prezenta cauză.

Prin Declaraţia dată la 17 iunie 2013, inculpatul K. a recunoscut săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei. Astfel, a relatat că, în esenţă, aproximativ în vara anului 2012, în timp ce se aflau în stare de arest preventiv, inculpaţii RRRRRRRRR. şi LLLL. i-au solicitat să faciliteze, în beneficiul acestuia din urmă şi a inculpatului WWWW., obţinerea unei soluţii de punere în libertate, prin intervenţii pe lângă judecători. În acest sens, cei doi inculpaţi i-au solicitat să le găsească "un blat", pentru ca ei să fie puşi în libertate şi au menţionat că sunt dispuşi să dea, în schimbul obţinerii acestui beneficiu, orice sumă de bani, chiar şi dacă ar fi fost vorba de 50.000 euro.

De asemenea, K. a convenit cu sus-numiţii să suporte din resursele financiare personale folosul care ar fi trebuit dat, cu titlu de mită, judecătorilor pe lângă care ar fi intervenit, urmând să i se restituie ulterior banii. Inculpatul K. a relatat că, după ce a fost pus în libertate, s-a întâlnit cu inculpatul A., care i-a reproşat că nu apelase la el pentru a-şi rezolva problemele judiciare, sens în care a afirmat că are "blaturi" cu judecătorii de la Tribunalul Bucureşti şi de la Curtea de Apel Bucureşti şi că, în acest mod poate să obţină pentru orice persoană arestată preventiv soluţii de punere în libertate sau chiar de achitare.

În aceleaşi împrejurări, A. i-a precizat că, pentru realizarea unei asemenea intervenţii pe lângă judecători, a fost necesar să îi dea mai întâi suma de aproximativ 1.000 euro, pentru "dirijarea" dosarului la completul din care au făcut parte judecătorii pe lângă care se intervenea. Inculpatul K. a solicitat inculpatului A. să intervină pe lângă judecători pentru obţinerea unei hotărâri de punere în libertate a inculpaţilor LLLL. şi WWWW., precum şi pentru ca inculpatului RRRRRRRRR. să nu i se aplice un spor de pedeapsă, în momentul pronunţării sentinţei în respectivul dosar.

La solicitarea inculpatului A., i-a specificat acestuia numărul dosarului în care au fost cercetaţi cei trei inculpaţi anterior menţionaţi. După câteva zile, A. i-a comunicat că a făcut demersuri şi că a primit răspuns în sensul că se pot realiza intervenţiile pe lângă judecători, în scopul dorit de inculpatul K. Cu aceeaşi ocazie, A. i-a pretins suma de 1.000 euro pentru "dirijarea" dosarului şi 22.000 euro, care reprezentau mita pentru judecătorii pe lângă care se intervenea.

Aproximativ la sfârşitul anului 2012, i-a dat inculpatului A. 1.000 euro, iar după maxim o lună, i-a remis încă 22.000 euro. Inculpatul K. a precizat că inculpatul A. a discutat la telefon cu o femeie căreia i se adresa cu apelativul "mamă", despre intervenţiile pe care a afirmat că le face pe lângă judecători. După o perioadă de timp, A. a susţinut că nu a reuşit să "dirijeze" dosarul la completul favorabil şi că, din acest motiv, LLLL. şi WWWW. nu fuseseră puşi în libertate. Drept urmare, la solicitarea inculpatului K., inculpatul A. i-a restituit acestuia întreaga sumă de 23.000 euro. Ulterior, A. i-a propus inculpatului K. să reia, în acelaşi scop, demersurile de intervenţie pe lângă judecători, însă inculpatul nu a fost de acord.

Prin Declaraţia dată la 17 iunie 2013, inculpatul J. a recunoscut săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei. Astfel, a relatat că, aproximativ în cursul lunii octombrie 2012, ginerele său, TTTT. a fost arestat preventiv pentru trafic de droguri. Întrucât l-a cunoscut pe A., i-a spus acestuia despre problema ginerelui său. Ulterior, a discutat de mai multe ori, atât cu inculpatul A., cât şi cu inculpata Q., care i-a fost prezentată de inculpat, iar amândoi au susţinut că îi puteau facilita inculpatului TTTT. obţinerea unei hotărâri de punere în libertate, prin anumite intervenţii pe care urmau să le facă prin intermediul unor cunoştinţe de-ale lor. Inculpatul J. a declarat că şi-a dat seama că inculpaţii A. şi Q. s-au referit la intervenţii pe lângă judecători, cu atât mai mult cu cât, înainte de a fi arestat ginerele său, sus-numitul îi spusese că putea să obţină soluţii favorabile prin intervenţiile pe care le putea face inculpata. Pentru facilitarea obţinerii punerii în libertate a inculpatului TTTT., inculpatul A. a precizat iniţial că inculpatul J. a trebuit să dea o sumă cuprinsă între 15.000 euro şi 25.000 euro. Totodată, A. i-a pus în vedere că era necesar să dea cât mai repede 15.000 euro, afirmând că îi va spune ulterior dacă se impunea să dea şi o diferenţă de bani, precum şi cât anume.

Drept urmare, J. i-a dat inculpatului A. suma de 15.000 euro, în cursul lunii decembrie 2012 sau ianuarie 2013. Potrivit aceleiaşi depoziţii, A. a pretins şi suma de 500 euro sau 600 euro, menţionând că era necesară pentru "dirijarea" dosarului la un complet favorabil. După ce a remis suma de 15.000 euro, s-a întâlnit cu A., care i-a prezentat-o pe inculpata Q., iar aceasta a invocat că nu a putut obţine în acel moment soluţia de punere în libertate, însă, i-a propus inculpatului să îi lase cei 15.000 euro, pentru a încerca să obţină acel beneficiu la un alt termen. Inculpatul J. nu a fost de acord, astfel că inculpata Q. i-a restituit suma de 15.000 euro. Ulterior, A. i-a pretins suma de 40.000 euro, afirmând că îi poate facilita inculpatului TTTT., atât obţinerea unei hotărâri de punere în libertate la Tribunalul Bucureşti şi, apoi, în recurs, la Curtea de Apel Bucureşti, dar şi obţinerea unei hotărâri de achitare sau de condamnare la o pedeapsă cu suspendare la aceste două instanţe. Cu toate acestea, inculpatul nu a fost de acord să dea respectiva sumă de bani.

Prin declaraţia dată la 30 mai 2013, inculpatul A. a relatat că, aproximativ în toamna anului 2012, inculpatul K. i-a spus că a fost interesat să obţină, prin intervenţii la judecători, punerea în libertate a inculpaţilor LLLL. şi WWWW. După ce a primit de la acelaşi învinuit numărul de înregistrare al respectivului dosar, A. i-a relatat aceste aspecte inculpatei Q., căreia i-a înmânat şi un bileţel pe care a fost scris numărul de înregistrare al dosarului şi numele celor doi inculpaţi pentru care se dorea să se facă intervenţia pe lângă judecători. În aceleaşi împrejurări, T. a verificat pe internet situaţia acelui dosar. Inculpata Q. a afirmat că se va duce să vorbească cu judecătorul L., pentru a vedea dacă se putea face intervenţia dorită în respectivul dosar. După câteva zile, Q. i-a comunicat că a primit de la L. un răspuns afirmativ cu privire la posibilitatea de a se face intervenţia pentru obţinerea soluţiei de punere în libertate a celor doi inculpaţi.

Totodată, Q. i-a solicitat să pretindă de la inculpatul K. suma de 20.000 euro sau 20.500 euro, menţionând că o parte din bani le va reveni lor, iar diferenţa o va da cu titlu de mită judecătorului L. Nu au stabilit în acele împrejurări partea de folos care urma să le revină lor, întrucât Q. a menţionat că trebuia să o întrebe mai întâi pe L. ce sumă de bani dorea să primească cu titlu de mită. Ulterior, s-a întâlnit cu inculpatul K., de la care a pretins suma de 22.000 euro, precizându-i că 1.500 euro au reprezentat partea care urma să îi revină inculpatului, însă numai după ce s-a obţinut soluţia de punere în libertate a celor doi inculpaţi. După 2-3 zile, a primit de la K. suma de 22.000 euro, pe care, în aceeaşi zi a remis-o inculpatei Q.

Inculpatul A. a precizat că nu îşi mai aminteşte dacă, în momentul în care a dat acea sumă de bani inculpatei Q., a fost de faţă şi T., însă a declarat că este sigur de faptul că acesta a ştiut despre demersurile întreprinse pentru obţinerea soluţiei de punere în libertate a celor doi inculpaţi. În aceeaşi seară, la solicitarea inculpatei Q., a condus-o cu autoturismul pe aceasta la locuinţa judecătorului L., motivul fiind acela ca inculpata să îi dea acestuia din urmă o anumită sumă de bani, cu titlu de mită, pentru facilitarea obţinerii punerii în libertate a celor doi inculpaţi. Inculpatul A. a arătat că este sigur că, în acele împrejurări, Q. a avut asupra sa o anumită sumă de bani pe care a remis-o judecătorului L. După ce a ieşit din locuinţa acestuia, Q. i-a spus că a primit asigurări în sensul că li se va facilita obţinerea soluţiei favorabile pe care o doreau. Cu toate acestea, cei doi inculpaţi nu au fost puşi în libertate, astfel că inculpata Q. i-a dat suma de 22.000 euro, pe care el a restituit-o mai departe inculpatului K. Privitor la împrejurările restituirii banilor, inculpatul A. a relatat că inculpata Q. i-a spus că nu putea să recupereze imediat banii pe care îi dăduse, cu titlu de mită, judecătorului L., întrucât acesta a fost plecat din Bucureşti.

Faţă de această situaţie, A. a fost nevoit să pună din banii personali 8.500 euro pentru a acoperi suma de bani care s-a aflat asupra judecătorului L. şi a menţionat că nu ştie dacă şi inculpata Q. a pus de la ea vreo sumă de bani, pentru a restitui inculpatului K. cei 22.000 euro. După o perioadă de timp, Q. i-a spus că a reuşit să îşi recupereze de la judecătorul L. banii, însă nu i-a precizat despre ce sumă era vorba şi, totodată, i-a restituit şi lui cei 8.500 euro. Pe de altă parte, A. a relatat că, după ce a aflat de la inculpatul J. că ginerele său fusese arestat preventiv pentru trafic de droguri, a primit de la învinuit o bucată de hârtie pe care a fost scris numărul dosarului şi numele ginerelui său, TTTT., pentru realizarea demersurilor de intervenţie pe lângă judecători, în vederea obţinerii unei soluţii de punere în libertate a acelei persoane.

A. a discutat ulterior despre acest aspect cu inculpata Q., căreia i-a înmânat şi înscrisul pe care îl primise de la J. La fel cum a procedat în cazul inculpaţilor LLLL. şi WWWW., inculpata Q. a fost la locuinţa judecătorului L., iar, după aceea, a afirmat că magistratul îi spusese că se poate face intervenţia pe lângă judecători în acel dosar. Inculpatul A. a precizat că J. a fost interesat să se facă intervenţii pe lângă judecătorii de a Tribunalul Bucureşti, pentru punerea în libertate a inculpatului TTTT., precum şi pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru menţinerea, cu ocazia judecării recursului a unei asemenea soluţii, dar şi obţinerea de la ambele instanţe a unor hotărâri de aplicare a unei pedepse cu suspendare.

Iniţial, la solicitarea inculpatei Q., i-a transmis inculpatului J. că trebuia să dea suma de 30.000 euro pentru realizarea intervenţiilor pe lângă judecători şi, totodată, a primit de la învinuit doar 15.000 euro, urmând să primească diferenţa de bani într-un timp cât mai scurt. În aceeaşi zi, i-a dat cei 15.000 euro inculpatei Q., însă aceasta a susţinut că suma de 30.000 euro stabilită iniţial a fost prea mică. Inculpatul A. a menţionat că nu îşi mai aminteşte cu exactitate, dar este posibil să o fi condus din nou cu autoturismul pe Q. la locuinţa judecătorului L.

Ca urmare a modificării pretinderii iniţiale, a avut loc, în prezenţa sa, o întâlnire între inculpata Q. şi J., ocazie cu care inculpata i-a spus acestuia din urmă că se impunea să dea suma de 40.000 euro pentru realizarea intervenţiilor pe lângă judecători. Întrucât J. a afirmat că nu a avut posibilitatea să dea respectiva sumă de bani, Q. i-a restituit cei 15.000 euro, iar demersurile de intervenţie nu au mai fost continuate.

Prin declaraţia dată la 29 mai 2013, inculpata Q. a confirmat, în principiu, derularea evenimentelor în aceleaşi împrejurări de fapt care au fost prezentate şi de către inculpatul A. În ceea ce priveşte dosarul inculpaţilor LLLL. şi WWWW., a relatat că s-a deplasat la locuinţa inculpatei L. şi a discutat despre realizarea intervenţiei pe lângă judecători, pentru facilitarea obţinerii unei soluţii de punere în libertate a celor doi inculpaţi, iar inculpata i-a solicitat să revină în ziua următoare. A urmat o a doua întâlnire cu L., ocazie cu care aceasta i-a spus că poate să facă intervenţiile dorite în respectivul dosar.

Inculpata Q. a precizat că nu este sigură, dar este posibil ca L. să îi fi pretins, după cum a procedat şi în alte cazuri, suma de 1.000 euro pentru dirijarea" dosarului. Anterior acelei întâlniri, i-a cerut inculpatului A. să îi transmită persoanei cu care a ţinut legătura (nu ştie cine era aceasta) că trebuie să dea suma de 20.000 euro pentru realizarea intervenţiei pe lângă judecători. Din acest motiv, i-a comunicat şi inculpatei L. faptul că beneficiarii soluţiei ofereau, cu titlu de mită, suma de 20.000 euro şi i-a precizat că în "combinaţie" mai era un intermediar, căruia trebuia să îi revină o parte din bani.

Pe fondul unei alte întâlniri pe care a avut-o cu inculpata L., i-a dat acesteia suma de 12.000 euro şi i-a pus în vedere să îi spună dacă dorea o sumă mai mare de bani. La un moment dat, L. a afirmat că trebuia să plece din Bucureşti şi că a vorbit cu inculpata N. pentru facilitarea obţinerii soluţiei de punere în libertate a celor doi inculpaţi. Cu toate acestea, nu a fost obţinută o asemenea hotărâre la termenul la care s-a judecat recursul, motiv pentru care L. i-a restituit cei 12.000 euro, iar, ulterior, A. a înapoiat întreaga sumă de 20.000 euro persoanei care a solicitat realizarea intervenţiei pe lângă judecători.

Într-o altă împrejurare, L. i-a promis că va încerca să intervină pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti pentru a obţine punerea în libertate a celor doi inculpaţi, însă intermediarul nu a dat cei 1.000 euro necesari pentru "dirijarea" dosarului, astfel că demersurile de intervenţie nu s-au mai finalizat. De asemenea, Q. a relatat că, în momentul în care s-a pus problema restituirii sumei de 20.000 euro, L. nu s-a aflat în Bucureşti, situaţie în care A. s-a împrumutat cu 8.500 euro de la un cumnat de-al său, iar o altă diferenţă a fost pusă de Q., pentru a putea să restituie cei 20.000 euro, anterior datei la care a reuşit să recupereze de la L. suma de 12.000 euro.

În ceea ce priveşte dosarul inculpatului TTTT., inculpata Q. a menţionat că, la fel ca şi în cazul dosarului anterior, A. a propus efectuarea intervenţiilor pe lângă judecători, la solicitarea inculpatului J. Totodată, a precizat că a discutat despre intervenţie cu L., înmânându-i acesteia un bileţel pe care au fost scrise numărul dosarului şi numele inculpatului şi, totodată, i-a comunicat că solicitanţii intervenţiei au fost dispuşi să dea suma de 20.000 euro. De asemenea, a arătat că nu îşi mai aminteşte cu exactitate cum s-au derulat evenimentele, însă a reţinut că J. a dorit să i se faciliteze inculpatului, atât punere în libertate de către Tribunalul Bucureşti şi, apoi, menţinerea acelei soluţii de către Curtea de Apel Bucureşti, cu ocazia judecării recursului, dar şi obţinerea de la cele instanţe a unor hotărâri de condamnare la o pedeapsă cu suspendare.

Inculpata Q. a confirmat şi faptul că s-a întâlnit la un moment dat, în prezenţa inculpatului A., cu inculpatul J., căruia i-a spus că a fost prea mică suma de 20.000 euro pe care i-o pretinsese iniţial. Inculpata a declarat că este posibil să îi fi transmis inculpatului J. faptul că trebuia să dea suma de 30.000 euro sau 40.000 euro pentru realizarea intervenţiilor pe lângă judecători. Conform aceleiaşi declaraţii, Q. a discutat cu judecătorul L. despre realizarea intervenţiilor la ambele instanţe anterior menţionate, aşa cum solicitase inculpatul J., iar magistratul a menţionat că va încerca să rezolve problema.

Ulterior, s-au ivit neînţelegeri cu inculpatul J. în privinţa sumei de bani pe care acesta a trebuit să o dea pentru realizarea intervenţiilor pe lângă judecători,iar, în cele din urmă, demersurile au fost întrerupte, iar inculpatului i s-au restituit banii.

Prin declaraţia suplimentară dată în cadrul procedurii prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul T. a declarat că recunoaşte săvârşirea faptelor, aşa cum au fost reţinute ca învinuire în sarcina sa. Cu privire la împrejurări legate de dosarele inculpaţilor LLLL. şi, respectiv, TTTT., a prezentat evenimentele, în principiu, la fel ca şi inculpaţii A. şi Q. A menţionat că în ambele cazuri Q. a discutat cu L., la locuinţa acesteia, despre realizarea intervenţiilor pe lângă judecători, pentru soluţionarea favorabilă a celor două cauze. De fiecare dată, L. a răspuns că se va implica pentru facilitarea obţinerii hotărârilor judecătoreşti dorite. Inculpatul T. a precizat că Q. şi A. au vorbit despre nişte sume de bani pe care acesta trebuia să le pretindă pentru facilitarea obţinerii soluţiei în dosarul care îl privea pe inculpatul LLLL., însă a susţinut că nu ştie dacă acel folos a fost primit şi nici dacă inculpata a dus vreo parte din el judecătorului L. Cu toate acestea, a precizat că Q. şi A. au discutat despre pretinderea sumei de aproximativ 20.000 euro.

La un moment dat, a aflat de la Q. că judecătorul L. a trebuit să plece undeva la ţară şi că i-a solicitat inculpatei N. să faciliteze obţinerea soluţiei favorabile în dosarul inculpatului LLLL.

De asemenea, a arătat că nu ştie dacă, în privinţa demersurilor de intervenţie care s-au făcut pentru dosarul inculpatului TTTT., A. a primit vreo sumă de bani şi nici dacă inculpata Q. a dat vreo sumă de bani judecătorului L., în acel scop. În legătură cu săvârşirea de către inculpata Q. a infracţiunii de trafic de influenţă şi de către inculpatul R. şi inculpatul I. a infracţiunii de cumpărare a influenţei, în scopul facilitării obţinerii unei soluţii favorabile în Dosarul nr. x/2011:

Pentru formularea acestor învinuiri s-a reţinut, în fapt, că, în cursul lunii aprilie 2011, Q. a pretins şi a primit, prin intermediul martorei denunţătoare BB. şi a numitului "I." (neidentificat la acea dată) suma de aproximativ 15.000 euro de la inculpatul R., lăsând să se creadă că are influenţă asupra magistratului L., judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru a-l determina să pronunţe în Dosarul nr. x/2011 al acestei instanţe o hotărâre de punere în libertate a inculpatului R., cu ocazia judecării recursului declarat de acesta împotriva încheierii pronunţate de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti la 22 aprilie 2011 de menţinere a măsurii arestării preventive (Dosar nr. x/2011).

Din actele de urmărire penală efectuate în prezenta cauză după data formulării acuzaţiei anterior menţionate, a rezultat că numitul "I." este I., precum şi că au survenit indicii temeinice privind săvârşirea de către acesta a infracţiunii de cumpărare a influenţei.

Astfel, s-a stabilit că, pe fondul cercetării în stare de arest preventiv a inculpatului R. în dosarul anterior menţionat, inculpatul I. a fost însărcinat de martorul WWWWWWWWW. să facă demersuri pentru angajarea unui apărător. În cadrul acţiunilor întreprinse, I. a intrat în legătură cu martora denunţătoare BB., care, la rândul său, a apelat la inculpata Q., iar aceasta a susţinut că are posibilitatea de a interveni pe lângă judecătorul L., pentru obţinerea soluţiei de punere în libertate a inculpatului R. Totodată, în schimbul asigurării acestui beneficiu, inculpata Q. a pretins de la I., prin medierea aceleiaşi martore denunţătoare, suma de 15.000 euro. Ulterior, I. i-a comunicat martorului WWWWWWWWW. că trebuie să dea suma de 15.000 euro, însă a ascuns faţă de acesta scopul real al utilizării banilor şi l-a lăsat să creadă că ar reprezenta onorariul unui avocat. După ce a primit de la martor suma de 15.000 euro, I. a remis-o mai departe inculpatei Q., prin intermediul martorei denunţătoare BB., ca obiect al infracţiunii de cumpărare a influenţei.

În raport cu aceste circumstanţe reale, a fost formulată învinuirea faţă de I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de cumpărare a influenţei, reţinându-se, în fapt, că, în cursul lunii aprilie 2011, pe fondul cercetării inculpatului R. în stare de arest preventiv în Dosarul nr. x/2011 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, a dat, prin intermediul martorei denunţătoare BB., suma de 15.000 euro inculpatei Q., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra magistratului L., judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru a-l determina să pronunţe în Dosarul nr. x/2011 al acestei instanţe o hotărâre de punere în libertate a inculpatului R., cu ocazia judecării recursului declarat de acesta împotriva încheierii pronunţate la 22 aprilie 2011 de instanţa de fond.

Împrejurările de fapt, astfel cum aceste au fost prezentate în cele care preced, au rezultat din coroborarea declaraţiile martorei denunţătoare BB. şi ale martorului DDDD., cu declaraţiile martorilor OOOOO., WWWWWWWWW., XXXXXXXXX., cu înregistrările convorbirilor purtate în mediul ambiental, administrate ca mijloace de probă, cu actele aflate la Dosarul nr. x/2011, precum şi cu declaraţiile inculpatului I. şi cele ale inculpatei Q., care a recunoscut fapta reţinută ca învinuire în sarcina sa.

Astfel cum rezultă din convorbirile purtate în mediul ambiental care vor fi prezentate la punctul următor, pe fondul desfăşurării actelor materiale de corupere, în scopul obţinerii, prin pretinse intervenţii asupra judecătorilor, a unei soluţii de punere în libertate a inculpatului MM., inculpata Q. a rememorat, în prezenţa martorei denunţătoare BB., faptul că a exercitat intervenţii similare şi în beneficiul inculpatului R. De asemenea, în contextul discuţiilor ambientale purtate între BB. şi inculpatul R., acesta a reiterat că suma de bani care a fost dată pentru realizarea intervenţiei pe lângă judecători, în scopul pronunţării faţă de el a unei hotărâri de punere în libertatea fost de 15.000 euro, rezultând şi că inculpatul a fost avizat de modul de operare utilizat, care presupunea remiterea, mai întâi, a sumei de 1.000 euro, pentru "dirijarea" dosarului la un complet favorabil.

Din cercetările efectuate a reieşit că dosarul la care s-au referit faptele analizate la acest punct a fost înregistrat sub nr. x/2011. Din declaraţiile martorei denunţătoare BB. a rezultat că, aproximativ în primăvara anului 2011, prin intermediul martorului XXXXXXXXX., l-a cunoscut pe inculpatul I., care s-a prezentat ca fiind, la acea vreme, director la firma de pază YYYYYYYYY., fiind interesată să achiziţioneze un sistem de supraveghere pentru magazinul său. Pe fondul discuţiilor legate de acel sistem de supraveghere, I. a întrebat-o dacă ştie un avocat bun, întrucât a dorit să îl angajeze ca apărător pentru un coleg de-al său care fusese arestat preventiv. Ulterior, a aflat că s-a referit la R., care a fost cercetat, pentru şantaj şi ameninţare, iar dosarul său s-a aflat, la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti. I-a răspuns în acele împrejurări, inculpatului I. că are o cunoştinţă care este avocat şi că va încerca să discute cu acea persoană problema asigurării apărării pentru R. Ulterior, a încercat să ia legătura telefonică cu avocatul ZZZZZZZZZ. şi, întrucât acesta nu i-a răspuns, l-a contactat pe soţul ei, AAAAAAAAAA. S-a întâlnit apoi cu acesta şi i-a relatat ceea ce aflase de la I., iar AAAAAAAAAA. a întrebat-o dacă inculpatul R. sau familia sa aveau posibilităţi financiare, afirmând că a existat şi o altă posibilitate de a obţine punerea lui în libertate, decât prin angajarea unui apărător. L-a întrebat la ce anume se referea şi AAAAAAAAAA. i-a explicat că are o cunoştinţă, care are "intrare" la mulţi judecători, dispuşi să dea soluţii favorabile în dosare, în schimbul unor sume de bani care să le fie date cu titlu de mită. I-a mai specificat şi că a fost vorba despre judecători de la Tribunalul Bucureşti şi de la Curtea de Apel Bucureşti, adăugând şi că acea cunoştinţă avea asemenea relaţii şi cu judecători de la alte instanţe, dar nu le-a menţionat.

În zilele următoare, AAAAAAAAAA. a condus-o pe martora denunţătoare la persoana la care s-a referit, în sensul că avea "intrare" la judecători, fiind vorba despre un imobil situat în Bucureşti, str. x. Martora denunţătoare BB. a aflat în acele împrejurări că respectiva persoană se numeşte Q.

I-a povestit şi acesteia ce ştia de la I. şi, la solicitarea ei, i-a precizat că dosarul inculpatului R. era la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti. Inculpata Q. a afirmat că a fost foarte bine că respectivul dosar era la sector, pentru că recursul la măsura arestării urma să se judece la Tribunalul Bucureşti. În acele împrejurări, Q. i-a cerut să revină la locuinţa sa peste câteva zile, pentru a-i da un răspuns şi, totodată, i-a sugerat să nu mai vină însoţită de AAAAAAAAAA. sau de ZZZZZZZZZ. Martora denunţătoare a revenit singură în aceeaşi locuinţă, aşa cum i se ceruse, iar Q. i-a spus că a vorbit cu "doamna de la tribunal" şi că a primit răspuns în sensul că se putea obţine soluţia de punere în libertate a inculpatului R., dar a fost necesar ca mai întâi să fie făcute demersuri ca respectivul dosar să fie repartizat la acea doamnă judecător şi, pentru realizarea acestui lucru, trebuia ca martora denunţătoare să îi aducă suma de 1.000 euro.

În acest sens, Q. a folosit exprimarea de "dirijare" a dosarului la completul acelei doamne judecător, afirmând că realizarea "dirijării" costa 1.000 euro. Inculpata i-a mai menţionat că, pentru obţinerea soluţiei de punere în libertate, trebuia dată, cu titlu de mită, în total, suma de 16.00 euro, din care, 1.000 euro erau pentru "dirijarea" dosarului. Ulterior, martora denunţătoare a luat legătura cu I. şi i-a transmis acestuia tot ceea ce îi spusese Q. I. a afirmat că va comunica, la rândul său, mai departe acele aspecte şefului său (nu a menţionat numele acestuia) şi că îi va da ulterior un răspuns.

După o zi sau două, I. a luat legătura cu martora denunţătoare, căreia i-a spus că discutase cu şeful său şi că s-a decis să fie dată, cu titlu de mită, suma de 16.000 euro pentru obţinerea punerii în libertate a inculpatului R., prin intervenţii exercitate pe lângă judecători. Sub acest aspect, martora denunţătoare a precizat că i-a spus inculpatului I. că are o cunoştinţă (nu a specificat numele acesteia) care are "intrare" la judecătorii de la Tribunalul Bucureşti şi cu care a discutat despre problema inculpatului R., precum şi că, după ce acea cunoştinţă a sa a luat legătura cu un judecător pe lângă care putea interveni, a primit răspunsul de la acel magistrat că a fost de acord şi că putea asigura soluţia de punere în libertate a inculpatului R., dar în schimbul primirii sumei de 16.000 euro.

De asemenea, martora denunţătoare i-a menţionat inculpatului I. şi că 1.000 euro din acea sumă de bani urmau să fie folosiţi pentru "dirijarea" dosarului la completul de la Tribunalul Bucureşti din care a făcut parte judecătorul pe lângă care se intervenise. I-a comunicat inculpatului I., aşa cum i-a pus în vedere Q., că la început trebuia să dea 1.000 euro pentru "dirijarea" dosarului, iar diferenţa de 15.000 euro, cu două zile înainte de termenul de judecată care urma să fie stabilit în recurs la Tribunalul Bucureşti.

După acea discuţie cu I., martorei denunţătoare i-a fost teamă că inculpata Q. nu a avut posibilitatea să facă, aşa cum susţinea, intervenţii pe lângă judecători, aşa că s-a reîntâlnit cu aceasta şi i-a menţionat reţinerile sale. Inculpata Q. a afirmat că nu trebuie să îşi facă nicio problemă, pentru că susţinerile ei au fost reale şi a adăugat că, pentru a-i oferi o garanţie în acest sens, o va lua cu ea în momentul în care va duce acea primă tranşă de 1.000 euro judecătorului pe lângă care intervenise. De asemenea, inculpata i-a spus că poate să meargă în sala de şedinţe, la Tribunalul Bucureşti, în ziua în care se va judeca recursul în dosarul inculpatului R. şi, astfel, va vedea că acel dosar va fi repartizat, în urma acţiunilor de "dirijare" care urmau să fie făcute, la secţia a II-a penală, precum şi că din completul de judecată va face parte doamna pe lângă care a intervenit şi căreia urma să-i dea mita. În acest sens, inculpata i-a descris-o pe acea doamnă judecător, ca fiind în vârstă de circa 40 - 50 ani, tunsă scurt, având părul închis la culoare. După aproximativ două zile, I. i-a adus martorei denunţătoare întreaga sumă de 16.000 euro, la un restaurant din Drumul Taberei, fără să fie de faţă altcineva. Imediat după aceea, martora denunţătoare BB. s-a deplasat la locuinţa inculpatei Q. şi i-a arătat că avea asupra sa suma de 16.000 euro, însă inculpata a luat doar 1.000 euro pentru "dirijarea" dosarului. De asemenea, inculpata i-a solicitat să o anunţe imediat ce se va stabili termen la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul inculpatului R., precizând că avea nevoie de aceste informaţii, pentru a începe demersurile de "dirijare" a dosarului, cu ocazia repartizării acestuia la Tribunalul Bucureşti, pentru judecarea recursului.

Martora denunţătoare a afirmat că nu este sigură, dar crede că, în acea seară, la solicitarea inculpatei Q., a condus-o pe aceasta cu autoturismul său la o adresă din Bucureşti, cartierul Drumul Taberei, str. x, unde ea a intrat într-o curte în care se afla o casă. Inculpata a motivat că martora denunţătoare nu o putea însoţi în acea vizită, însă, i-a precizat că, în timp, va fi posibil să o cunoască şi ea pe acea doamnă judecător pe lângă care intervenea. Inculpata Q. a precizat că s-a întâlnit în acea casă cu doamna judecător de la tribunal, pentru a-i da acestuia suma de 1.000 euro, în vederea "dirijării" dosarului inculpatului R., menţionând şi că la acelaşi judecător urma să ajungă şi diferenţa de 15.000 euro.

Martora denunţătoare a aşteptat în autoturism, iar, după aproximativ 20 minute, Q. a revenit şi i-a comunicat că totul este în regulă şi că dosarul va fi "dirijat" aşa cum îi spusese anterior, adăugând şi că a fost sigură că doamna judecător va asigura şi obţinerea soluţiei favorabile, pentru că altfel nu ar fi luat suma de 1.000 euro. De asemenea, Q. a afirmat că nu a fost prima dată când făcea asemenea intervenţii pe lângă acea doamnă judecător şi că între ele exista o prietenie veche, astfel că a constatat de-a lungul timpului că este un om de cuvânt, care, în momentul în care promite ceva, chiar face acel lucru.

Inculpata i-a mai relatat că în aceeaşi curte se află o a doua casă, care aparţinea fratelui judecătorului. Martora denunţătoare a întrebat de ce erau cele două case aşezate una lângă cealaltă, iar Q. a menţionat că acea împrejurare a fost utilizată ca o măsură de protecţie de către judecător, astfel că dacă s-ar fi întâmplat să aibă loc un flagrant, judecătorul ar fi aruncat imediat bunurile care ar fi fost de natură să o incrimineze în curtea fratelui său, care era avocat. Ulterior, martora denunţătoare a ţinut legătura cu I., căruia i-a solicitat să o anunţe când era termen la instanţa de fond în dosarul inculpatului R., aşa cum îi ceruse Q.

La un moment dat, I. a înştiinţat-o de data la care era termen la instanţa de fond, iar martora denunţătoare i-a comunicat acest lucru inculpatei Q. După câteva zile, aceasta din urmă i-a precizat o anumită dată, despre care a menţionat că era termenul la care urma să se judece la Tribunalul Bucureşti recursul în dosarul inculpatului R., precizând şi că dosarul a fost "dirijat", aşa cum îi promisese, la secţia a II-a penală. Inculpata a afirmat şi că din completul de recurs va face parte doamna judecător care primise de la ea acea primă tranşă de 1.000 euro.

La solicitarea inculpatei, martora denunţătoare s-a deplasat din nou la adresa din str. x de Zi şi i-a dat diferenţa de 15.000 euro. La fel ca şi rândul trecut, a condus-o cu autoturismul său pe inculpata Q. la aceeaşi adresă din cartierul Drumul Taberei, str. x, inculpata susţinând că îi va da acelei doamne judecător o parte din bani. Inculpata Q. a intrat în curtea în care se află casa doamnei judecător, având asupra sa întreaga sumă de 15.000 euro, iar, când a revenit la autoturismul martorei denunţătoare, i-a dat şi acesteia 1.000 euro, precizând că reprezenta partea care i se cuvenea acesteia.

Nu a menţionat dacă şi-a oprit şi ea vreo parte din bani şi nici ce sumă de bani a dat doamnei judecător.

Ulterior, martora denunţătoare BB. i-a transmis inculpatului I. data la care s-a stabilit termen pentru judecarea recursului în dosarul inculpatului R. Totodată, întrucât inculpata Q. i-o descrisese pe doamna judecător şi îi sugerase să meargă în sala de şedinţă pentru a se convinge că în completul de judecată ar fi fost o femeie care corespundea descrierii făcute de ea, martora denunţătoare s-a dus în sala de şedinţă, la acel termen. Cu acea ocazie, a constat că dosarul inculpatului R. era la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti şi că o doamnă din completul de judecată corespundea descrierii pe care i-o făcuse anterior Q. De altfel, aceasta i-a solicitat să transmită familiei inculpatului R. să nu mai aştepte ca instanţa de recurs să se pronunţe, ci să meargă direct să îl aştepte la locul de deţinere, pe la ora 16:00 - 16:30, pentru că era o certitudine că va fi pus în libertate. Q. a mai afirmat că, întrucât alături de R. a fost cercetat şi un alt inculpat în acelaşi dosar, era posibil ca şi cel de-al doilea inculpat să fie pus în libertate, întrucât aşa se obişnuia, pentru ca soluţia inculpatului R. să nu "bată la ochi". Susţinerile inculpatei Q. s-au dovedit a fi adevărate, deoarece la acel termen, instanţa de recurs l-a pus în libertate, atât pe R., cât şi pe cel de-al doilea inculpat din dosar.

Ulterior, martora denunţătoare BB. a aflat că doamna judecător la care s-a referit Q. şi căreia îi dăduse o sumă de bani pentru punerea în libertate a inculpatului R. se numeşte L. Martora denunţătoare a mai relatat că, după ce inculpatul R. a fost pus în libertate, i l-a recomandat acestuia pe avocatul OOOOO.

Prin declaraţiile aflate la dosar, martorul DDDD. a confirmat în întregime împrejurările de fapt relatate de martora denunţătoare BB.

Martorul XXXXXXXXX., a declarat că, aproximativ în cursul anului 2011, martora denunţătoare BB. a afirmat că "avea o avocată bună de gură", prin intermediul căreia putea "să îi scoată" pe cei cu "belele", referindu-se, astfel, la persoanele cercetate penal şi, totodată, i-a solicitat să îi găsească asemenea "clienţi". În aceeaşi perioadă, a aflat de la I. că un prieten de-al său a fost arestat preventiv şi că a fost interesat să îl ajute. Martorul a mediat o întâlnire între I. şi BB., însă a susţinut că a stat la depărtare de aceştia şi nu a auzit ce au discutat. După acea întrevedere, BB. i-a spus că se va "rezolva" problema punerii în libertate a persoanei la care s-a referit I. De asemenea, martorul XXXXXXXXX. a mai declarat că nu are cunoştinţă dacă BB. a "rezolvat" în cele din urmă cu punerea în libertate a acelui inculpat şi nici dacă a primit vreo sumă de bani de la inculpatul I.

Martora OOOOO. (avocat în Baroul Bucureşti) a relatat că, pe fondul unei înţelegeri avute cu martora denunţătoare BB. în sensul de a-i aduce clienţi, în schimbul unei sume de bani, cu titlu de comision, martora denunţătoare i-a solicitat, în cursul lunii aprilie 2011, să acorde asistenţa juridică inculpatului R., care s-a aflat în stare de arest preventiv, fiind acuzat de şantaj. După câteva zile, BB. i l-a prezentat pe inculpatul I. ca fiind persoana cu care trebuia să perfecteze condiţiile încheierii contractului de asistenţă juridică pentru R. În prezenţa martorei, I. a întrebat-o pe BB. dacă se puteau face intervenţii pe lângă judecători, pentru obţinerea unei hotărâri de punere în libertate a inculpatului R.

Martora OOOOO. a susţinut că a încercat să pună capăt acelui subiect de discuţie şi i-a pus în vedere inculpatului I. că a înţeles să îi asigure inculpatului R., în mod strict, asistenţă juridică, ca avocat. În ziua de 14 aprilie 2011, a încheiat un contract de asistenţă juridică cu I., stabilind un onorariu de 1.000 euro, din care 500 euro i-au revenit martorei denunţătoare BB. După aproximativ o lună, I. i-a dat suma de 900 euro,din care a remis 500 euro martorei denunţătoare. În perioada următoare, a acordat în instanţă asistenţă juridică inculpatului R., iar, cu ocazia judecării recursului împotriva încheierii de menţinere a măsurii arestării preventive, BB. i-a relatat că inculpata Q. ar fi pretins şi primit suma de 1.500 euro de la I. sau de la R., susţinând că va da banii, cu titlu de mită, judecătorilor instanţei de recurs, pentru a pronunţa o hotărâre de punere în libertate a inculpatului R. În aceleaşi împrejurări, BB. i-a precizat că respectiva sumă de bani nu ajunsese, în realitate, la vreun judecător şi a felicitat-o că a obţinut punerea în libertate a inculpatului R., fără să fi fost finalizate demersurile de intervenţie pe care Q. a susţinut că le-ar fi făcut. După o perioadă de timp, i-a solicitat inculpatului R. o diferenţă de onorariu, însă inculpatul a afirmat că naşul său achitase suma de 900 euro, dar îi dăduse şi martorei denunţătoare BB. suma de 18.000 euro, pentru realizarea intervenţiei pe lângă judecători, în vederea punerii sale în libertate.

Deşi nu are cunoştinţă dacă acele susţineri ale inculpatului R. au fost reale, martora a declarat că, în opinia sa, inculpatul i-a dat martorei denunţătoare cei 18.000 euro.

Martorul WWWWWWWWW. a declarat că, după ce în primăvara anului 2011 finul său, R., a fost arestat preventiv, a discutat despre acest aspect cu inculpatul I., care a lucrat la acea vreme la firma martorului, SC YYYYYYYYY. SA Inculpatul I. s-a oferit să găsească un avocat pentru inculpatul R., iar, după aproximativ o săptămână, i-a spus că avocatul pe care îl găsise solicita un onorariu de 15.000 euro. Ulterior, i-a pus la dispoziţia inculpatului I. respectiva sumă de bani, însă acesta nu i-a prezentat vreo chitanţă sau alt document justificativ de plată a onorariului.

Martorul a precizat că nici el nu i-a cerut inculpatului I. un asemenea înscris şi nici nu l-a întrebat dacă primise de la avocat un asemenea document. Martorul WWWWWWWWW. a arătat că nici până în prezent nu a aflat numele acelui avocat. După aproximativ o lună, R. a fost pus în libertate de către instanţă şi, deşi a convenit cu acesta să îi restituie cei 15.000 euro, banii nu i-au fost înapoiaţi până în prezent. Conform depoziţiei martorului, inculpatul R. i-a spus, după o perioadă de timp, că avocatul pe care l-a avut ca apărător a susţinut că nu i s-ar fi plătit onorariul, motiv pentru care martorul i-a solicitat să clarifice acel aspect cu I.

Totodată, martorul a susţinut că nu are cunoştinţă despre realizarea de intervenţii pe lângă judecători, pentru obţinerea punerii în libertate a inculpatului R. Prin declaraţia dată la 17 iunie 2013, inculpatul I. a susţinut că, după ce inculpatul R. a fost arestat preventiv, martorul WWWWWWWWW., care la acea vreme a fost şeful său, i-a solicitat să meargă împreună cu BBBBBBBBBB. la o întâlnire cu o avocată. Pe fondul acelei întrevederi, i-a cunoscut pe XXXXXXXXX. şi pe martora denunţătoare BB. Deşi aceasta nu s-a prezentat ca fiind avocat, inculpatul I. a înţeles că sus-numita ar fi avut o asemenea calitate.

Martora denunţătoare a afirmat că "o să verifice dosarul" inculpatului R. şi că îi va preciza ulterior "ce sume de bani au fost necesare". După aproximativ 2-3 zile, a primit un plic de la WWWWWWWWW., care i-a precizat că în interior se afla suma de 1.000 euro şi i-a solicitat să îl ducă avocatului OOOOO. Inculpatul s-a conformat şi nu a dus banii respectivului avocat, care a fost împreună cu martora denunţătoare BB. Înainte de a duce acea sumă de bani, martorul WWWWWWWWW. i-a spus că BB. i-a solicitat 15.000 euro pentru ea şi 2.000 euro pentru avocatul OOOOO., sens în care i-a explicat că avocatul îl costă 2.000 euro şi că "în partea cealaltă" îl costă 15.000 euro.

Cu ocazia confruntării cu martorul WWWWWWWWW., inculpatul I. a menţionat că, în momentul în care sus-numitul i-a precizat că suma de 15.000 euro era pentru "partea cealaltă", a înţeles că martorul a ştiut exact că acei bani nu reprezentau un onorariu pentru avocatul OOOOO., precum şi că nu ştie cu ce titlu a fost dată respectiva sumă de bani. De altfel, pe parcursul confruntării, martorul WWWWWWWWW. şi inculpatul I. au susţinut versiuni diferite cu privire la împrejurările în care au fost contactate martora denunţătoare BB. şi avocatul OOOOO., precum şi în legătură cu sumele de bani remise acestora.

Revenind la depoziţia inculpatului I., s-a mai reţinut că acesta a relatat că nu şi-a permis să îl întrebe pe martorul WWWWWWWWW. cu ce titlu dădea suma de 15.000 euro, ci doar s-a conformat şi i-a dat acei bani martorei denunţătoare. Totodată, inculpatul I. a precizat, în cadrul confruntării cu martorul WWWWWWWWW., că a primit de la acesta şi suma de 3.000 RON pe care a dat-o avocatului OOOOO., în timp ce martorul a contestat această împrejurare şi a susţinut că i-a remis inculpatului, o singură dată, suma de 15.000 euro.

În cuprinsul declaraţiei, inculpatul I. a arătat că, aproximativ în cursul lunii ianuarie 2012, inculpatul R. a afirmat, în prezenţa sa şi a martorei denunţătoare, că se aşteptase "să fie scos definitiv" din dosar şi că era nemulţumit de faptul că primise o pedeapsă cu suspendare. În acele împrejurări, inculpatul a înţeles de la inculpatul R. că, în schimbul sumei de 15.000 euro, i se promisese un anumit rezultat, însă angajamentul nu fusese onorat.

De asemenea, inculpatul a menţionat şi că şi-a dat seama că martorul WWWWWWWWW. a dat acei bani pentru obţinerea în beneficiul inculpatului R. a unei anumite hotărâri judecătoreşti şi că aşteptările i-au fost înşelate.

În cadrul confruntării cu martorul WWWWWWWWW., inculpatul I. a declarat că inculpatul R. ar fi susţinut că a fost nemulţumit de faptul că suma de 15.000 euro ar fi fost dată pentru punerea sa în libertate. Cu toate acestea, inculpatul a precizat că nu ştie la ce anume s-a referit, în acel context, inculpatul R.

Prin declaraţia dată la 30 mai 2013, inculpatul R. a relatat că, în cursul lunii martie 2011, a fost arestat preventiv într-un dosar instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, fiind acuzat de şantaj, iar, în luna aprilie 2011, a fost pus în libertate. În acel dosar a avut mai mulţi apărători, inclusiv pe avocatul OOOOO. Inculpatul a declarat că, până în momentul în care a fost pus în libertate, nu a avut cunoştinţă despre iniţierea vreunui demers de intervenţie pe lângă judecători în beneficiul său. După ce a fost pus în libertate, a întâlnit-o pe martora denunţătoare BB. la biroul avocatului OOOOO. şi, în acele împrejurări, martora denunţătoare i-a spus că, pentru obţinerea acelei soluţii de la instanţă, ea a făcut intervenţii pe lângă judecători, precum şi că a dat, cu titlu de mită, suma de 16.000 euro, din care 1.000 euro pentru "dirijarea" dosarului său la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti, la completul de judecată pe lângă care s-a intervenit. De asemenea, BB. i-a precizat că a primit cei 16.000 euro de la inculpatul I., însă nu întreaga sumă de bani a reprezentat mita pentru judecători, ci o parte a fost onorariul cuvenit avocatului OOOOO.

Inculpatul R. a mai declarat că nu a discutat vreodată cu martorul WWWWWWWWW. sau cu inculpatul I. despre împrejurările remiterii acelor bani martorei denunţătoare BB. După aproximativ o lună de la data la care a fost pus în libertate, inculpatul R. a asistat la o discuţie telefonică purtată de BB. cu avocatul OOOOO., de faţă fiind şi martorul DDDD., precum şi inculpatul I., despre modul în care au fost împărţiţi cei 16.000 euro primiţi de la acesta din urmă, iar convorbirea a degenerat.

Din ansamblul acelor evenimente, inculpatul R. a rămas cu impresia că BB. a avut posibilitatea să intervină pe lângă judecători, pentru a obţine soluţii favorabile în schimbul unor sume de bani date cu titlu de mită şi, din aceste considerente, a apelat la ea pentru a-i facilita inculpatului MM. punerea în libertate.

Prin declaraţia dată la 29 mai 2013, inculpata Q. a recunoscut săvârşirea faptei reţinută în sarcina sa şi a relatat evenimentele în acord cu împrejurările de fapt prezentate de martora denunţătoare BB. şi de martorul DDDD. De asemenea, a susţinut că, mai întâi, a dat suma de 1.000 euro judecătorului L., pentru "dirijarea" dosarului în care a fost cercetat inculpatul R., iar, ulterior, i-a remis acesteia încă 8.000 euro, pentru facilitarea obţinerii de către inculpat a unei hotărâri de punere în libertate. Totodată, inculpata Q. a declarat că diferenţa de 2.000 euro din suma de 11.000 euro care a fost adusă de martora denunţătoare BB. pentru realizarea acelei intervenţii pe lângă judecătorul L., a împărţit-o în mod egal cu martora denunţătoare. Din probatoriul administrat, a reieşit, fără echivoc, faptul că inculpatul I. a cunoscut că scopul remiterii sumei de 15.000 euro a fost acela de cumpărare a influenţei de care s-a prevalat inculpata Q., prin intermediul martorei denunţătoare BB., iar beneficiul "cumpărat" a constat în pretinsa intervenţie exercitată asupra judecătorului L., de la Tribunalul Bucureşti, pentru pronunţarea unei hotărâri de punere în libertate a inculpatului R.

În legătură cu săvârşirea de către inculpata Q. a infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată (3 acte materiale) şi complicitatea la aceeaşi infracţiune, în formă continuată (3 acte materiale) a inculpatului T., comiterea de către inculpatul H. a infracţiunii de cumpărare a influenţei, precum şi complicitatea la aceeaşi infracţiune a inculpatului R., în scopul facilitării obţinerii unei soluţii favorabile în Dosarul nr. x/2013:

Pentru formularea acestor învinuiri s-a reţinut, în fapt, că, în cursul lunii februarie 2013, Q., acţionând în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi cu complicitatea inculpatului T., a pretins şi primit succesiv, prin intermediul martorei denunţătoare BB., suma de 11.000 euro (în două tranşe, de 1.000 euro şi, respectiv, 10.000 euro), produse alimentare şi de altă natură în valoare de 380 RON şi, apoi, suma de 15.000 euro, de la inculpatul R. Pentru a obţine aceste foloase, Q. a lăsat să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe, cu ocazia judecării recursurilor declarate împotriva încheierii din 19 februarie 2013 prin care instanţa de fond a menţinut măsura arestării preventive, precum şi împotriva încheierii din 22 februarie 2013 a aceleiaşi instanţe de admitere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, hotărâri favorabile, de punere în liberate, a inculpatului MM., cercetat în Dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Sector 6 Bucureşti. În desfăşurarea activităţii infracţionale, întrucât nu a fost asigurat cumpărătorului de influenţă obţinerea beneficiului dorit, Q. a restituit inculpatului R., prin intermediul aceleiaşi martore denunţătoare, sumele de 11.000 euro şi, respectiv, 15.000 euro, pentru restituirea acestui din urmă folos fiind ajutată de către inculpatul T. Din actele de urmărire penală efectuate în prezenta cauză după data formulării acuzaţiei anterior menţionate, a rezultat că foloasele remise de către inculpatul R., ca obiect al infracţiunii de cumpărare a influenţei, în împrejurările reţinute în cuprinsul rezoluţiei din 12 martie 2013, au provenit de la inculpatul H.

Astfel, s-a stabilit că, pe fondul cercetării în stare de arest preventiv a inculpatului MM. (fratele inculpatului H.) în Dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, inculpatul R. s-a oferit faţă de H. să întreprindă acţiuni pentru facilitarea obţinerii de către MM. a unei hotărâri de punere a sa în libertate. În desfăşurarea activităţii infracţionale, R. a luat legătura cu martora denunţătoare BB., iar aceasta, la rândul său, cu inculpata Q., care s-a prevalat de influenţa pe care o avea asupra magistraţilor de la Tribunalul Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe hotărârea favorabilă dorită. Deşi, iniţial, Q. a pretins de la inculpatul R., prin intermediul martorei denunţătoare BB., suma de 11.000 euro, R. a susţinut faţă de H. că i s-ar fi pretins suma de 21.000 euro, în schimbul realizării intervenţiilor pe lângă judecători, astfel că acesta din urmă a remis respectiva sumă de bani, ca obiect al cumpărării de influenţă.

Din acest folos, R. a dat, mai departe, suma de 11.000 euro (în două tranşe, de 1.000 euro şi, respectiv, 10.000 euro). În condiţiile în care inculpata Q. a invocat că, deşi a făcut demersuri de intervenţie pe lângă judecători, aceştia i-au transmis ulterior că nu mai pot asigura beneficiul obţinerii soluţiei dorite, inculpata a restituit cei 11.000 euro inculpatului R., prin intermediul martorei denunţătoare BB.

Cu toate acestea, inculpatul R. a păstrat asupra sa banii şi a insistat faţă de aceeaşi martoră denunţătoare să fie reluate acţiunile de intervenţie pe lângă magistraţii de la Tribunalul Bucureşti, împrejurare în care Q. a afirmat că a realizat, din nou, intervenţiile necesare, dar într-o modalitate diferită de cea în care acţionase prima oară. De această dată, inculpata Q. a pretins, prin medierea martorei denunţătoare BB., mai întâi, diferite produse alimentare şi de altă natură în valoare de 380 RON şi, apoi, suma de 15.000 euro. Inculpatul R. l-a ţinut în permanenţă la curent pe H. cu acţiunile întreprinse, iar acesta din urmă a achitat separat contravaloarea produselor pretinse. În acelaşi timp, inculpatul R. a folosit 15.000 euro din cei 21.000 euro proveniţi de la H. pentru a-i remite, din nou, inculpatei Q., prin intermediul martorei denunţătoare BB. Cum nici de această dată acţiunile de intervenţie pe lângă judecători nu au avut ca rezultat pronunţarea hotărârii de punere în libertate a inculpatului MM., suma de 15.000 euro a fost restituită de către Q., prin intermediul inculpatului T. şi a martorei denunţătoare BB., inculpatului R., care, după ce a adăugat şi diferenţa de bani pe care şi-o păstrase pentru sine, a înapoiat întreaga sumă de 21.000 euro inculpatului H. În raport cu aceste circumstanţe reale, a fost formulată învinuire faţă de H., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de cumpărare a influenţei, în formă continuată (două acte materiale) şi, totodată, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului R., din infracţiunea de cumpărare a influenţei, în formă continuată (3 acte materiale), în complicitate la infracţiunea de cumpărare a influenţei, în formă continuată (3 acte materiale).

În fapt, s-a reţinut că, în cursul lunii februarie 2013, acţionând în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a dat succesiv, cu ajutorul inculpatului R. şi prin intermediul martorei denunţătoare BB., suma de 21.000 euro şi, respectiv, produse alimentare şi de altă natură în valoare de 380 RON inculpatei Q., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe, cu ocazia judecării recursurilor declarate împotriva încheierii din 19 februarie 2013 prin care instanţa de fond a menţinut măsura arestării preventive, precum şi împotriva încheierii din 22 februarie 2013 a aceleiaşi instanţe de admitere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, hotărâri favorabile, de punere în liberate, a inculpatului MM., cercetat în Dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.

Împrejurările de fapt, astfel cum aceste au fost prezentate în cele care preced, rezultă din coroborarea înregistrările convorbirilor telefonice şi purtate în mediul ambiental, administrate ca mijloace de probă, cu actele aflate la Dosarul nr. x/2013, cu declaraţiile martorei denunţătoare BB. şi ale martorilor CCCCCCCCCC., DDDDDDDDDD., EEEEEEEEEE., FFFFFFFFFF., cu declaraţiile inculpaţilor Q., R. şi T., precum şi ale inculpatului H., toţi aceştia recunoscând faptele reţinute ca învinuire în sarcina lor.

Potrivit denunţului formulat la 31 ianuarie 2013 de către BB., aceasta a fost abordată, în seara precedentă, de inculpatul R., care i-a solicitat sprijinul pentru realizarea de intervenţii pe lângă judecători, în vederea pronunţării unei hotărâri de punere în libertate a unei cunoştinţe de-a sa (a cărei nume nu l-a menţionat), despre care a precizat că a fost cercetată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. Demersul întreprins de inculpatul R. a fost justificat de împrejurarea că acesta a avut cunoştinţă de faptul că denunţătoarea BB. a avut posibilitatea de a exercita, prin alte persoane interpuse, asemenea intervenţii pe lângă magistraţi, în condiţiile în care, în cursul anului 2011, când sus-numitul s-a aflat în stare de arest preventiv, a obţinut punerea sa în libertate, în schimbul sumei de 16.000 euro care a fost remisă succesiv, cu titlu de mită, denunţătoarei şi, apoi, inculpatei Q., iar, în cele din urmă, o parte din acel folos a ajuns în posesia inculpatei L. (respectivele circumstanţe reale au fost relatate de denunţătoarei BB. în cuprinsul denunţului şi al declaraţiilor din 16 august 2012, fiind efectuate cercetări în Dosarul nr. x/2012, conexat ulterior la prezenta cauză).

În seara de 01 februarie 2013, denunţătoarea BB. s-a întâlnit cu inculpatul R., care i-a precizat că persoana pentru care a dorit să fie întreprinse demersuri de intervenţie pe lângă judecători pentru obţinerea unei hotărâri de punere în libertate este MM., precum şi că a ţinut legătura cu membrii familiei acestuia, fiind dispuşi să dea suma de bani care le va fi pretinsă pentru obţinerea beneficiului dorit. Sub acest aspect, inculpatul R. a afirmat că MM. a fost acuzat de înşelăciune în legătură cu vânzarea frauduloasă a unui autoturism şi că s-a aflat în relaţii apropiate cu cel arestat "i-am botezat eu un, un, un copil". Despre respectivul dosar, inculpatul R. a menţionat că "a avut recursu' acu' câteva zile şi i-a respins recursu' ... la Tribunal, la secţia 2 Penală", precum şi că interesul său este "să se judece în libertate, să putem să-l scoatem afară", MM. fiind arestat din 20 februarie 2013, de către Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti. De asemenea, R. a precizat că a ţinut legătura cu cineva din familia aceluiaşi inculpatul:

"... să vorbesc ... dacă se poate face ceva ..." Să facem ce trebuie!"... Şi ce sumă şi ce trebuie ... tot ce trebuie!?". Răspunsul dat de către denunţătoare a fost "... la fel ca şi tine (n.n. referire la actele de traficare a influenţei realizate în beneficiul inculpatului R., în cursul anului 2011) şi eu mă duc mai departe şi eu vorbesc şi vedem în funcţie de răspuns ... În funcţie de ce mi se spune, aia îţi spun, ştii cum e ...". După ce s-a despărţit de inculpatul R., denunţătoarea BB. s-a întâlnit, în aceeaşi seară, cu inculpata Q., căreia i-a relatat aspectele care îi fuseseră aduse la cunoştinţă mai devreme de inculpatul R. Prima reacţie a inculpatei Q. a fost "spune-i să-mi aducă o mie de euro, repede ...", pentru "dirijarea" dosarului în care a fost cercetat MM. la un complet favorabil.

Totodată, iniţial, inculpata Q. s-a precipitat să pretindă folosul pentru traficarea influenţei sale:

"spune-i să ne aducă douăzeci de mii de euro repede", după care a rectificat pretinderea:

"ă, zece, o mie de euro repede", iar, în cele din urmă a optat să particularizeze folosul la o dată ulterioară:

"da. O mie de euro repede şi pe urmă vorbim de ... cât costă ...". Inculpata Q. şi-a amintit, în contextul discuţiei, că a întreprins acelaşi gen de intervenţii şi în beneficiul inculpatului R., astfel că a susţinut că poate interveni şi de această dată pe lângă judecători, afirmând "îl scoatem ca pe el afară, se judecă şi-l scăpăm noi, îi dăm cu suspendare ... iese afară. Spune-i să ne aducă repede o mie ... Să mă duc cu mia, ai înţeles tu? ... Să-mi aducă întâi o mie ... să fie dirijat (n.n. referire la dosar) unde vrem noi". De asemenea, inculpata Q. a precizat "că mă duc să vorbesc, că n-are rost, înţelegi tu? N-are rost de ce? Până când nu mă duc cu mia ca să i-o dau şi asta, n-are rost să vorbesc" şi i-a solicitat denunţătoarei să îi transmită inculpatului R. că este sigur succesul demersurilor de traficare a influenţei pe lângă judecători:

"... sută la sută, că este ă ... la Tribunal". Din discuţia ambientală purtată la locuinţa inculpatei Q., a rezultat că inculpatul T. a avut cunoştinţă despre demersurile pe care urma să le îndeplinească inculpata Q. pentru punerea în libertate a lui MM. Astfel, inculpatul T. a verificat situaţia dosarului celui mai sus menţionat în sistemul ECRIS, susţinând:

"se judecă la 6 (n.n. Judecătoria Sectorului 6) întâi".

În data de 2 februarie 2013, denunţătoarea BB. i-a transmis inculpatului R. pretinderea sumei de 1.000 euro avansată de inculpata Q., precizându-i şi scopul pentru care trebuia să dea aceşti bani:

"mi-a zis că se poate sută la sută, că e aceeaşi chestie ca şi la tine ... Că e a ... şi aceeaşi persoană (n.n. referire la traficantul de influenţă) ca şi la tine. Şi trebuie o mie pentru ... să-l dirijeze ... Ca să pice (n.n. dosarul) unde şi cum trebuie, ştii? Şi dup-aia îmi spune cât şi cum". Din discuţia ambientală purtată între denunţătoarea BB. şi inculpatul R. a rezultat fără echivoc faptul că acesta din urmă a cunoscut cu exactitate tipul intervenţiei care urma să se facă, precum şi etapele acesteia. El a întrebat-o pe denunţătoarea BB. dacă i se va spune preţul acestor demersuri "după ce îl dirijăm (n.n. repartizarea dosarului)". Pe fondul discuţiei telefonice purtate de către inculpatul R. cu o persoană neidentificată, la ora 17:31:16, a rezultat că inculpatul R. i-a comunicat interlocutorului că "am fost să discut cu cineva pentru MM.".

La data de 06 februarie 2013, denunţătoarea BB. a avut o altă întâlnire cu inculpatul R., care a afirmat că ţine legătura cu "GGGGGGGGGG.", fratele inculpatului MM. şi că solicitarea lui "GGGGGGGGGG." este de a i se preciza de la început ce sumă de bani ar trebui să dea pentru cumpărarea influenţei:

"am vorbit cu ... şi vă roagă din tot sufletul să putem să-i spunem preţu', că îi e frică să nu dea banii şi să nu fie un preţ foarte mare şi să nu aibă ... Şi să piardă şi banii ăştia (n.n. referire la tranşa de 1.000 euro pretinsă pentru "dirijarea" dosarului)". Din contextul aceleiaşi discuţii ambientale a mai reieşit că, în cursul anului 2011, inculpatul R. a dat 15.000 euro pentru a fi pus în libertate, prin cumpărarea influenţei exercitate asupra judecătorilor. Pe fondul rememorării acestor aspecte, inculpatul R. şi-a exprimat disponibilitatea de a da şi pentru MM. acelaşi folos:

"dacă aş şti că e cinşpe mii, eu acum mă duc şi îi spun şi în, în două ore, ne vedem într-un loc să vă las banii". Şi de această dată, denunţătoarea BB. i-a menţionat inculpatului R. că va transmite solicitarea sa traficantului de influenţă şi că îi va comunica ulterior răspunsul. Solicitarea formulată de inculpatul R. a fost transmisă de către denunţătoarea BB. inculpatei Q., în ziua de 7 februarie 2013, când s-a procedat şi la înregistrarea convorbirii purtate de acestea în mediul ambiental. În acele împrejurări, inculpata Q. i-a solicitat denunţătoarei să comunice inculpatului R. că trebuie să dea suma de 11.000 euro pentru exercitarea traficului de influenţă pe lângă judecători, precizând că 1.000 euro sunt destinaţi pentru "dirijarea" dosarului, 7.000 euro judecătorilor pe lângă care va interveni, iar diferenţa de 3.000 euro o va împărţi cu denunţătoarea.

În acest sens, inculpata Q. a afirmat "... spune-le zece mii ... zece mii cu mia asta, spune-i! ... Vezi poate iei şi tu unşpe. Înţelegi tu? ... Să ne rămână ... unşpe. O mie de la aia şi zece aşa. Că sunt trei (n.n. referire la judecătorii din completul de recurs), ai înţeles tu? ... Să dăm şi noi mia asta şi să ne rămână şi nouă trei mii ...". Inculpata Q. a solicitat denunţătoarei să îl atenţioneze pe inculpatul R. cu privire la faptul că trebuie să dea într-un timp cât mai scurt acel folos, pentru a avea garanţia că actele de traficare a influenţei se vor finaliza cu succes.

De asemenea, inculpata Q. i-a reamintit denunţătoarei că are posibilitatea să intervină, pentru obţinerea unor hotărâri favorabile, asupra anumitor judecători, fiind vorba despre "... la Curtea de Apel, lunea, marţea şi miercurea la a-ntâia (n.n. secţia I penală) şi vinerea la a doua (n.n. secţia a II-a penală) ...", aspecte care au fost menţionate şi în cuprinsul convorbirilor ambientale purtate între inculpatele Q. şi L. Denunţătoarea BB. s-a conformat şi, în aceeaşi zi, a transmis inculpatului R. pretinderea avansată de inculpata Q.

Inculpatul R. şi-a exprimat acordul de a remite suma de 11.000 euro cerută, precizând "mâine ... eu mâine v-aduc banii, o mie de euro! Mâine v-aduc o mie de euro!" iar, despre diferenţa de 10.000 euro, a menţionat "marţi, cel târziu marţi aveţi banii!". În discuţia telefonică purtată la ora 15:28:48, denunţătoarea BB. i-a transmis inculpatei Q. că "am vorbit ... mâine după-amiază vine c-o primă parte pentru ... costum (n.n. limbaj codificat prin care denunţătoarea i-a comunicat interlocutoarei că a stabilit cu inculpatul R. să îi aducă în ziua următoare suma de 1.000 euro pentru "dirijarea" dosarului)".

În data de 8 februarie 2013, R. a dat denunţătoarei BB. o primă tranşă de 1.000 euro din folosul pretins şi a promis că va remite şi diferenţa de 10.000 euro în cursul zilei de 12 februarie 2013. În discuţia ambientală, BB. l-a întrebat pe inculpatul R. "câţi sunt (n.n. referindu-se la banii pe care îi primea de la acesta) răspunsul acestuia fiind "o mie!", din afirmaţiile lui R. a rezultat că acesta a avut cunoştinţă despre scopul ilicit pentru care remisese această sumă de bani denunţătoarei BB.:

"ce ştiu eu ... că este pentru omul de la calculator ... ca să dirijeze ... şi ceilalţi zece mii ca să iasă afară, să se judece în libertate". În cuprinsul procesului-verbal întocmit la 08 februarie 2013, au fost consemnate aspectele privitoare la întâlnirea dintre R. şi BB., precum şi în legătură cu primirea de către aceasta a sumei de 1.000 euro, fiind, totodată, evidenţiate seriile bancnotelor. Imediat după aceea, BB. s-a întâlnit cu Q. şi i-a dat acesteia cei 1.000 euro. Cu acea ocazie, Q. a afirmat că se va duce chiar în acea seară să ducă banii persoanei care se va ocupa de "dirijarea" dosarului inculpatului MM., la un complet de la Tribunalul Bucureşti din care fac parte judecătorii pe lângă care are posibilitatea să intervină.

În discuţia ambientală din data de mai sus, inculpata Q. i-a precizat denunţătoarei BB., demersurile pe care le va întreprinde pentru MM.:

"îţi face imediat recursu’ eu deja îi dau toate datele (n.n. judecătorului pe lângă care Q. făcea intervenţie)". Ulterior, în ziua de 12 februarie 2013, inculpatul R. a dat denunţătoarei BB. suma de 10.000 euro şi i-a comunicat acesteia că MM. a formulat la Judecătoria Sector 6 Bucureşti o cerere de liberare provizorie sub control judiciar pentru care s-a stabilit termen de judecată în data de 13 februarie 2013. În discuţia ambientală, după momentul remiterii banilor, inculpatul R. i-a confirmat denunţătoarei BB. faptul că "sunt zece mii (n.n. euro)" şi a solicitat să fie ţinut la curent cu demersurile de intervenţie care urmau să fie efectuate pentru facilitarea punerii în libertate a inculpatului MM.:

"ca să-i spun şi lu’ fra-su dup-aia, să nu mă creadă că fac cine ştie ce" (n.n. lui H.). În cuprinsul procesului-verbal întocmit la 12 februarie 2013, au fost consemnate aspectele privitoare la întâlnirea dintre R. şi BB., precum şi în legătură cu primirea de către aceasta a sumei de 10.000 euro, fiind, totodată, evidenţiate seriile bancnotelor. La fel ca şi în cazul precedent, BB. a remis, în aceeaşi zi, cei 10.000 euro inculpatei Q., iar aceasta a afirmat că se va duce în aceeaşi seară pentru a da banii, mai departe, persoanei prin intermediul căreia a făcut intervenţiile pe lângă judecătorii de la Tribunalul Bucureşti. În acest sens, Q. i-a solicitat denunţătoarei BB. să îi comunice inculpatului R. că "se poate acum, astă seară se vorbeşte" şi s-a angajat să o înştiinţeze pe denunţătoare, în aceeaşi seară, despre rezultatul demersurilor întreprinse. Pe fondul discuţiei ambientale, la care a asistat şi inculpatul T., denunţătoarea BB. i-a informat pe acesta şi pe Q., în condiţiile în care, iniţial, s-a pus problema ca aceasta din urmă să facă demersuri de traficare a influenţei asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre de punere în libertate a inculpatului MM., cu ocazia judecării recursului împotriva încheierii de menţinere a măsurii arestării preventive, că a aflat, între timp, de la inculpatul R. că acelaşi inculpat formulase la Judecătoria Sector 6 Bucureşti o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, pentru care s-a stabilit termen pentru data de 3 februarie 2013. În acele împrejurări, atât Q., cât şi T. au reiterat că demersurile lor de intervenţie se vor face asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti, la momentul judecării recursului privitor la menţinerea arestării preventive. Legat de acest aspect, inculpatul T. a menţionat "... chiar dacă îl pune sectoru', face Parchetu' recurs şi tot la T.M.B. ajunge!". La rândul său, Q. a susţinut că "... dăm banii degeaba aici ...".

Din verificările efectuate a rezultat că MM. a fost arestat preventiv de către Judecătoria Sector 6 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2013, pe o perioadă de 30 zile, de la 23 ianuarie 2013, la 20 februarie 2013. De asemenea, la 18 februarie 2013 aceeaşi instanţă a fost sesizată pentru judecarea fondului respectivei cauze, fiind, astfel, înregistrat Dosarul nr. x/2013, în care, la termenul din 19 februarie 2013, a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului MM. Acelaşi inculpat a formulat la 11 februarie 2013 cerere de liberare provizorie sub control judiciar, fiind constituit, iniţial, Dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Sector 6 Bucureşti. Dosarul având ca obiect această cerere a primit termen de judecată la 13 februarie 2013, iar, apoi, a fost amânat pentru data de 20 februarie 2013, când s-a dispus trimiterea dosarului la completul investit cu soluţionarea fondului cauzei. Ulterior, la 22 februarie 2013, instanţa a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul MM. şi a dispus punerea în libertate a acestuia, însă, la 26 februarie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a admis recursul Parchetului împotriva încheierii de şedinţă din 22 februarie 2013 pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti, a casat încheierea recurată şi, rejudecând pe fond, a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar. Revenind la cronologia evenimentelor, s-a reţinut că, din cercetările efectuate a rezultat că, în seara de 12 februarie 2013, inculpata Q. s-a deplasat la locuinţa judecătorului L. şi a sunat, în mai multe rânduri, la poartă, însă nu i s-a deschis.

În ziua de 13 februarie 2013, Q. i-a comunicat telefonic denunţătoarei BB. că a fost, în seara precedentă, la persoana în cauză şi că nu a găsit-o acasă. Sus-numitele s-au întâlnit în ziua de 14 februarie 2013, ocazie cu care Q. a susţinut (afirmaţiile acesteia fiind întărite constant de către T. care a asistat la discuţie) că a întreprins deja acţiunile promise de intervenţie pe lângă judecătorii de la Tribunalul Bucureşti care urmau să judece recursul împotriva încheierii de prelungire a măsurii arestării preventive în dosarul lui MM. Cu toate acestea, pe fondul discuţiei pe care a avut-o la 18 februarie 2013, inculpata Q. i-a spus denunţătoarei BB. că a fost înştiinţată, între timp, de către judecătorul de la Tribunalul Bucureşti pe lângă care a intervenit că nu i se putea facilita în acel moment lui MM. obţinerea unei hotărâri de punere în libertate, deoarece respectivul magistrat este speriat, având temerea că este monitorizat de serviciile specializate ale statului. Totodată, Q. a afirmat că acel judecător i-a restituit cei 7.000 euro pe care i-a dat anterior, astfel că, în acele împrejurări, i-a dat denunţătoarei BB. suma de 11.000 euro pentru a o restitui inculpatului R. Pentru a-şi argumenta susţinerile, Q. a particularizat numele anumitor persoane ale căror dosare au fost repartizate pentru judecată magistratului la care s-a referit, aspecte care au aptitudinea de a reliefa fără echivoc că trimiterile sale au fost la judecătorul L. De altfel, referindu-se la acelaşi magistrat şi pentru a evidenţia conivenţa deosebit de veche pe care o are cu aceasta pentru desfăşurarea unor acţiuni de traficare a influenţei, Q. i-a relatat denunţătoarei (pe fondul convorbirii ambientale din 19 februarie 2013) că, în urmă cu mai mulţi ani, i-a dat fiului său, HHHHHHHHHHHHH., o anumită sumă de bani convenită ca folos pentru cumpărarea influenţei într-un anumit dosar penal. Potrivit relatării, HHHHHHHHHHHHH. a pierdut acei bani la cazino, astfel că inculpata Q. a fost nevoită să se împrumute de la rude pentru a-şi onora obligaţia de remitere a folosului către judecătorul L., care s-a ţinut de cuvânt şi a facilitat obţinerea hotărârii favorabile în respectiva cauză.

În cuprinsul procesului-verbal întocmit la 18 februarie 2013 au fost consemnate seriile bancnotelor care au compus suma de 11.000 euro restituită de Q. şi, în aceeaşi zi, denunţătoarea BB. a înapoiat banii inculpatului R., comunicându-i şi motivele invocate de Q. După numai câteva ore, la solicitarea inculpatului R., denunţătoarea BB. s-a reîntâlnit cu acesta, care a insistat să fie reluate acţiunile de intervenţie pe lângă judecători, exprimându-şi disponibilitatea de a da, în acest scop, o sumă mai mare de bani, sens în care a menţionat "... nu mergeţi să mai încercăm să vorbim ... dacă poa' să-l ajute să iasă ... vorbesc cu nevastă-mea, pun de la mine, mai pun ceva acolo, peste ăilalţi (n.n. referire la cei 11.000 euro pe care îi dăduse iniţial şi care îi fuseseră restituiţi) ...", precum şi alte foloase cum ar fi instalarea de sisteme de supraveghere pentru imobile sau prestarea de servicii de pază. Denunţătoarea BB. s-a întâlnit în aceeaşi seară cu inculpata Q. şi i-a transmis acesteia noile demersuri iniţiate de R. Cu acea ocazie, Q. a afirmat că va încerca să intervină pe lângă judecători, prin intermediul unei alte persoane, la care obişnuieşte să apeleze doar în situaţii deosebite. Cu privire la acea persoană, Q. a specificat "... la omul ăsta la care îl am eu mai mare, mai mare, mai mare de tot, mă duc numai pentru mine, crede-mă!". De asemenea, a solicitat denunţătoarei să îi comunice inculpatului R. că trebuie să îi aducă, chiar în acea seară, un pachet conţinând produse alimentare şi băutură, invocând că le va duce respectivei persoane.

Sub acest aspect, Q. a menţionat "... îi iei vreo cinci-şase ciocolate, vreo două cutii de alea de bomboane fine, ia-i o sticlă de x, vreo trei-patru cutii de alea de ... ă ... cum se numeşte, mă ... sucuri, sucuri naturale şi un buchet de orhidee". În acelaşi context, Q. a motivat "că a fost ziua lui" şi a avertizat-o cu privire la faptul că "... fără zece mii la ăla nu pot să ... fără zece mii nu pot să mă duc la el!". Această solicitare a fost transmisă de către BB. inculpatului R., care s-a conformat şi i-a dat acesteia pachetul cu produsele solicitate (al căror preţ a fost de 380 RON), precizându-i şi faptul că "eu mai am şi bani la mine", iar apoi, BB. l-a dat mai departe inculpatei Q. În discuţia telefonică de la ora 19:43:19, BB. i-a transmis inculpatului R. detalii în legătură cu bunurile şi produsele alimentare pretinse:

"... trebuie să-mi faci un pachet, te rog, că nu se poate duce cu mâna în buzunar. Du-te, ia şi tu o sticlă de whisky bun, nişte cutii, două, trei cutii de sucuri naturale, două-trei ciocolate şi un buchet de flori, mai de orhidee, aşa".

În cursul zilei de 21 februarie 2013, inculpatul R. i-a comunicat telefonic denunţătoarei BB. că dosarul lui MM. a fost înregistrat la Tribunalul Bucureşti, fiind repartizat la secţia I penală şi că s-a stabilit termen de judecată la 22 februarie 2013, iar denunţătoarea a transmis aceste date inculpatei Q., care a afirmat că a întreprins demersurile necesare de intervenţie pe lângă judecători şi că este aproape o certitudine că MM. va fi pus în libertate.

Totodată, Q. i-a solicitat denunţătoarei să îi comunice inculpatului R. că, în schimbul acestor demersuri, trebuia să dea suma de 15.000 euro, precizând că 10.000 euro vor ajunge la judecătorii pe lângă care a intervenit. În discuţia telefonică de la ora 21:10:17, inculpata Q. i-a transmis denunţătoarei natura folosului pretins:

"păi normal trebuie să ... îi dea ze ... zece ... Ai înţeles? Ardo! ... Spune-i şi tu măcar treişpe. Şi pentru noi ... Şi îi ţii la tine. Înţelegi? Că nu mi-a promis. Asta, acelaşi lucru îl spui şi tu ... Ai înţeles? A promis cam optzeci la sută ... I-a şi tu cinşpe! Ia vezi! Încearcă cinşpe! Ai înţeles? ... Da’ nu vorbi la telefon!". Această pretindere a fost transmisă telefonic de către BB. inculpatului R., care şi-a exprimat acordul de a da respectiva suma de bani.

Pe fondul unei alte convorbiri telefonice purtate la 22 februarie 2013, Q. i-a transmis denunţătoarei BB., folosind un limbaj disimulat, că intervenţia pe lângă judecători se va finaliza cu succes şi, astfel, MM. va fi pus în libertate. De asemenea, a reiterat solicitarea ca denunţătoarea să ia suma de 15.000 euro de la inculpatul R., întrucât a susţinut că trebuia să ducă banii, în aceeaşi seară, persoanei prin intermediul căreia a făcut intervenţiile pe lângă magistraţi.

În ziua de 22 februarie 2013, denunţătoarea BB. s-a şi întâlnit cu inculpata Q., discuţia ambientală dintre acestea fiind înregistrată, în conformitate cu prevederile art. 911 C. proc. pen. Contrar asigurărilor transmise anterior de Q., s-a dovedit că, la termenul din acea zi de la Tribunalul Bucureşti, instanţa a amânat pentru data de 08 martie 2013 judecarea recursului declarat de MM., însă inculpata a susţinut că amânarea s-a dispus ca urmare a intervenţiilor exercitate de ea pe lângă judecători. În discuţia ambientală, inculpata Q. i-a transmis denunţătoarei BB.:

"... el a zis că e bine. El mi-a ... ă ... dat mesaj. Înseamnă că a amânat special". Din conţinutul discuţiei telefonice purtate la data de 22 februarie 2013, ora 19:12:56 între inculpatul R. şi inculpatul H. a rezultat fără echivoc implicarea activă a inculpatului în demersurile pe care inculpatul R. le-a efectuat pentru coruperea magistraţilor care au judecat dosarul inculpatului MM. Astfel, R. i-a reamintit interlocutorului faptul că a fost de acord cu remiterea sumei de bani inculpatei Q., prin intermediul denunţătoarei BB., pentru scopul arătat mai sus:

"când te-am sunat pe tine, mâncai şi mi-ai zis să mă duc la ea cu ce trebuie (n.n. să-i remită inculpatei Q. suma respectivă de bani)". Inculpatul H. i-a replicat inculpatului R. faptul că "nu trebuia să fie acolo (n.n. intervenţia nu trebuia făcută la Judecătoria Sectorului 6), trebuia să fie la Unirea (n.n. la Tribunalul Bucureşti, făcând trimitere la locaţia unde se află sediul acelei instanţe, respectiv pe Bd. x din Bucureşti)". Replica inculpatului R. a fost că "la Unirii se ajunge săptămâna care vine. Luni, marţi se ajunge la Unirii ... pentru că Parchetul ...". Denunţătoarea BB. şi inculpata Q. s-au întâlnit şi în data de 23 februarie 2013, când aceasta din urmă a solicitat denunţătoarei să îi transmită inculpatului R. că trebuie să dea imediat cei 15.000 euro pretinşi, întrucât banii trebuiau să ajungă, în aceeaşi seară, la persoana prin intermediul căreia intervenise pe lângă judecători. De asemenea, de această dată, a promis că va facilita inculpatului MM. obţinerea de la Tribunalul Bucureşti a unei hotărâri prin care să fie respins recursul declarat de Parchet împotriva încheierii instanţei de fond de admitere a cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar. În discuţia ambientală, inculpata Q. i-a repetat denunţătoarei că trebuia să ia legătura cu inculpatul R. pentru a-i aduce suma de bani pretinsă:

"da, să-i men ... să îi ... controlu’ judiciar este să ... îi admită ă ... ce-a fost ... ă ... ce-a făcut ăă. Judecătoria Sectorului 6 ... Tu du-te şi adu banii ... Că mă duc diseară la el. Du-te şi adu banii, să mă duc diseară la el". Denunţătoarea BB. s-a conformat şi, în aceeaşi zi, s-a întâlnit cu inculpatul R. de la care a primit suma de 15.000 euro (compusă din bancnote ale căror serii au fost evidenţiate în cuprinsul procesului-verbal întocmit la 23 februarie 2013) pe care, ulterior, a remis-o inculpatei Q. În discuţia ambientală, inculpatul R. i-a dat asigurări denunţătoarei BB. în sensul că îl va informa şi pe inculpatul H. despre stadiul intervenţiei pe lângă judecători:

"şi eu, acuma, o să mă întâlnesc cu fra-su şi eu îi spun ce-mi spuneţi dumneavoastră. Eu îi spun"

După ce a primit folosul, Q. i-a solicitat inculpatului T. să ia din bani 8.000 euro şi îi ducă imediat persoanei prin intermediul căreia făcuse intervenţiile pe lângă judecători. În discuţia ambientală, inculpata Q. le-a transmis denunţătoarei BB. şi inculpatului T. următoarele:

"Dă-mi-i încoace, pe cinşpe, să-i dau eu opt mii lui T ...) Numără-i tu, GGGGGGGGGGGGG ... GGGGGGGGGGGGG., şi-i spui clar! Că-l rogi frumos să ştim când este ... Ai înţeles, GGGGGGGGGGGGG.? ... Să ştim şi noi ziua". Inculpatul T. a luat banii şi a ieşit imediat din încăperea în care s-a aflat denunţătoarea şi Q., părăsind imobilul. În discuţia telefonică purtată la ora 10:45:55 cu denunţătoarea, inculpatul R. şi-a motivat starea de nervozitate pe care o avusese la întâlnirea precedentă cu acesta, prin aceea că a purtat anumite discuţii contradictorii cu inculpatul H.:

"nu mă înţelegeam cu fra-su (n.n. inculpatul H.) şi "Bă, nu e, mă! E treaba (n.n. intervenţia pe lângă judecători) acolo (n.n. Tribunalul Bucureşti) ..." Păi el credea că şi-aici (n.n. Judecătoria Sectorului 6) s-a rezolvat ceva şi i-am zis "Nu, mă, aici nu"".

În ziua de 25 februarie 2013, a avut loc o altă întâlnire între BB. şi Q., ocazie cu care aceasta a afirmat că a ţinut legătura, prin medierea inculpatului T., cu persoana prin intermediul căreia a întreprins acţiuni de intervenţie pe lângă judecători şi că a primit asigurări de la respectiva persoană în sensul că MM. va fi pus în libertate de judecătorii de la Tribunalul Bucureşti, în momentul în care s-a judecat recursul declarat de Parchet împotriva hotărârii Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, pronunţate la 22 februarie 2013, de admiterea cererii de liberare sub control judiciar formulate de MM.

Pe parcursul zilei de 25 februarie 2013, au fost purtate mai multe convorbiri telefonice între denunţătoarea BB. şi Q., context în care aceasta din urmă a asigurat-o constant pe denunţătoare că MM. va fi pus în libertate de Tribunalul Bucureşti la termenul din acea zi, iar denunţătoarea a transmis mai departe aceste asigurări inculpatului R. De altfel, acesta s-a şi întâlnit cu Q., în prezenţa denunţătoarei BB., împrejurare în care cea prim menţionată i-a comunicat şi în mod direct aceste asigurări. Cu toate acestea, instanţa a admis recursul Parchetului şi a respins cererea de liberare sub control judiciar formulată de MM., situaţie faţă de care Q. a restituit, în aceeaşi zi, suma de 15.000 euro lui R., prin intermediul lui T. şi a denunţătoarei BB.

În ziua de 26 februarie 2013, au avut loc întâlniri succesive între inculpatul R. şi denunţătoarea BB., iar, apoi, între aceştia şi Q., convorbirile purtate în mediul ambiental fiind înregistrate. Şi cu acea ocazie, Q. i-a dat asigurări inculpatului R. în sensul că în urma intervenţiilor făcute de ea, prin intermediul unei alte persoane al cărei nume nu l-a precizat, asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti, a fost o certitudine că MM. va fi pus în libertate la termenul din respectiva zi. Contrar acestor susţineri, Tribunalul Bucureşti a dispus la acel termen admiterea recursului declarat de Parchet şi rejudecând pe fond, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul MM. În discuţia telefonică purtată la ora 09:28:26, inculpata Q. i-a dat asigurări inculpatului H., care s-a aflat la sediul Tribunalului Bucureşti, că se intervenise pentru fratele său, motiv pentru care nu trebuia să se preocupe de angajarea unui apărător ales competent:

"aveţi avocat? ... dacă nu, nu-ţi trebuie unu de renume, ia unu de pe hol ... să nu vorbească mult. Doar un minut. Că-i ... ai înţeles? Un minut, să nu plictisească, te rog frumos". În cursul aceleiaşi zile, la ora 14:25:44, a avut loc o altă discuţie telefonică între inculpatul H. şi inculpata Q., prilej cu care inculpatul i-a reproşat interlocutoarei faptul că intervenţia nu a avut rezultatul dorit:

"s-a admis recursul Parchetului". Faţă de această situaţie, Q. a motivat faţă de denunţătoarea BB. că a fost atât de sigură de succesul intervenţiei sale pe lângă judecători, încât, în momentul în care a aflat soluţia pronunţată de Tribunalul Bucureşti, "am crezut că este o greşeală, zic, de redactare, de ceva, zic, nu se poate!".

De asemenea, Q. i-a cerut denunţătoarei să vină, în aceeaşi seară, la locuinţa sa pentru a-i restitui cei 15.000 euro proveniţi de la inculpatul R.

În discuţia ambientală purtată între inculpaţii Q. şi R., în prezenţa martorei denunţătoare BB., inculpata a recunoscut faptul că în dimineaţa aceleiaşi zile, l-a asigurat pe inculpatul H. că demersurile de intervenţie pe lângă judecători în vederea punerii în libertate a lui MM. s-au desfăşurat într-o direcţie optimă:

"da, aşa i-am spus şi lui fratele lui (n.n. inculpatul H.) ... am dat mâna cu fratele lui şi i-am spus " mie la mie"". Drept urmare, în seara de 26 februarie 2013, denunţătoarea BB. s-a deplasat la domiciliul inculpatei Q., unde T. i-a restituit suma de 15.000 euro pe care, imediat după aceea, denunţătoarea i-a înmânat-o inculpatului R. Pe fondul discuţiei ambientale purtate între inculpatul R. şi martora denunţătoare BB., aceasta a purtat o discuţie telefonică, de la telefonul inculpatului, cu inculpatul H., ocazie cu care şi-a manifestat regretul faţă de insuccesul intervenţiei şi i-a comunicat că "acum mergem, mai avem puţin şi ajungem, să mergem, să luăm ce trebuie".

Circumstanţele reale, astfel cum au fost prezentate mai sus, au fost relatate în detaliu de către martora denunţătoare BB. prin declaraţiile aflate la dosar, depoziţiile acesteia coroborându-se, în întregime, cu înregistrările convorbirilor telefonice şi purtate în mediul ambiental, administrate ca mijloace de probă. Martora EEEEEEEEEE. (avocat în Baroul Bucureşti) a declarat că, aproximativ în cursul lunii februarie 2013, la solicitarea inculpatei Q., a verificat la Tribunalul Bucureşti termenul unui dosar penal al cărui număr de înregistrare i-a fost indicat de către aceasta. În dimineaţa unei zile, la cererea aceleiaşi inculpate, a condus-o cu autoturismul pe aceasta la sediul Tribunalul Bucureşti, în maşină aflându-se şi mama sa, martora FFFFFFFFFF. Iniţial, martora EEEEEEEEEE. a verificat pe lista de şedinţă un dosar pe care i l-a specificat inculpata Q., însă nu l-a găsit.

Ulterior, s-a deplasat împreună cu inculpata Q. în dreptul unei săli de şedinţă, unde inculpata a discutat cu doi bărbaţi, pe care i-a recunoscut după fotografie ca fiind H. şi DDDDDDDDDD. Martora a precizat că nu a auzit ce s-a discutat în acele împrejurări. În aceeaşi zi sau în cele următoare, Q. i-a solicitat să verifice soluţia pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, într-un dosar şi a avertizat-o să fie atentă pentru a nu fi văzută de o anumită persoană de sex feminin, pe care i-a descris-o sumar. Deşi a întrebat-o pe inculpata Q. de ce trebuia să se ferească de acea persoană, inculpata a refuzat să îi răspundă. Cu acea ocazie, a aflat soluţia din respectivul dosar şi i-a comunicat-o telefonic inculpatei.

Împrejurările deplasării inculpatei Q. la sediul Tribunalul Bucureşti, în circumstanţele relatate de EEEEEEEEEE. au fost confirmate şi de către martora FFFFFFFFFF. Martorul DDDDDDDDDD. a declarat că, după ce MM. a fost arestat preventiv, a aflat de la fratele acestuia, inculpatul H. că acesta i-a dat suma de 21.000 euro inculpatului R. Din relatările inculpatului, martorul a înţeles că banii au reprezentat onorariul unui avocat care trebuia să asigure asistenţa juridică inculpatului MM. În cursul lunii februarie 2013, când s-a judecat la Tribunalul Bucureşti recursul la măsura arestării preventive în acel dosar, l-a însoţit pe H. la instanţă. În timp ce aşteptau pe hol, a fost abordat de Q. (pe care nu o cunoştea dinainte), care a fost însoţită de martora EEEEEEEEEE. Inculpata Q. l-a întrebat dacă se numeşte " KKKKKKKKKKKKK.", iar el a răspuns negativ, însă inculpata a întrebat dacă erau "cu CC. ". Ulterior, Q. a afirmat în prezenţa martorului DDDDDDDDDD. şi a inculpatului H. că "totul o să fie bine şi că MM. va veni acasă". În timp ce au aşteptat să afle soluţia pronunţată de instanţă, a venit la Tribunalul Bucureşti şi inculpatul R., căruia i-au relatat despre discuţia purtată cu Q., iar inculpatul a afirmat "bine că a venit". Totodată, R. a susţinut că a fost sigur de faptul că MM. va fi pus în libertate la acel termen. Cu toate acestea, a aflat că instanţa nu a dispus o asemenea soluţie faţă de MM. După câteva minute, R. şi H. au mers împreună într-un anumit loc şi, după aproximativ 40 minute, acesta din urmă a revenit la Tribunalul Bucureşti. Inculpatul H. i-a spus că fusese la locuinţa inculpatei Q. şi că aceasta a afirmat că este imposibil să se fi respins recursul inculpatului MM., precum şi că, în prezenţa sa, inculpata a purtat o discuţie telefonică despre soluţia dată în dosar. După alte câteva minute, a venit în acelaşi loc şi inculpatul R., care a purtat o discuţie tensionată cu H., acesta reproşând inculpatului că "i-a dat banii şi nu s-a rezolvat nimic". De asemenea, H. i-a solicitat inculpatului R. să îi restituie suma de 21.000 euro, însă inculpatul a susţinut că trebuia să recupereze banii de la un avocat. Martorul a aflat ulterior de la H. că inculpatul R. i-a restituit integral banii.

Prin declaraţiile date în acest dosar, martora CCCCCCCCCC. (concubina inculpatului MM.) a relatat că, după ce MM. a fost arestat preventiv, inculpatul R. a susţinut faţă de ea şi de inculpatul H. că îl poate ajuta pe concubinul său să fie pus în libertate, însă nu a specificat în ce modalitate. De asemenea, R. a cerut, în schimb, suma de 21.000 euro, iar, ulterior, H. i-a dat sus-numitului respectiva sumă de bani. După aproximativ o săptămână, R. a solicitat încă 5.000 euro, afirmând că trebuie să îi dea mai departe, fără să menţioneze cui anume, dar susţinând că suma de bani a fost necesară tot pentru obţinerea punerii în libertate a inculpatului MM. Nici de această dată, nu a dat detalii despre modalitatea în care urma să obţină o asemenea hotărâre judecătorească. Martora şi inculpatul H. nu i-au mai dat inculpatului R. acea diferenţă de bani, întrucât nu au avut resurse financiare. După o perioadă de timp, R. i-a restituit inculpatului H. întreaga sumă de 21.000 euro, afirmând că nu l-a putut ajuta pe MM. să fie pus în libertate. Totodată, martora a declarat că nu s-a pus problema ca inculpatul R. să folosească respectiva sumă de bani pentru angajarea unui avocat. Pe parcursul urmăririi penale, a fost audiat, în calitate de martor, MM., însă din declaraţiile acestuia nu au rezultat aspecte care să prezinte relevanţă probantă în prezenta cauză.

Prin declaraţiile date, inculpatul R., iniţial, a tăgăduit săvârşirea faptei, însă, ulterior, a recunoscut comiterea ei, în împrejurările reţinute în cuprinsul actelor de punere a sa sub învinuire şi în acord cu declaraţiile martorei denunţătoare BB. Inculpatul R. a declarat că, în timp ce martora CCCCCCCCCC. a ştiut doar că el va încerca să obţină punerea în libertate a inculpatului MM., inculpatul H. a cunoscut în detaliu toate discuţiile pe care le-a purtat cu martora denunţătoare BB., precum şi toate acţiunile pe care le-a întreprins pentru realizarea de intervenţii pe lângă judecători, în vederea obţinerii acelei soluţii favorabile, prin intermediul inculpatei Q. Singurul aspect pe care l-a prezentat în mod nereal inculpatului H. a fost acela că martora denunţătoare BB. ar fi pretins suma de 21.000 euro, cu titlu de mită pentru judecătorii pe lângă care s-a intervenit. De asemenea, inculpatul R. a relatat circumstanţele denunţătoare, astfel cum aceste împrejurări au fost prezentate anterior. Deşi a primit încă de la început suma de 21.000 euro de la H., a dat mai întâi 11.000 euro martorei denunţătoare BB., în două tranşe, de 1.000 euro şi, respectiv, 10.000 euro, iar, după ce i s-au restituit banii şi au fost reluate, din iniţiativa sa, demersurile de intervenţie pe lângă judecători, a dat sus-numitei suma de 15.000 euro, precum şi produsele solicitate de aceasta, care au fost achitate separat de către inculpatul H. Întrucât actele materiale de intervenţie pe lângă judecători au eşuat, a restituit întreaga sumă de 21.000 euro inculpatului H.

Prin declaraţiile date în prezenta cauză, inculpatul H. a recunoscut, în parte, săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei. Astfel, în partea de început a depoziţiei, a susţinut că i-a dat suma de 21.000 euro inculpatului R., care a afirmat că va "rezolva" cu punerea în libertate a inculpatului MM., dar fără să îi specifice vreun detaliu privind modalitatea în care urma să procedeze. A susţinut că inculpatul R. nu i-a menţionat ce va face cu acea sumă de bani. De asemenea, inculpatul H. a relatat împrejurările întâlnirii avute cu inculpata Q., în sediul Tribunalul Bucureşti, în aceleaşi circumstanţe ca şi martorul DDDDDDDDDD. Sub acest aspect, a declarat că inculpata Q. a spus, în acele împrejurări, că "o să fie bine". Deşi şi-a dat seama că inculpata afirma, în fapt, că fratele său o să fie pus în libertate la acel termen şi cu toate că i s-a părut ciudat ca o femeie pe care o vedea pentru prima dată cu acea ocazie să îi spună aşa ceva, nu i-a cerut explicaţii. Totodată, a confirmat şi întâlnirea pe care a avut-o, în aceeaşi zi, cu inculpata Q., în prezenţa inculpatului R. şi a menţionat că inculpata a afirmat de mai multe ori "nu se poate".

După aceea, Q. a purtat o discuţie telefonică în legătură cu soluţia dispusă în dosarul inculpatului MM. şi, din câte şi-a dat seama, inculpata i-a cerut socoteală interlocutorului pentru că fratele său nu fusese pus în libertate, după care a spus din nou "nu se poate aşa ceva". De asemenea, inculpatul H. a susţinut că, urmare a acelei întâlniri, a presupus că inculpatul R. apelase la Q. pentru obţinerea punerii în libertate a fratelui său. În acelaşi timp, inculpatul H. a confirmat şi împrejurările cumpărării unor produse, la solicitarea inculpatului R. care i-a precizat că trebuiau date în cadrul demersurilor sale de obţinere a acelei soluţii favorabile.

Inculpatul H. a recunoscut şi faptul că a purtat o discuţie telefonică cu martora denunţătoare BB., de la aparatul telefonic ce îi aparţinea inculpatului R. Privitor la acest aspect, a susţinut că BB. i-a spus că nu ştie de ce fratele său nu a fost pus în libertate la acel termen şi că i-a propus o întâlnire pentru a-i da mai multe explicaţii. În finalul depoziţiei, la întrebarea apărătorului său ales, inculpatul H. a declarat că, în momentul în care i-a dat banii inculpatului R., nu a ştiut exact ce a dorit să facă acesta pentru obţinerea soluţiei de punere în libertate a fratelui său, dar s-a "gândit doar că va face cumva să rezolve această problemă, fără să ştiu în concret ce va face. Revin şi precizez că a fost clar pentru mine că numitul R. va face o intervenţie undeva pentru a obţine punerea în libertate a fratelui meu, însă nu ştiam pe lângă cine anume va interveni".

Prin declaraţia dată la 29 mai 2013, inculpata Q. a recunoscut săvârşirea faptei, în împrejurările reţinute în actele de punere a sa sub acuzare şi a relatat în detaliu derularea evenimentelor, în acord cu declaraţiile martorei denunţătoare BB., ale martorei EEEEEEEEEE. şi ale inculpatului R., precum şi cu înregistrările convorbirilor purtate în mediul ambiental administrate ca probe. Deosebit de circumstanţele prezentate anterior, inculpata Q. a susţinut că prima dată când martora denunţătoare BB. i-a spus despre solicitarea inculpatului R. de a se face intervenţii pe lângă judecători pentru facilitarea obţinerii unei soluţii de punere în libertate a inculpatului MM., s-a deplasat la locuinţa inculpatei L., căreia i-a solicitat să o ajute în această problemă.

Inculpata L. i-a cerut să îi aducă mai întâi suma de 1.000 euro pentru "dirijarea" dosarului la Tribunalul Bucureşti, la un complet pe lângă care ea putea să intervină, în momentul în care s-a judecat recursul. Inculpata Q. a menţionat că nu îşi mai aminteşte cum s-au derulat evenimentele, însă a fost sigură că i-a precizat inculpatei L. faptul că s-a oferit suma de 11.000 euro pentru obţinerea acelei soluţii favorabile. După ce martora denunţătoare i-a adus suma de 1.000 euro, s-a dus din nou la locuinţa inculpatei L.

şi i-a dat acesteia banii. La un interval de alte câteva zile, a revenit la locuinţa inculpatei L., iar aceasta i-a comunicat că nu s-a putut face intervenţia în acel dosar. Drept urmare, L. i-a înapoiat cei 1.000 euro, după care, i-a restituit mai departe martorei denunţătoare BB. întreaga sumă de 11.000 euro pe care o primise anterior de la ea. În momentul în care BB. i-a spus că inculpatul R. a dorit să fie reluate, în acelaşi scop, demersurile de intervenţie pe lângă judecători, a minţit-o pe martora denunţătoare, afirmând că va vorbi cu o "persoană mai importantă", decât inculpata L., pentru realizarea intervenţiei pe lângă judecători şi a pretins suma de 15.000 euro.

În ziua în care BB. i-a adus această sumă de bani la locuinţa sa, i-a solicitat inculpatului T. să ia 7.000 euro şi să plece imediat pentru a-i duce "persoanei importante" prin intermediul căreia a susţinut că făcut intervenţia pe lângă judecători. Inculpatul T. a plecat imediat din locuinţă şi, astfel, s-a prefăcut că duce banii persoanei la care ea se referise, însă, în realitate, nu s-a întâlnit cu nimeni, ci s-a plimbat o perioadă de timp, pentru a o induce în eroare pe BB. În legătură cu întâlnirea de la Tribunalul Bucureşti cu H., inculpata Q. a precizat că i-a spus acestuia că BB. a apelat la ea pentru realizarea intervenţiei pe lângă judecători, în scopul obţinerii soluţiei de punere în libertate a inculpatului MM.

şi a susţinut că în mod sigur se va pronunţa respectiva hotărâre la acel termen. Privitor la cea de-a doua întâlnire pe care avut-o la locuinţa sa cu inculpatul R. şi inculpatul H. în aceeaşi zi, inculpata Q. a relatat că, de faţă cu sus-numiţii, s-a prefăcut că vorbeşte la telefon cu persoana prin intermediul căreia a susţinut că făcuse intervenţia pe lângă judecători, simulând şi că a stabilit o întâlnire în acea seară cu respectivul interlocutor. Totodată, a menţionat că le-a comunicat inculpatului R. şi inculpatului H. că le va restitui cei 15.000 euro în aceeaşi seară, lucru pe care l-a şi făcut, prin intermediul inculpatului T.

şi a martorei denunţătoare BB. La rândul său, inculpatul T. a recunoscut săvârşirea faptei, relatând, în ansamblu, aceleaşi împrejurări de fapt ca şi inculpata Q.

Cu privire la săvârşirea de către Q. şi D. a infracţiunilor de trafic de influenţă şi, respectiv, cumpărare a influenţei, în scopul facilitării obţinerii de către acesta din urmă, prin exercitarea de intervenţii pe lângă judecătorul L., a unei soluţii de achitare în Dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a Penală:

Pentru formularea acestei învinuii s-a reţinut că, în perioada vara anului 2011 - ianuarie 2012, Q. a pretins şi primit prin intermediul martorei denunţătoare BB., suma de 12.000 euro, în două tranşe (de 10.000 euro şi, respectiv, 2.000 euro), de la inculpatul D., lăsând să se creadă că are influenţă asupra magistratului L., judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru a-l determina să pronunţe o soluţie de achitare faţă de învinuit, în Dosarul nr. x/2007;

De asemenea, în ceea ce îl priveşte pe D., s-a avut în vedere că, în perioada vara anului 2011 - ianuarie 2012, a remis, prin intermediul martorei denunţătoare BB., suma de 12.000 euro, în două tranşe (de 10.000 euro şi, respectiv, 2.000 euro), inculpatei Q., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra magistratului L., judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru a-l determina să pronunţe o soluţie de achitare faţă de învinuit, în Dosarul nr. x/2007. Săvârşirea de către inculpata Q. a infracţiunii de trafic de influenţă, precum şi de către inculpatul D., a infracţiunii de cumpărare a influenţei, a rezultat din coroborarea declaraţiilor martorului denunţător BB. cu depoziţiile martorilor DDDD. şi XXXXXXXXX., cu înregistrările convorbirilor purtate în mediul ambiental, administrate ca mijloace de probă, cu actele aflate la Dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, cu declaraţia inculpatului E., precum şi cu declaraţiile inculpatului D. şi ale inculpatei Q., prin care aceştia au recunoscut faptele reţinute ca învinuire în sarcina lor.

Astfel, din declaraţiile martorei denunţătoare BB. şi cele ale martorului DDDD., a reieşit că, aproximativ la începutul verii anului 2011, Q. a arătat martorei BB. o coală de hârtie tehnoredactată la calculator ce a conţinut numele mai multor persoane, iar în dreptul unora dintre ele a fost consemnată, între paranteze, şi porecla. Q. a menţionat că a avut acel înscris de la judecătorul L., căruia îi fusese repartizat acel dosar pentru judecarea pe fond şi că acelaşi magistrat i-a solicitat să facă demersuri pentru a intra în legătură cu oricare dintre persoanele cercetate în acea cauză, pentru a le identifica pe acelea care au fost interesate să dea bani în vederea obţinerii unei soluţii de achitare sau, după caz, o condamnare la pedepse mai uşoare. Potrivit afirmaţiilor făcute de Q. în acele împrejurări, judecătorul L. şi-ar fi exprimat disponibilitatea de a dispune asemenea soluţii favorabile chiar şi faţă de toate persoanele cercetate în acel dosar, dar numai în cazul în care toţi inculpaţii în cauză ar fi dat suma de 200.000 euro, din care celei prim menţionate i-ar fi revenit 50.000 euro.

Printre persoanele cercetate în respectivul dosar s-au aflat inculpaţi care au făcut parte din clanurile "D." şi "HHHHHHHHHH.".

Ulterior, martora denunţătoare BB. a intrat în legătură, prin intermediul martorului XXXXXXXXX., cu inculpatul D., care a fost cercetat în respectivul dosar şi, potrivit solicitării inculpatei Q., i-a prezentat posibilitatea obţinerii unei soluţii favorabile de la Tribunalul Bucureşti în schimbul remiterii unei sume de bani, cu titlu de mită, judecătorului care judeca pe fond acea cauză. Întrucât D. şi-a exprimat interesul pentru realizarea unor asemenea demersuri atât în beneficiul său, cât şi al fratelui său, D., martora denunţătoare BB. a comunicat aceste aspecte inculpatei Q., care, după o zi sau două, a susţinut faţă de denunţătoare că luase între timp legătura cu judecătorul L. şi că acesta i-a confirmat că poate dispune soluţia de achitare faţă de cei doi fraţi, însă cu condiţia ca aceştia să dea în schimb suma de 25.000 euro. La solicitarea inculpatei Q., aceste condiţii au fost transmise de către BB. inculpatului D., care, iniţial, a fost de acord să dea suma de bani pretinsă, însă, ulterior, a afirmat că fratele său a pierdut banii la cazino şi, astfel, putea să dea mită doar pentru obţinerea unei soluţii favorabile pentru el. În raport cu această situaţie despre care a luat cunoştinţă tot prin intermediul martorei denunţătoare BB., inculpata Q. a susţinut că s-a aflat în permanenţă în legătură cu judecătorul L. şi că s-a consultat cu acesta, iar magistratul şi-ar fi exprimat disponibilitatea de a amâna de mai multe ori pronunţarea pentru a da răgaz fraţilor D. sau oricăror alţi inculpaţi din acelaşi dosar să remită foloasele pretinse anterior. În temeiul unei asemenea interacţiuni care ar fi presupus consultarea permanentă dintre judecătorul L. şi inculpata Q., aceasta din urmă a transmis inculpatului D., prin intermediul martorei denunţătoare BB., că trebuie să dea, cu titlu de mită, suma de 20.000 euro, însă, ulterior, s-a purtat, prin intermedierea aceleiaşi denunţătoare, o negociere, convenindu-se, în final, ca mita să fie de 12.000 euro, iar beneficiul achitării să fie asigurat numai inculpatului.

Drept urmare, aproximativ în cursul lunii august 2011, D., a dat suma de 11.000 euro (diferenţa de 1.000 euro fiind remisă aproximativ în cursul lunii ianuarie 2012) martorei denunţătoare BB., care, la rândul său, a dat banii mai departe inculpatei Q. La fel ca şi în cazul actelor materiale de corupere întreprinse în cazul dosarului în care a fost cercetat R., martora denunţătoare BB. a condus-o cu autoturismul personal, aproximativ în cursul lunii noiembrie 2011, pe inculpata Q. la aceeaşi adresă din zona cartierul Drumul Taberei, inculpata susţinând că în acele împrejurări a remis judecătorului L. banii proveniţi de la D. Pentru implicarea în acele acţiuni, Q. i-a dat martorei denunţătoare BB. suma de 1.000 euro.

De asemenea, martora denunţătoare BB. a declarat că, pe parcursul desfăşurării evenimentelor, D., a solicitat o garanţie că se va realiza intervenţia pe lângă judecătorul din dosarul său, astfel că sus-numita i-a comunicat acest aspect inculpatei Q. După câteva zile, aceasta i-a spus că a vorbit între timp cu judecătorul L. şi că acesta i-a cerut să îi transmită inculpatului D., faptul că, dintre toţi inculpaţii din acel dosar, el va fi singurul faţă de care va fi pronunţată o soluţie de achitare pentru toate faptele de care era acuzat. Totodată, martora denunţătoare a declarat că, în cursul lunii decembrie 2011, cu câteva zile înainte ca instanţa să se pronunţe în dosarul său, Q. i-a solicitat să îi comunice inculpatului D., că se va da soluţie în cauza în care a fost cercetat şi chiar a menţionat o anumită dată, iar, ulterior, denunţătoarea a constatat că pronunţarea s-a făcut chiar în acea zi. Hotărârea pronunţată în respectivul dosar a fost aceea de achitare a inculpatului D., în timp ce fratele său " KKKKKKKKKK. " a fost condamnat în aceeaşi cauză la o pedeapsă de aproximativ 7 ani închisoare.

Pe lângă aspectele prezentate mai sus, martorul DDDD. a precizat că inculpatul D., a afirmat la un moment dat că cei din clanul "HHHHHHHHHH.", care au fost cercetaţi în acelaşi dosar ca şi inculpatul, au dat o anumită sumă de bani, cu titlu de mită, prin intermediul avocatului O., pentru a li se facilita obţinerea unor soluţii favorabile în acea cauză. Sub acest aspect, martorul a menţionat şi că, din câte a înţeles el, avocatul O. a fost un apropiat al judecătorului "N.", de la Tribunalul Bucureşti şi că acest magistrat ar fi apelat tot la L. pentru pronunţarea unor soluţii favorabile inculpaţilor din clanul "HHHHHHHHHH.". Martorul XXXXXXXXX., a declarat, între alte aspecte, că martora denunţătoare BB. a susţinut că poate obţine soluţii de punere în libertate sau achitare, în schimbul unor sume de bani, afirmând că făcea anumite intervenţii prin intermediul unei "avocate", inclusiv pe lângă judecători. Martorul a mai precizat că, nu este sigur, dar crede că inculpatul D., a purtat la un moment dat o discuţie cu martora denunţătoare despre facilitarea de către aceasta a unei soluţii de achitare în dosarul în care inculpatul a fost cercetat. Ulterior, martorul a aflat de la D. că acesta a fost achitat în acea cauză, în timp ce alte persoane care au fost cercetate în acelaşi dosar au primit pedepse de şapte sau opt ani închisoare, însă inculpatul nu a menţionat dacă BB. a avut vreun fel de implicare în obţinerea acelei soluţii favorabile.

Declaraţiile martorei denunţătoare BB. şi cele ale martorului DDDD. s-au coroborat cu înregistrările convorbirilor purtate în mediul ambiental.

Astfel, în cadrul convorbirii purtate în mediul ambiental la 21 august 2012, pe fondul exercitării actelor materiale de cumpărare a influenţei pentru obţinerea unei hotărâri judecătoreşti de punere în libertate a fiilor inculpatului E., martora denunţătoare BB. a abordat în discuţie cu inculpatul D., faptul că acesta a fost de acord, spre deosebire de E., să dea folosul destinat pentru intervenţia pe lângă judecători, în scopul obţinerii unei soluţii de achitare în dosarul său, cu mult timp înainte ca instanţa să pronunţe acea hotărâre. În acest sens, BB. a afirmat "ştii că ţie ţi s-a rezolvat problema aşa cum ţi s-a promis. D-aia, nu de aiurea".

Pe de altă parte, cu prilejul discuţiei purtate în mediul ambiental la 29 august 2012, între martora denunţătoare BB. şi inculpata Q., acestea au discutat despre intervenţiile pe care inculpata a susţinut că le face, prin intermediul judecătorului L., pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru facilitarea obţinerii unei soluţii de punere în libertate a fiilor inculpatului E. În acel context, Q. a invocat că, iniţial, L. ar fi ezitat să se implice în realizarea intervenţiilor privind acel dosar, însă a reuşit să o convingă prin faptul că i-a precizat că solicitarea venea de la "D.", care a avut poziţia de intermediar, astfel că, până la urmă, judecătorul a acceptat, întrucât D. a prezentat încredere, atâta timp cât şi acestuia i s-a facilitat de către acelaşi magistrat obţinerea prin corupere a unei soluţii de achitare la Tribunalul Bucureşti.

La 24 noiembrie 2012, Q. a purtat o convorbire în mediul ambiental cu D., în prezenţa inculpatului T. şi a numitei KKKK. În acele împrejurări, Q. a pretins suma de 40.000 euro de la D., susţinând că va interveni pe lângă judecători, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă într-un dosar penal. Pentru a-l convinge pe sus-numit de veridicitatea afirmaţiilor sale privitoare la posibilitatea pe care o avea de a interveni pe lângă judecători, inculpata Q. a menţionat:

"a venit ... cineva la mine pentru ... D. Şi ... e singuru’ care a luat achitare. Cine era în dosaru’ ăla, mă ... Nenorocuri! Treizeci şi nouă de inşi. Cu HHHHHHHHHH., cu toţi. Omoruri, nenorociri ...Proştii în loc să vină la mine să-i scap pe toţi, au făcut ce n-au făcut că ... n-au luat de ... I-am spus lu’ ăsta că vreau achitare. Şi i-am dat".

De asemenea, pe fondul convorbirii purtate în mediul ambiental la 19 decembrie 2012, inculpata Q. s-a lăudat faţă de interlocutori că i-a facilitat lui "D.", prin intervenţii pe lângă judecători, obţinerea unei soluţii de achitare, sens în care a afirmat:

"eu i-am dat achitare. A fost singurul din 38 sau 39...".

Inculpatul E. a declarat că unul dintre motivele pentru care a avut în încredere în afirmaţiile inculpatului D., privitoare la posibilitatea de a-i facilita, prin intermediul martorei denunţătoare BB., obţinerea unei soluţii favorabile în dosarul fiilor săi a fost faptul că acesta i-a precizat că denunţătoarea îl ajutase şi pe el, tot prin realizarea de intervenţii pe lângă judecători, să obţină o soluţie de achitare la Tribunalul Bucureşti într-un dosar penal.

Prin declaraţia dată în prezenta cauză la 25 aprilie 2013, inculpatul D., a recunoscut că, în cursul anului 2011, a dat o sumă de bani martorei denunţătoare BB., care a susţinut că poate interveni pe lângă judecătorii de la Tribunalul Bucureşti, pentru a-i facilita obţinerea unei soluţii favorabile în dosarul în care era cercetat, însă a susţinut că folosul remis, în acest scop, a fost de 17.500 euro. De asemenea, a relatat că a mai dat martorei denunţătoare BB., în aceleaşi împrejurări, suma de 19.000 euro pentru a facilita şi fratelui său, D., care a fost cercetat în acelaşi dosar, obţinerea unei hotărâri judecătoreşti favorabile la fond, dar, ulterior, martora denunţătoare i-a restituit banii, afirmând că nu a putut face intervenţia promisă pe lângă judecători.

Astfel, inculpatul D. a declarat că, aproximativ pe la începutul anului 2011, în condiţiile în care a fost cercetat împreună cu fraţii săi, IIIIIIIIII., JJJJJJJJJJ., KKKKKKKKKK. şi LLLLLLLLLL., precum şi cu alţi indivizi din clanurile "MMMMMMMMMM." şi "HHHHHHHHHH.", într-un dosar care s-a aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, pentru judecarea pe fond, a fost contactat de martora denunţătoare BB., care a afirmat că are "blat" la instanţă. În acest sens, BB. a susţinut că poate interveni pe lângă judecătorii de la Tribunalul Bucureşti, prin intermediul unor "oameni puternici" şi a invocat că numai prin mituirea magistraţilor care judecau dosarul ar fi putut obţine o pedeapsă mai uşoară. În acelaşi context, BB. a pretins pentru realizarea intervenţiei pe lângă judecători suma de 17.500 euro în vederea obţinerii unei asemenea soluţii favorabile în beneficiul său, precum şi 20.000 euro pentru a-i asigura aceeaşi facilitate fratelui său, KKKKKKKKKK.

De asemenea, inculpatul D. a precizat că, în aceleaşi împrejurări, BB. i-a menţionat anumite detalii din dosarul său, fapt care l-a convins că sus-numita a avut posibilitatea de a interveni pe lângă judecători, aşa cum a susţinut.

După 3-4 zile, D. s-a reîntâlnit cu BB. în zona Piaţa Rosetti, unde aceasta a deţinut un magazin situat pe strada x şi i-a dat în prezenţa soţului său, martorul DDDD., o primă tranşă de 6.000 euro. Ulterior, BB. i-a cerut insistent să îi remită diferenţa din folosul pretins, afirmând că era presată, la rândul său, de "oamenii" cu care era în legătură să dea banii pentru realizarea intervenţiei pe lângă judecători. Inculpatul D. a susţinut că, din acest motiv, în următoarele 4-5 zile, a dat martorei denunţătoare BB., în acelaşi loc şi tot în prezenţa soţului său, încă 11.500 euro, pe care i-a înmânat în circa 2-3 tranşe, astfel că, în total, a dat sus-numitei suma de 17.500 euro. În aceeaşi perioadă, D. i-a prezentat şi fratelui său, D., posibilitatea de a obţine, prin intervenţii pe lângă judecători, o soluţie favorabilă în dosar, expunându-i, în acest sens, relatările martorei denunţătoare BB. Întrucât D. a fost de acord, a primit de la acesta suma de 19.000 euro, pe care ulterior a remis-o martorei denunţătoare, în condiţiile în care aceasta acceptase, între timp, diminuarea folosului de 20.000 euro pretins iniţial. Pe la sfârşitul anului 2012, instanţa de fond a pronunţat faţă de D. o soluţie de achitare, în timp ce D. a fost condamnat la şapte sau opt ani închisoare, iar ceilalţi fraţi ai săi au primit, de asemenea, pedepse aspre. Inculpatul D. a precizat că martora denunţătoare BB. a invocat că reuşise să dea judecătorului pe lângă care intervenise doar cei 17.500 euro primiţi de la el, astfel că i-a restituit suma de 19.000 euro provenită de la fratele său.

Prin declaraţia dată la 29 mai 2013, inculpata Q. a recunoscut săvârşirea faptei, în împrejurările reţinute în actul de punere a sa sub acuzare, însă a susţinut că din folosul primit de la D., prin intermediul martorei denunţătoare BB., a dat suma de 8.000 euro judecătorului L., pentru pronunţarea soluţiei de achitare faţă de sus-numit.

Inculpata Q. a relatat că, aproximativ în vara anului 2011, BB. i-a solicitat să facă intervenţii, prin intermediul judecătorului L., pentru a-i facilita inculpatului D., obţinerea unei soluţii de achitare în dosarul în care a fost cercetat. Sub acest aspect, inculpata a precizat că, până în acel moment, nu discutase despre acel dosar cu judecătorul L. sau cu altă persoană. Martora denunţătoare BB. a verificat pe internet, în timp ce s-a aflat la locuinţa inculpatei, stadiul respectivului dosar şi i-a arătat lista persoanelor care au fost cercetate în cauză.

Imediat după aceea, inculpata Q. s-a deplasat la locuinţa judecătorului L., cu care a discutat despre soluţia de achitare pe care dorea să o obţină D. şi, în acele împrejurări, judecătorul i-a spus că acel dosar a fost repartizat la completul ei, precum şi că în respectiva cauză au fost cercetate numeroase persoane, dintre care unele făceau parte din clanurile "D." şi "HHHHHHHHHH.". Potrivit depoziţiei inculpatei Q., judecătorul L. i-a mai precizat că putea să faciliteze pronunţarea unor soluţii favorabile nu numai faţă de D., ci şi faţă de celelalte persoane care au fost cercetate în acel dosar şi, totodată, a întrebat-o dacă avea posibilitatea să intre în contact cu inculpaţii din acea cauză, pentru a le comunica respectiva ofertă.

Cu aceeaşi ocazie, L. a menţionat că a dorit să primească, cu titlu de mită, suma de 8.000 euro pentru pronunţarea unei soluţii de achitare faţă de D. Ulterior, inculpata Q. i-a comunicat aceste aspecte martorei denunţătoare BB., iar aceasta a avansat propunerea să îi ceară inculpatului D. suma de 10.000 euro şi nu doar 8.000 euro cât pretinsese judecătorul L., urmând să împartă între ele, în mod egal, diferenţa de 2.000 euro. Pe fondul unei alte întâlniri, BB. i-a adus la cunoştinţă că discutase despre pretinderea folosului cu D.

şi că acesta a fost de acord să dea suma de 10.000 euro. Totodată, BB. a menţionat că a luat legătura şi cu un frate de-al inculpatului D., care, iniţial, a afirmat că a fost de acord să dea o sumă de bani, cu titlu de mită, pentru a obţine o soluţie favorabilă în acelaşi dosar, însă, ulterior, a invocat că nu are posibilitatea să dea mită, deoarece pierduse banii la jocuri de noroc. De asemenea, inculpata Q. a relatat că, în intervalul în care a fost încă de actualitate intenţia acelui frate de-al inculpatului D. de a da mită, a discutat acest aspect cu judecătorul L., acesta menţionând că îi putea asigura şi acelei persoane obţinerea unei soluţii favorabile.

Cu toate acestea, Q. nu a mai avut timp să clarifice cu judecătorul L. ce sumă de bani dorea acesta să primească cu titlu de mită de la acea persoană, întrucât a survenit incidentul ce a constat în pierderea banilor la jocuri de noroc.

Potrivit depoziţiei inculpatei Q., martora denunţătoare BB. i-a adus la locuinţa sa, în mai multe tranşe, suma de 9.000 euro, afirmând că a primit de la D., 10.000 euro şi că îşi oprise 1.000 euro. La rândul său, inculpata Q. şi-a păstrat pentru sine 1.000 euro, iar suma de 8.000 euro a dat-o judecătorului L., la locuinţa acestuia. Ulterior, a aflat că L. a pronunţat în acel dosar o soluţie de achitare faţă de D.

Din cercetările efectuate a reieşit că dosarul la care s-a referit fapta analizată la acest punct al rechizitoriului a fost înregistrat sub nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală. Prin sentinţa penală pronunţată la 21 decembrie 2012 de către judecătorul L., inculpatul D., a fost achitat, în timp ce fratele său, D., a primit o pedeapsă rezultantă de 7 ani şi 8 luni închisoare.

Deşi, atât inculpatul D., cât şi inculpata Q., au prezentat în cuprinsul declaraţiilor versiuni diferite cu privire la cuantumul sumei de bani care a făcut obiectul infracţiunii de cumpărare a influenţei şi, respectiv, trafic de influenţă, din coroborarea probelor aflate la dosar reţinem că acest folos a fost de 12.000 euro, aşa cum s-a menţionat în cuprinsul actului prin care au fost formulate aceste acuzaţii penale.

În legătură cu săvârşirea, în prima jumătate a anului 2012, de către Q. şi E., a infracţiunii de trafic de influenţă şi, respectiv, cumpărare a influenţei, precum şi complicitatea inculpatului D. la infracţiunea de cumpărare a influenţei, în scopul facilitării obţinerii unei soluţii favorabile în Dosarul nr. x/2011. Pentru formularea acestei învinuiri s-a reţinut, în fapt, că, în prima jumătate a anului 2012, Q. a pretins, prin intermediul martorei denunţătoare BB. şi cu ajutorul inculpatului D., suma de 50.000 euro de la E. şi, totodată, a primit de la acesta, prin intermediul aceluiaşi complice şi a denunţătoarei suma de 45.000 euro (pe care a lăsat-o în custodia acesteia), lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe, cu ocazia judecării recursului în dosarul x/2011, o hotărâre de punere în libertate a fraţilor LLLLLLLLLLLLL.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul D., s-a avut în vedere că, în prima jumătate a anului 2012, l-a ajutat pe E., să promită suma de 50.000 euro (pe care, din proprie iniţiată, a majorat-o la 64.000 euro), precum şi să dea suma de 45.000 euro, prin intermediul martorei denunţătoare BB., inculpatei Q., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe, cu ocazia judecării recursului în Dosarul x/2011, o hotărâre de punere în libertate a fraţilor LLLLLLLLLLLLL.

Cu privire la acuzaţia penală formulată faţă de E., s-a reţinut că, în prima jumătate a anului 2012, prin intermediul inculpatului D. şi a martorei denunţătoare BB., a dat suma de 45.000 euro inculpatei Q., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe, cu ocazia judecării recursului în Dosarul x/2011, o hotărâre de punere în libertate a fraţilor LLLLLLLLLLLLL.

În primăvara anului 2012, D., a solicitat martorei denunţătoare BB. sprijinul pentru a facilita inculpatului EEEE. şi altor trei fraţi ai acestuia, cercetaţi în stare de arest preventiv într-un dosar aflat pe rolul Tribunalul Bucureşti, obţinerea unei hotărâri de punere în libertate, prin intervenţii exercitate asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti. Pentru obţinerea acestui beneficiu, D. i-a precizat martorei denunţătoare că respectivele persoane erau dispuse să dea orice sumă de bani pentru coruperea magistraţilor.

Ulterior, BB. a discutat despre aceste aspecte cu Q., care, după câteva zile, a afirmat că are posibilitatea să intervină pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti pentru obţinerea soluţiei de punere în libertate a fraţilor NNNNNNNNNN., însă trebuia dată, în schimb, suma de 50.000 euro. Conform susţinerilor inculpatei Q., intervenţia pe lângă magistraţi urma să se realizeze prin intermediul judecătorului L.

Aceste condiţii au fost transmise de către martora denunţătoare BB. inculpatului D., care a intermediat o întâlnire între aceasta şi E. (tatăl fraţilor LLLLLLLLLLLLL., aflaţi în stare de arest preventiv) pentru a discuta despre suma de bani pe care acesta trebuia să o dea pentru coruperea judecătorilor. De asemenea, D., a impus martorei denunţătoare să susţină faţă de E. că magistraţii ar fi pretins 64.000 euro, pentru ca, în acest mod, diferenţa de 14.000 euro să îi revină lui. Pe fondul acelei întâlniri care a avut loc la sfârşitul lunii mai sau începutul lunii iunie 2012, E., i-a făcut cunoscut martorei denunţătoare BB., în prezenţa inculpatului D., că este de acord să dea suma de bani pretinsă şi s-a stabilit că folosul să fie remis prin intermediul celui ultim menţionat.

Ca atare, în cursul lunii iunie 2012, D. a dat martorei denunţătoare BB. suma de 45.000 euro, motivând că E. nu a putut să facă rost de întreaga sumă de bani pretinsă, dar s-a angajat să procure diferenţa în perioada următoare. La rândul său, BB. a dus banii inculpatei Q., însă aceasta a luat doar 1.000 euro, despre care a precizat că îi sunt necesari pentru "dirijarea" dosarului la completul de la Curtea de Apel Bucureşti din care urmau să facă parte judecătorii pe lângă care intervenea şi, totodată, i-a solicitat martorei denunţătoare să păstreze asupra sa restul de 44.000 euro până la momentul în care se va stabilea termen în respectiva cauză, pentru judecarea recursului la instanţa anterior menţionată.

Ulterior, demersurile de intervenţie pe lângă magistraţi au fost întrerupte, motiv pentru care martora denunţătoare BB. a restituit inculpatului D. suma de aproximativ 35.000 euro (în care erau incluşi şi cei 1.000 euro pe care îi recuperase, între timp, de la Q.), iar diferenţa de circa 10.000 euro şi-a însuşit-o.

Împrejurările de fapt, astfel cum aceste au fost prezentate în cele care preced, rezultă din coroborarea declaraţiilor martorei denunţătoare BB. şi martorului DDDD., ale martorilor XXXXXXXXX., OOOOOOOOOO., PPPPPPPPPP., QQQQQQQQQQ., RRRRRRRRRR. şi SSSSSSSSSS., cu înregistrările convorbirilor telefonice şi purtate în mediul ambiental, administrate ca mijloace de probă, cu actele aflate la Dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, precum şi cu declaraţiile învinuiţilor D., E. şi ale inculpatei Q., prin care aceştia au recunoscut faptele reţinute ca învinuire în sarcina lor.

Astfel, din declaraţiile martorei denunţătoare BB. şi cele ale martorului DDDD., a reieşit că, aproximativ în primăvara anului 2012, inculpatul D., i-a solicitat martorei denunţătoare (în condiţiile în care anterior obţinuse soluţia de achitare, în schimbul sumei de 12.000 euro, pe care a dat-o inculpatei Q., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti), să facă acelaşi gen de intervenţie pe lângă judecători, dar, de această dată, în beneficiul fiilor inculpatului E., care erau cercetaţi în stare de arest preventiv într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti.

Inculpatul D. a precizat că a fost interesat ca intervenţia să se realizeze pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, întrucât la această instanţă se judeca recursul în acel dosar, iar beneficiul dorit era acela de obţinere a unei hotărâri de punere în libertate a inculpaţilor. La rândul său, martora denunţătoare i-a relatat aceste aspecte inculpatei Q., care a afirmat că o să vorbească cu "doamna", ceea ce însemna că se referea la judecătorul L., şi că o să-i dea un răspuns după câteva zile. Ulterior, Q. i-a comunicat că se putea realiza intervenţia pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, însă a menţionat că a obţinut cu dificultate acest acord, deoarece L. a ştiut că unul dintre fiii inculpatului E. ar fi formulat un denunţ la Direcţia Naţională Anticorupţie privind o intervenţie pe lângă un judecător.

Totodată, Q. i-a precizat că argumentul care a convins-o pe L. să dea curs solicitării de intervenţie pe lângă judecătorii de la instanţa anterior menţionată a fost acela că i-a specificat că solicitarea de intervenţie venea de la "D.", care s-a bucurat de încredere, atâta timp cât a dat mită pentru soluţia de achitare obţinută la Tribunalul Bucureşti. Pe tema folosului care trebuia dat în schimb pentru facilitarea obţinerii beneficiului dorit martora denunţătoare BB. a purtat mai multe discuţii cu inculpata Q., care i-a solicitat, la un moment dat, să pretindă de la inculpatul D. suma de 50.000 euro, afirmând că 10.000 euro urmau să le revină lor, în mod egal.

Inculpata a justificat că judecătorul L. a cerut o sumă atât de mare de bani, întrucât era vorba despre o instanţă de recurs care era compusă din mai mulţi judecători pe lângă care se intervenea. Martora denunţătoare BB. i-a transmis aceste aspecte inculpatului D., care a menţionat că era necesar ca sus-numita să se întâlnească cu E. şi, totodată, i-a solicitat să susţină faţă de acesta că folosul pe care trebuia să-l dea pentru realizarea intervenţiei pe lângă judecători ar fi fost de 64.000 euro şi nu doar 50.000 euro, întrucât dorea să îi revină lui diferenţa de 14.000 euro.

În zilele următoare, martora denunţătoare s-a întâlnit la o staţie de carburanţi din zona Piaţa Chibrit cu inculpatul E., fiind condusă în acel loc cu autoturismul de către D. Martora denunţătoare s-a conformat solicitării acestuia din urmă, astfel că i-a pus în vedere inculpatului E. că trebuia să dea suma de 64.000 euro pentru realizarea intervenţiilor pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, în scopul obţinerii unei hotărâri de punere în libertate a fiilor săi. După aproximativ o săptămână, D. i-a adus suma de aproximativ 45.000 euro, (o parte din aceştia fiind în RON) şi i-a precizat că banii au provenit de la E. Sub acest aspect, martora denunţătoare a declarat că D. a avut ideea de a se intermedia pe traseul banilor, astfel încât aceştia să nu îi fie daţi ei, în mod direct, de către inculpatul E. În aceeaşi zi, BB. s-a dus cu cei 45.000 euro asupra sa la locuinţa inculpatei Q., însă aceasta a oprit doar 1.000 euro, despre care a menţionat că au fost necesari pentru "dirijarea" dosarului la completul de la Curtea de Apel Bucureşti din care făceau parte judecătorii pe lângă care se intervenise.

Totodată, inculpata i-a solicitat martorei denunţătoare să ţină asupra sa diferenţa de 44.000 euro, precizând, în acest sens, că mita cuvenită judecătorilor trebuia dusă cu două zile înainte de termenul la care se judeca recursul în dosarul fraţilor LLLLLLLLLLLLL. De asemenea, Q. a atenţionat-o pe martora denunţătoare să îşi ia măsuri de protecţie la întâlnirile pe care urma să le mai aibă cu E. şi chiar cu D., întrucât era posibil ca aceştia să aibă asupra lor tehnică de înregistrare. Fiind pusă în situaţia de a duce la locuinţa sa cei 44.000 euro, martora denunţătoare BB. i-a relatat soţului său, martorului DDDD., împrejurările în care intrase în posesia banilor, iar acesta i-a impus să nu se mai implice în acele demersuri de intervenţie pe lângă judecători.

Martora denunţătoare a declarat că nu îşi mai aminteşte cu exactitate cum au decurs evenimentele, însă ştie că inculpata Q. i-a restituit cei 1.000 euro. Cu toate acestea, şi-a exprimat disponibilitatea de a relua oricând intervenţiile pe lângă judecători pentru soluţionarea favorabilă a acelui dosar. Ulterior, martorul DDDD. a restituit inculpatului D. aproximativ 35.000 euro, deoarece martora denunţătoare cheltuise, între timp, în interes personal diferenţa de 10.000 euro. În perioada următoare, acelaşi martor a dat inculpatului D., în mai multe rânduri, sume de bani cuprinse între 300 RON şi 2.000 euro, în contul datoriei de 10.000 euro, astfel că, până la sfârşitul anului 2012, au restituit sus-numitului aproximativ 5.000 - 6.000 euro.

Declaraţiile martorei denunţătoare BB. şi cele ale martorului DDDD. se coroborează cu înregistrările convorbirilor purtate în mediul ambiental, în condiţiile în care, pe fondul reluării, în a doua parte a anului 2012, a acţiunilor de intervenţie cu implicarea aceloraşi persoane, în vederea obţinerii aceluiaşi beneficiu, atât din discuţiile purtate între D. şi BB., cât şi între aceasta şi Q., aceştia fac ample referiri la actele materiale similare de corupere, derulate în prima jumătate a aceluiaşi an.

Martorul XXXXXXXXX., a declarat că, pe fondul unei altercaţii pe care fiica martorei denunţătoare BB. a avut-o pe stradă cu nişte indivizi şi ca urmare a preocupării sus-numitei de a-i asigura fiicei sale protecţia, i-a făcut cunoştinţă cu inculpatul D., care îi este cumătru. În perioada următoare, BB. şi acesta din urmă s-au întâlnit de mai multe ori, în prezenţa sa, însă nu a tratat cu atenţie ce discutau şi a înţeles doar că cei doi se refereau la un dosar şi la o anumită sumă de bani. Într-o altă împrejurare, D. i-a spus că îi dăduse martorei denunţătoare suma de 10.000 euro, pe care o luase de la altcineva (nu i-a menţionat de la cine anume), pentru "rezolvarea unei probleme", dar nu i-a specificat alte detalii. Acelaşi martor a relatat şi alte împrejurări, care vor fi prezentate cu ocazia analizării celorlalte învinuiri formulate în prezenta cauză.

Martorii OOOOOOOOOO. şi PPPPPPPPPP., acesta din urmă fiind fratele inculpatului E., au relatat că, atât în vara anului 2012, cât şi în toamna aceluiaşi an, l-au împrumutat pe acesta cu suma de 6.000 euro şi, respectiv, 12.000 euro. Inculpatul E. a susţinut faţă de martor că banii i-au fost necesari pentru angajarea unui avocat care să asigure asistenţa juridică fiilor săi care au fost cercetaţi în stare de arest preventiv.

La solicitarea inculpatului E., au fost audiate martorele QQQQQQQQQQ. şi RRRRRRRRRR., care au relatat că în vara anului 2012 E. s-a întâlnit cu inculpatul D., la locuinţa numitei TTTTTTTTTT. (care, fiind fiica inculpatului E., şi-a exercitat dreptul de a nu da declaraţie) şi au discutat, însă nu ştiu despre ce anume. Martora QQQQQQQQQQ. a mai precizat că a aflat de la alte rude (pe care nu le-a putut particulariza), care au fost de faţă la acea întâlnire, faptul că E. a trebuit să dea o sumă de bani inculpatului D., pentru ca acesta să facă demersuri în vederea obţinerii punerii în libertate a fiilor lui E. De asemenea, martora RRRRRRRRRR. a menţionat că, după câteva luni de la întâlnirea care a avut loc în împrejurările anterior menţionate, a asistat la o discuţie telefonică pe care inculpatul E. a purtat-o cu o persoană necunoscută, iar, cu acea ocazie, acesta a confirmat interlocutorului faptul că dăduse o sumă de bani inculpatului D.

Prin declaraţia dată la 25 aprilie 2013, inculpatul D., a relatat că, în cursul anului 2012, a asistat întâmplător la o discuţie purtată la un restaurant din zona Piaţa Rosetti între E. şi martora denunţătoare BB., context în care aceasta a susţinut că poate interveni pe lângă judecători pentru a obţine anularea unui mandat de arestare emis în lipsă faţă de unul dintre fiii sus-numitului, respectiv, UUUUUUUUUU. În aceleaşi împrejurări, BB. şi E. au stabilit şi un anumit folos care trebuia dat pentru realizarea intervenţiei pe lângă judecători, însă inculpatul D. a susţinut că nu a auzit ce sumă de bani s-a stabilit, deoarece nu a asistat la întreaga conversaţie.

După câteva zile, la solicitarea martorei denunţătoare BB., a însoţit-o pe aceasta la o altă întâlnire cu E., la o staţie de carburant, din zona Piaţa Chibrit. Cu acea ocazie, sus-numiţii au stabilit, în prezenţa sa, ca E. să dea suma de 65.000 euro martorei denunţătoare, care a susţinut că, în schimbul banilor, va interveni pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe, în recursul la încheierea de menţinere a măsurii arestării preventive, o soluţie de punere în libertate a fiilor sus-numitului şi, totodată, să intervină pe lângă magistraţi şi pentru anularea mandatului de arestare preventivă în lipsă emis faţă de UUUUUUUUUU. Pe fondul aceleiaşi discuţii, E. a remis martorei denunţătoare BB. suma de 45.000 euro şi au convenit ca diferenţa de 20.000 euro să fie dată după momentul în care instanţa de recurs pronunţa soluţia de punere în libertate dorită. Contrar asigurărilor date de BB., la acel termen Curtea de Apel Bucureşti nu i-a pus în libertate pe fiii inculpatului E. Acesta l-a căutat pe D. şi i-a spus că BB. a invocat că nu a obţinut soluţia favorabilă promisă, întrucât era vacanţă judecătorească şi în completul instanţei de recurs intrase numai unul dintre judecătorii pe lângă care se intervenise. De asemenea, E. i-a precizat că îi ceruse martorei denunţătoare să îi restituie cei 45.000 euro, însă aceasta a susţinut că banii s-ar fi aflat asupra inculpatului D. Faţă de această situaţie care nu a fost reală, D. şi E. s-au întâlnit ulterior cu BB., iar aceasta a recunoscut că respectiva sumă de bani a fost în posesia sa şi a promis că o va restitui cât mai repede.

Inculpatul D. a mai declarat că, după câteva zile, la solicitarea martorului DDDD., l-a însoţit pe acesta la o nouă întâlnire cu E., ocazie cu care martorul a restituit acestuia din urmă doar 35.000 euro şi i-a dat asigurări că îi va înapoia şi diferenţa de 10.000 euro peste două zile. În acele împrejurări, E. şi-a manifestat indignarea faţă de faptul că nu i s-a restituit întreaga sumă de 45.000 euro, cu atât mai mult cu cât, potrivit afirmaţiilor sale, găsise între timp alţi "oameni" prin intermediul cărora ar fi putut să facă intervenţii pe lângă judecători. Ulterior, atât DDDD., cât şi BB. au invocat diferite pretexte pentru a argumenta amânarea restituirii banilor, însă nici până în prezent nu au înapoiat cei 10.000 euro. Inculpatul D. a precizat că a fost supus unui judecăţi ţigăneşti, numită "stabor", în urma căreia a fost obligat să îi restituie de îndată suma de 5.000 euro inculpatului E., iar diferenţa de 5.000 euro, în momentul în care ar fi recuperat cei 10.000 euro de la soţii MMMMMMMMMMMMM.

Prin declaraţia dată la 25 aprilie 2013, inculpatul E., a recunoscut că, în vara anului 2011 sau 2012 (sub acest aspect, a precizat că nu îşi mai aminteşte cu exactitate când au avut loc evenimentele), a dat martorei denunţătoare BB., prin intermediul inculpatului D., suma de 45.000 euro, din folosul de 65.000 euro convenit iniţial şi care, ulterior, a fost diminuat la 60.000 euro, sus-numita susţinând că are influenţă asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe în Dosarul nr. x/2011, în care au fost cercetaţi fiii şi nepoţii săi, o soluţie de punere în libertate a acestora, cu ocazia judecării recursului.

Astfel, inculpatul E. a relatat că D., i-a spus că ştia o persoană de sex feminin care are posibilitatea să intervină pe lângă judecători, pentru a obţine punerea în libertate a fiilor şi nepoţilor săi, care erau cercetaţi în Dosarul nr. x/2011, aflat, la acea dată, pe rolul Tribunalului Bucureşti. În acest sens, D. i-a precizat că aceeaşi persoană îl ajutase şi pe el, tot prin realizarea de intervenţii pe lângă judecători, să obţină o soluţie de achitare la Tribunalul Bucureşti, într-un dosar penal. După câteva zile, D. i-a prezentat-o pe martora denunţătoare BB. ca fiind persona la care se referise, iar aceasta i-a confirmat că poate să intervină pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i facilita obţinerea unei soluţii de punere în libertate a fiilor şi nepoţilor săi. Totodată, a stabilit cu BB. să dea, în schimbul beneficiului promis, suma de 65.000 euro care, ulterior, a fost diminuată, de comun acord, la 60.000 euro. Inculpatul E. a menţionat că, în aceleaşi împrejurări, martora denunţătoare a afirmat că nu are încredere în el şi a impus ca, pe viitor, legătura dintre ei să se facă prin intermediul inculpatului D., astfel că a fost singura dată când s-a întâlnit cu sus-numita.

Potrivit depoziţiei inculpatului E., acesta s-a întâlnit în zilele următoare cu D. şi i-a dat o tranşă de 45.000 euro (din care aproximativ 7.000 - 8.000 RON) din folosul stabilit cu martora denunţătoare BB. şi i-a promis că va face tot posibilul pentru a remite şi diferenţa de 15.000 euro în 2 - 3 zile, cât mai erau până la termenul la care se judeca la Curtea de Apel Bucureşti recursul în respectivul dosar. Deşi, între timp, şi D. i-a dat asigurări în sensul că i se va facilita în mod sigur obţinerea, prin intervenţii pe lângă judecători, a soluţiei promise, la acel termen de judecată instanţa nu i-a pus în libertate pe fiii şi pe nepoţii săi. Drept urmare, i-a solicitat inculpatului D. să îi restituie cei 45.000 euro, iar, după câteva zile, s-a întâlnit cu acesta, care a fost însoţit de unul dintre fiii săi. Întrevederea a avut loc la aceeaşi staţie de carburant din zona Pieţei Chibrit, unde s-a întâlnit şi cu BB. Cu acea ocazie, D. a promis că îi va restitui, în cel mult două zile, întreaga sumă de bani, însă nu s-a ţinut de cuvânt. După mai multe zile, D. a venit la locuinţa uneia dintre fiicele inculpatului E. (unde, de altfel, şi primise anterior suma de 45.000 euro) şi i-a restituit acestuia numai 35.000 euro. A susţinut că diferenţa de 10.000 euro ajunsese, în desfăşurarea acţiunilor de intervenţie pe lângă judecători, la o persoană (nu a specificat numele), care nu vroia să îi mai înapoieze. În perioada următoare, a purtat mai multe discuţii cu D. cu privire la restituirea sumei de 10.000 euro, însă acesta din urmă l-a tot amânat sub diferite pretexte, iar, finalmente, s-a ajuns la judecata ţigănească numită "stabor", sus-numitul fiind obligat să îi restituie imediat 5.000 euro. Drept urmare, E. a primit de la inculpatul D. respectiva sumă de bani, însă diferenţa de 5.000 euro nu şi-a recuperat-o nici până în prezent.

Prin declaraţia dată la 29 mai 2013, inculpata Q. a relatat că, aproximativ în prima jumătate a anului 2012, a aflat de la martora denunţătoare BB. faptul că D., i-a solicitat să se intervină, la fel cum se procedase şi pentru el, pe lângă judecători pentru a se obţine o soluţie de punere în libertate a fiilor inculpatului E.

Inculpata a precizat că, nu a mai reţinut cu exactitate, dar crede că acel dosar a fost pe fond la Tribunalul Bucureşti, iar E. a dorit să se facă demersuri de intervenţie la Curtea de Apel Bucureşti, unde s-a judecat recursul la măsura arestării preventive. Totodată, BB. i-a precizat că E. a fost dispus să dea suma de 45.000 euro sau 50.000 euro (inculpata a menţionat că nu îşi mai aminteşte cu exactitate), pentru realizarea intervenţiilor pe lângă judecători.

Inculpata Q. a declarat că, la fel cum a procedat şi în celelalte situaţii în care s-a implicat în derularea unor asemenea intervenţii pe lângă judecători, a primit de la BB. o bucată de hârtie pe care aceasta a scris numărul de înregistrare a dosarului şi numele fiilor inculpatului E., iar, ulterior, s-a dus la locuinţa judecătorului L., căruia i-a arătat acel înscris şi l-a întrebat dacă poate facilita obţinerea soluţiei de punere în libertate a acelor persoane. Deşi ştia cuantumul sumei de bani pe care E. a fost dispus să o dea în schimbul obţinerii hotărârii judecătoreşti dorite, inculpata nu i-a menţionat acest aspect judecătorului L., deoarece a aşteptat ca acesta să îi precizeze acest lucru.

După aceea, i-a comunicat martorei denunţătoare că L. a cerut, mai întâi, suma de 1.000 euro pentru "dirijarea" dosarului. În ziua următoare, BB. i-a adus la locuinţa sa acea mie de euro şi i-a spus că primise întreaga sumă de 45.000 euro sau 50.000 euro de la E., prin intermediul inculpatului D. Inculpata Q. a declarat că a primit de la BB. doar 1.000 euro şi i-a pus în vedere acesteia să păstreze asupra sa diferenţa de bani, întrucât a fost interesată să obţină mai întâi un răspuns cert de la judecătorul L., cu privire la posibilitatea de facilitare a obţinerii soluţiei favorabile în acel dosar. În aceeaşi seară, în jurul orei 18:00 sau 19:00, inculpata s-a deplasat la locuinţa judecătorului L. şi i-a dat acestuia suma de 1.000 euro. Judecătorul a afirmat că va încerca să rezolve cu intervenţia pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru punerea în libertate a fiilor inculpatului E. şi a precizat că, după ce a avut certitudinea că poate realiza intervenţia, îi va specifica şi suma de bani pe care trebuia să i-o dea în schimb. În perioada următoare, inculpata Q. a fost de mai multe ori la locuinţa judecătorului L., acesta susţinând că nu a primit încă un răspuns de la judecătorii pe lângă care intervenise, iar, în cele din urmă, i-a spus că nu se poate face intervenţia, întrucât cei din familia inculpatului E. nu au prezent încredere, în condiţiile în care s-a ştiut că au formulat un denunţ împotriva procurorului VVVVVVVVVV., care a fost arestat.

Din modul în care i-a relatat aceste aspecte, inculpata a înţeles că L. a aflat acele informaţii de la un anumit judecător pe lângă care intervenise, însă nu i-a specificat vreun nume. Totodată, L. a întrebat-o pe inculpată dacă îl cunoaşte pe E. şi dacă ţinea legătura în mod direct cu acesta, iar ea i-a răspuns negativ. De asemenea, L. a atenţionat-o să fie atentă ca E. să nu aibă asupra sa tehnică de înregistrare disimulată, după care i-a restituit suma de 1.000 euro. La rândul său, inculpata Q. a dat, mai departe, acea sumă de bani martorei denunţătoare, căreia i-a precizat şi motivele pentru care judecătorul L. nu reuşise să finalizeze cu succes intervenţiile dorite. După o perioadă de timp, BB. i-a spus că restituise inculpaţilor D. şi E. întreaga sumă de bani, însă aceştia îi mai cereau o anumită diferenţă, susţinând că reprezenta camăta pe care ei o datorau pentru că împrumutaseră acei bani.

Drept urmare, inculpata i-a reproşat martorei denunţătoare că nu respecta o regulă fundamentală în realizarea demersurilor de intervenţie pe lângă judecători, şi anume aceea de a nu lua banii până în momentul în care nu se primea garanţia că se poate facilita obţinerea soluţiei dorite în dosar.

Din cercetările efectuate a reieşit că dosarul la care s-a referit fapta analizată la acest punct al rechizitoriului a fost înregistrat sub nr. x/2011 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

În legătură cu săvârşirea, în a doua jumătate a anului 2012, de către Q. şi inculpatul D., a infracţiunii de trafic de influenţă şi, respectiv, cumpărare a influenţei, în scopul facilitării obţinerii unei soluţii favorabile în Dosarul nr. x/2011:

Pentru formularea acestei învinuiri s-a reţinut, în fapt, că, în a doua jumătate a anului 2012, Q. a pretins suma de 50.000 euro, prin intermediul martorei denunţătoare BB., de la numitul D. (care, afirmând că acţionează în numele lui E., a promis să remită folosul pretins), lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe, cu ocazia judecării recursului în Dosarul x/2011, o hotărâre de punere în libertate a fraţilor LLLLLLLLLLLLL.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul D., s-a avut în vedere că, în a doua jumătate a anului 2012, prin intermediul martorei denunţătoare BB., a promis numitei Q., susţinând că acţionează în numele lui E., că va remite suma de 50.000 euro în acelaşi scop anterior menţionat.

La începutul lunii august 2012, Q. a reluat acţiunile de traficare a influenţei pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, în scopul obţinerii beneficiului dorit de E., constând în punerea în libertate a fiilor săi cu ocazia judecării recursului în Dosarul nr. x/2011.

Astfel, în condiţiile în care a susţinut faţă de martora denunţătoare că va relua exercitarea actelor de intervenţie pe lângă magistraţii Curţii de Apel Bucureşti, inculpata Q. i-a solicitat denunţătoarei să pretindă de la E., prin intermediul inculpatului D., aceeaşi sumă de bani ca şi anterior, respectiv, suma de 50.000 euro.

Pe fondul aceloraşi evenimente, Q. s-a deplasat la locuinţa judecătorului L., din Bucureşti, str. x, după care i-a comunicat martorei denunţătoare BB. că s-a întâlnit cu persoana prin intermediul căreia realiza intervenţiile pe lângă judecători pentru obţinerea punerii în libertate a fraţilor LLLLLLLLLLLLL. De asemenea, a afirmat că intervenţia este, în principiu, realizabilă în săptămâna 27 august - 31 august 2012, în cazul în care se va reuşi ca dosarul să fie "programat" la completul de judecată potrivit. În acest sens, a menţionat că, urmare a demersurilor sale, dosarul va fi "dirijat" la Curtea de Apel Bucureşti, la completele de judecată de la secţia I penală, din zilele de marţi sau miercuri, ori la secţia a II-a penală, la completul din ziua de vineri, urmând să primească un răspuns sigur în perioada următoare. Totodată, Q. a solicitat martorei denunţătoare BB. să transmită cumpărătorilor de influenţă D. şi E. să aibă pregătiţi banii destinaţi pentru coruperea judecătorilor şi că se impunea ca suma de bani să ajungă în posesia sa cu o zi înaintea termenului de judecată, întrucât era necesar ca, la rândul său, să ducă folosul, mai departe, magistraţilor pe lângă care susţinea că a intervenit.

Aceste aspecte au fost comunicate ulterior de către martora denunţătoare BB. inculpatului D., însă acesta a invocat că E. nu mai este de acord să procedeze ca rândul trecut şi să dea banii înainte de obţinerea soluţiei favorabile dorite, ci a impus să remită folosul pretins în ziua termenului de judecată, imediat după ce Curtea de Apel Bucureşti va pronunţa hotărârea de punere în libertate a fraţilor LLLLLLLLLLLLL. Privitor la acţiunile întreprinse, Q. i-a făcut cunoscut martorei denunţătoare BB. că, între timp, judecătorul L. i-a spus că intervenţia se poate realiza, însă trebuia ca, la următorul termen din recurs, să se solicite instanţei amânarea cauzei cu o săptămână, întrucât era încă perioada vacanţei judecătoreşti şi se întorsese la serviciu doar unul dintre judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti pe lângă care se intervenise. La rândul său, BB. a transmis asigurările primite de la Q. inculpatului D. În acelaşi context, BB. şi acesta din urmă au rememorat împrejurările legate de suma de bani care a fost pretinsă anterior, în cursul lunii iunie 2012, inculpatului E. în vederea obţinerii aceluiaşi beneficiu, rezultând că o parte din bani urmau să-i revină inculpatului D. În prezenţa acestuia, BB. i-a transmis telefonic inculpatului E. stadiul demersurilor aflate în curs de desfăşurare pentru obţinerea, prin intervenţii exercitate asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, a punerii în libertate a fraţilor LLLLLLLLLLLLL., însă inculpatul s-a arătat neîncrezător în finalitatea promisă şi a cerut să i se restituie diferenţa de 10.000 euro care rămăsese asupra denunţătoarei.

Ulterior, inculpata Q. a insistat ca martora denunţătoare BB. să îi convingă pe învinuiţii D. şi E. să continue, prin intermediul ei, demersurile de intervenţie pe lângă judecători, însă cel ultim menţionat a refuzat, astfel că acţiunile nu au mai fost continuate.

Împrejurările de fapt, astfel cum aceste au fost prezentate în cele care preced, rezultă din coroborarea declaraţiilor martorei denunţătoare BB. şi martorului DDDD. cu înregistrările convorbirilor telefonice şi purtate în mediul ambiental, administrate ca mijloace de probă, în conformitate cu prevederile art. 911 şi urm. din C. proc. pen., cu actele aflate la Dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, precum şi cu declaraţiile învinuiţilor E., D., şi ale inculpatei Q., prin care cei doi ultim menţionaţi au recunoscut faptele reţinute ca învinuire în sarcina lor.

Astfel, din declaraţiile martorilor denunţători BB. şi DDDD., a reieşit că, aproximativ în cursul lunii august 2012, inculpatul D., i-a comunicat că E., ar fi din nou interesat să se facă intervenţii pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru obţinerea unei soluţii de punere în libertate a fiilor acestuia din urmă. Totodată, D. a precizat că E. era dispus să dea, la fel ca şi rândul trecut, suma de bani care i-ar fi cerută pentru realizarea intervenţiei pe lângă judecători, urmând ca martora denunţătoare să adauge cei 10.000 euro pe care îi datora şi care rămăseseră asupra sa.

Drept urmare, BB. i-a transmis aceste aspecte inculpatei Q., care a afirmat că va lua legătura cu "doamna", adică cu L. şi i-a solicitat să vină peste câteva zile pentru a-i da un răspuns. Într-una din seri, Q. a chemat-o la magazinul x din cartierul Drumul Taberei, în apropierea locuinţei judecătorului L. şi i-a menţionat că a primit răspuns de la acesta în sensul că se poate realiza intervenţia la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea obţinerii soluţiei dorite de E. Totodată, inculpata i-a cerut să îi transmită acestuia din urmă că trebuia să solicite la Curtea de Apel Bucureşti o amânare de o săptămână în respectivul dosar, pentru lipsă de apărare, afirmând că, în mod sigur, judecătorii din complet vor accepta să dispună amânarea cauzei, întrucât L. stabilise acest lucru cu acei magistraţi.

De asemenea, Q. i-a solicitat să comunice inculpatului E., prin intermediul inculpatului D., că trebuia să dea pentru realizarea intervenţiei pe lângă judecători aceeaşi sumă de bani ca şi rândul trecut, invocând şi că, dacă va fi nevoie, va opta să majoreze folosul care trebuia să ajungă, cu titlu de mită, la judecători, sens în care era dispusă chiar să diminueze partea de bani care le-ar reveni lor. Martora denunţătoare a mai declarat că inculpata Q. i-a reproşat că solicitarea de intervenţie pe lângă judecători a venit cam târziu în raport cu termenul de recurs care a fost stabilit în acea cauză, întrucât susţinea că nu mai era timp suficient pentru "dirijarea" dosarului la Curtea de Apel Bucureşti, la unul dintre completele din care făceau parte judecătorii pe lângă care L. putea să intervină.

La rândul său, BB. a comunicat aceste aspecte inculpatului D., iar acesta i-a precizat că discutase între timp cu E. şi că acesta nu mai avea încredere să dea, ca rândul trecut, banii care reprezentau folosul pentru magistraţii pe lângă care se intervenea înainte de judecarea recursului, astfel că impunea să dea banii chiar în ziua în care se judeca recursul la Curtea de Apel Bucureşti, după ce instanţa pronunţa soluţia de punere în libertate a fiilor săi. Martora denunţătoare a menţionat că inculpata Q. nu a fost de acord cu condiţiile impuse de E. şi, din acest motiv, demersurile de intervenţie pe lângă judecători au fost întrerupte.

De asemenea, BB. a relatat că, în aceeaşi perioadă, a purtat o discuţie telefonică cu E., în prezenţa inculpatului D., iar dialogul a fost unul tensionat, pentru că interlocutorul şi-a exprimat neîncrederea în faptul că demersurile de intervenţie pe lângă judecători s-ar fi putut realiza cu succes.

Convorbirile înregistrate în mediul ambiental în datele de 17 august 2012, între martora denunţătoare BB. şi inculpata Q., 20 august 2012, între martora denunţătoare BB. şi inculpata Q., 21 august 2012, între martora denunţătoare BB. şi inculpatul D., 27 august 2012, între martora denunţătoare BB. şi inculpata Q., 28 august 2012, între martora denunţătoare BB. şi inculpatul D., 29 august 2012, între martora denunţătoare BB. şi inculpata Q., 04 septembrie 2012, între martora denunţătoare BB. şi inculpata Q. şi 17 septembrie 2012, între martora denunţătoare BB. şi inculpata Q., precum şi convorbirile telefonice din zilele 28 august 2012, ora 14:29:14 şi 29 august 2012, ora 10:54:05 conţin elemente probatorii referitoare la săvârşirea faptei de corupţie pe care o analizăm la acest punct al rechizitoriului.

Astfel, la data de 17 august 2012, inculpata Q. i-a solicitat martorei denunţătoare să verifice la calculator când a fost stabilit termen de judecată în dosarul fraţilor LLLLLLLLLLLLL. şi să "ia număru’ de dosar ... şi numele lor". Din discuţia ambientală a reieşit că intervenţia urma să se facă pentru patru inculpaţi, respectiv "EEEE., WWWWWWWWWW ... GGGG. sau XXXXXXXXXX. şi GGGGG.". Referitor la cuantumul sumei pe care intenţiona să-l ofere persoanei pe lângă care se făcea intervenţia, inculpata Q. a precizat "eu salt ştacheta, HHHH.! Pe ce am mai scump dacă te mint! Să moară HHHHHHHHHHHHH. dacă nu schi ... salt ştacheta ...". Martora denunţătoare a întrebat-o pe inculpată dacă intenţiona să modifice "preţul", ocazie cu care inculpata Q. a afirmat "Da. Să le dau ca să, să nu refuze ... pe ce am mai scump, IIIIIIIIIIIII.! Prefer, în situaţia asta, să mai ... bine să ne rămână nouă foarte puţin, să terminăm cu ei". La finalul discuţiei, inculpata Q. a reluat ideea de a oferi o sumă mare drept mită "Şi ridic ştacheta! Îi dau patruzeci ...". În condiţiile în care martora denunţătoare i-a replicat "Păi, patruzeci? Patruzeci ai zis şi rându’ trecut!", aceste referiri fiind la actele materiale de corupere derulate pentru acelaşi dosar, în prima jumătate a anului 2012. Întrucât inculpata a afirmat "Patruzeci am zis"... O să-i zic patruş’ cinci, IIIIIIIIIIIII.". De asemenea, la întrebarea martorei denunţătoare dacă să ia "tot cincizeci", inculpata a spus "da, IIIIIIIIIIIII., nu ridica preţu’ la ăştia. Încerci? Încerci să ridici preţu’?... IIIIIIIIIIIII.! IIIIIIIIIIIII., hai, să nu facem ... Hai, să scăpăm de ei!" Pe fondul aceloraşi evenimente, inculpata Q. s-a deplasat la locuinţa judecătoarei L., din Bucureşti, str. x, după care, la data de 20 august 2013, s-a întâlnit cu BB., căreia i-a precizat "luni seară ştiu ... deci, o să cadă marţi sau miercuri la întâia, vineri la a doua, ai înţeles?". Totodată, inculpata Q. a sfătuit-o pe martora denunţătoare "nu mai lua nici un ban de la el, îi spui: îmi dai pe urmă şi mia şi tot, nu pe urmă, adică cu o seară înainte ca să ... !". În privinţa datei la care trebuia remis folosul, inculpata Q. a specificat că "deci cu o seară înainte dacă este luni, să fie marţi, să aibe banii pregătiţi".

La data de 21 august 2012, martora denunţătoare s-a întâlnit cu inculpatul D., şi i-a transmis acestuia că "... luni seara ... Aseară m-am întâlnit şi am vorbit şi mi-a zis că luni seara să am ...". Inculpatul D. nu a fost mulţumit de această situaţie, şi i-a pus în vedere:

"ţi-am zis de la bun început, lumea nu mai dă un ban înainte ... Nu vrea ... nu vrea aşa ... IIIIIIIIIIIII., fă rost de bani să mergem să dăm banii la lume să scăpăm de dandana ...". Întrucât inculpatul D. a susţinut că persoanele pentru care se face intervenţia nu vor să mai dea banii înainte de obţinerea soluţiei dorite, aşa cum se întâmplase în prima jumătate a anului 2012, martora denunţătoare i-a replicat "Păi şi n-ai putut să le spui că tu ai dat cu atâtea luni înainte ... că ştii bine când i-ai dat. În august şi în decembrie a fost ...", iar inculpatul a adăugat " IIIIIIIIIIIII., a fost măgăria care a fost între noi ...". Totodată, inculpatul D. i-a solicitat martorei denunţătoare să-i restituie banii inculpatului E., susţinând că acesta i-ar fi atras atenţia în sensul că "Eu ţie ţi-am dat banii, ţie îţi dau banii. Tu eşti om ... e omu’ tău, ai răspuns pentru ea, fă ..." Faţă de această situaţie, martora denunţătoare l-a întrebat pe D. "... şi când le ... când să-i spun că s-ar da banii?", iar acesta a răspuns "chiar în ziua aia ... Chiar în seara aia, nu în ziua aia. Deci, seara când îi pune liberi, nici nu scapă de la penitenciar până nu iau banii. Că îi scapă după-masă, ştiu eu. Ştiu eu cum îi scapă ei. Oamenii în ziua aia face plata! Vine cu banii la instanţă. Asta îţi garantez! Eu merg la instanţă, acolo, dacă te bazezi că scapă ţiganu’ la lumină...". De asemenea, BB. i-a comunicat inculpatului afirmaţiile inculpatei Q.:

"luni seara îmi spune precis", iar D. a menţionat:

"YYYYYYYYYY., nu luni seara sau marţi seara, chiar în ziua aia când îi pune liberi, eu ţi-am adus banii. Nici de la instanţă nu plec. O să vii la "KKKKKKKKK."(n.n. Restaurantul KKKKKKKKK., situat în spatele Curţii de Apel Bucureşti şi o să vezi. Că e recursul la "KKKKKKKKK.". La "KKKKKKKKK." eu îţi dau banii ... eu îţi dau banii, ţiganu’ e cu mine, ţi-am dat banu’ ... !". De asemenea, inculpatul D. i-a solicitat martorei denunţătoare să restituie banii, respectiv "cinci mii de euro şi două sute de milioane", fiind vorba despre suma de aproximativ 1000 euro rămasă asupra sa din suma de 45.000 euro care a fost remisă ca obiect al traficului de influenţă de către E., în prima jumătate a anului 2012.

La data de 27 august 2012, inculpata Q. i-a făcut cunoscut martorei denunţătoare BB. că, între timp, judecătorul L. i-a spus că intervenţia se poate realiza, însă trebuia ca, la următorul termen din recurs, să se solicite instanţei amânarea cauzei cu o săptămână, întrucât era încă perioada vacanţei judecătoreşti şi se întorsese la serviciu doar unul dintre judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti pe lângă care se intervenise. Sub acest aspect, inculpata Q. a precizat:

"... care-i chestia? El acum tre’ să amâne. Deci el tre’ să amâne o săptămână. Că a venit doar una din concediu. Să vezi că e tot în d-aia de vacanţă". Cu toate acestea, inculpata Q. i-a spus martorei denunţătoare că "doamna" a fost circumspectă la auzul numelui de NNNNNNNNNN., întrucât se ştia că o persoană cu acest nume formulase un denunţ împotriva procurorului VVVVVVVVVV., dar a susţinut că a reuşit să îi înlăture suspiciunile.

Totodată, inculpata i-a solicitat martorei denunţătoare BB. să transmită beneficiarilor intervenţiei că trebuie să obţină o amânare în dosar:

"... să nu se prezinte avocaţii ..." iar cu privire la "doamna", inculpata Q. a precizat că a fost mai liniştită când a auzit că intervenţia se făcea prin "D.". De asemenea, inculpata Q. i-a cerut martorei denunţătoare să îi pună în vedere inculpatului D. "că ai văzut că ţi-am făcut tot posibil ... tot posibilu’ posibil!.

La rândul său, pe data de 28 august 2012, martora denunţătoare BB. a transmis asigurările primite de la Q. inculpatului D. Cu toate acestea, inculpatul D. i-a spus martorei denunţătoare "Hai să facem, să dăm banii la lume ...". În acelaşi context, BB. şi acesta din urmă au rememorat împrejurările legate de suma de bani care a fost pretinsă anterior, în cursul lunii iunie 2012, inculpatului E. în vederea obţinerii aceluiaşi beneficiu, rezultând că o parte din bani urmau să-i revină inculpatului D. Astfel, inculpatul D. i-a amintit denunţătoarei că a fost vorba de "cinzeci şi patru de mii", iar BB. a confirmat:

"cinzeci şi patru de mii, cu tot ce s-a pus peste". Inculpatul D. a mai afirmat:

"IIIIIIIIIIIII., mie nu mi-ar conveni să iau şi eu bani?". De asemenea, inculpatul D. a invocat lipsa de încredere a lui E. faţă de ea, şi anume "n-are lumea încredere, poftim ... Băi, ai zis că scapă unul sau toţi şi n-a scăpat niciunul! Scurt!". În aceleaşi context, martora denunţătoare BB. i-a reamintit inculpatului că "Tu ai dat banii în august şi s-a rezolvat în decembrie. Corect?", aceste referiri fiind legate de împrejurările remiterii de către D. a folosului pentru obţinerea, prin corupere, a soluţiei de achitare la Tribunalul Bucureşti în dosarul său. Inculpatul D. a insistat ca martorul denunţătoare să restituie banii proveniţi de la E.:

"Măi, IIIIIIIIIIIII., da’ văd că au trecut două luni de zile şi nu dăm banii la lume, măi, sora-mea! Ce să fac? Spune-mi tu!" În prezenţa inculpatului D., martora denunţătoare BB. i-a comunicat telefonic inculpatului E. stadiul demersurilor aflate în curs de desfăşurare pentru obţinerea, prin intervenţii exercitate asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, a punerii în libertate a fraţilor LLLLLLLLLLLLL., însă interlocutorul din urmă s-a arătat neîncrezător în finalitatea promisă şi a cerut să i se restituie diferenţa de 10.000 euro care rămăsese asupra denunţătoarei, "dacă nu-mi dai banii astăzi, să moară copii mei, de nu te-oi duce şi pe tine şi pe el direct la D.N.A. Vă duc pe amândoi la D.N.A., vă bag pe amândoi la puşcărie ... tu eşti cu intervenţia, tu răspunzi ... mi-aţi luat banii amândoi, ca să-mi scăpaţi copii, îmi daţi banii" (aspecte evidenţiate de convorbirea telefonică din data de 28 august 2012, ora 14:29:14).

Ulterior, la data de 29 august 2012, martora denunţătoare BB. i-a spus inculpatei Q. că "astăzi ta-su n-a mai vrut", iar aceasta şi-a exprimat indignarea "Ia vezi tu, HHHH., că ai ... A zis şi doamna, IIIIIIIIIIIII., că sunt prăduitori, mânca-ţi-aş gura!". Martora denunţătoare i-a comunicat şi că "ei nu mai au încredere, că i-am tot amânat. Eu cred că asta e problema. Deci, pe mine m-a ... normal, că faci ce-ţi spun eu şi pe urmă îmi spui că nu mai vrei? A zis că "Ne-aţi plimbat.", că "Mă ... acum iar amânăm o săptămână.", i-am ... iar i-am spus:"Dom’ le, dac-aşa trebuie?...". În acele circumstanţe, inculpata Q. i-a solicitat martorei denunţătoare să îi explice inculpatului D. că demersurile ar fi trebuit să fie continuate:

"Nu! Nu, ascult-o pe ZZZZZZZZZZ.! Nu mai vor să-ţi dea bani, să scoată banii! Ce zice:

"Iese afară, se termină procesul, îi arestează ... Da’ pe urmă, mai e Curtea de apel, pe urmă mai e Curtea Supremă".

La data de 29 august 2012, ora 10:54:05, denunţătoarea BB. a purtat o discuţie telefonică cu inculpatul E., în cadrul căreia acesta a afirmat "Habar nu ai avut!...mâine-poimâine pleacă dosarul, şi se pune şi ei în vacanţă, doctorii (n.n. referire codificată la judecători) ... N-ai ştiut nimic! Asta e! Şi d-aia ai mers la două capete ... Nu mai mă ... nu mai vă ... nu mai vă complicaţi cu probleme astea! Dumneavoastră să-mi daţi banii! Da’ nu mă interesează dumneata! Să-mi dea D. banii, în primul rând".

La data de 4 septembrie 2012, denunţătoarea BB. a discutat cu inculpata Q. despre faptul că inculpatul E. nu mai dorea să se realizeze intervenţia, context în care inculpata a afirmat:

"Dacă ţi-a spus clar că nu mai vrea! A, dacă ne dădea banii ... YYYYYYYYYY., e ca la piaţă". Referitor la acea situaţie, inculpata Q. a opinat că E. a mers pe "mâna ailaltă", iar privitor la judecători presupus că "o fi ridicat ştacheta că-i e frică de ăştia".

În cadrul discuţiei din 17 septembrie 2012, BB. i-a precizat inculpatei Q. că a verificat pe internet şi aflat că fraţii NNNNNNNNNN. nu fuseseră puşi în libertate, împrejurare faţă de care inculpata a afirmat că:

"de o prostie şi se mâncau ... N-a mai vrut să-i scoată. Îţi spun eu, n-a mai vrut să-i scoată". În legătură cu dosarul inculpatului D., care se judeca la Curtea de Apel Bucureşti, inculpata Q. a fost de părere că "... dar trebuie să fie toţi de acord, trebuie să programăm, să cadă unde trebuie. Că dacă nu programăm unde trebuie încă o ia în gură şi ăialalţi. Şi ştim javre care sunt, aşa că ...". De asemenea, inculpata Q. a sfătuit-o pe denunţătoare cum să discute cu D.:

"şi tu trebuie să-i spui. Nu, nu, să nu-i faci Curte de Apel. Tu să-i zici numai atâta, ai înţeles? ... eu ţi-am arătat ce pot. Eu ţi-am arătat ce pot ...", aceste referiri privind actele materiale de corupere desfăşurate anterior de inculpată pentru facilitarea obţinerii de către D. a soluţiei de achitare la Tribunalul Bucureşti.

Prin Declaraţia dată la 25 aprilie 2013, inculpatul E., a relatat că, în cursul lunii august sau septembrie 2012, D., i-a spus că martora denunţătoare BB. ar putea face din nou demersuri de intervenţie pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru obţinerea unei soluţii de punere în libertate a fiilor şi nepoţilor săi. Cu toate acestea, i-a replicat inculpatului D. că nu mai este interesat de aşa ceva. În aceleaşi împrejurări, D. i-a dat-o la telefon pe BB., căreia i-a solicitat să îi restituie suma de 10.000 euro. Sus-numita a invocat în acea discuţie telefonică faptul că nu primise nici un ban de la E. şi că acesta ar fi trebuit să îi ceară inculpatului D. să îi înapoieze banii.

Prin Declaraţia dată la 25 aprilie 2013, inculpatul D., a relatat că, aproximativ în toamna anului 2012, a reluat discuţiile cu martora denunţătoare BB. privitoare la realizarea intervenţiei pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea obţinerii unei soluţii de punere în libertate a fiilor inculpatului E. şi că sus-numita i-a precizat că trebuie dată, în schimb, suma de 45.000 euro, la care ar fi adăugat cei 10.000 euro care rămăseseră asupra sa. Drept urmare, D. a transmis aceste aspecte inculpatului E., care a impus, de această dată, să remită folosul pretins pentru judecători în ziua în care se judeca la Curtea de Apel Bucureşti recursul în respectivul dosar şi după ce ar fi aflat că instanţa se pronunţa în sensul punerii în libertate a fiilor săi. De asemenea, E. a menţionat că va remite banii la restaurantul KKKKKKKKK., situat în spatele Palatului de Justiţie. Inculpatul D. i-a comunicat aceste condiţii martorei denunţătoare BB., însă aceasta a afirmat că E. trebuia să dea neapărat banii înainte de judecarea recursului. Potrivit declaraţiei inculpatului D., din acel moment a refuzat să se mai implice în vreun fel în acea problemă, întrucât s-a gândit că BB. ar putea fi neserioasă şi să-i ia din nou banii de la E., fără să finalizeze intervenţiile pe lângă judecători.

Prin declaraţia dată la 29 mai 2013, inculpata Q. a relatat că, aproximativ în toamna anului 2012, martora denunţătoare BB. i-a spus că D., îi solicitase să fie reluate demersurile de intervenţie pe lângă judecători, în vederea punerii în libertate a fiilor inculpatului E. În acele împrejurări, Q. i-a precizat martorei denunţătoare că va încerca să facă tot posibilul pentru obţinerea acelei soluţii. Ulterior, a încercat de mai multe ori să ia legătura cu judecătorul L., sens în care l-a căutat pe acesta la locuinţa sa, însă nu i s-a răspuns la poartă. Pe fondul acestor demersuri, inculpata i-a solicitat martorei denunţătoare BB. să le transmită Inculpaţilor D. şi E. că, pentru realizarea intervenţiei pe lângă judecători, trebuia dată aceeaşi sumă de bani pe care remiseseră şi rândul trecut, fiind vorba despre 45.000 euro sau 50.000 euro. Inculpata a menţionat că dorea atât de mult să rezolve problema obţinerii acelei hotărâri judecătoreşti favorabile, încât era dispusă să dea întreaga sumă de bani judecătorului L., chiar dacă acest lucru însemna ca ei să nu îi revină nimic. Deşi nu a reuşit să ia legătura cu L., inculpata Q. a susţinut faţă de BB. că ar fi discutat cu cea prim menţionată şi că aceasta ar fi afirmat că nu se putea face intervenţia pe lângă judecători în acel dosar. De asemenea, inculpata a precizat că a preferat să o mintă în acest mod pe martora denunţătoare, deoarece a dorit să scape de insistenţele acesteia şi să închidă subiectul privitor la intervenţiile care se solicitau în legătură cu acel dosar.

În legătură cu săvârşirea, în perioada august 2012 - martie 2013, de către inculpatul D., a infracţiunii de şantaj comisă în legătură cu infracţiunea de cumpărare a influenţei

Pentru formularea acestei învinuiri, s-a reţinut, în fapt, că, în perioada august 2012 - martie 2013, inculpatul D. a exercitat acte repetate de constrângere prin ameninţare asupra persoanei vătămate BB., pentru a o determina să restituie, atât suma de aproximativ 10.000 euro pe care o remisese anterior sus-numitei ca obiect al infracţiunii de cumpărare a influenţei, cât şi a unei sume de bani suplimentare cu titlu de despăgubire pentru întârzierea înapoierii respectivului folos, proferând că, în caz contrar, se va preta la acţiuni de violenţă fizică îndreptate împotriva persoanei vătămate şi a membrilor familiei acesteia.

Potrivit împrejurărilor de fapt prezentate anterior, pe fondul acţiunilor întreprinse în prima jumătate a anului 2012 în scopul obţinerii unei soluţii de punere în libertate a fraţilor LLLLLLLLLLLLL., prin exercitarea de intervenţii asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, E. a remis suma de 45.000 euro ca obiect al infracţiunii de cumpărare a influenţei, prin intermediul inculpatului D. şi a martorei denunţătoare BB., pentru ca, în acest mod, folosul să ajungă în posesia traficantului de influenţă Q. Ulterior, întrucât aceste demersuri au fost întrerupte, suma de bani a fost restituită, prin mijlocirea aceloraşi persoane, cumpărătorului de influenţă E., cu excepţia sumei de aproximativ 10.000 euro pe care denunţătoarea şi-a însuşit-o.

Invocând motivul restituirii celor 10.000 euro, dar şi a unei sume de bani suplimentare cu titlu de despăgubire pentru întârzierea înapoierii respectivului folos care făcuse obiectul infracţiunii de cumpărare a influenţei, inculpatul D. a exercitat, în perioada august 2012 - martie 2013, acte repetate de constrângere prin ameninţare asupra persoanei vătămate BB., proferând că, în caz contrar, se va preta la acţiuni de violenţă fizică îndreptate împotriva sus-numitei şi a membrilor familiei acesteia. Cu privire la aceste fapte, persoana vătămată BB. a formulat plângere, la 9 august 2012, înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti sub numărul de Dosar x/2012, care, ulterior, prin rezoluţia din 26 septembrie 2012, a fost conexat la prezenta cauză.

Împrejurările de fapt, astfel cum aceste au fost prezentate în cele care preced, au rezultat din coroborarea declaraţiilor martorilor BB. şi DDDD., cu depoziţiile martorilor XXXXXXXXX. şi AAAAAAAAAAA., cu înregistrările convorbirilor telefonice şi purtate în mediul ambiental, administrate ca mijloace de probă, precum şi cu declaraţiile inculpatului D., prin care acesta a recunoscut fapta reţinută ca învinuire în sarcina sa.

Conform procesului-verbal din 26 aprilie 2013, după ce a luat la cunoştinţă de dispoziţiile art. 82 C. proc. pen., BB. a învederat faptul că nu s-a constituit parte civilă şi că nu doreşte să participe în procesul penal ca parte vătămată privitor la împrejurările săvârşirii de către D. a infracţiunii de şantaj comisă în legătură cu infracţiunea de trafic de influenţă, situaţie în raport cu care i s-a pus în vedere că va avea calitatea de martor în prezentul dosar.

Astfel, martora BB. a declarat că, aproximativ în cursul lunii august 2012, D., a venit de mai multe ori la magazinul ei din Piaţa Rosetti şi a susţinut că trebuia să-i restituie o sumă mai mare de 10.000 euro, respectiv, aproximativ 15.000 euro, întrucât diferenţa reprezenta dobânda pe care E. o plătea pentru că împrumutase suma de 45.000 euro pe care o dăduse anterior martorei. Totodată, D. a susţinut că a fost supus unei judecăţi ţigăneşti, numite "stabor", în urma căreia a fost obligat să dea suma de 5.000 euro inculpatului E. Pe fondul acelor vizite făcute la magazin, inculpatul D. a ameninţat-o pe martoră, afirmând că o taie cu cuţitul, atât pe aceasta, cât şi pe soţul său, că îi răpeşte fiica, adresându-i şi alte invective care presupuneau violenţa fizică. Martora a precizat că în legătură cu aceste ameninţări a formulat o plângere la organele de poliţie, sesizarea fiind înregistrată ca dosar penal la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, precum şi că a ataşat o înregistrare audio-video realizată cu ajutorul sistemului de supraveghere cu care este dotat magazinul. De asemenea, martora BB. a arătat că ameninţările care au fost adresate de D. i-au creat "o stare de temere atât de intensă încât nu cred că aş putea să o exprim în cuvinte". În acest sens, a menţionat că, la momentul în care i-au fost adresate acele ameninţări, avea cunoştinţă de faptul că D. deţinea o poziţie de lider în clanul "D." şi că era recunoscut pentru săvârşirea de infracţiuni care presupuneau acte de violenţă fizică. Conform depoziţiilor martorei, inculpatul D. a afirmat adeseori că nu îi este frică de "puşcărie" şi susţinea că are legături strânse cu alte clanuri, pe care ar fi putut să le trimită pentru a-i face rău martorei. Aceasta a mai precizat şi că D. i-a adresat ameninţările, pentru a o determina să îi restituie cât mai repede, atât suma de 10.000 euro, dar şi dobânzile de aproximativ 5.000 euro pe care susţinea că a trebuit să le achite.

Martorul DDDD. a declarat că, în intervalul cuprins între vara anului 2012 şi luna februarie 2013, inculpatul D. a venit de nenumărate ori la magazinul său din zona Piaţa Rosetti şi i-a adresat, în mod repetat, ameninţări, atât lui, cât şi soţiei şi fiicei sale. Inculpatul a proferat ameninţări, atât în mod direct, cât şi în contextul discuţiilor telefonice pe care le-a purtat la acea vreme cu martorul şi cu BB., dar şi prin intermediul martorei AAAAAAAAAAA., care lucra ca vânzătoare la magazin, precum şi prin intermediului martorului XXXXXXXXX. Sub acest aspect, DDDD. a precizat că ameninţările adresate de inculpatul D. au constat în afirmaţii de genul: că îl taie pe martor şi pe soţia sa; că îi răpeşte fiica şi o vinde; că nu se teme de "puşcărie" şi că este la îndemâna sa să exercite violenţe asupra martorului şi a familiei acestuia; că va trimite alte persoane să îi omoare, fiind vorba despre minori care nu răspund penal; că va distruge magazinul prin incendiere. Totodată, martorul DDDD. a arătat că D. a încercat să îl convingă pe el şi pe soţia sa să îi cedeze magazinul în contul datoriei de 10.000 euro şi că a făcut presiuni în acest sens. De asemenea, martorul a menţionat că ameninţările adresate de inculpatul D. i-au creat o stare de temere, cu atât mai mult cu cât ştia că acesta face parte din lumea interlopă şi se pretează la acţiuni de violenţă. Martorul DDDD. a mai relatat că, pe fondul uneia dintre vizitele făcute la magazin de către D., acesta a afirmat că E. deţinea o înregistrare a unei discuţii pe care o purtase cu BB. cu privire la realizarea intervenţiilor pe lângă judecători, pentru punerea în libertate a fiilor săi. Inculpatul D. i-a relatat martorului acest aspect, în condiţiile în care solicita cu insistenţă să i se restituie cei 10.000 euro, precizând şi că, în caz contrar, va preda acea înregistrare poliţiei. În aceleaşi împrejurări, D. l-a contactat telefonic pe XXXXXXXXX., susţinând că înregistrarea la care se referea s-ar fi aflat asupra acestuia şi i-a oferit martorului posibilitatea de a asculta acea înregistrare, însă martorul a refuzat.

Martorul XXXXXXXXX., a declarat că, pe fondul unei altercaţii pe care fiica martorei denunţătoare BB. a avut-o pe stradă cu nişte indivizi şi ca urmare a preocupării sus-numitei de a-i asigura fiicei sale protecţia, i-a făcut cunoştinţă cu inculpatul D., care îi este cumătru. În perioada următoare, BB. şi acesta din urmă s-au întâlnit de mai multe ori, în prezenţa sa, însă nu a tratat cu atenţie ce discutau şi a înţeles doar că cei doi se refereau la un dosar şi la o anumită sumă de bani. Într-o altă împrejurare, D. i-a spus că îi dăduse martorei denunţătoare suma de 10.000 euro, pe care o luase de la altcineva (nu i-a menţionat de la cine anume), pentru "rezolvarea unei probleme", dar nu i-a specificat alte detalii. Pe la sfârşitul anului 2012, inculpatul D. şi-a exprimat nemulţumirea faţă de faptul că martora denunţătoare BB. nu rezolvase acea problemă şi îl amâna cu restituirea sumei de 10.000 euro, astfel că l-a însoţit pe învinuit de 2 - 3 ori când s-a întâlnit cu sus-numita pentru a discuta pe tema înapoierii banilor. Totodată, pe fondul aceluiaşi diferend, l-a solicitarea inculpatului D., martorul a susţinut faţă de BB., deşi nu era real, că inculpatul ar fi înregistrat-o şi că ar deţine o casetă pe care ar putea să o predea la poliţie, în cazul în care nu îşi primea banii înapoi. Martorul XXXXXXXXX. a mai declarat că au fost câteva situaţii în care inculpatul D. şi-a pierdut cumpătul, în condiţiile în care martora denunţătoare BB. nu îi restituia cei 10.000 euro, astfel că inculpatul a înjurat-o pe aceasta şi chiar a ameninţat-o cu bătaia, afirmând şi că "o va tăia". Pe fondul acelor ameninţări proferate de inculpatul D., martora denunţătoare BB. i-a solicitat martorului să nu îi dezvăluie inculpatului adresa unde locuia.

Martora AAAAAAAAAAA. a declarat că, în perioada iunie 2012 - ianuarie 2013, a lucrat ca vânzătoare la magazinul soţilor BB. şi DDDD., situat în Bucureşti, zona Piaţa Rosetti, str. x. Aproximativ în cursul lunii iunie 2012, când sus-numiţii erau plecaţi în concediu, a venit la magazin un individ care i-a căutat şi, ulterior, a aflat că acea persoană se numeşte D. După 1 - 2 zile, acesta a revenit la magazin şi, întrucât nu i-a găsit pe soţii MMMMMMMMMMMMM., a afirmat despre BB. că este "nebună la cap" şi că nu înţelege faptul că "trebuie să dea banii înapoi la oameni".

A menţionat şi că BB. ar fi împrumutat de la el o sumă de bani (nu a specificat cât anume), în condiţiile în care, la rândul său, se împrumutase şi el de la altcineva şi trebuia să înapoieze banii. Martora AAAAAAAAAAA. a precizat că D. era nervos şi ţipa, motiv pentru care i-a relatat aceste aspecte martorei BB. Aceasta a liniştit-o pe martoră, precizând că îl ajutase pe D. cu o "chestie" pentru care a primit de la el o sumă de bani, însă susţinea că era nefiresc să-i restituie banii, atât timp cât îi rezolvase acea problemă.

Martora a mai declarat că, în următoarele două luni, D. a venit de trei ori la magazin, manifestându-se de fiecare dată cu nervozitate şi ţipând, iar, din dispoziţia soţilor MMMMMMMMMMMMM., i-a dat, în trei rânduri, sus-numitului sume cuprinse între 2.000 RON şi 2.500 RON. Într-una dintre zilele în care a venit la magazin, D. era într-o stare accentuată de nervozitate şi a proferat ameninţări de genul: că o să închidă magazinul; că trimite copii să o taie pe martoră şi pe soţii MMMMMMMMMMMMM.; că ar putea să-i facă rău fiicei soţilor MMMMMMMMMMMMM., deoarece ştie că merge singură pe stradă; că, atât martora, cât şi soţii MMMMMMMMMMMMM., s-ar putea să nu mai ajungă acasă într-o zi.

Martora a menţionat că sus-numitul a invocat că va trimite copii ca să îi "taie" pe ea şi pe soţii MMMMMMMMMMMMM., întrucât poliţia nu avea ce le face copiilor. În aceeaşi seară, când s-a întâlnit cu BB. pentru a-i preda încasările de la magazin, martora i-a relatat ce s-a întâmplat şi i-a spus că îi este teamă din cauza manifestărilor violente ale inculpatului D. şi a ameninţărilor acestuia. Ulterior, a aflat din informaţiile postate pe internet că D. face parte din lumea interlopă, fiind membru al clanului "D." şi că era cercetat pentru infracţiuni de cămătărie.

Martora a mai relatat că a presupus faptul că sumele de bani pe care soţii MMMMMMMMMMMMM. le-au dat inculpatului D. ar fi putut reprezenta o taxă de protecţie, însă a menţionat că nu ştie nici până în prezent cu ce titlu au fost daţi respectivii bani.

Separat de aceste împrejurări de fapt, martora AAAAAAAAAAA. a declarat că, în cursul lunii ianuarie 2013, pe fondul unui inventar făcut la magazin, soţii MMMMMMMMMMMMM. au acuzat-o că lipseau 5.000 RON. Deşi a argumentat că nu era vinovată de lipsa din gestiune, BB. a ameninţat-o că va plăti pe cineva să o calce cu maşina, iar DDDD. a afirmat că, dacă nu ar fi cunoscut-o de mulţi ani, ar fi sechestrat-o în magazin, până când cineva din familia sa plătea cei 5.000 RON. Referitor la aceste circumstanţe reale, AAAAAAAAAAA. a precizat că nu a formulat plângere la Parchet sau la poliţie.

Din conţinutul convorbirii, (înregistrate şi puse la dispoziţie de către martora denunţătoare BB.) care s-a purtat în data de 1 august 2012, în incinta magazinului aparţinând sus-numitei, între inculpatul D. şi martora AAAAAAAAAAA. a rezultat că inculpatul a proferat ameninţări la adresa martorei denunţătoare, în sensul, "nu, oamenii ăştia sunt nebuni! Închideţi toate jegurile, trimit cincizeci de inşi i-a închis tot aici". De asemenea a afirmat:

"E proastă. E proastă că trimit şi la ea acasă, şi e proastă ca să nu se trezească pe undeva...nu, da pe mine mă provoacă să-i distrug, nu altceva .trimit cincizeci de copii, din ăia cocalari, numai în bâte şi-n săbii. i-o fac să sufere, eu pe YYYYYYYYYY ...".

Totodată, inculpatul D., i-a transmis martorei faptul că nu-i este teamă de organele de urmărire penală şi are posibilitatea să pună în practică ameninţările pe care le adresa martorei denunţătoare:

"Dacă vrea să aibă balamuc cu mine ... nu, îi spun pe faţă, mie nu mi-e frică de poliţie, mă face pe mine de nas, mie nu-mi place să vorbesc".

Prin declaraţia dată la 25 aprilie 2013, inculpatul D., a relatat că, pe fondul demersurilor întreprinse pentru a-şi recupera de la soţii BB. şi DDDD. suma de 10.000 euro (provenită din 45.000 euro daţi de inculpatul E. pentru realizarea intervenţiilor pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, în scopul obţinerii unei hotărâri de punere în libertate a fiilor săi), dar şi ca urmare a amânărilor succesive ale sus-numiţilor de a-i înapoia banii, şi-a pierdut, la un moment dat, cumpătul şi a ameninţat-o pe BB. cu bătaia. De asemenea, a precizat că este posibil să fi adresat şi alte ameninţări soţilor MMMMMMMMMMMMM., însă a menţionat că nu "era nebun" să pună în aplicare ameninţările, deoarece era conştient de faptul că ar fi "intrat la puşcărie" şi a justificat acţiunile sale prin aceea că dorea să-i determine pe BB. şi DDDD. să îi restituie cei 10.000 euro, în condiţiile în care a pus de la el 5.000 euro pentru a-i da inculpatului E.

În legătură cu săvârşirea de către Q. şi D., a infracţiunilor de trafic de influenţă şi, respectiv, cumpărare a influenţei, în scopul facilitării obţinerii unei soluţii favorabile în Dosarul x/2007

Pentru formularea acestei învinuiri s-a reţinut, în fapt, că, în cursul lunii septembrie 2012, Q., prin intermediul martorei denunţătoare BB., a acceptat promisiunea inculpatului D., de a-i remite o sumă de bani, care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti învestiţi să judece apelul în Dosarul nr. x/2007, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpatului, respectiv, menţinerea soluţiei de achitare adoptată de către instanţa de fond.

În ceea ce îl priveşte pe D., s-a avut în vedere că, în cursul lunii septembrie 2012, prin intermediul martorei denunţătoare BB., a promis suma de 6.000 euro inculpatei Q., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti învestiţi să judece apelul în Dosarul nr. x/2007, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpatului, respectiv, menţinerea soluţiei de achitare adoptată de către instanţa de fond.

În cursul lunii septembrie 2012, D., a promis suma de 6.000 euro, prin intermediul martorei denunţătoare BB., inculpatei Q., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti învestiţi să judece apelul în Dosarul nr. x/2007, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă celui prin menţionat, respectiv, menţinerea soluţiei de achitare adoptată de către instanţa de fond.

La solicitarea inculpatului D., promisiunea remiterii folosului a fost transmisă de către BB. inculpatei Q., fără particularizarea sumei de bani promise. După ce a acceptat promisiunea, Q. a susţinut că prin medierea judecătorului L., a făcut demersuri de intervenţie pe lângă magistraţii de la Curtea de Apel Bucureşti care judecau apelul în Dosarul nr. x/2007 şi că aşteaptă un răspuns. Ulterior, a invocat că acţiunile sale nu au avut succes, deoarece respectivul dosar nu a fost în prealabil "programat" la completul favorabil, din care să facă parte judecători pe lângă care ea ar fi putut interveni.

Împrejurările de fapt, astfel cum aceste au fost prezentate în cele care preced, rezultă din coroborarea declaraţiilor martorei denunţătoare BB. şi martorului DDDD. cu înregistrările convorbirilor purtate în mediul ambiental, administrate ca mijloace de probă, cu actele aflate la Dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, precum şi cu declaraţiile inculpatului D. şi ale inculpatei Q., prin care aceştia au recunoscut faptele reţinute ca învinuire în sarcina lor.

Astfel, din declaraţiile martorei denunţătoare BB. şi cele ale martorului DDDD., a reieşit că, aproximativ în toamna anului 2012, inculpatul D. a solicitat să fie realizate intervenţii pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, unde Dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Bucureşti în care acesta era cercetat se afla în faza judecării apelului, în scopul obţinerii unei hotărâri prin care să fie menţinută sentinţa de achitare pe care o obţinuse la fond. Totodată, în schimbul obţinerii acestui beneficiu, inculpatul a precizat că era dispus să dea suma de aproximativ 5.000 euro, care urma să fie scăzută din cei 10.000 euro rămaşi asupra martorei denunţătoare BB. şi care proveneau de la E., cu titlu de folos pentru realizarea intervenţiilor pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, în scopul obţinerii unei soluţii de punere în libertate a fiilor săi. Ulterior, martora denunţătoare i-a relatat aceste aspecte inculpatei Q., iar aceasta a procedat la fel ca şi în celelalte dăţi în care s-a pus problema intervenţiei pe lângă judecători, respectiv, i-a cerut să revină după câteva zile pentru a-i da un răspuns, afirmând că între timp va merge să discute cu L. După o perioadă de timp, Q. i-a spus martorei denunţătoare că a vorbit cu L. şi că, în principiu, se putea face intervenţia pe lângă judecători, aşa cum dorea inculpatul D. De asemenea, Q. şi-a exprimat nemulţumirea că D. nu solicitase mai devreme realizarea acelei intervenţii pe lângă judecători, menţionând, în acest sens, că dosarul trebuia "dirijat" la Curtea de Apel Bucureşti, la unul dintre completele de judecată la care L. avea posibilitatea să intervină. Potrivit declaraţiilor martorei denunţătoare, acele demersuri de intervenţie nu s-au mai finalizat, motivul fiind acela că dosarul nu a fost în prealabil "dirijat" la completul de apel favorabil.

Aspectele cu valoare probantă au rezultat din convorbirile purtate în mediul ambiental la datele de 20 septembrie 2012, între martora denunţător BB. şi inculpatul D., 21 septembrie 2012, între martora denunţător BB. şi inculpata Q. şi 4 octombrie 2012, între martora denunţător BB. şi inculpata Q.

Pe fondul întâlnirii din 20 septembrie 2012, inculpatul D. i-a solicitat denunţătoarei BB. să facă demersuri pe lângă magistraţii de la Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul în care acesta era cercetat, în vederea obţinerii unei soluţii favorabile, "Sunt şase mii de euro. Ce-am zis? (n.n. referire la dialogul pe care l-a purtat cu martorul DDDD.) "Dacă poate nevastă-ta să rezolve ceva la instanţă, e bine. Dacă nu ... ce rugăminte am la tine, ca să se-ncheie discuţia între noi: îmi daţi banii, zece mii, şase mii rămâne la tine ..."

În contextul discuţiei din 21 septembrie 2012 denunţătoarea BB. şi inculpata Q. au abordat problema care privea solicitarea inculpatului D. de intervenţie pe lângă magistraţii de la Curtea de Apel Bucureşti în vederea menţinerii soluţiei dispuse pe fond de Tribunalul Bucureşti, ocazie cu care inculpata a afirmat "... uite că i-a venit timpul! Credea că nu-i vine timpul?". Totodată, inculpata s-a arătat preocupată de data când se va judeca dosarul "Să vedem când pică, HHHH.! Dacă nu pică când trebuie ce să-i fac? Nu ştii că are efect la mine? Nici bani nu luăm de la ăsta, HHHH., ca lumea!". După ce a verificat data la care se judeca respectivul dosar, inculpata Q. a spus "... păi, nu putem IIIIIIIIIIIII.!... dacă-ţi spun! Eu ţi-am spus de la început! Marţi, miercuri a întâia, vineri a doua!"

În cadrul discuţiei din 4 octombrie 2012, purtate între denunţătoarea BB. şi inculpata Q., acestea au reluat subiectul privitor la intervenţia solicitată de inculpatul D. De această dată inculpata a afirmat "Nu, nu! Eu ţi-am spus, IIIIIIIIIIIII., ă ... acum ... am insistat eu să le duc. Nu, noi avem marţi şi miercuri e ăla la ... a întâia şi vineri la a doua. Ţi-am zis ... A stat ca nesimţitul. În loc să fi dat cinci sute de dolari ... cât să ...". La întrebarea denunţătoarei referitoare la poziţia pe care a adoptat-o persoana pe lângă care se efectua intervenţia, inculpata Q. a menţionat "că mai încearcă, dar zice: " Ştiţi că noi asta facem marţea, miercurea!..."". De asemenea, sus-numitele au discutat şi despre folosul pe care inculpatul D. l-a dat pentru obţinerea prin corupere a soluţiei de achitare la Tribunalul Bucureşti, BB. afirmând "... e, ce-o fi zis" Am dat acolo"...", iar inculpata Q. a completat. "zece mii".

Din cercetările efectuate a reieşit că dosarul la care se referă fapta analizată la acest punct al rechizitoriului a fost înregistrat sub x/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.

Prin declaraţia dată la 25 aprilie 2013, inculpatul D., a relatat că, aproximativ în toamna anului 2012, pe fondul demersurilor întreprinse pentru recuperarea sumei de 10.000 euro pe care martora denunţătoare BB. o datora inculpatului E., i-a propus acestuia să folosească acei bani pentru a-i da, cu titlu de mită, judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru menţinerea în dosarul său, aflat în faza judecării apelului, a soluţiei de achitare pe care o abţinuse la fond. Sub acest aspect, inculpatul a precizat că avea cunoştinţă despre posibilitatea martorei denunţătoare de a face asemenea intervenţii, întrucât, anterior, i-a facilitat obţinerea de la Tribunalul Bucureşti a unei soluţii de achitare în acel dosar. Iniţial, BB. i-a spus că va face intervenţiile pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, însă, ulterior, sus-numita a afirmat că nu putea realiza acele demersuri, deoarece suma de bani pe care el o oferea cu titlu de mită era prea mică. Inculpatul D. a mai declarat că i-a pus în vedere martorei denunţătoare faptul că nu este dispus să majoreze folosul pe care îl oferea, astfel că au fost întrerupte acele demersuri.

Prin declaraţia dată la 29 mai 2013, inculpata Q. a relatat că, aproximativ în toamna anului 2012, martora denunţătoare BB. i-a spus că inculpatul D. a fost interesat de realizarea intervenţiilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a fi menţinută în dosarul său, care se afla în apel, soluţia de achitare pe care o pronunţase la fond magistratul L. De asemenea, inculpata a precizat că nu a discutat despre această intervenţie cu judecătorul L., însă faţă de martora denunţătoare a susţinut că ar fi primit un răspuns negativ de la respectivul magistrat în privinţa posibilităţii de a se face intervenţiile pe lângă judecători, aşa cum dorea inculpatul D. În acest sens, inculpata a declarat că a procedat în acest fel, întrucât, pur şi simplu, nu a vrut să se implice în acea acţiune de corupere. Totodată, Q. a menţionat că, faţă de modul în care s-au derulat evenimentele, nu a mai avut timp să stabilească cu BB. suma de bani ce urma să fie pretinsă de la inculpatul D. pentru realizarea intervenţiei pe lângă judecători solicitată de către acesta.

În legătură cu săvârşirea de către Q. şi D., a infracţiunilor de trafic de influenţă şi, respectiv, cumpărare a influenţei, în scopul facilitării obţinerii unei hotărâri favorabile în Dosarul nr. x/2012

Pentru formularea acestei învinuiri s-a reţinut, în fapt, că, în cursul lunii octombrie 2012, Q. prin intermediul martorei denunţătoare BB., a acceptat, iniţial, promisiunea inculpatului D., de a-i remite o sumă de bani, care nu a fost particularizată în privinţa cuantumului, iar, ulterior, prin medierea aceleiaşi denunţătoare, a pretins suma de 50.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti învestiţi să judece recursul împotriva luării măsurii arestării preventive în Dosarul nr. x/2012, precum şi a recursului împotriva încheierii de prelungire a acestei măsuri, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre de punere în libertate a inculpaţilor JJJJ., BBBBBBBBBBB. şi CCCCCCCCCCC.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul D., s-a avut în vedere că, în cursul lunii octombrie 2012, prin intermediul martorei denunţătoare BB., a promis o sumă de bani, care nu a fost particularizată în privinţa cuantumului, inculpatei Q., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti învestiţi să judece recursul împotriva luării măsurii arestării preventive în Dosarul nr. x/2012, precum şi a recursului împotriva încheierii de prelungire a acestei măsuri, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre de punere în libertate a inculpaţilor JJJJ., BBBBBBBBBBB. şi CCCCCCCCCCC.

În cursul lunii octombrie 2012, D., a promis o sumă de bani care nu a fost particularizată în privinţa cuantumului, prin intermediul martorei denunţătoare BB., inculpatei Q., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti învestiţi să judece recursul în Dosarul nr. x/2012, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre de punere în libertate a inculpaţilor JJJJ., BBBBBBBBBBB. şi CCCCCCCCCCC.

La solicitarea inculpatului D., promisiunea remiterii folosului a fost transmisă de către BB. inculpatei Q., care a afirmat că va demara acţiunile de intervenţie solicitate şi că îi va face cunoscut rezultatul în zilele următoare. Ulterior, Q. i-a solicitat denunţătoarei să îi comunice inculpatului D. că, la acel recurs, nu poate asigura beneficiul dorit, însă, la următorul recurs împotriva încheierii de prelungire a arestării preventive, a convenit cu judecătorii de la Tribunalul Bucureşti pe lângă care intervenise să pronunţe hotărârea favorabilă aşteptată, dar în schimbul sumei de 50.000 euro.

Împrejurările de fapt, astfel cum aceste au fost prezentate în cele care preced, au rezultat din coroborarea declaraţiilor martorei denunţătoare BB. şi martorului DDDD. cu înregistrările convorbirilor purtate în mediul ambiental, administrate ca mijloace de probă, cu actele aflate la Dosarul nr. x al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, precum şi cu declaraţiile inculpatului D. şi ale inculpatei Q., prin care aceştia au recunoscut faptele reţinute ca învinuire în sarcina lor.

Astfel, din declaraţiile martorei denunţătoare BB. şi cele ale martorului DDDD., a reieşit că, aproximativ în toamna anului 2012, inculpatul D., i-a solicitat martorei denunţătoare să iniţieze demersuri de intervenţie pe lângă judecătorii de la Tribunalul Bucureşti, pentru a obţine o soluţie de punere în libertate a unuia dintre fiii săi şi a altor rude care fuseseră arestate preventiv în acea perioadă. Sub acest aspect, martora denunţătoare BB. a precizat că, în raport cu acţiunile anterioare de corupţie judiciară la care participase şi D., era o chestiune de certitudine faptul că, în momentul în care acesta a solicitat realizarea acelei noi intervenţii, sus-numitul trebuia să dea şi o sumă de bani cu titlu de mită pentru judecători. La rândul său, BB. i-a relatat inculpatei Q. despre solicitarea venită de la inculpatul D. În mod similar împrejurărilor în care s-a procedat şi în privinţa celorlalte acte materiale de trafic de influenţă, Q. i-a spus martorei denunţătoare că trebuia să discute despre intervenţie cu L. După o perioadă de timp, Q. i-a precizat martorei denunţătoare că L. nu putea face intervenţia pe lângă judecători la recursul care se judeca în respectivul dosar în acele zile, dar a menţionat că se putea realiza intervenţia cu ocazia judecării următorului recurs. De asemenea, BB. a declarat că, nu este sigură, dar crede că, în aceleaşi împrejurări inculpata i-a specificat şi o sumă de bani pe care inculpatul D. trebuia să o dea cu titlu de mită pentru judecători, în vederea obţinerii soluţiei favorabile dorite, însă la următorul recurs care se judeca în acea cauză. Martora denunţătoare a arătat că nu îşi mai aminteşte cuantumul acelei sume de bani, însă, la solicitarea inculpatei Q., i-a transmis inculpatului D. tot ceea ce îi spusese sus-numita. Privitor la aceleaşi circumstanţe reale, martorul DDDD. a declarat că, în momentul în care inculpatul D. a solicitat martorei denunţătoare realizarea acelor intervenţii pe lângă judecători, inculpatul şi-a exprimat şi disponibilitatea de a da o sumă de bani, în schimbul obţinerii soluţiei favorabile pe care o dorea, astfel că, sub acest aspect, a precizat că nu prea are bani şi că vrea ca mita să fie mai "subţire".

Convorbirile purtate în mediul ambiental la datele de 27 octombrie 2012, între martora denunţătoare BB. şi inculpatul D., 28 octombrie 2012, între martora denunţătoare BB. şi inculpata Q., 30 octombrie 2012, între martora denunţătoare BB. şi inculpata Q. şi 30 octombrie 2012, între martora denunţătoare BB. şi inculpatul D. au reliefat demersurile pe care le-au întreprins inculpata Q. şi inculpatul D. pentru punerea în libertate a numitului JJJJ., fiul inculpatului D.

În data de 27 octombrie 2012, denunţătoarea BB. s-a întâlnit cu inculpatul D. La respectiva întâlnire, acesta i-a spus denunţătoarei că fiul său, JJJJ., fusese arestat preventiv de către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, iar recursul urma să se judece la Tribunalul Bucureşti şi "... sunt vreo trei inşi arestaţi ... nepotă-miu, fi-miu şi nepotul celălalt. Doi nepoţi şi un băiat". În aceleaşi circumstanţe, inculpatul D. i-a cerut denunţătoarei să intervină pe lângă judecătorii de la Tribunalul Bucureşti, pentru ca fiul său să fie pus în libertate. Despre motivul arestării preventive, inculpatul a afirmat "e uşoară situaţia. E la deranjul liniştii publice şi vătămare corporală simplă. Are unu - cinci ani încadrare, mă!". În finalul discuţiei inculpatul D. a îndemnat-o pe BB. "... du-te şi vorbeşte mâine ... dacă vorbeşti, să fie sigur!...Ai înţeles? Ca să-i dăm afară d-acolo, să nu ai stea, dracu acolo. Îi chinuie, amărâţii".

Ulterior acestei discuţii, la data de 28 octombrie 102, denunţătoarea BB. i-a comunicat inculpatei Q., faptul că fiul lui D. a fost arestat, împreună cu alţi doi nepoţi, precum şi că D. solicitase intervenţii pentru a fi judecaţi în stare de liberate. Inculpata Q. a precizat denunţătoarei "până mâine, până mâine, HHHH., n-am ce să-i fac!".

La data de 30 octombrie 2012, cu ocazia unei alte discuţii ambientale între denunţătoarea BB. şi inculpata Q., aceasta din urmă a menţionat "nu puteam să dirijez (n.n. repartizarea dosarului). Că nu ţi-o dădea ... persoana aia ... Lasă să mai stea douăzeci şi nouă de zile". Cu privire la particularizarea folosului pretins, inculpata Q. i-a solicitat denunţătoarei să îi comunice inculpatului D. "să se pregătească cu cinzeci de mii ... luăm şi noi, treizeci de mii afară". Privitor la suma de bani pretinsă, inculpata a specificat "şi nu, şi nu luăm nici un ban înainte ... cu două zile ... da, şi nu ia, eu îi zic tot aşa! Când îi duce la prelungire. Ai înţeles?".

Pe fondul discuţiei ambientale din data de 30 octombrie 2012, purtate între denunţătoarea BB. şi inculpatul D., acesta, după ce a aflat că nu s-a realizat intervenţia de care era interesat la Tribunalul Bucureşti, a afirmat "nici nu vreau să se umble acum ... e prea recentă, a zis că e toată lumea cu ochii!", iar ulterior a încercat să acrediteze ideea că, din cauza renumelui pe care îl are clanul D., fiul său ar fi fost pe nedrept arestat.

Din cercetările efectuate a reieşit că dosarul la care se referă fapta analizată la acest punct al rechizitoriului a fost înregistrat sub nr. x al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Prin declaraţia dată la 25 aprilie 2013, inculpatul D., a recunoscut că i-a solicitat martorei denunţătoare BB. să facă demersuri de intervenţie pe lângă judecătorii de la Tribunalul Bucureşti, pentru obţinerea unei soluţii de punere în libertate, cu ocazia judecării recursului, a fiului său, JJJJ. şi a nepoţilor săi BBBBBBBBBBB., zis "Învingătorul" şi CCCCCCCCCCC. De asemenea, inculpatul a relatat că, în aceleaşi împrejurări, şi-a exprimat disponibilitatea de a da o sumă de bani cu titlu de mită judecătorilor pe lângă care solicita să se intervină, precizând că, în acest sens, avea în vedere suma de 10.000 euro care rămăsese asupra martorei denunţătoare. Potrivit aceleiaşi depoziţii, BB. i-a spus ulterior că nu se putea realiza intervenţia pe lângă judecători, întrucât suma de bani pe care el era dispus să o dea cu titlu de mită era prea mică.

Prin declaraţia dată la 29 mai 2013, inculpata Q. a relatat că, aproximativ în cursul lunii octombrie 2012, a aflat de la martora denunţătoare BB. faptul că inculpatul D., solicitase să se facă intervenţii pe lângă judecătorii de la Tribunalul Bucureşti, pentru obţinerea unei soluţii de punere în libertate a fiului său şi a unei alte rude de-a sale, care erau cercetaţi pentru o bătaie în stradă şi pentru pretinderea unei taxe de protecţie. De asemenea, inculpata a declarat că a susţinut faţă de martora denunţătoare că va vorbi cu L. pentru realizarea acelei intervenţii pe lângă judecători, însă, ulterior, nu a purtat o asemenea discuţie cu aceasta din urmă. După câteva zile, i-a precizat martorei denunţătoare BB. că ar fi primit de la judecătorul L. un răspuns negativ privitor la realizarea acelor intervenţii, întrucât nu a dorit să se implice în acea activitatea infracţională. Totodată, inculpata Q. a relatat că, nu îşi mai aminteşte cu exactitate, însă este posibil ca, în aceleaşi împrejurări, să îi fi menţionat martorei denunţătoare că inculpatul D. trebuia să dea suma de 50.000 euro pentru realizarea intervenţiei pe lângă judecători. Legat de acest aspect, Q. a susţinut că şi dacă ar fi primit de la inculpat, prin intermediul martorei denunţătoare, suma de 50.000 euro pe care a pretins-o, ar fi refuzat să ia banii şi ar fi motivat că a primit un răspuns negativ de la L. în privinţa realizării acelei intervenţii pe lângă judecători.

În legătură cu săvârşirea de către Q. şi W., a infracţiunii de trafic de influenţă şi, respectiv, cumpărare a influenţei, în scopul facilitării obţinerii unei soluţii favorabile în Dosarul nr. x/2010:

Pentru formularea acestei învinuiri s-a reţinut, în fapt, că, în perioada octombrie - noiembrie 2012, Q. a pretins, atât prin intermediul martorei denunţătoare BB., cât şi în mod direct, suma de 150.000 euro de la inculpatul W., lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, precum şi asupra judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpatului, în Dosarul nr. x/2010, cu ocazia judecării apelului şi, respectiv, a recursului.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul W., s-a avut în vedere că, în perioada octombrie - noiembrie 2012, a promis, atât prin intermediul martorei denunţătoare BB., cât şi în mod direct, să dea o sumă de bani, pe care, iniţial, nu a particularizat-o sub aspectul cuantumului, inculpatei Q., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, precum şi asupra judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpatului, în Dosarul nr. x/2010, cu ocazia judecării apelului şi, respectiv, a recursului; pe parcursul desfăşurării activităţii infracţionale, în momentul în care Q. a stabilit ca obiectul infracţiunii de trafic de influenţă să reprezinte suma de 150.000 euro, inculpatul W., fiind nemulţumit de garanţiile oferite de sus-numită în privinţa probabilităţii de reuşită a intervenţiilor pe care susţinea că le poate realiza pe lângă judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a refuzat să remită folosul pretins, astfel că demersurile sale de cumpărare a influenţei au fost întrerupte.

La sfârşitul lunii octombrie 2012, martora ZZZZZZZZZ., avocat în Baroul Bucureşti, a transmis martorei denunţătoare BB. că inculpatul W., era interesat să găsească o modalitate de obţinere, în apel, a unei soluţii favorabile, în condiţiile în care, fiind cercetat în dosarul "cu DDDDDDDDDDD.", instanţa de fond îl condamnase la o pedeapsă de 15 ani închisoare. Martora denunţătoare BB. a comunicat aceste aspecte inculpatei Q., care, iniţial, i-a solicitat denunţătoarei să pretindă inculpatului W. suma de 50.000 euro, lăsând să se creadă că va interveni pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe, cu ocazia judecării apelului în Dosarul nr. x/2010, o hotărâre prin care să fie diminuată pedeapsa aplicată sus-numitului de către instanţa de fond. Pe fondul unei alte discuţii purtate cu martora denunţătoare BB., inculpata Q. i-a pus în vedere acesteia să clarifice cu W. dacă dorea reducerea pedepsei sau era interesat de obţinerea în apel a unei pedepse cu suspendare, afirmând că sunt "preţuri" diferite pentru fiecare dintre acele beneficii.

Ulterior, BB. s-a conformat indicaţiilor primite de la Q. şi i-a solicitat inculpatului W. să precizeze natura beneficiului pe care dorea să-l obţină în apel, prin traficarea influenţei asupra judecătorilor, ocazie cu care inculpatul a menţionat că era interesat de o soluţie de achitare sau aplicarea unei pedepse cu suspendare ori a unei pedepse egale cu perioada de arest preventiv. De asemenea, W. a afirmat că era preocupat îndeosebi de realizarea unor asemenea intervenţii pe lângă judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, exprimându-şi, totodată, disponibilitatea de a "plăti" pentru obţinerea unei asemenea soluţii, astfel că a solicitat denunţătoarei să îi precizeze "preţul".

În succesiunea evenimentelor, Q. a susţinut că a demarat acţiunile de intervenţie pe lângă judecători, cu ajutorul magistratului L. Pe fondul a două întâlniri pe care le-a avut, în prezenţa martorei denunţătoare BB., cu W., inculpata Q. i-a dat asigurări acestuia în sensul că îi poate obţine soluţia favorabilă dorită, atât în apel, cât şi în recurs, afirmând şi că iniţiase deja demersurile de intervenţie pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, precum şi că urma să facă acelaşi gen de intervenţii şi pe lângă judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În schimbul traficării influenţei sale, Q. a pretins inculpatului W. suma de 150.000 euro, cu privire la care i-a specificat martorei denunţătoare că 50.000 euro erau pentru intervenţiile demarate pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, iar diferenţa de 100.000 euro, pentru intervenţiile pe lângă judecătorii de la instanţa supremă. De asemenea, în contextul pretinderii acelor foloase, Q. i-a pus în vedere inculpatului W. că ar fi trebuit să îi dea un avans reprezentând suma de 10.000 euro, pe care urma să o dea, mai departe, judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti pe lângă care intervenise, o asemenea împrejurare fiind de natură să dovedească respectivilor magistraţi că inculpatul era "de-al lor" şi că îşi va onora pe viitor obligaţia de remitere a întregii sume de bani pretinse.

Cu toate acestea, W. a insistat să i se garanteze îndeosebi succesul intervenţiilor pe care Q. susţinea că le poate realiza pe lângă judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, fiind nemulţumit de caracterul sustenabil al asigurărilor primite în acest sens, a refuzat să remită foloasele pretinse, astfel că demersurile sale de cumpărare a influenţei au fost întrerupte.

Împrejurările de fapt, astfel cum aceste au fost prezentate în cele care preced, rezultă din coroborarea declaraţiilor martorei denunţătoare BB. şi martorei ZZZZZZZZZ., cu declaraţia inculpatului A. şi cu înregistrările convorbirilor telefonice şi purtate în mediul ambiental, administrate ca mijloace de probă, cu actele aflate la Dosarul nr. x/2010 al Curţii de Apel Bucureşti, precum şi cu declaraţiile inculpatului W. şi ale inculpatei Q., prin care aceştia au recunoscut faptele reţinute ca învinuire în sarcina lor.

Astfel, din declaraţiile martorei denunţătoare BB., a rezultat că, aproximativ la sfârşitul anului 2012, a aflat de la martora ZZZZZZZZZ. că inculpatul W., încerca să ia legătura cu ea. Martora denunţătoare a menţionat că îl cunoştea de mai mulţi ani pe sus-numit, însă nu se mai întâlnise cu el în ultimii 15 ani şi că a luat la cunoştinţă din articolele din presă de faptul că inculpatul era cercetat în dosarul cu "DDDDDDDDDDD.". Ulterior, BB. s-a întâlnit cu W., care i-a spus că fusese condamnat de Tribunalul Bucureşti la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru trafic de droguri de mare risc, precum şi că respectivul dosar se afla la Curtea de Apel Bucureşti, pentru judecarea apelului.

Totodată, W. a afirmat că este dispus să plătească suma de bani care îi va fi cerută, cu titlu de mită, pentru a se interveni pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a obţine, fie reducerea pedepsei, fie o pedeapsă cu suspendare. În acele împrejurări, martora denunţătoare i-a precizat că nu are posibilitatea să facă în mod direct asemenea intervenţii, însă cunoaşte o altă persoană care poate să facă aşa ceva. După acea întâlnire, i-a relatat inculpatei Q. ce discutase cu inculpatul W., iar inculpata a susţinut că ştia despre acel dosar şi chiar auzise despre sus-numită.

Inculpata Q. i-a solicitat martorei denunţătoare să revină peste câteva zile, afirmând că o să discute între timp cu L. despre intervenţiile solicitate de învinuită. În contextul unei alte întâlniri pe care a avut-o cu inculpata Q., aceasta a avertizat-o pe martora denunţătoare să fie prudentă cu inculpatul W., menţionând că era posibil ca acesta să aibă asupra sa tehnică de înregistrare disimulată şi să încerce ulterior să facă un denunţ pentru a obţine reducerea pedepsei de 5 ani închisoare. Pe fondul acelor avertizări, Q. a decis până la urmă să discute în mod direct cu W., astfel că martora denunţătoare a mediat o întâlnire între ei, la una dintre casele pe care le deţine inculpata.

La acea întrevedere, Q. i-a spus inculpatului W. că poate să intervină pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, dar şi pe lângă judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a-i facilita obţinerea, atât în apel, cât şi în recurs, fie a unei hotărâri de condamnare la o pedeapsă reprezentând perioada în care el fusese în stare de arest preventiv, fie la o pedeapsă cu suspendare. Totodată, inculpata i-a precizat inculpatului că, pentru realizarea acelor intervenţii, acesta trebuia să dea, cu titlu de mită, pentru judecători suma de 150.000 euro.

Sub acest aspect, martora denunţătoare a arătat că nu îşi mai aminteşte dacă inculpata a şi particularizat cât anume din folosul pretins reprezenta mita pentru judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti şi cât pentru magistraţii de la instanţa supremă. Faţă de pretinderea respectivei sume de bani, W. a afirmat că o să se gândească şi o să îi comunice ulterior inculpatei Q. dacă este de acord să o dea. Cu toate acestea, au trecut mai multe zile fără ca inculpatul să dea un răspuns, motiv pentru care inculpata Q. i-a cerut martorei denunţătoare să comunice inculpatului W. că acesta trebuia să dea o primă tranşă de 10.000 euro din folosul pretins, menţionând că se apropiau sărbătorile de sfârşit de an şi că se impunea să ducă acea sumă de bani judecătorilor pe lângă care intervenea, întrucât, într-un asemenea mod, le oferea o garanţie acelor magistraţi în sensul că sus-numitul era un "om de-al lor".

Inculpata i-a explicat că era o obişnuinţă de-a sa ca de sărbătorile de sfârşit de an să meargă la judecătorii pe lângă care intervenea pentru a le duce diferite cadouri, acesta fiind o modalitate de a întreţine relaţia cu ei. Ulterior, a avut loc o altă întâlnire între Q. şi inculpatul W., la care a asistat şi martora denunţătoare, precum şi inculpatul T. Pe fondul acelei întâlniri, inculpata i-a pretins inculpatului suma de 10.000 euro, ca primă tranşă din folosul pretins anterior şi i-a dat, în această privinţă, aceleaşi explicaţii pe care i le menţionase şi martorei denunţătoare.

Inculpatul T. a evitat să dea un răspuns tranşant şi a lăsat de înţeles că doreşte să se mai gândească. În aceleaşi împrejurări, Q. a susţinut faţă de W. că iniţiase deja demersurile de intervenţie pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti şi a motivat că era necesar ca inculpatul să obţină mai întâi o soluţie favorabilă în apel, întrucât ar fi fost mai uşor ulterior să facă intervenţii şi pe lângă judecătorii de la instanţa supremă, astfel încât să fie obţinută o pedeapsă cu suspendare sau egală cu perioada arestului preventiv.

După acea întâlnire, W. i-a spus martorei denunţătoare că era interesat îndeosebi de realizarea intervenţiilor pe lângă judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi că dorea ca inculpata Q. să îi dea o garanţie că putea să facă asemenea intervenţii. În cele din urmă, demersurile de intervenţie au fost întrerupte, întrucât inculpata Q. nu a putut să îi ofere inculpatului W. garanţiile solicitate de către acesta.

Martora ZZZZZZZZZ. a declarat, că, în esenţă, i-a comunicat martorei denunţătoare BB. faptul că inculpatul W. făcea demersuri pentru a o contacta şi, ulterior, i-a dat sus-numitei numărul de telefon al inculpatului. De asemenea, martora a precizat că nu are cunoştinţă despre intenţia inculpatului W. de a obţine, prin intervenţii pe lângă judecători, o soluţie favorabilă în dosarul său şi nici despre eventualele acţiuni întreprinse de învinuit într-un asemenea scop.

Aspectele sus-menţionate au rezultat din procesele-verbale de redare a conţinutului discuţiilor purtate în mediul ambiental în zilele de 5 noiembrie 2012, 10 noiembrie 2012, 12 noiembrie 2012, 13 noiembrie 2012, 15 noiembrie 2012, 26 noiembrie 2012, 27 noiembrie 2012 şi 30 noiembrie 2012, precum şi a discuţiilor telefonice din zilele de 29 octombrie 2012 ora 11:10:10, 15 noiembrie 2012 ora 12:31:59, 16 noiembrie 2012 ora 13:47:28, 23 noiembrie 2012 ora 15:06.22 şi 26 noiembrie 2012 ora 16:40:46. Cu titlu exemplificativ, se reţine că pe fondul întâlnirii din data de 5 noiembrie 2012, inculpata Q. i-a precizat denunţătoarei BB. natura folosului pe care inculpatul W. trebuia să îl dea pentru a i se facilita obţinerea soluţiei favorabile promise:

"Cincizeci de mii, YYYYYYYYYY ... Cincizeci de mii să-i sc ... luăm din pedeapsă".

În data de 10 noiembrie 2012, inculpata Q. a solicitat martorei denunţătoare să îl întrebe pe inculpatul W. ce dorea să obţină prin traficarea pretinsei sale influenţe:

"Tre’ să vorbeşti cu el ce vrea el! Ce vrea el? Vrea să-i luăm din pedeapsă, vrea să-i dăm cu suspendare, ce vrea el? ... Da, e un preţ aşa, e un preţ altfel, ai înţeles? ... Când e vorba de bani, oamenii fac orice".

La întâlnirea din 26 noiembrie 2012, inculpata Q. a clarificat cu inculpatul W. natura beneficiului dorit "aşa! Deci tu ce vrei? Suspendare sau achitare? Sau achitare nu se poate, c-ai făcut puşcărie!". Inculpatul W. şi-a exprimat interesul, în sensul că "păi, eu aş vrea suspendare!". Acelaşi subiect a fost continuat de inculpata Q., care a precizat, invocând demersurile deja întreprinse pe fondul traficării pretinsei sale influenţe:

"da! Îţi iau ce-ai făcut şi să dea ... Trei ani şi şase luni, nu poa’ să-ţi dea mai puţin!...Da! Acum am vorbit! Acum vin de-acolo! Aşa! deci, fără probleme! Fără probleme!". Întrucât a conştientizat că soluţia promisă de inculpata Q. prin acţiunile de corupere se referea numai la hotărârea pe care ar fi putut să o obţină în apel W. a invocat "şi dumneavoastră cum spuneţi? Curtea de Apel, că după aia mai e aia, Supremă!". Fiind evident că inculpatul se referea la instanţa de recurs, inculpata a sugerat că are potenţialul de a-şi trafica influenţa şi pe lângă judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "vedem şi-acolo! Dacă te ţii de mine, e bine! Dacă nu te ţii de mine, cum fac alţii...".

În continuarea dialogului inculpatul W. şi-a exprimat interesul de a obţine, în modalitatea expusă de inculpată, o soluţie cu "suspendare", însă, îndeosebi la instanţa de recurs "supremul mă interesează cel mai mult!". După ce aspectele privitoare la natura beneficiului dorit de învinuit au fost, în principiu, clarificate, inculpata Q. a abordat problema folosului care trebuia dat ca obiect al infracţiunii de trafic de influenţă "...îţi trebuie trei mii ca să pot s-o dirijez unde vreau eu, că am un singur complet. Atât! Dacă nu cade acolo... şi atâta îmi cere acela de la calculator, că şi la Curte, aicea tot cu calculatorul se programează". Totodată, întrucât inculpatul W. a dorit să afle întregul folos care i se pretindea cu acest titlu, a întrebat "păi, da, doamnă! şi atunci spuneţi-mi şi mie la ce pot să mă aştept, ca să ştiu, să...". Drept urmare, inculpata Q. a răspuns "Păi, ce să poţi să te-aştepţi? La foarte mult! ...Păi îţi spun eu! Te costă vreo sută cincizeci de mii ă... Curtea de Apel şi Curtea Supremă ... să-ţi iau cu suspendare...Astăzi mi-a spus! Astă seară!".

În raport cu această pretindere, inculpatul W. a lăsat să se înţeleagă că va analiza pretinderea, prin prisma unei eventuale acceptări "da, doamna ZZZZZZZZZZ. Rămâne între noi ceea ce am vorbit aici, vedem ce se poate face în continuare... Când o fi la Curtea de Apel, atunci... mai aproape mai venim, discutăm... că oricum nu rămân..."

După ce s-au despărţit de inculpata Q., inculpatul a continuat discuţia ambientală cu martora denunţătoare, exprimându-ţi în continuare interesul faţă de actele de corupţie judiciară la care se referise inculpata "Da, mergem... mai stăm de vorbă cu femeia... Dar ţi-am zis, Curtea asta de Apel nu mă încântă cu nimic! ştiu că ...bănuiam chestia asta, că toţi spune: " Băi, nene, ştii că e cuplată cu Supremu’, că e nu ştiu ce, că trebuie să dăm şi aicea..." ".Totodată, inculpatul s-a arătat preocupat de folosul pretins de Q., pe care l-a apreciat împovărător "...şi oricum, s-a aruncat mult, o sută cincizeci de mii ... S-a aruncat mult".

Din cercetările efectuate a reieşit că dosarul la care se referă fapta analizată anterior a fost înregistrat sub nr. x/2010 al Curţii de Apel Bucureşti (conform înscrisurilor depuse în fotocopie la prezenta cauză.

Prin declaraţia dată la 30 mai 2013, inculpatul A., a relatat că, aproximativ în cursul anului 2012, la întâlnit pe inculpatul W., la locuinţa inculpatei Q., unde se afla şi martora denunţătoare BB. De asemenea, A. a declarat că, pe timpul cât a asistat la conversaţie, persoanele anterior menţionate au discutat despre realizarea de intervenţii pe lângă judecători, în vederea facilitării obţinerii în beneficiul inculpatului W. a unei soluţii favorabile într-un dosar în care acesta era cercetat. Totodată, A. a precizat că nu are cunoştinţă dacă ulterior au fost realizate acele intervenţii. Ulterior, inculpata Q. i-a spus că martora denunţătoare BB. ar fi vrut să îl înşele pe W. cu suma de 15.000 euro şi cu nişte droguri pe care ar fi trebuit să le cumpere de la acesta. Sub acest aspect, A. a menţionat că nu are cunoştinţă despre modul în care inculpata Q. şi BB. doreau să îl înşele pe inculpat. Inculpatul A. a mai arătat că inculpata Q. i-a propus, la un moment dat, să apeleze un anumit număr de telefon, pentru a discuta despre dosarul inculpatului W., însă el a refuzat şi a subliniat că, potrivit afirmaţiilor inculpatei, ar fi trebuit să vorbească la telefon despre acel dosar şi nu despre droguri. Potrivit depoziţiei inculpatului A., acesta a înţeles că BB. şi inculpata Q. intenţionau să îl "ardă" pe W. cu nişte cocaină, însă nu cunoaşte alte detalii şi a refuzat să se implice în vreun fel. Totodată, A. a precizat că inculpata Q. i-a spus de mai multe ori că dorea să îl ajute pe W. în privinţa dosarului în care acesta era cercetat, însă nu ştie dacă, în cele din urmă, l-a ajutat sau nu.

Prin declaraţia dată la 25 aprilie 2013, inculpatul W., a relatat că, în cursul lunii noiembrie sau decembrie 2012, s-a întâlnit cu martora denunţătoare BB., iar, ulterior, aceasta i-a prezentat-o pe inculpata Q., cu care a discutat în două rânduri, de fiecare dată în prezenţa martorei denunţătoare. Inculpatul a precizat că este cercetat în Dosarul nr. x/2010, pentru infracţiunile de trafic de droguri şi grup infracţional organizat-. La fond, instanţa a dispus condamnarea sa la o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare, iar, ulterior, sentinţa a fost menţinută şi de către Curtea de Apel Bucureşti, cu ocazia judecării apelului, astfel că în prezent dosarul său este în faza judecării recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Inculpatul W. a menţionat că în perioada în care au avut loc cele două întâlniri cu martora denunţătoare BB. şi cu inculpata Q., respectivul dosar se afla pe rolul Curţii de Apel Bucureşti. Totodată, inculpatul W. a declarat că, pe fondul acelor întâlniri, inculpata Q. a afirmat că poate să intervină pe lângă un judecător de la Curtea de Apel Bucureşti pentru a-i facilita obţinerea unei hotărâri prin care să fie diminuată pedeapsa care îi fusese aplicată la fond şi este posibil chiar să fi susţinut că ar putea să îi obţină chiar o pedeapsă cu suspendare.

Inculpata Q. a susţinut că va interveni pe lângă judecători şi cu ocazia judecării recursului în dosarul său, pentru a-i asigura menţinerea hotărârile favorabile care susţinea că i le poate facilita. De asemenea, inculpatul W. a recunoscut că, în momentul în care inculpata Q. a afirmat că poate face intervenţii pe lângă judecători în beneficiul său, i-a spus că este interesat de acele intervenţii şi că este dispus să dea o sumă de bani cu titlu de mită. În aceleaşi împrejurări, Q. i-a precizat că realizarea intervenţiilor pe lângă judecători îl "costă" 150.000 euro, precum şi că ar fi trebuit să dea o primă tranşă de 10.000 euro din folosul pretins, pentru demararea intervenţiilor la care se referea.

Inculpatul a menţionat că şi-a exprimat disponibilitatea de a da o sumă de bani cu titlu de mită "din pură curiozitate", însă, în realitate nu avea disponibilităţi financiare. Inculpatul W. a invocat şi că i-ar fi spus inculpatei Q. că suma de 150.000 euro pretinsă era prea mare în raport cu posibilităţile sale materiale. Cu toate acestea, inculpatul a lăsat-o să înţeleagă pe inculpata Q. că vor relua ulterior discuţiile privitoare la intervenţiile pe lângă judecători. După ce a avut loc ultima dintre cele două întâlniri, W. i-a precizat martorei denunţătoare BB. că i se părea exagerată suma de 150.000 euro pe care i-o pretinsese inculpata Q. cu titlu de mită pentru judecători.

Potrivit depoziţiei inculpatului, acesta s-a decis ulterior să refuze oferta inculpatei Q. de a face acele intervenţii, invocând că "nu eram dispus şi nici n-aş fi avut posibilitatea să dau suma de 150.000 euro care mi-a fost cerută ca şpagă", astfel că nu a mai reluat discuţiile pe acel subiect cu inculpata sau cu martora denunţătoare.

Prin declaraţia dată la 29 aprilie 2013, inculpata Q. a recunoscut că, aproximativ în toamna anului 2012, a pretins suma de 150.000 euro de la inculpatul W., susţinând că va interveni pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti şi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a-i facilita obţinerea, atât în apel, cât şi recurs, a unei soluţii favorabile, constând în diminuarea pedepsei de 15 ani închisoare pe care o primise la fond. De asemenea, inculpata a recunoscut că, în aceleaşi împrejurări, a pretins de la W. şi 1.000 euro pentru "dirijarea" dosarului acestuia la completul favorabil şi a precizat că nu îşi mai aminteşte cu exactitate, însă este posibil să îi fi specificat inculpatului că trebuia să dea un avans de 20.000 euro sau 25.000 euro din folosul pretins, precum şi o tranşă de 10.000 euro într-un timp cât mai scurt, pentru că se impunea să ducă banii judecătorilor pe lângă care intervenea, cu ocazia sărătorilor de sfârşit de an.

Deşi a prezentat în cuprinsul depoziţiei aceste circumstanţe reale, inculpata Q. a susţinut că a formulat respectiva pretindere în temeiul unui plan care i-a fost propus anterior de către martora denunţătoare BB. În acest sens, a relatat că martora denunţătoare a urmărit să îi facă o înscenare inculpatului W., întrucât ştia că se ocupa cu traficul de droguri, fiind condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare de către instanţa de fond în dosarul cunoscut în presă ca fiind cu "DDDDDDDDDDD.". În baza planului care ar fi fost urzit de BB., aceasta i-a solicitat ca împreună cu ea să susţină faţă de W. că avea posibilitatea să intervină pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti şi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,precum şi să pretindă, în schimb, suma de 150.000 euro. Conform aceluiaşi plan de acţiune, W. ar fi remis suma de 20.000 euro sau 25.000 euro pentru realizarea intervenţiei pe lângă judecători, întrucât BB. susţinea că inculpatul avea disponibilă o asemenea sumă de bani pe care o putea da ca avans, iar, pentru diferenţa de bani până la concurenţa sumei de 150.000 euro, urmau să îi propună să dea droguri. Martora denunţătoare BB. i-ar mai fi precizat inculpatei că îl cunoştea pe un poliţist de la crimă organizată şi că ar fi stabilit cu acesta să-i facă un flagrant inculpatului W. în momentul în care aducea drogurile, astfel că, procedând în această modalitate, inculpata şi martora denunţătoare rămâneau cu avansul de 20.000 euro sau 25.000 euro. Inculpata Q. a susţinut că a respectat acest plan pus la cale de martora denunţătoare BB. şi, din acest motiv, a pretins de la inculpatul W. suma de 150.000 euro în împrejurările relatate mai sus. De altfel, inculpata a susţinut că, pe fondul aceloraşi întâlniri pe care le-a avut cu inculpatul W., i-ar fi propus acestuia ca, din folosul pretins, să dea un avans de 20.000 euro sau 25.000 euro, iar, până la concurenţa sumei de 150.000 euro, să dea droguri. Totodată, inculpata Q. a invocat că a discutat şi cu inculpatul A. despre planul pe care îl propusese BB. cu privire la drogurile ce ar fi trebuit să le primească de la inculpatul W., precum şi cu privire la înscenarea pusă la cale de martora denunţătoare.

Prin declaraţia dată la 11 iunie 2013, martora denunţătoare BB. a precizat că împrejurările pretinderii sumei de 150.000 euro de către inculpata Q. de la inculpatul W. sunt cele pe care le-a relatat în declaraţiile sale anterioare, subliniind că nu a avut nicio implicare în stabilirea acestui folos sau a destinaţiei sale. Inculpata Q. s-a întâlnit, în prezenţa martorei denunţătoare, cu inculpatul W. şi i-a comunicat în mod direct acestuia, atât suma de bani pretinsă, cât şi scopul pe care susţinea că îl va da acelui folos. Martora denunţătoare a menţionat că i-a spus inculpatei doar faptul că W. o contactase, fiind interesat de realizarea unor intervenţii pe lângă magistraţii care judecau apelul şi recursul în dosarul său, iar, ulterior, Q. a afirmat, în prezenţa inculpatului, că poate face acele intervenţii şi a pretins respectiva sumă de bani. De asemenea, BB. a învederat că nu i-a propus vreodată inculpatei Q. să compenseze în vreun fel suma de bani pretinsă de ea ca mită pentru judecători cu droguri. Totodată, BB. a declarat că, separat de discuţiile purtate în legătură cu intervenţiile pe lângă judecători în beneficiul inculpatului W., inculpata Q. i-a solicitat să îl întrebe pe acesta dacă poate să îi vândă un kilogram de cocaină sau heroină, precizând şi că A. ar fi urmat să vândă mai departe acele droguri. Conform depoziţiei martorei denunţătoare, aceasta a refuzat să se implice în operaţiuni legate de droguri (cum, de altfel, rezultă şi din declaraţia dată de denunţătoarea BB. la 13 decembrie 2012). Martora denunţătoare a arătat şi că, începând cu luna august 2012, când a formulat denunţul în prezenta cauză şi până în momentul în care a intervenit reţinerea inculpatei Q. în acest dosar, toate discuţiile dintre ea şi inculpată au fost înregistrate, folosind tehnica Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Ca atare, având în vedere declaraţiile martorei denunţătoare BB. coroborate cu înregistrările convorbirilor purtate în mediul ambiental, administrare ca mijloace de probă, dar şi cu declaraţiile inculpatului A. şi ale inculpatului W., s-a constatat că susţinerile inculpatei Q. privind iniţiativa pe care ar fi avut-o martora denunţătoare în realizarea unei înscenări inculpatului ultim menţionat în legătură cu punerea în vânzare de droguri sunt vădit nefondate, întrucât sunt înlăturate de probaţiunea aflată la prezentul dosar.

În legătură cu săvârşirea de către Q. a infracţiunii de trafic de influenţă, precum şi complicitatea inculpatului A. la aceeaşi infracţiune, în scopul facilitării obţinerii unei soluţii favorabile în Dosarul nr. x/2012

Pentru formularea acestei învinuiri s-a reţinut, în fapt, că, în perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, Q., acţionând în cadrul grupului infracţional organizat - din care a făcut parte, a pretins de la XXXX., atât în mod direct, cât şi cu ajutorul inculpatului A., o sumă de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului şi, totodată, a solicitat să i se remită o primă tranşă de 3.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra magistraţilor de la Judecătoria Galaţi, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpaţilor cercetaţi în Dosarul nr. x/2012. De asemenea, pe parcursul activităţii infracţionale, Q. a susţinut că, în schimbul folosului pretins, va interveni şi pe lângă judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pentru a obţine o hotărâre de strămutare a respectivei cauze.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., s-a avut în vedere că, în perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, inculpatul, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care făcea parte, a ajutat-o pe inculpata L. să pretindă de la XXXX. o sumă de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului şi, totodată, a solicitat să i se remită o primă tranşă de 3.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra magistraţilor de la Judecătoria Galaţi, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpaţilor cercetaţi în Dosarul nr. x/2012. De asemenea, pe parcursul activităţii infracţionale, Q. a susţinut că, în schimbul folosului pretins, va interveni şi pe lângă judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pentru a obţine o hotărâre de strămutare a respectivei cauze.

Din actele de urmărire penală efectuate în prezentul dosar a rezultat că, în perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, Q., atât în mod direct, cât şi cu ajutorul inculpatului A., a pretins de la numitul XXXX. o sumă de bani care, potrivit cercetărilor efectuate până în prezent, nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului şi, totodată, a solicitat să i se remită o primă tranşă de 3.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra magistraţilor de la Judecătoria Galaţi, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpaţilor cercetaţi în Dosarul nr. x/2012. Pe parcursul desfăşurării activităţii infracţionale, Q. a susţinut că, în schimbul folosului pretins va interveni şi pe lângă judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pentru a obţine o hotărâre de strămutare a respectivei cauze, solicitând, în acest sens, şi sprijinul inculpatei L. Conform probaţiunii aflate la dosar, numitul XXXX. nu a fost de acord să remită folosul, motiv pentru care demersurile de intervenţie pe lângă magistraţi au fost întrerupte.

Împrejurările de fapt, astfel cum aceste au fost prezentate în cele care preced, rezultă din coroborarea înregistrărilor convorbirilor purtate în mediul ambiental, administrate ca mijloace de probă, cu verificările efectuate în legătură cu Dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Galaţi, precum şi cu declaraţiile inculpaţilor A. şi Q., prin care aceştia au recunoscut faptele reţinute ca învinuire în sarcina lor.

La data de 10 decembrie 2012, a avut loc o discuţie între inculpaţii Q., T. şi A., în cadrul căreia, conform procesului-verbal de redare, inculpata a menţionat "Alea... alea, alea. Vrea strămutare... vrea şi ...", cu privire la un dosar care "are termen pe 4 la Galaţi". De asemenea, Q. l-a întrebat pe inculpatul A. "cum e cu ăştia de la Galaţi". Inculpatul T. a rostit numele şi porecla unuia dintre inculpaţii din dosar, ca fiind "XXXX., XXXX. Referitor la folosul pretins pentru traficarea influenţei, inculpata Q. i-a solicitat inculpatului A. "Ă... spune-i lu ăştia (n.n. beneficiarii intervenţiei) ... fără trei mii nu ne putem deplasa ca să... facem demersurile. Şi strămutarea... şi aia ... strămutarea costă o grămadă de bani ... şi-l trimitem la Ploieşti, la Piteşti, unde-i blatul mai mare ... să ne trimită trei ... cel puţin trei mii". Inculpatul A. a fost receptiv la îndemnul inculpatei, susţinând că va clarifica problema în următorul mod:

"păi vine cumnată-su. (n.n. ruda inculpatului din dosar) Dacă vrea şi vrea, să-mi dea banii, bine; nu, la revedere ... mă duc să mă întâlnesc cu băieţii de la Galaţi ... eu aşa le zic: " Băi frate, pentru început, daţi-mi trei mii"".

Din verificările efectuate, a rezultat că Dosarul nr. x/2012 a fost înregistrat la Judecătoria Galaţi în data de 31 octombrie 2012, iar numitul XXXX. figurează ca având calitatea de inculpat. De asemenea, a reieşit că, în acelaşi dosar, sunt cercetaţi, în calitate de inculpaţi şi EEEEEEEEEEE. şi FFFFFFFFFFF., obiectul cauzei fiind lipsirea de libertate în mod ilegal.

Prin Declaraţiile date la 30 mai 2013 şi 17 iunie 2013, inculpatul A., a relatat că, aproximativ în toamna anului 2012, a fost contactat telefonic de către un unchi de-al său pe care îl ştie doar cu numele "Armand" şi care locuieşte de mai mulţi ani în Franţa, acesta solicitându-i să îi ajute pe nişte indivizi care erau cercetaţi într-un dosar penal la Galaţi. Inculpatul a primit de la unchiul său un număr de telefon, pe care l-a apelat ulterior şi a stabilit o întâlnire cu persoana de sex masculin care i-a răspuns (despre această persoană inculpatul a precizat că nu îşi mai aminteşte numele).

Pe fondul acelei întâlniri, respectiva persoană i-a înmânat o bucată de hârtie pe care a fost scris numele inculpatului XXXX. şi numărul dosarului în care acesta a fost cercetat de către o instanţă din Galaţi. Aceeaşi persoană cu care s-a întâlnit i-a spus că era interesată să obţină pentru XXXX. o soluţie favorabilă în acel dosar, prin intervenţii pe lângă judecători. Inculpatul A. a declarat că a discutat despre aceste aspecte cu inculpata Q., căreia i-a dat şi bileţelul pe care îl primise. Acel dosar a fost verificat de către inculpatul T. pe portalul instanţelor de judecată, astfel că A. a aflat că XXXX. era cercetat pentru o tâlhărie.

Inculpata Q. a afirmat că ştie o anumită persoană din Galaţi prin intermediul căreia ar fi putut să intervină pe lângă judecătorii din aceeaşi localitate, pentru a obţine o soluţie favorabilă în respectivul dosar. În zilele următoare, A. şi inculpata Q. au avut o întâlnire la un restaurant din magazinul Unirea, situat în Bucureşti, cu XXXX. şi alţi doi indivizi care l-au însoţit pe acesta. Inculpata Q. i-a spus, în acele împrejurări, numitului XXXX. că are posibilitatea să intervină la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a obţine strămutarea acelui dosar la o altă instanţă.

De asemenea, Q. a pretins de la XXXX. o anumită sumă de bani pentru realizarea intervenţiilor pe lângă judecători, însă, sub acest aspect, inculpatul A. a precizat că nu îşi mai aminteşte dacă inculpata a şi specificat un anumit cuantum. Ulterior, inculpata Q. i-a solicitat să îi transmită numitului XXXX. să dea o primă tranşă de 3.000 euro pentru începerea demersurilor de intervenţie pe lângă judecători şi, la rândul său, A. a comunicat acest aspect sus-numitului, însă acesta a refuzat să dea banii, motiv pentru care acţiunile de intervenţie au fost întrerupte.

Prin Declaraţia dată la 29 mai 2013, inculpata Q. a relatat că inculpatul A. i-a solicitat sprijinul pentru realizarea de intervenţii pe lângă judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru obţinerea unei hotărâri de strămutare a unui dosar care se judeca la Galaţi. Totodată, inculpata a precizat că nu îşi mai aminteşte numele persoanelor care doreau să obţină, în acea modalitate, respectiva hotărâre de strămutare, însă a menţionat că s-a întâlnit odată cu acele persoane, în zona Pieţei Unirii, de faţă fiind şi inculpatul A. De asemenea, Q. a menţionat că nu îşi mai aminteşte dacă a stabilit sau nu cu inculpatul A. să pretindă acelor persoane vreo sumă de bani, cu titlu de mită, pentru judecătorii pe lângă care susţinea că poate să intervină, însă a arătat că demersurile de intervenţie promise nu s-au finalizat în vreun fel. S-a mai reţinut că, din aceeaşi declaraţie a inculpatei Q., a rezultat că, pe fondul discuţiilor pe care le-a avut cu L., a întrebat-o pe aceasta dacă poate să intervină pe lângă judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Iniţial, L. i-a răspuns că va încerca să vorbească cu cineva cu care a făcut asemenea intervenţii, iar, cu ocazia unei întâlniri ulterioare, a afirmat că nu mai poate să facă intervenţii în dosare, la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În legătură cu săvârşirea de către inculpata Q. a infracţiunii de trafic de influenţă, în scopul facilitării obţinerii unei soluţii favorabile în Dosarul x/2012

Pentru formularea acestei învinuiri s-a reţinut, în fapt, că, în cursul lunii noiembrie 2012, inculpata Q., acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care făcea parte, a pretins de la martorul D., suma de 41.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe, cu ocazia judecării apelului, o hotărâre favorabilă inculpatului RRRR. şi unui alt inculpat cu porecla NNNNNNNNNNNNN., în Dosarul nr. x/2012.

Aspectele sus-menţionate au rezultat din procesele-verbale de redare a conţinutului discuţiilor purtate în mediul ambiental în zilele de 17 noiembrie 2012 şi 24 noiembrie 2012, exemplificative, în acest sens, fiind următoarele fragmente din convorbirile purtate de către inculpaţi Q., T. şi martorul D., în contextul întâlnirilor pe care le-au avut:

În data de 17 noiembrie 2012, inculpata Q. i-a solicitat martorului D.:

"vino cu o mie de euro, ca să dirijez, să fie în zilele care vreau eu ... tre’ să fie marţi sau miercuri la întâia penală sau vineri la a doua ... îţi promit că eu vorbesc".

Cu ocazia discuţiei purtate la data de 24 noiembrie 2012, aceeaşi inculpată i-a comunicat martorului D. faptul că "am vorbit de tine (n.n. referire la dosarul în care era cercetat martorul), pe ce dată ai tu? ... pe 29 acum, bun. A zis că să vadă ce se poate face (n.n. referire la judecătorul pe lângă care intervenea) ... vino luni seară, că mă duc acolo - şa ... voi sunteţi trei, nu? Sau patru? ... Patru sunteţi (n.n. inculpaţi în dosar). Daţi şi voi un patruzeci de mii ... Eu îţi spun, ZZ. Vii luni seară la mine, dă-mi toate numele lor cum îi cheamă ... eu nu iau bani până cu o zi înainte (n.n. referire la termenul de judecată) ... Noi (n.n. referire la inculpaţii Q. şi T.) suntem cei mai corecţi (n.n. referire la faptul că cei doi inculpaţi nu pretindeau bani fără a avea şi posibilitatea de a interveni pe lângă judecători în vederea soluţionării dosarelor în favoarea celor care ofereau respectivele sume de bani) ... luni seară mă duc". În conversaţia a intervenit şi inculpatul T., care i-a dat, la rândul lui, asigurări martorului:

"trebuie vorbit întâi ... trebui vorbit luni" (n.n. referire la deplasarea pe care inculpata Q. urma să o efectueze la locuinţa inculpatei L.).

Din verificările efectuate, a rezultat că Dosarul nr. x/2012 a fost înregistrat la Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în data de 15 martie 2012, obiectul cauzei fiind "iniţiere, constituire de grup infracţional organizat-, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea nr. 39/2003 art. 7). De asemenea, a reieşit că, între persoanele care au calitatea de inculpaţi este şi RRRR.

Martorul D., a declarat că, în cursul lunii noiembrie 2012, a discutat cu inculpata Q., atât despre dosarul în care el este cercetat pentru complicitate la înşelăciune, cât şi despre o altă cauză în care fratele său, RRRR. şi o altă persoană cu porecla NNNNNNNNNNNNN., sunt cercetaţi pentru proxenetism. Cu privire la dosarul ultim menţionat, inculpata Q. i-a spus că va trebui să îi dea, în momentul în care acea cauză va ajunge la Curtea de Apel Bucureşti, suma de 1.000 euro pentru "dirijarea" dosarul la completele din zilele de marţi sau miercuri ale secţiei I penale sau la completul de vinerea al secţiei a II-a penale. De asemenea, inculpata a susţinut că poate să intervină pe lângă judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a le facilita fratelui martorului şi celelalte persoane cu porecla NNNNNNNNNNNNN., obţinerea unei soluţii favorabile, iar, în schimb, a pretins suma de 40.000 euro. Martorul a mai precizat că a apreciat ca fiind foarte mare suma de bani pretinsă şi, din acest motiv, nu a transmis fratelui său şi celeilalte persoane cu porecla NNNNNNNNNNNNN., pretinderea avansată de inculpata Q.

Prin declaraţia dată la 29 mai 2013, inculpata Q. a recunoscut că, în cursul anului 2012, a susţinut faţă de D., că va face intervenţii pe lângă judecători, pentru a-i facilita obţinerea unei soluţii favorabile într-un dosar în care erau cercetate mai multe persoane. Inculpata a precizat că a făcut asemenea afirmaţii doar pentru că dorea să scape de insistenţele sus-numitului şi a menţionat că, în realitate, nici măcar nu a iniţiat realizarea demersurilor de intervenţie promise. De asemenea, inculpata Q. a declarat că nu îşi mai aminteşte cu exactitate, dar crede că i-a spus martorului D. că ar trebui să dea suma de 30.000 euro sau 40.000 euro, cu titlu de mită pentru judecătorii pe lângă care susţinea că va interveni.

În drept, instanţa de fond arăta că s-au reţinut următoarele:

1. inculpata L. a comis următoarele fapte penale:

1.1. în cursul anului 2011, împreună cu inculpata N., a constituit un grup infracţional organizat-, la care au aderat inculpaţii O. şi Q., precum şi inculpatul V., gruparea fiind sprijinită de inculpaţii T., A. şi de inculpatele S., B., în scopul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie judiciară (prevăzute de art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000) şi informatice (prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003), urmărind obţinerea de beneficii materiale, context în care mituitorii sau cumpărătorii de influenţă au accesat practic, în mod direct sau prin alte persoane interpuse, gruparea criminală prin intermediul unuia dintre membrii acesteia, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat -, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

1.2. în cursul lunii decembrie 2012, în calitate de judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care făcea parte şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a primit cu ajutorul numitei N., judecător la aceeaşi secţie penală, suma de 32.500 euro şi, totodată, a acceptat promisiunea remiterii ulterioare a încă 15.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra magistraţilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe hotărâri favorabile în trei cauze penale (respectiv, Dosarul nr. x/2012, având ca obiect contestaţia în anulare formulată de SC KKKKK. SA, Dosarul nr. x/2012, privind plângerea formulată de PP. şi Dosarul nr. x/2012, având ca obiect plângerea formulată de OO.), faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzut de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;

1.3. în perioada noiembrie 2012 - ianuarie 2013, în calitate de judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat - din care a făcut parte şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a primit, cu complicitatea inculpaţilor Q. şi T., suma de aproximativ 11.500 euro (provenită de la K.) şi, totodată, a acceptat, cu ajutorul aceloraşi doi complici, promisiunea remiterii sumei de aproximativ 20.000 euro (provenită de la J.), foloase în schimbul cărora a lăsat să se creadă că are influenţă asupra colegilor săi, judecători la Tribunalul Bucureşti, precum şi asupra magistraţilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe hotărâri favorabile în trei cauze penale (respectiv, Dosarul nr. x/2012, privind pe RRRRRRRRR., LLLL. şi WWWW., Dosarul nr. x/2012, privind pe SSSSSSSSS. şi TTTT. şi Dosarul nr. x/2012, privind pe SSSSSSSSS. şi TTTTTTTTT.), faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzut de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000;

1.4. în cursul lunii ianuarie 2013, în calitate de judecător la Tribunalul Bucureşti, învestită în compunerea completului C8R, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte, a primit, prin intermediul inculpatului O. şi a inculpatei S., suma de 45.000 euro, cu titlu de mită, în vederea soluţionării favorabile a Dosarului penal nr. x/2010, privind pe TT.; în acelaşi scop, a acceptat de la avocatul P., prin intermediul judecătorului N. şi a inculpatului V., promisiunea remiterii sumei de 150.000 euro, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzut de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000;

1.5. în cursul lunii ianuarie 2013, în calitate de judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care făcea parte, a acceptat promisiunea remiterii sumei de 10.000 euro, de la inculpata S. pe care ulterior aceasta din urmă a obţinut-o cu ajutorul inculpatului O., iar, în dimineaţa zilei de 21 ianuarie 2013, a primit de la aceeaşi învinuită respectivul folos, lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorului GGG., membru în completul C8R al Tribunalului Bucureşti, pentru a-l determina să pronunţe o soluţie favorabilă inculpatului TT., în Dosarul nr. x/2010, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzut de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000;

1.6. în cursul lunii februarie 2013, împreună cu N., acţionând în cadrul grupului infracţional organizat - din care a făcut parte, a acceptat promisiunea remiterii sumei de 60.000 euro, din care a şi primit suma de 40.000 euro, prin intermediul inculpatului V., de la U., cu complicitatea inculpatei P. şi a inculpatului C., lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor învestiţi în compunerea completului de judecată C7R, al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru a-i determina să pronunţe o soluţie favorabilă inculpatului TT., în Dosarul nr. x/2010, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzut de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000;

1.7. în perioada august - noiembrie 2012, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte şi în condiţiile în care O. a primit de la coinculpatul U. suma de 150.000 euro, ca obiect al infracţiunii de dare de mită, a acceptat promisiunea avansată de O., prin intermediul inculpatei S., de remitere a unei sume de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, în scopul facilitării, prin folosirea calităţii sale de judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a obţinerii unei hotărâri de punere în libertate a inculpatului TT., în Dosarul nr. x/2010, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzut de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000;

1.8. în perioada octombrie 2012 - februarie 2013, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte, a acceptat promisiunea avansată de inculpatul O., atât în mod direct, cât şi prin intermediul inculpatei S., de remitere a unei sume de bani neparticularizate (în condiţiile în care inculpatul a primit suma de 100.000 RON de la martora denunţătoare Y.), lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre de punere în libertate a inculpatului QQQ., faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzut de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000;

1.9. în perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte, a acceptat promisiunea avansată de inculpatul O., atât în mod direct cât şi prin medierea inculpatei S., de remitere a unei sume de bani neparticularizate (în condiţiile în care inculpatul a primit suma de 25.000 euro de la martorele denunţătoare Z. şi AA.), pentru a pronunţa o hotărâre de punere în libertate a inculpaţilor NNN. şi OOO., faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzut de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000.

Infracţiunile anterior menţionate au fost săvârşite de inculpata L. în condiţiile la concursului real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

2. inculpata N. a comis următoarele fapte penale:

2.1. în cursul anului 2011, împreună cu inculpata L., a constituit un grup infracţional organizat-, la care au aderat inculpaţii O. şi Q., precum şi inculpa V., gruparea fiind sprijinită de inculpaţii T., A. şi de inculpatele S., B., în scopul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie judiciară (prevăzute de art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000) şi informatice (prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003), urmărind obţinerea de beneficii materiale, context în care mituitorii sau cumpărătorii de influenţă au accesat practic, în mod direct sau prin alte persoane interpuse, gruparea criminală prin intermediul unuia dintre membrii acesteia, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat-, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

2.2. în cursul lunii decembrie 2012, în calitate de judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a ajutat-o pe inculpata L. să primească suma de 32.500 euro şi, totodată, a promis acesteia să o ajute să primească, în ziua următoare, încă 15.000 euro, în condiţiile în care L. a lăsat să se creadă că are influenţă asupra magistraţilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe hotărâri favorabile în trei cauze penale (respectiv, Dosarul nr. x/2012, având ca obiect contestaţia în anulare formulată de SC KKKKK. SA, Dosarul nr. x/2012, privind plângerea formulată de PP. şi Dosarul nr. x/2012, având ca obiect plângerea formulată de OO.), faptă care constituie complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000;

2.3. în cursul lunii ianuarie 2013, în calitate de judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a Penală, învestită în compunerea completului de judecată C8R al acestei instanţe, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte, a acceptat, prin intermediul inculpatului V., promisiunea remiterii sumei de 150.000 euro, în scopul de a pronunţa o hotărâre favorabilă inculpatului TT. în Dosarul nr. x/2010, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzut de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000;

2.4. în cursul lunii februarie 2013, împreună cu L., acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte, a acceptat, prin intermediul inculpatului V., promisiunea remiterii sumei de 60.000 euro, de la U., cu complicitatea inculpatei P. şi a inculpatului C., lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor învestiţi în compunerea completului de judecată C7R, al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru a-i determina să pronunţe o soluţie favorabilă inculpatului TT., în Dosarul nr. x/2010, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzut de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000;

2.5. la data de 14 ianuarie 2013, având calitatea de preşedinte al secţiei a II-a penale a Tribunalul Bucureşti şi de utilizator al sistemului informatic ECRIS de repartizare aleatorie a dosarelor, cu ocazia repartizării Dosarului nr. x/2010, privind pe inculpatul TT., a introdus şi a modificat date informatice (complexitate şi parametri de timp), fără drept (cu depăşirea limitelor autorizării), rezultând date necorespunzătoare adevărului, cu privire la caracterul aleatoriu al distribuirii, în scopul de a fi utilizate în vederea repartizării frauduloase a cauzei anterior menţionate la singurul complet eligibil "C8R", compus din N., L. şi GGG., faptă care întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni informatice, prevăzut de art. 48 din Legea nr. 161/2003;

2.6. la data de 27 noiembrie 2012, în calitate de preşedinte al secţiei a II-a penale a Tribunalului Bucureşti şi de utilizator al sistemului informatic ECRIS de repartizare aleatorie a dosarelor, cu ocazia repartizării Dosarului nr. x/2012, privind plângerea formulată de OO. şi PP., a introdus şi a modificat date informatice (parametri de timp), fără drept (cu depăşirea limitelor autorizării), rezultând date necorespunzătoare adevărului, cu privire la caracterul aleatoriu al distribuirii, în scopul de a fi utilizate în vederea repartizării frauduloase a cauzei anterior menţionate la completul său, care a fost singurul eligibil în intervalul de timp selectat, faptă care întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni informatice, prevăzut de art. 48 din Legea nr. 161/2003;

2.7. la data de 27 aprilie 2011, în calitate de preşedinte al secţiei a II-a penale a Tribunalului Bucureşti şi de utilizator al sistemului informatic ECRIS de repartizare aleatorie a dosarelor, cu ocazia repartizării Dosarului nr. x/2011, privind pe inculpatul R., a introdus şi a modificat date informatice (parametri de timp), fără drept (cu depăşirea limitelor autorizării), rezultând date necorespunzătoare adevărului, cu privire la caracterul aleatoriu al distribuirii, în scopul de a fi utilizate în vederea repartizării frauduloase a cauzei anterior menţionate la singurul complet eligibil "C6-A şi R", din care a făcut parte judecătorul L., faptă care întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni informatice, prevăzut de art. 48 din Legea nr. 161/2003.

Inculpata N. a comis infracţiunile anterior menţionate în condiţiile concursului real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

3. inculpatul O. a comis următoarele fapte penale:

3.1. în perioada 2011 - 2013, a aderat la un grup infracţional organizat- constituit de inculpatele L., N. şi din care au făcut parte Q., V., T., A., B. şi S., în scopul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie judiciară (prevăzute de art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000) şi informatice (prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003), urmărind obţinerea de beneficii materiale, context în care mituitorii sau cumpărătorii de influenţă au accesat practic, în mod direct sau prin alte persoane interpuse, gruparea criminală prin intermediul unuia dintre membrii acesteia, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat-, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

3.2. în luna ianuarie 2013, a dat suma 1.500 euro inculpatului V., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra grefierilor din compartimentele registratură ale Tribunalului Bucureşti, în vederea manipulării sistemului de repartizare aleatorie a dosarelor penale, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzut de art. 61 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 9 din aceeaşi lege.

3.3. în luna ianuarie 2013, împreună cu soţia sa, inculpata S., acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte, a ajutat-o pe inculpata L., judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, să primească suma de 45.000 euro, provenită din suma de 150.000 euro, remisă de inculpatul U., în scopul pronunţării unei hotărâri favorabile inculpatului TT., în Dosarul nr. x/2010, faptă care constituie complicitate la săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000;

3.4. în perioada 20 ianuarie 2013 - 21 ianuarie 2013, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte, a ajutat-o pe inculpata S. să dea suma de 10.000 euro inculpatei L., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra judecătorului GGG., pentru a-l determina să pronunţe o hotărâre favorabile inculpatului TT., în Dosarul nr. x/2010, faptă care constituie complicitate la infracţiunea de cumpărare a influenţei, prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000;

3.5. în perioada iulie 2012 - martie 2013, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte, a pretins, atât în mod direct, cât şi cu ajutorul inculpatei M., suma de 150.000 euro (pretinderea fiind ulterior modificată la 50.000 euro şi, respectiv, 13.000 euro şi, apoi, prin adăugarea sumei de 80.000 euro), din care a primit, direct şi prin medierea aceluiaşi complice, sumele de 13.000 euro, 28.000 euro, 10.000 USD şi 15.000 euro, precum şi diferite bunuri, lăsate ca garanţie în temeiul pretinderii, de la martorii denunţători KK. şi LL., lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti şi de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre de punere în libertate a denunţătorului, cercetat în Dosarul nr. x/2012 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, în formă continuată (două acte materiale), prevăzut de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

3.6. în perioada august - noiembrie 2012, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte şi în condiţiile în care a primit de la coinculpatul U. suma de 150.000 euro, a ajutat-o, împreună cu inculpata S., pe inculpata L. să accepte promisiunea de remitere a unei sume de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, în scopul ca inculpata, prin folosirea calităţii sale de judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, să faciliteze obţinerea unei hotărâri de punere în libertate a inculpatului TT. în Dosarul nr. x/2010, faptă care constituie complicitate la săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000;

3.7. în perioada decembrie 2011 - februarie 2012, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte, a pretins şi primit suma de 25.000 euro de la inculpata M., lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpatului JJ. în Dosarul nr. x/2012, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzut de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000;

3.8. în perioada octombrie 2012 - februarie 2013, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care făcea parte şi în condiţiile în care a primit suma de 100.000 RON de la martora denunţătoare Y., a ajutat-o, împreună cu inculpata S., pe inculpata L. să accepte promisiunea remiterii unei sume de bani neparticularizate, inculpata lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti pentru obţinerea unei hotărâri de punere în libertate a inculpatului QQQ., arestat în baza Mandatului de arestare preventivă nr. x din 23 octombrie 2012 emis de Tribunalul Ilfov, secţia penală, faptă care constituie complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000;

3.9. în perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte şi în condiţiile în care a primit suma de 25.000 euro de la martorele denunţătoare Z. şi AA., a ajutat-o, împreună cu inculpata S., pe inculpata L. să accepte promisiunea remiterii unei sume de bani neparticularizate, pentru ca inculpata, folosindu-se de calitatea de judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, să pronunţe o hotărâre de punere în libertate a inculpaţilor NNN. şi GGGGGGGGGGG., faptă care constituie complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul O. a comis infracţiunile anterior menţionate în condiţiile concursului real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

4. inculpata Q. a comis următoarele fapte penale:

4.1. în perioada 2011 - 2013, a aderat la un grup infracţional organizat- constituit de inculpatele L., N. şi din care au făcut parte O., V., T., A., B. şi S., în scopul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie judiciară (prevăzute de art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000) şi informatice (prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003), urmărind obţinerea de beneficii materiale, context în care mituitorii sau cumpărătorii de influenţă au accesat practic, în mod direct sau prin alte persoane interpuse, gruparea criminală prin intermediul unuia dintre membrii acesteia, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat-, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

4.2. în perioada noiembrie 2012 - ianuarie 2013, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte, a ajutat-o, împreună cu T., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, pe inculpata L., judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, să primească suma de aproximativ 11.500 euro (proveniţi de la K.) şi, totodată, să accepte promisiunea remiterii sumei de aproximativ 20.000 euro (provenită de la J.), foloase în schimbul cărora inculpata a lăsat să se creadă că are influenţă asupra colegilor săi, judecători la Tribunalul Bucureşti, precum şi asupra magistraţilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe hotărâri favorabile în trei cauze penale (respectiv, Dosarul nr. x/2012, privind pe RRRRRRRRR., LLLL. şi WWWW., Dosarul nr. x/2012, privind pe SSSSSSSSS. şi TTTT. şi Dosarul nr. x/2012, privind pe SSSSSSSSS. şi TTTTTTTTT.), faptă care constituie complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, în formă continuată (2 acte materiale), prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

4.3. în cursul lunii februarie 2013, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte, a pretins şi primit succesiv, cu complicitatea inculpatului T. şi prin intermediul martorei denunţătoare BB., suma de 11.000 euro (în două tranşe, de 1.000 euro şi, respectiv, 10.000 euro), produse alimentare şi de altă natură în valoare de 380 RON şi, apoi, suma de 15.000 euro, de la H., prin intermediul inculpatului R., lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpatului MM., în Dosarul nr. x/2013, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, în formă continuată (3 acte materiale), prevăzut de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

4.4. în cursul lunii aprilie 2011, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte, a pretins şi primit, prin intermediul martorei denunţătoare BB., suma de aproximativ 15.000 euro de la inculpatul I., lăsând să se creadă că are influenţă asupra magistratului L., judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru a-l determina să pronunţe o soluţie favorabilă inculpatului R., în Dosarul nr. x/2011, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzut de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000;

4.5. în perioada vara anului 2011 - ianuarie 2012, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte, a pretins şi primit, prin intermediul martorei denunţătoare BB., suma de 12.000 euro, în două tranşe (de 11.000 euro şi, respectiv, 1.000 euro), de la inculpatul D., lăsând să se creadă că are influenţă asupra magistratului L., judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru a-l determina să pronunţe o soluţie de achitare faţă de învinuit, în Dosarul nr. x/2007, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzut de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000;

4.6. în prima jumătate a anului 2012, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte, a pretins, prin intermediul martorei denunţătoare BB. şi cu ajutorul inculpatului D., suma de 50.000 euro de la E. şi, totodată, a primit de la acesta, prin intermediul aceluiaşi complice şi a martorei denunţătoare, suma de 45.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpaţilor GGGG., UUUUUUUUUU., HHHHHHHHHHH., EEEE. şi FFFF., în Dosarul x/2011, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzut de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000;

4.7. în a doua jumătate a anului 2012, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte, a pretins, prin intermediul martorei denunţătoare BB., suma de 50.000 euro, de la inculpatul D. (care, susţinând că acţionează în numele inculpatului E., a promis să remită folosul pretins), lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpaţilor GGGG., UUUUUUUUUU., HHHHHHHHHHH., EEEE. şi FFFF., în dosarul x/2011, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzut de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000;

4.8. în cursul lunii septembrie 2012, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte, a acceptat, prin intermediul martorei denunţătoare BB., promisiunea inculpatului D., de remitere a unei sume de bani, care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpatului, în Dosarul nr. x/2007, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzut de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000.

4.9. în cursul lunii octombrie 2012, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte, a acceptat, prin intermediul martorei denunţătoare BB., iniţial, promisiunea inculpatului D., de remitere a unei sume de bani, care nu a fost particularizată în privinţa cuantumului, iar, ulterior, prin medierea aceleiaşi martore denunţătoare, a pretins suma de 50.000 euro de la învinuit suma de 50.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpaţilor JJJJ., BBBBBBBBBBB. şi CCCCCCCCCCC., în Dosarul nr. x/2012, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzut de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000;

4 octombrie în perioada octombrie - noiembrie 2012, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte, a pretins, atât în mod direct, cât şi prin intermediul martorei denunţătoare BB., suma de 150.000 euro de la inculpatul W., lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, precum şi asupra judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpatului, în Dosarul nr. x/2010, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzut de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000;

4 noiembrie în perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte, a pretins de la XXXX., atât în mod direct, cât şi cu ajutorul inculpatului A., o sumă de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului şi, totodată, a solicitat să i se remită o primă tranşă de 3.000 euro din respectivul folos, lăsând să se creadă că are influenţă asupra magistraţilor de la Judecătoria Galaţi, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpaţilor cercetaţi în Dosarul nr. x/2012, susţinând, de asemenea, că, în schimbul folosului pretins, va interveni pe lângă judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pentru a obţine o hotărâre de strămutare a respectivei cauze, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzut de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000;

4 decembrie în cursul lunii noiembrie 2012, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte, a pretins de la numitul D., suma de 41.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpatului RRRR. şi unui alt inculpat cu porecla NNNNNNNNNNNNN., în Dosarul nr. x/2012, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzut de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000.

Inculpata Q. a comis infracţiunile anterior menţionate în condiţiile concursului real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

5. inculpatul T. a comis următoarele fapte penale:

5.1. în perioada 2011 - 2013, a aderat la un grup infracţional organizat- constituit de inculpatele L., N. şi din care au făcut parte O., V., Q., A., B. şi S., în scopul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie judiciară (prevăzute de art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000) şi informatice (prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003), urmărind obţinerea de beneficii materiale, context în care mituitorii sau cumpărătorii de influenţă au accesat practic, în mod direct sau prin alte persoane interpuse, gruparea criminală prin intermediul unuia dintre membrii acesteia, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat -, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

5.2. în perioada noiembrie 2012 - ianuarie 2013, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte, a ajutat-o, împreună cu Q., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, pe inculpata L., judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, să primească suma de aproximativ 11.500 euro (proveniţi de la K.) şi, totodată, să accepte promisiunea remiterii sumei de aproximativ 20.000 euro (provenită de la J.), foloase în schimbul cărora inculpata a lăsat să se creadă că are influenţă asupra colegilor săi, judecători la Tribunalul Bucureşti, precum şi asupra magistraţilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe hotărâri favorabile în trei cauze penale (respectiv, Dosarul nr. x/2012, privind pe RRRRRRRRR., LLLL. şi WWWW., Dosarul nr. x/2012, privind pe SSSSSSSSS. şi TTTT. şi Dosarul nr. x/2012, privind pe SSSSSSSSS. şi TTTTTTTTT.), faptă care constituie complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, în formă continuată (două acte materiale), prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

5.3. în cursul lunii februarie 2013, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte, a ajutat-o pe inculpata Q. să pretindă şi să primească succesiv, prin intermediul martorei denunţătoare BB., suma de 11.000 euro (în două tranşe, de 1.000 euro şi, respectiv, 10.000 euro), produse alimentare şi de altă natură în valoare de 380 RON şi, apoi, suma de 15.000 euro, de la H., prin intermediul inculpatului R., inculpata lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpatului MM., cercetat în Dosarul nr. x/2013, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, în formă continuată (3 acte materiale), prevăzut de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul T. a comis infracţiunile anterior menţionate în condiţiile concursului real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

6. inculpatul A. a comis următoarele fapte penale:

6.1. în perioada 2011 - 2013, a sprijinit un grup infracţional organizat- constituit de inculpatele L., N. şi din care au făcut parte O., V., T., Q., B. şi S., în scopul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie judiciară (prevăzute de art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000) şi informatice (prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003), urmărind obţinerea de beneficii materiale, context în care mituitorii sau cumpărătorii de influenţă au accesat practic, în mod direct sau prin alte persoane interpuse, gruparea criminală prin intermediul unuia dintre membrii acesteia, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat-, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

6.2. în perioada noiembrie 2012 - ianuarie 2013, A., acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care au făcut parte şi pe fondul prevalării inculpaţilor Q. şi T. de influenţa pe care judecătorul L. ar fi avut-o asupra colegilor săi de la Tribunalul Bucureşti, precum şi asupra magistraţilor de la Curtea de Apel Bucureşti, l-a ajutat pe inculpatul K. să dea suma de 22.000 euro celor doi inculpaţi anterior menţionaţi şi, totodată, l-a ajutat pe inculpatul J. (căruia, iniţial, i-a transmis pretinderea folosului de 30.000 euro) să dea suma de 15.000 euro aceloraşi doi inculpaţi, în scopul obţinerii unor hotărâri favorabile în trei cauze penale (respectiv, Dosarul nr. x/2012, privind pe RRRRRRRRR., LLLL. şi WWWW., Dosarul nr. x/2012, privind pe SSSSSSSSS. şi TTTT. şi Dosarul nr. x/2012, privind pe SSSSSSSSS. şi TTTTTTTTT.), faptă care constituie complicitate la infracţiunea de cumpărare a influenţei, în formă continuată (două acte materiale), prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.

6.3. în perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte, a ajutat-o pe inculpata Q. să pretindă de la XXXX. o sumă de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului şi, ulterior, a ajutat-o pe aceeaşi inculpată să ceară un avans de 3.000 euro din respectivul folos, aceasta din urmă lăsând să se creadă că are influenţă asupra magistraţilor de la Judecătoria Galaţi, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpaţilor cercetaţi în Dosarul nr. x/2012, dar şi asupra judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pentru a obţine o hotărâre de strămutare a respectivei cauze, faptă care constituie complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Inculpatul A. a comis infracţiunile anterior menţionate în condiţiile concursului real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

7.- inculpatul R. a comis următoarea faptă penală:

- în cursul lunii februarie 2013, în condiţiile în care a primit suma de 21.000 euro şi produse alimentare şi de altă natură, în valoare de 380 RON, de la H., l-a ajutat pe acesta, prin intermediul martorei denunţătoare BB., să dea suma de 11.000 euro (în două tranşe, de 1.000 euro şi, respectiv, 10.000 euro) şi produsele anterior menţionate inculpatei Q., care, fiind ajutată de inculpatul T., a lăsat să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpatului MM. în Dosarul nr. x/2013, faptă care constituie complicitate la infracţiunea de cumpărare a influenţei, în formă continuată (3 acte materiale), prevăzut de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

8. inculpatul U. a comis următoarele fapte penale:

8.1. în perioada august - noiembrie 2012, a dat, prin intermediul inculpaţilor G. şi F., suma de 150.000 euro inculpatului O., pentru ca, prin mijlocirea acestuia, folosul să ajungă asupra inculpatei L., în scopul ca aceasta, folosindu-se de calitatea de judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpatului TT., în Dosarul nr. x/2010, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prevăzut de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;

8.2. în luna ianuarie 2013, a remis suma de 150.000 euro inculpatului O., pentru ca, prin intermediul acestuia, folosul să ajungă în posesia inculpatei L., în scopul ca aceasta, folosindu-se de calitatea de judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpatului TT., în Dosarul nr. x/2010, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prevăzut de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;

8.3. în cursul lunii februarie 2013, cu ajutorul inculpatei P. şi a inculpatului C., a dat suma de 80.000 euro, inculpatului V., pentru ca, prin intermediul acestuia, folosul să ajungă în posesia inculpatelor L. şi N., judecători la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, care au lăsat să se creadă că au influenţă asupra colegilor lor din completul C7R al aceleiaşi secţiei penale anterior menţionate, pentru a-i determina să pronunţe la termenul din 11 februarie 2013 o soluţie favorabilă inculpatului TT., în Dosarul nr. x/2010, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzut de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul U. a comis infracţiunile anterior menţionate în condiţiile concursului real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

9. inculpata P. a comis următoarele fapte penale:

9.1. în luna ianuarie 2013, a dat suma 3.500 euro inculpatului V., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra grefierilor din compartimentele registratură ale Tribunalului Bucureşti, în vederea manipulării sistemului de repartizare aleatorie a dosarelor penale, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzut de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

9.2. în luna ianuarie 2013, a promis, prin intermediul inculpatului V., suma de 150.000 euro inculpatelor N. şi L., pentru ca acestea, în calitate de judecători la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpatului TT., în Dosarul nr. x/2010, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prevăzut de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;

9.3. în cursul lunii februarie 2013, l-a ajutat, împreună cu inculpatul C., pe inculpatul U., să dea suma de 80.000 euro, inculpatului V., pentru ca, prin intermediul acestuia, folosul să ajungă în posesia inculpatelor L. şi N., judecători la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, care au lăsat să se creadă că au influenţă asupra colegilor lor din completul C7R al aceleiaşi secţiei penale anterior menţionate, pentru a-i determina să pronunţe la termenul din 11 februarie 2013 o soluţie favorabilă inculpatului TT., în Dosarul nr. x/2010, faptă care constituie complicitate la infracţiunea de cumpărare a influenţei, prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Inculpata P. a comis infracţiunile anterior menţionate în condiţiile concursului real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

10. inculpata M. a comis următoarea faptă penală:

- în perioada iulie 2012 - martie 2013, l-a ajutat pe inculpatul O., să pretindă suma de 150.000 euro (pretinderea fiind ulterior modificată la 50.000 euro şi, respectiv, 13.000 euro şi, apoi, prin adăugarea sumei de 80.000 euro), precum şi să primească sumele de 13.000 euro, 28.000 euro, 10.000 USD, 15.000 euro şi diferite bunuri, lăsate ca garanţie în temeiul pretinderii, de la martorii denunţători KK. şi LL., inculpatul a lăsat să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă denunţătorului, cercetat în Dosarul nr. x/2012 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, faptă care constituie complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, în formă continuată (două acte materiale), prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

11. inculpatul V. a comis următoarele fapte penale:

11.1. în perioada 2011 - 2013, a aderat la un grup infracţional organizat- constituit de inculpatele L., N. şi din care au făcut parte O., Q., T., A., B. şi S., în scopul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie judiciară (prevăzute de art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000) şi informatice (prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003), urmărind obţinerea de beneficii materiale, context în care mituitorii sau cumpărătorii de influenţă au accesat practic, în mod direct sau prin alte persoane interpuse, gruparea criminală prin intermediul unuia dintre membrii acesteia, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat-, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

11.2. în luna ianuarie 2013, în calitate de grefier la Tribunalul Bucureşti, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care au făcut parte, a primit suma totală de 5.000 euro, din care 3.500 euro de la P. şi, respectiv, 1.500 euro, de la O., lăsând să se creadă că o are influenţă asupra grefierilor din compartimentele registratură ale Tribunalului Bucureşti, în vederea manipulării sistemului de repartizare aleatorie a dosarelor penale, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzut de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000;

11.3. în cursul lunii februarie 2013, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte, a primit, prin intermediul inculpatei P. şi a inculpatului C., suma de 60.000 euro de la U., iar, ulterior, le-a ajutat pe inculpatele L. şi N. să primească respectivul folos, acestea lăsând să se creadă că au influenţă asupra colegilor lor judecători din completul C7R al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpatului TT., în Dosarul nr. x/2010, faptă care constituie complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000.

11.4. în luna ianuarie 2013, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte, a pretins suma de 150.000 euro de la inculpata P. şi, ulterior, le-a ajutat pe inculpatele N. şi L. să accepte promisiunea remiterii respectivului folos, pentru ca acestea, în calitate de judecători la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpatului TT., în Dosarul nr. x/2010, faptă care constituie complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul V. a comis infracţiunile anterior menţionate în condiţiile concursului real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

12. inculpata B. a comis următoarele fapte penale:

12.1. în perioada 2011 - 2013, a sprijinit un grup infracţional organizat- constituit de inculpatele L., N. şi din care au făcut parte şi O., V., T., A. şi S., în scopul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie judiciară (prevăzute de art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000) şi informatice (prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003), urmărind obţinerea de beneficii materiale, context în care mituitorii sau cumpărătorii de influenţă au accesat practic, în mod direct sau prin alte persoane interpuse, gruparea criminală prin intermediul unuia dintre membrii acesteia, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat-, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

12.2. în perioada 5 - 6 aprilie 2012, în calitate de grefier la registratura secţiei a II-a penale a Tribunalului Bucureşti şi de utilizator al sistemului informatic ECRIS de repartizare aleatorie a dosarelor, a efectuat fără drept (cu depăşirea limitelor autorizării) operaţiuni de modificare şi ştergere a datelor informatice privind Dosarele nr. x/2012 şi nr. y/2012, rezultând date necorespunzătoare adevărului cu privire la caracterul aleatoriu al distribuirii, fiind, astfel, creată aparenţa unei repartizări aleatorii a Dosarului de urmărire penală nr. x/2012, privind pe inculpaţii D. şi alţii, trimişi în judecată în stare de arest preventiv, cu consecinţa repartizării automate a acestei cauze la completul de judecată din care făcea parte judecătorul L., faptă care întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni informatice, prevăzut de art. 48 din Legea nr. 161/2003.

12.3. la data de 27 noiembrie 2012, în calitate de grefier la registratura secţiei a II-a penale a Tribunalului Bucureşti şi de utilizator al sistemului informatic ECRIS de repartizare aleatorie a dosarelor, a efectuat fără drept (cu depăşirea limitelor autorizării) operaţiuni de introducere, modificare şi ştergere a datelor informatice privind Dosarele nr. x/2012 şi nr. y/2012, rezultând date necorespunzătoare adevărului cu privire la caracterul aleatoriu al distribuirii, fiind, astfel, creată aparenţa unei distribuţii aleatorii a plângerii formulate de inculpaţii OO. şi PP., cu consecinţa repartizării automate a acestei cauze la completul de judecată din care făcea parte judecătorul N., faptă care întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni informatice, prevăzut de art. 48 din Legea nr. 161/2003.

Inculpata B. a comis infracţiunile anterior menţionate în condiţiile concursului real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

13. inculpata S. a comis următoarele fapte penale:

13.1. în perioada 2011 - 2013, a sprijinit un grup infracţional organizat- constituit de inculpatele L., N. şi din care au făcut parte şi O., V., Q., T., A. şi B., în scopul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie judiciară (prevăzute de art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000) şi informatice (prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003), urmărind obţinerea de beneficii materiale, context în care mituitorii sau cumpărătorii de influenţă au accesat practic, în mod direct sau prin alte persoane interpuse, gruparea criminală prin intermediul unuia dintre membrii acesteia, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organiza t-, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

13.2. în luna ianuarie 2013, împreună cu soţul său, inculpatul O., acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte, a ajutat-o pe inculpata L., judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, să primească suma de 45.000 euro, provenită din suma de 150.000 euro, remisă de inculpatul U., în scopul pronunţării unei hotărâri favorabile inculpatului TT., în Dosarul nr. x/2010, faptă care constituie complicitate la săvârşirea infracţiuni de luare de mită, prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000;

13.3. în perioada 20 ianuarie 2013 - 21 ianuarie 2013, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care a făcut parte, a dat, cu ajutorul inculpatului O., suma de 10.000 euro inculpatei L., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra judecătorului GGG., pentru a-l determina să pronunţe o hotărâre favorabile inculpatului TT., în Dosarul nr. x/2010, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzut de art. 61 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000;

13.4. în perioada august - noiembrie 2012, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care au făcut parte şi în condiţiile în care U. a dat suma de 150.000 euro inculpatului O., împreună cu acesta, a ajutat-o pe inculpata L. să accepte promisiunea de remitere a unei sume de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, în scopul ca inculpata, prin folosirea calităţii sale de judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, să faciliteze obţinerea unei hotărâri de punere în libertate a inculpatului TT. în Dosarul nr. x/2010, faptă care constituie complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000;

13.5. în perioada octombrie 2012 - februarie 2013, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care au făcut parte şi în condiţiile în care martora denunţătoare Y. a dat suma de 100.000 RON inculpatului O., împreună cu acesta, a ajutat-o pe inculpata L. să accepte promisiunea remiterii unei sume de bani neparticularizate, inculpata lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti pentru obţinerea unei hotărâri de punere în libertate a inculpatului QQQ., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. x/23 octombrie 2012 emis de Tribunalul Ilfov, secţia penală, faptă care constituie complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000;

13.6. în perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care au făcut parte şi în condiţiile în care martorele denunţătoare Z. şi AA. au dat suma de 25.000 euro inculpatului O., împreună cu acesta, a ajutat-o pe inculpata L. să accepte promisiunea remiterii unei sume de bani neparticularizate, pentru ca inculpata, folosindu-se de calitatea de judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, să pronunţe o hotărâre de punere în libertate a inculpaţilor NNN. şi GGGGGGGGGGG., faptă care constituie complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000.

Inculpata S. a comis infracţiunile anterior menţionate în condiţiile concursului real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

14. inculpatul C. a comis următoarea faptă penală:

- în cursul lunii februarie 2013, l-a ajutat, împreună cu inculpata P., pe inculpatul U., să dea suma de 80.000 euro, inculpatului V., pentru ca, prin intermediul acestuia, folosul să ajungă în posesia inculpatelor L. şi N., judecători la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, care au lăsat să se creadă că au influenţă asupra colegilor lor din completul C7R al aceleiaşi secţiei penale anterior menţionate, pentru a-i determina să pronunţe la termenul din 11 februarie 2013 o soluţie favorabilă inculpatului TT., în Dosarul nr. x/2010, faptă care constituie complicitate la infracţiunea de cumpărare a influenţei, prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

15. inculpatul D. a comis următoarele fapte penale:

15.1. în perioada vara anului 2011 - ianuarie 2012, a remis, prin intermediul martorei denunţătoare BB., suma de 12.000 euro, în două tranşe (de 10.000 euro şi, respectiv, 2.000 euro), inculpatei Q., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra inculpatei L., judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru a o determina să pronunţe o soluţie de achitare faţă de sus-numit, în Dosarul nr. x/2007, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzut de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

15.2. în prima jumătate a anului 2012, l-a ajutat pe E., să dea, prin intermediul martorei denunţătoare BB., suma de 45.000 euro inculpatei Q., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpaţilor GGGG., UUUUUUUUUU., HHHHHHHHHHH., EEEE. şi FFFF., în Dosarul nr. x/2011, faptă care constituie complicitate la infracţiunea de cumpărare a influenţei, prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

15.3. în a doua jumătate a anului 2012, susţinând că acţionează în numele inculpatului E., a promis că va remite suma de 50.000 euro, prin intermediul martorei denunţătoare BB., inculpatei Q., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpaţilor GGGG., UUUUUUUUUU., HHHHHHHHHHH., EEEE. şi FFFF., în Dosarul nr. x/2011, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzut de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

15.4. în perioada august 2012 - martie 2013, a exercitat acte repetate de constrângere prin ameninţare asupra persoanei vătămate BB., pentru a o determina să restituie, atât suma de aproximativ 10.000 euro pe care o remisese anterior sus-numitei ca obiect al infracţiunii de cumpărare a influenţei, cât şi o sumă de bani suplimentară, cu titlu de despăgubire, pentru întârzierea înapoierii respectivului folos, proferând că, în caz contrar, se va preta la acţiuni de violenţă fizică îndreptate împotriva persoanei vătămate şi a membrilor familiei acesteia, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj, comisă în legătură cu infracţiunea de cumpărare a influenţei, prevăzut de art. 17 lit. d1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

15.5. în cursul lunii septembrie 2012, a promis, prin intermediul martorei denunţătoare BB., suma de 6.000 euro inculpatei Q., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpatului, în Dosarul nr. x/2007, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzut de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

15.6. în cursul lunii octombrie 2012, a promis, prin intermediul martorei denunţătoare BB., o sumă de bani, care nu a fost particularizată în privinţa cuantumului, inculpatei Q., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpaţilor JJJJ., BBBBBBBBBBB. şi CCCCCCCCCCC., în Dosarul nr. x/2012, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzut de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Inculpatul D. a comis infracţiunile anterior menţionate în condiţiile concursului real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

16. inculpatul E. a comis următoarea faptă penală:

- în prima jumătate a anului 2012, a dat, prin intermediul inculpatului D. şi a martorei denunţătoare BB., suma de 45.000 euro inculpatei Q., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpaţilor GGGG., UUUUUUUUUU., HHHHHHHHHHH., EEEE. şi FFFF., în Dosarul x/2011, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzut de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

17. inculpatul W. a comis următoarea faptă penală:

- în perioada octombrie - noiembrie 2012, a promis, atât în mod direct, cât prin intermediul martorei denunţătoare BB., să dea o sumă de bani, pe care nu a particularizat-o sub aspectul cuantumului, inculpatei Q., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti, precum şi asupra judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpatului, în Dosarul nr. x/2010, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzut de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

18. inculpatul F. a comis următoarea faptă penală:

- în perioada august - noiembrie 2012, împreună cu G., l-a ajutat pe inculpatul U. să dea, prin intermediul inculpatului O., suma de 150.000 euro inculpatei L., pentru ca aceasta, în calitate de judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpatului TT., în Dosarul nr. x/2010, faptă care constituie complicitate la infracţiunea de dare de mită, prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. şi la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

19. inculpatul G. a comis următoarea faptă penală:

- în perioada august - noiembrie 2012, împreună cu F., l-a ajutat pe inculpatul U. să dea, prin intermediul inculpatului O., suma de 150.000 euro inculpatei L., pentru ca aceasta, în calitate de judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpatului TT., în Dosarul nr. x/2010, faptă care constituie complicitate la infracţiunea de dare de mită, prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. şi la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

20. inculpatul H. a comis următoarea faptă penală:

- în cursul lunii februarie 2013, acţionând în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a dat succesiv, cu ajutorul inculpatului R. şi prin intermediul martorei denunţătoare BB., suma de 21.000 euro şi, respectiv, produse alimentare şi de altă natură, în valoare de 380 RON, inculpatei Q., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpatului MM., în Dosarul nr. x/2013, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare a influenţei, în formă continuată (două acte materiale), prevăzut de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

21. inculpatul I. a comis următoarea faptă penală:

- în cursul lunii aprilie 2011, a dat, prin intermediul martorei denunţătoare BB., suma de 15.000 euro inculpatei Q., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra inculpatei L., judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru a o determina să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpatului R., în Dosarul nr. x/2011, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzut de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

22. inculpatul J. a comis următoarea faptă penală:

- în perioada noiembrie 2012 - ianuarie 2013, a promis suma de 30.000 euro, din care a remis 15.000 euro, prin intermediul inculpatului A., inculpatei Q., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti, precum şi asupra magistraţilor de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe hotărâri judecătoreşti favorabile inculpaţilor în dosarele nr. x/2012, privind pe SSSSSSSSS. şi TTTT. şi nr. x/2012, privind pe SSSSSSSSS. şi TTTTTTTTT., faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzut de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

23. inculpatul K. a comis următoarea faptă penală:

- în perioada noiembrie 2012 - ianuarie 2013, a dat, prin intermediul inculpatului A., suma de aproximativ 22.000 euro inculpatei Q., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Tribunalul Bucureşti şi de la Curtea de Apel Bucureşti, pentru a-i determina să pronunţe hotărâri judecătoreşti favorabile inculpaţilor LLLL. şi WWWW., în Dosarul nr. x/2012, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzut de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Instanţa de fond a arătat că situaţia de fapt descrisă în actul de sesizare a fost susţinută de următoarele mijloace de probă:

- denunţurile formulate de către: BB., P., C., O., M., JJ., Y., DDDDDDDDD., QQQ., NNN., Z., OOO., AA., DDDD., IIIIIIIIIII., KK., LL.;

- procese-verbale de exercitarea dreptului de a nu da declaraţie privind pe inculpaţii L., N., Q., T., A., U., O.; procese-verbale de exercitarea dreptului de a nu da declaraţie olografă privind pe inculpaţii P., O., R.; declaraţiile inculpaţilor Q., U., P., O., R., M.; proces-verbal de exercitarea dreptului de a nu da declaraţie olografă privind inculpata S.; declaraţiile învinuiţilor V., B., S., inculpatului C., D., E., W., G., F., I., MM., J., K.;

- declaraţiile martorilor BB., CCCC., BBB., III., AAA., DDDDDDDDDD., FFFFFFFFFF., EEEEEEEEEE., CCCCCCCCCC., MM., GGG., HHH., KKKKKKK., JJJJJJJ., JJJJJJJJJJJ., ZZZZZZZZZ., AAAAAAAAAAA., VV., XXXXXXXXX., WW., FFF., SSSSSSSSSS., OOOOOOOOOO., QQQQQQQQQQ., RRRRRRRRRR., IIIIIIII., M., JJ., JJJJJJJJ., HHHHHHHH., LLLLLL., KKKKKKKKKKK., QQ., OOOOO., XXX., XXXXX., NNNNN., MMMMMM., LLLLLLLLLLL., WWWWWWWWW., WWWW., TTTT., LLLL., RRRRRRRRR., JJJ., NN., TT., MMMMMMMMMMM., UUUUU., NNNNNNNNNNN., SSSSSSSSS., PPPPP., OOOOOOOOOOO., RRRRR., YYY., OOOOOOO., PPPPPPP., PP., OO., PPPPPPPPPPP., HHHHH., SSSSS., SSS., QQQQQQQQQQQ., QQQQ., BBBBB., QQQQQQQ., SSSSSSS., N., RRRRRRRRRRR., IIIII., SSSSSSSSSSS., TTTTTTT., VVVVV., LLLLL., D., TTTTTTTTT., RRRRRRR., QQQQQ., MMMMM., AA., NNN., OOO., Z., JJJJJ., NNNNNNNNN., DDDDDDDDD., QQQ., FFFFFFFF., GGGGGGGG., KKKKKKKK., procese-verbale de exercitare a dreptului de a nu da declaraţie privind martorii TTTTTTTTTT., CCCCC., DDDDD., BBBBBBB.;declaraţii olografe TTTTTTTTTTT., UUUUUUUUUUU., ZZZ., Y.;

- proces-verbal martor identitate protejată;

- procese-verbale de confruntare dintre inculpatul V. şi inculpata P. din 3 aprilie 2013, inculpatul V. şi inculpatul C. din 3 aprilie 2013, dintre inculpatul O. şi inculpatul C. din 3 aprilie 2013, inculpata S. şi inculpatul C. din 03 aprilie 2013, inculpata P. şi inculpata S. din 3 aprilie 2013, inculpata P. şi inculpatul U. din 3 aprilie 2013, inculpata P. şi inculpatul O. din 3 aprilie 2013, inculpatul V. şi martorul QQ. din 12 iunie 2013, inculpatul I. şi martorul WWWWWWWWW. din 18 iunie 2013; proces-verbal privind constatarea infracţiunii flagrante din 13 aprilie 2013; procese-verbale privind efectuarea actelor premergătoare din 22 aprilie 2013, 18 ianuarie 2013, 11 martie 2013; procese-verbale de efectuare percheziţie domiciliară la inculpata L., inculpatul V., inculpatul O., Q., R., A., inculpata N., birou inculpata L., birou inculpata N., din 18 martie 2012; autorizaţie şi referat efectuare percheziţie medii de stocare; autorizaţie şi proces-verbal efectuare percheziţie informatică sistem ECRIS Tribunalul Bucureşti; procese-verbale efectuare percheziţii sisteme informatice pentru inculpaţii N., R., Q., O., S.; proces-verbal din 3 iunie 2012, verificare hard disk al inculpatului O.; procese-verbale desigilare bunuri ridicate de la percheziţiile domiciliare pentru inculpaţii A., Q., V., R., N., L., O.; planşe fotografice efectuate cu ocazia percheziţiilor; procese-verbale investigator sub acoperire; proces-verbal verificare mesaje tip watsapp; proces-verbal fotocopiere contracte asistenţă juridică; procese-verbale de verificare dosare ECRIS din datele de 17 august 2012, 17 august 2012, 30 august 2012, 20 martie 2013 şi; proces-verbal din 17 august 2012 verificare calitate magistrat L.; proces-verbal de recunoaştere după fotografie; procese-verbale de investigaţii adrese, numere telefon, dosare instanţe, calitate magistraţi; proces-verbal copiere acte dosar de penitenciar TT.; procese-verbale de investigaţii la domiciliu; proces-verbal supraveghere operativă din 23 februarie 3013; procese-verbale de studiere materiale supraveghere operativă şi planşe foto; solicitări şi răspunsuri de la Curtea de Apel Bucureşti; raportul Inspecţiei Judiciare din Consiliul Superior al Magistraturii; documente transmise de Tribunalul Bucureşti, fişe ECRIS, planificări, etc; proces-verbal de ridicare documente de la Tribunalul Bucureşti din 10 aprilie 2013; procese-verbale de ridicare documente de la Tribunalul Bucureşti; verificări ale Agenţiei Naţionale de Integritate privind averea inculpatei L.; adresă şi răspuns Tribunalul Bucureşti înaintare declaraţii avere L.

şi N.; corespondenţă referitoare la bunurile mobile şi imobile deţinute de către învinuiţi şi inculpaţi; fotocopii dosare instanţă privind pe inculpatul R., YYYYYYY. ş.a., NNN. şi OOO., pe MM., SSSSSSSSS. şi TTTT., OOOO., ş.a., LL., OO. şi PP., QQQ., JJ., Dosarul instanţei nr. x/2012, privind pe SSSSSSSSS. şi TTTTTTTTT., Dosarele instanţei nr. x/2012, privind pe SSSSSSSSS. şi TTTT., Dosarul instanţei nr. x/2013, privind pe SSSSSSSSS. şi TTTTTTTTT., OO., Dosarul instanţei nr. x/2013, privind pe LLLL. şi WWWW., Dosarul instanţei nr. x/2009, VVVVVVVVVVV.

ş.a., Dosarul instanţei nr. x/2013, privind pe LLLL., WWWW. şi RRRRRRRRR., Dosarul instanţei nr. x/2010 privind pe TT., Dosarul instanţei nr. x/2007 privind pe TT., Dosarul instanţei nr. x/2007, privind pe W., ş.a., Dosar instanţă nr. x/2007, privind pe JJJJJJJJJJ. ş.a., Dosar instanţă nr. x/2007, privind pe inculpatul D. ş.a.; solicitări şi răspunsuri de la WWWWWWWWWWW., XXXXXXXXXXX.; proces-verbal depunere înscrisuri inculpata B.;proces-verbal de ridicare înscrisuri din 25 martie 2013 de la Curtea de Apel Bucureşti; proces-verbal de ridicare înscrisuri şi consemnare serii bancnote din 1 februarie 2013 şi planşă foto; proces-verbal de consemnare serii bancnote din 19 februarie 2013; proces-verbal restituire bunuri KK.

şi planşă foto; procese-verbale fotocopiere contracte asistenţă juridică şi dosar penitenciar LL.; rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică (poligraf); rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică din 19 aprilie 2013;raport de constatare tehnico-ştiinţifică; notă specialist IT; hotărâri CSM încuviinţare percheziţii şi arestare; ordonanţe delegare Serviciul Tehnic, efectuare percheziţie informatică şi activităţi judiciare; proces-verbal de ridicare înregistrări audio-video; procese-verbale de recunoaştere după planşă foto BB., V.;

- proces-verbal de redare a conţinutului înregistrărilor audio - video a dialogurilor purtate în mediul ambiental la data de 09 august 2012, dintre D. şi angajata SC YYYYYYYYYYY. SRL;

- procese-verbale de redare, în temeiul art. 913 C. proc. pen. a conţinutului înregistrărilor dialogurilor purtate în mediul ambiental la datele de 17 august 2012, 20 august 2012, 21 august 2012, 27 august 2012, 28 august 2012, 29 august 2012, 4 septembrie 2012, 17 septembrie 2012, 20 septembrie 2012, 21 septembrie 2012, 4 octombrie 2012, 23 octombrie 2012, 24 octombrie 2012, 24 octombrie 2012, 25 octombrie 2012, 26 octombrie 2012, 27 octombrie 2012, 27 octombrie 2012, 28 octombrie 2012, 28 octombrie 2012, 29 octombrie 2012, 30 octombrie 2012, 30 octombrie 2012, 30 octombrie 2012, 31 octombrie 2012, 31 octombrie 2012, 1 noiembrie 2012, 2 noiembrie 2012, 3 noiembrie 2012, 4 noiembrie 2012, 5 noiembrie 2012, 10 noiembrie 2012, 12 noiembrie 2012, 13 noiembrie 2012, 15 noiembrie 2012, 15 noiembrie 2012, 16 noiembrie 2012, 17 noiembrie 2012, 18 noiembrie 2012, 19 noiembrie 2012, 19 noiembrie 2012, 23 noiembrie 2012, 24 noiembrie 2012, 25 noiembrie 2012, 26 noiembrie 2012, 26 noiembrie 2012, 26 noiembrie 2012, 27 noiembrie 2012, 27 noiembrie 2012, 27 noiembrie 2012, 28 noiembrie 2012, 29 noiembrie 2012, 29 noiembrie 2012, 30 noiembrie 2012, 30 noiembrie 2012, 1 decembrie 2012, 02 decembrie 2012, 06 decembrie 2012, 3 decembrie 2012, 4 decembrie 2012, 7 decembrie 2012, 10 decembrie 2012, 11 decembrie 2012, 12 decembrie 2012, 13 decembrie 2012, 13 decembrie 2012, 14 decembrie 2012, 18 decembrie 2012, 19 decembrie 2012, 19 decembrie 2012, 1 ianuarie 2013, 8 ianuarie 2013, 9 ianuarie 2013, 10 ianuarie 2013, 15 ianuarie 2013, 16 ianuarie 2013, 18 ianuarie 2013, 20 ianuarie 2013, 21 ianuarie 2013, 21 ianuarie 2013, 1 februarie 2013, 2 februarie 2013, 6 februarie 2013, 7 februarie 2013, 7 februarie 2013, 8 februarie 2013, 9 februarie 2013, 12 februarie 2013, 14 februarie 2013, 18 februarie 2013, 19 februarie 2013, 19 februarie 2013, 19 februarie 2013, 19 februarie 2013, 19 februarie 2013, 22 februarie 2013, 23 februarie 2013, 25 februarie 2013, 26 februarie 2013, 26 februarie 2013, 26 februarie 2013, 19 martie 2013, dintre denunţătoarea KK.

şi inculpata M., 20 martie 2013, dintre denunţătoarea KK. şi inculpata M., 26 martie 2013, dintre denunţătoarea KK. şi inculpata M., 27 martie 2013, dintre denunţătoarea KK. şi inculpata M., 27 martie 2013, dintre denunţătoarea KK. şi inculpata M., 13 aprilie 2013, dintre denunţătoarea KK. şi inculpatul O.; procese-verbale de redare, în temeiul art. 913 C. proc. pen., a conţinutului convorbirilor telefonice, întocmite la datele de 31 august 2012, 5 septembrie 2012, 31 octombrie 2012, 26 octombrie 2012, 29 octombrie 2012, 10 decembrie 2012, 12 noiembrie 2012, 15 ianuarie 2013, 17 ianuarie 2013, 4 februarie 2013, 19 februarie 2013, 12 februarie 2013, 18 februarie 2013, 4 martie 2013, 11 martie 2013, 11 martie 2013, 4 iunie 2013, 19 martie 2013; proces-verbal de consemnarea a seriilor bancnotelor care compun suma de 15.000 euro din data de 13 aprilie 2013; proces-verbal de consemnarea a activităţilor desfăşurate în data de 27 martie 2013 de inculpaţii M.

şi O. şi planşă foto; proces-verbal de predare bunuri din 13 aprilie 2013; proces-verbal de ridicare arhivă mesaje telefonice din 14 aprilie 2013; proces-verbal verificare tabloul avocaţilor definitivi din 21 martie 2013; procese-verbale fotocopiere documente din Dosarul x/2012; proces-verbal de percheziţie informatică şi planşă foto din 16 aprilie 2013; planşe fotografice privind întâlnirea din 12 februarie 2013 dintre BB. şi R., întâlnirea din 19 aprilie 2013 dintre KK. şi M., 13 aprilie 2013 dintre KK. şi O., consemnarea seriilor bancnotelor ce compun suma de 11.000 euro, din 18 februarie 2013, consemnarea seriilor bancnotelor ce compun suma de 15.000 euro, din 23 februarie 2013, consemnarea seriilor bancnotelor ce compun suma de 15.000 euro, din 13 aprilie 2013, constatarea infracţiunii flagrante din 13 aprilie 2013, desigilarea bunurilor şi valorilor găsite asupra numitului O. cu ocazia săvârşirii infracţiunii flagrante din data de 13 aprilie 2013, bunurile, înscrisurile şi valorile găsite înmânate de numitul O. numitei KK. cu ocazia întâlnirii din data de 13 aprilie 2013;procese-verbale anunţare conform art. 172 C. proc. pen., documente citare;

- suporţi digitali inscripţionaţi "SECŢIA I x/2012, x Original 913 Probă Digitală", "SECŢIA I x/2012, x Original 913 Probă Digitală", "SECŢIA I x/2012, x Original 913 Probă Digitală", "SECŢIA I x/2012, xTc 14 Original 913 Probă Digitală", "SECŢIA I x/2012, xTc 16 Original 913 Probă Digitală", "SECŢIA I x/2012, xTc 18 Original 913 Probă Digitală", "SECŢIA I x/2012, xTc 23 Original 91/3 Probă Digitală", "SECŢIA I x/2012, x Original 91/3 Probă Digitală", "SECŢIA I x/2012, x Original 91/3 Probă Digitală", "DNA D.P. x/2012 S I, Înregistrare ambientală audio-video a dialogului purtat la data de 17 august 2012 de către BB. cu numita Q., între orele 18:21-19:17, în municipiul Bucureşti COPIE Th1 conform art. 913 C. proc. pen.(duplicat probă digitală)", "DNA D.P. x/2012 al S1, Înregistrare ambientală audio a dialogului purtat la data de 20 august 2012 de către BB. cu numita Q.

şi o persoană de sex feminin pe nume ..., între orele 22:02-22:05, în Bucureşti, COPIE Th2 conform art. 913 C. proc. pen. (duplicat probă digitală)", "D.N.A. D.P. x/2012 ŞI, Înregistrare ambientală audio a dialogului purtat la data de 21 august 2012 de către BB. cu numitul D., între orele 19:27 - 19:51, în municipiul Bucureşti, COPIE Th3 conform art. 913 C. proc. pen. (duplicat probă digitală)", "DNA D.P. x/2012, secţia de combatere a corupţiei Înregistrare ambientală audio a dialogului purtat între BB. şi Q., la data de 27 august 2012, în municipiul Bucureşti, COPIE Th4 conform art. 913 C. proc. pen.", "DNA D.P. x/2012 S1, Înregistrare ambientală audio BB. cu D., 28 august 2012 - BUCUREŞTI, COPIE Th5 conform art. 913 C. proc. pen. (duplicat probă digitală)", "DNA D.P. x/2012, Înregistrare ambientală audio BB.

şi Q., 29 august 2012 - Bucureşti", "DNA D.P. x/2012 S1, Înregistrare ambientală audio a dialogului purtat la data de 4 septembrie 2012 dintre BB. cu Q., în Bucureşti, în intervalul orar 15:26 - 17:28 COPIE Th7 conform art. 913 C. proc. pen.(duplicat probă digitală)", "x" inscripţionat "D.P. x/2012 secţia de combatere a corupţiei, Înregistrare ambientală audio a dialogului purtat între numitele BB. şi Q., în Bucureşti, la data de 17 septembrie 2012, începând cu ora 17:21, COPIE Th8 conform art. 913 C. proc. pen. (duplicat probă digitală)", "D.P. x/2012 secţia de combatere a corupţiei, Înregistrare ambientală audio a dialogului purtat între BB.

şi D., în Bucureşti, la data de 20 septembrie 2012 începând cu ora 19:11 COPIE Th9 conform art. 913 C. proc. pen.(duplicat probă digitală)", "D.P. x/2012 secţia de combatere a corupţiei, Înregistrare ambientală audio a dialogului dintre BB. şi Q., în BUCUREŞTI, la data de 21 septembrie 2012 începând cu ora 14:35, COPIE Th10 conform art. 913 C. proc. pen. duplicat probă digitală ", "x" inscripţionat "DNA D.P. x/2012 S1, 4 octombrie 2012 Înregistrare ambientală audio dintre BB. cu Q., în municipiul Bucureşti, COPIE Th11 conform art. 913 C. proc. pen. - duplicat probă digitală -", "DNA x/2012 S1, 24 octombrie 2012, Înregistrare ambientală audio dintre BB. cu D.

şi persoane necunoscute, în mun. Bucureşti, COPIE Th14 conform art. 913 C. proc. pen. -duplicat probă digitală", "D.N.A. x/2012 al S1, Înregistrare ambientală audio BB. cu D., 27 octombrie 2012 - BUCUREŞTI, COPIE Th15 conform art. 913 C. proc. pen. DUPLICAT PROBĂ DIGITALĂ", "DNA D.p.285/P/2012 al S1, Înregistrare ambientală audio BB. cu Q. 30 octombrie 2012, ora 11:41:10 BUCUREŞTI", "DNA D.P. x/2012 al S1", "DNA D.P. x/2012 S1, Înregistrare ambientală audio BB. cu D., 28 august 2012 ora 17:14:32 BUCUREŞTI, COPIE Th18 conform art. 913 C. proc. pen. (duplicat probă digitală)", "DNA D.P. x/2012 secţia de combatere a corupţiei, Înregistrare ambientală audio BB. cu D., 31 octombrie 2012 - Bucureşti, COPIE Th19 conform art. 913 C. proc. pen. duplicat probă digitală", "DNA D.P. x/2012 S1, Înregistrare ambientală audio BB. cu Q. la 05 noiembrie 2012, între orele 16:56 - 17:36, în municipiul Bucureşti, COPIE Th20 conform art. 913 C. proc. pen. (duplicat probă digitală)", "DNA D.P. x/2012, secţia de combatere a corupţiei, Înregistrare ambientală audio dintre BB. cu Q., la data de 10 noiembrie 2012, între orele 13:44:40 - 14:05:37, Bucureşti, Copie Th21 conform art. 913 C. proc. pen., (duplicat probă digitală)", "DNA D.P. x/2012 S1, Înregistrare ambientală audio a dialogului purtat la data de 12 noiembrie 2012, de către BB. cu ZZZZZZZZZZZ., între orele 13:07-13:59, în municipiul Bucureşti, COPIE Th22 conform art. 913 C. proc. pen. (duplicat probă digitală)", "DNA D.P. x/2012 - S1, Înregistrare ambientală audio a dialogului purta la data de 13 noiembrie 2012 de către BB. cu Q., între orele 13:12 - 13:55, COPIE Th23 conform art. 913 C. proc. pen. (duplicat probă digitală)", "DNA x/2012 S1, Înregistrare ambientală audio dintre BB. cu Q., la data de 15 noiembrie 2012, între orele 16:41 - 17:34, în mun.

Bucureşti, Copie Th24 conform art. 913 C. proc. pen. -duplicat probă digitală-", "DNA x/2012 al S1, Înregistrare ambientală audio BB. cu Q., 26 noiembrie 2012 - BUCUREŞTI, COPIE Th26 conform art. 913 C. proc. pen. DUPLICAT PROBĂ DIGITALĂ", "DNA x/2012 al S1, Înregistrare ambientală audio BB., W. şi Q., 26 noiembrie 2012 BUCUREŞTI, COPIE Th27 conform art. 913 C. proc. pen. (duplicat probă digitală)", "DNA x/2012 al S1, Înregistrare ambientală audio BB. cu Q., 27 noiembrie 2012 - BUCUREŞTI, COPIE Th28 conform art. 913 C. proc. pen.

DUPLICAT PROBĂ DIGITALĂ", "DNA D.P. x/2012 - S1 Înregistrare audio dialoguri BB. cu R. şi Q., la data de 1 februarie 2013, începând cu ora 18:20, COPIE Th1 conform art. 913 C. proc. pen. -duplicat digital-", "DNA D.P. x/2012 - S1 Înregistrare audio şi audio-video BB. Cu R., 02 februarie 2013, începând cu ora 17:16, BUCUREŞTI, COPIE Th2 conform art. 913 C. proc. pen. (duplicat probă digitală)", "DNA D.P. x/2012 - S1 6 februarie 2013 Înregistrare ambientală audio-video dintre BB. şi R., între orele 20:51 - 20:54, în Mun. Bucureşti, COPIE Th3 conform art. 913 C. proc. pen. (DUPLICAT PROBĂ DIGITALĂ)", "DNA D.P. x/2012 S1 Înregistrare ambientală audio - 7 februarie 2013 BB. cu Q., 12:03-12:24, municipiul Bucureşti, COPIE Th4 conform art. 913 C. proc. pen. (duplicat probă digitală)", "DNA D.P. x/2012 secţia de combatere a corupţiei, Înregistrare ambientală audio a dialogului dintre BB.

şi R., între orele 14:45 - 14:53, în Mun. Bucureşti, la data de 7 februarie 2013 Copie Th5 conform art. 913 C. proc. pen. (duplicat probă digitală)", "DNA D.P. x/2012 secţia de combatere a corupţiei Înregistrări ambientale audio-video ale dialogurilor purtate de BB. cu R., între orele 15:16 - 15:23, şi BB. cu Q., între orele 16:31 - 16:42, în municipiul Bucureşti, COPIE Th6 conform art. 913 C. proc. pen. (duplicat probă digitală)", "DNA D.P. x/2012 secţia de combatere a corupţiei, Înregistrări ambientale audio-video dintre BB. cu R., între orele 14:31 - 14:44, respectiv BB.

şi Q., între orele 16:09 - 16:18, în mun. Bucureşti, COPIE Th9 conform art. 913 C. proc. pen. (duplicat probă digitală)", "DNA x/2012 al S1, Înregistrare ambientală audio BB., Q., 14 februarie 2013, BUCUREŞTI, Copie Th10 conform art. 913 C. proc. pen. DUPLICAT PROBĂ DIGITALĂ", "DNA x/2012 al S1, Înregistrare ambientală audio a dialogului purtat de către BB. cu Q., la data de 18 februarie 2013, orele 21:46 - 22:01 în Bucureşti, Copie Th11 conform art. 913 C. proc. pen. duplicat probă digitală", "DNA D.P. x/2012 al S1, Înregistrare ambientală audio-video a dialogului purtat de către BB. cu R., la data de 19 februarie 2013 orele 12:45 - 12:51, Bucureşti, COPIE Th13 conform art. 913 C. proc. pen. duplicat probă digitală", "DNA 19 februarie 2013, Înregistrare ambientală audio BB. cu R., începând cu ora 16:32 Bucureşti, Copie Th14 conform art. 913 C. proc. pen. - duplicat probă digitală-", "DNA D.P. x/2012 secţia de combatere a corupţiei, Înregistrare ambientală audio BB. cu Q., între orele 18:41 - 19:04 în mun.

Bucureşti, 19 februarie 2013, Copie Th15 conform art. 913 C. proc. pen. (duplicat probă digitală)", "DNA D.P. x/2012 S1, Înregistrare ambientală audio BB. cu R., în intervalul orar 21:20 - 21:26, 19 februarie 2013 Bucureşti, Copie Th16 conform art. 913 C. proc. pen. (duplicat probă digitală), "DNA D.P. x/2012 S1, Înregistrare ambientală audio BB. cu Q., începând cu ora 21:41, 19 februarie 2013, COPIE Th17 conform art. 913 C. proc. pen. (duplicat probă digitală)", "DNA D.P. x/2012 S1, Înregistrare ambientală audio BB., Q. şi T., între orele 18:07 - 18:29, 22 februarie 2013, COPIE Th18 conform art. 913 C. proc. pen. (duplicat probă digitală)", "DNA D.P. x/2012 al S1, Înregistrări ambientale audio şi audio video BB.

şi Q., BB. şi R., BB., Q. şi T., 23 februarie 2013 - Bucureşti, COPIE Th19 conform art. 913 C. proc. pen. DUPLICAT PROBĂ DIGITALĂ", "DNA D.P. x/2012 al S1, Înregistrare ambientală audio BB. cu Q., 25 februarie 2013, orele 12:00 - 12:21,BUCUREŞTI, COPIE Th21 conform art. 913 C. proc. pen. - duplicat probă digitală-", "388/P/2012 01 S1, Înregistrare ambientală audio-video a dialogului purtat de către BB. cu numiţii R. şi Q. la data de 26 februarie 2013 între orele 12:25 - 13:29, în Bucureşti, Copie Th22 conform art. 913 C. proc. pen. duplicat probă digitală, "D.P. x/2012 01 S1, Înregistrare ambientală audio-video a dialogului dintre BB.

şi Q., la data de 25 ianuarie 2013, în Bucureşti, în intervalul orar 15:09 - 15:21, COPIE Th24 conform art. 913 C. proc. pen. -probă digitală-", "D.P. x/2012 01 al S1, Înregistrare ambientală audio BB. cu R. şi T., 26 februarie 2013, orele 19:40 - 20:22, în Bucureşti, Copie Th25 conform art. 913 C. proc. pen. duplicat probă digitală", "D.N.A. x/2012 al S1, Consemnare serii, Momente operative 8 februarie 2013 BB. şi R. Th. 7", "D.N.A. x/2012 al S1, Momente operative, consemnare serii x/2013", "D.N.A. x/2012 al S1, Momente operative MMMMMMMMMMMMM.

şi R. 19 februarie 2013 Th. 12", "D.N.A. D.P. x/2012, Imagini video - 23 februarie. 2013 R. ieşind din magazin şi seriile bancnotelor ce compun suma de 15.000 euro oferită de acesta lui BB., Th. 20" suport digital tip DVD-R marca x inscripţionat "D.N.A. x/2012 al S1, Momente operative, consemnare serii x/2013, "D.N.A. x/2012 al S1, Imagini privind supravegherea operativă a întâlnirii dintre denunţătoarea BB. cu R. la data de 26 februarie 2013 ORIGINAL Th. 23", "SECŢIA I x/2012, 1020/II-1/2012 Tc 7, ORIGINAL 913 PROBĂ DIGITALĂ", "SECŢIA I x/2012, 1020/II-1/2012 Tc 10, ORIGINAL 913 PROBĂ DIGITALĂ", "SECŢIA I x/2012, 1020/II-1/2012 Tc 18, ORIGINAL 913 PROBĂ DIGITALĂ", "SECŢIA I x/2012, 1020/II-1/2012 Tc 21, ORIGINAL 913 PROBĂ DIGITALĂ", "SECŢIA I x/2012, 1020/II-1/2012 - Tc 27, ORIGINAL 913 PROBĂ DIGITALĂ", "SECŢIA I x/2012, 1020/II-1/2012 Tc 28, ORIGINAL 913 PROBĂ DIGITALĂ", "SECŢIA I x/2012, 1020/II-1/2012 Tc 34, ORIGINAL 913 PROBĂ DIGITALĂ", "SECŢIA I x/2012, 1020/II-1/2012 Tc 37, ORIGINAL 913 PROBĂ DIGITALĂ", "SECŢIA I x/2012, 1020/II-1/2012 Tc 38, ORIGINAL 913 PROBĂ DIGITALĂ", "770/T2 din 13 decembrie 2012, 12 decembrie 2012, ORA 16:30 - 13 decembrie 2012, ORA 00:00, x/2012 - COPIE", "774/T2 din 14 decembrie 2012, 13 decembrie 2012, 12:30 - 00:00, x/2012 - COPIE", "50/T2/09 ianuarie 2013, 08 ianuarie 2013, 14:00 - 24:00- COPIE - ", "50/T2 din 9 ianuarie 2013, III 08 ianuarie 2013, 14:00 - 24:00- COPIE", "55/T2 din 11 ianuarie 2013, II, 10 ianuarie 2013, 14:00 - 24:00 - COPIE", "66/T2 din 16 ianuarie 2013 - Copie", "69/T2/17 ianuarie 2013, II, 16 ianuarie 2013, 13:00 - 24:00 - COPIE", "73/T2/19 ianuarie 2013, 18 ianuarie 2013 - 20:00 - 19 ianuarie 2013 - 08:00 - COPIE", "75/T2/20 ianuarie 2013 - COPIE", "82/T2/21 ianuarie 2013 - copie", "137/T2 din 11 februarie 2013, COPIE, III, 09 februarie 2013, 12:30-10 februarie 2013, 07:30", "785/T2/20.

XII.2012, III, 19 decembrie 2012, 13:30 - 00:00 (24:00) - COPIE", "14/D.G.A./2013", "DNA - SCC x/2012, NR. 14/D.G.A./2013", "DNA - SCC x/2012, 132/D.G.A./2013", "DNA - SCC x/2012, 119/D.G.A./2013", "DNA - SCC x/2012, 14/1/D.G.A./2013", "Echipa 1, 139/D.G.A./2013", "Echipa 2, 140/D.G.A./2013", "Echipa 3, 141/D.G.A./2013", "Echipa 4, 143/D.G.A./2013", "Echipa 5, 142/D.G.A./2013", NR. 39/27 decembrie 2012, anexă la nr. 756.879/27 decembrie 2012", "Supraveghere operativă", "Aut. nr. 6 din 9 ianuarie 2013, Întâlnire L. cu S., 21/03/2013", "Aut. nr. 6 din 9 ianuarie 2013 Întâlnire L. cu S., 21/03/2013", "Aut. nr. 6 din 9 ianuarie 2013 Întâlnire L. cu S., 21/03/2013", "DNA x/2012 S1, Momente operative întâlnire L. cu S., 21 ianuarie 2013, Bucureşti", "Supraveghere operativă februarie 2013 V.

şi N., Nr. 8 din 18 februarie 2013, anexa nr. 1 la nr. 837.559/18 februarie 2013", "D.N.A. x/2013 al S1, Înregistrare ambientală audio-video şi audio KK. şi M. 19 martie 2013 - Bucureşti, COPIE Th1 conform art. 913 C. proc. pen. DUPLICAT PROBĂ DIGITALĂ", "D.N.A. x/2013 al S1, Înregistrare ambientală audio-video şi audio KK. cu M. 20 martie 2013 - Bucureşti, COPIE Th2 conform art. 913 C. proc. pen. DUPLICAT PROBĂ DIGITALĂ", "D.N.A. x/2013 S1, Înregistrare ambientală audio KK. cu M. 26 martie 2013 - Bucureşti, Copie Th3 conform art. 913 C. proc. pen. -duplicat probă digitală-", "D.N.A. x/2013 al S1, Înregistrare ambientală audio-video KK. cu M. 27 martie 2013 - Bucureşti, COPIE Th4 conform art. 913 C. proc. pen. (duplicat probă digitală)", "x, Înregistrare audio-video KK. cu M. 8 aprilie 2013 Bucureşti, Copie Th5 conform art. 913 C. proc. pen. duplicat probă digitală", "D.N.A. x/2013 al S1, Înregistrări ambientale audio-video KK.

şi O. 13 aprilie 2013 - Bucureşti, Copie Th6 conform art. 913 C. proc. pen. DUPLICAT PROBĂ DIGITALĂ", "D.N.A. x/2013 S1, Înregistrări ambientale audio-video KK. cu O. 13 aprilie 2013 - BUCUREŞTI, Copie Th7 conform art. 913 C. proc. pen. DUPLICAT PROBĂ DIGITALĂ", "D.N.A. D.P. x/2013 secţia de combatere a corupţiei, Principalele momente operative KK. şi O. 13 aprilie 2013, "D.N.A. DP x/2013 SO 27 martie 2013", "DNA D.P. x/2013 secţia de combatere a corupţiei, Imagini video privind constatarea infracţiunii flagrante săvârşite de către O., la data de 13 aprilie 2013, în Bucureşti", "D.N.A.

Bucureşti, Imagini video privind desigilarea bunurilor şi valorilor găsite asupra numitului O. cu ocazia constatării infracţiunii flagrante săvârşite de acesta la data de 13 aprilie 2013", "D.N.A. D.P. x/2012 secţia de combatere a corupţiei, Imagini de la percheziţia efectuată la domiciliul numitei N., din Voluntari, jud. Ilfov, 13 martie 2013, 1", "D.N.A. D.P. x/2012 secţia de combatere a corupţiei, Imagini de la percheziţia efectuată la domiciliul numitei N., din Voluntari, jud. Ilfov, 13 martie 2013, 2", "D.N.A. D.P. x/2012 al S1, Imagini de la percheziţia efectuată la data de 13-14 martie 2013, la domiciliul lui O.

şi S., din Bucureşti", "D.N.A. D.P. x/2012 01 S1, Imagini foto video fixate cu ocazia percheziţiei efectuate la data de 13 martie 2013, la "Cabinet de Avocatură " DDDDDDDD. situat pe str. x, sector 3", "D.N.A. D.P. x/2012 01 S1, Imagini foto video fixate cu ocazia percheziţiei garajului imobilului situat pe str. x, la data de 13 martie 2013, în Bucureşti", "D.N.A. D.P. x/2012 1, Imagini video percheziţie L., Drumul Doftanei, nr. 7, 13 din 14 martie 2013, Bucureşti", "D.N.A. D.P. x/2012 2, Imagini video percheziţie L., Drumul Doftanei, nr. 7, 13 din 14 martie 2013, Bucureşti", "D.P. x/2012 al S1, Imagini video desigilare 18 martie 2013, R.", "D.N.A.

D.P. x/2012, Desigilare bunuri ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare şi birou L., 18 martie 2013", "D.N.A. D.P. x/2012, Desigilare bunuri ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare şi birou O. şi S., 18 martie 2013", "D.P. x/2012 al S1, Imagini video desigilare 18 - 19 martie 2013 A.", "D.P. x/2012 al S1, Imagini video desigilare 18 martie 2013 T. şi Q.", "D.N.A. D.P. x/2012 secţia de combatere a corupţiei, Imagini privind desigilarea plicurilor conţinând sumele de bani şi documentele ridicate cu ocazia percheziţiei din data de 13 martie 2013 şi 14 martie 2013, activitate efectuată în 18 martie 2013 la sediul D.N.A. 1", "D.N.A.

D.P. x/2012 secţia de combatere a corupţiei, Imagini privind desigilarea plicurilor conţinând sumele de bani şi documentele ridicate cu ocazia percheziţiei din data de 13 martie 2013 şi 14 martie 2013, activitate efectuată la sediul D.N.A. 2", "D.N.A. D.P. x/2012 1, Imagini video - N., Desigilare şi percheziţie birou - Tribunalul Bucureşti, Desigilare bunuri şi înscrisuri ridicate cu ocazia efectuării percheziţiei la domiciliu şi la birou, 18 martie 2013 - Bucureşti", "D.N.A. x/2012 al S1, Desigilare TMB birou 335, Sigilare TMB birou 336, 14 martie 2013", "D.N.A. x/2012 S1, Sigilare TMB 13 martie 2013, Desigilare - Percheziţie 14 martie 2013, Bucureşti", "D.N.A. x/2012, Sigilare T.M.B. 13 martie 2013, Desigilare - Percheziţie 14 martie 2013, Bucureşti", "D.N.A.

D.p. x/2012, Percheziţii informatice: 25 martie 2013, V., 26 martie 2013 N., L., 27 martie 2013 Q., R., 28 martie 2013 O., sediul DNA Bucureşti", "Înregistrări magazin BB. 1 august 2012 copie", "3 octombrie 2012 Înregistrare video-audio magazin", "Înregistrări magazin BB. 22 octombrie 2012 - 24 octombrie 2012 copie", "8 februarie 2013 Înregistrări magazin", "D.N.A. D.P. x/2012, secţia de combatere a corupţiei, 83/TL/22 ianuarie 2013 DVD 1, 21 ianuarie 2013 - 00:00 21 ianuarie 2013 - 19:30, copie".

b) În timpul cercetării judecătoreşti desfăşurate în faţa instanţei de fond, au fost readministrate o parte din mijloacele de probă din timpul urmăririi penale, iar în combaterea acestora şi dovedirea poziţiilor şi susţinerilor inculpaţilor, care nu au recunoscut acuzaţiile, s-au administrat următoarele mijloace de probă: declaraţii şi suplimente de declaraţii inculpaţi, au fost audiate, în calitate de martori, următoarele persoane: DDDD., AAAAAAAAAAAA., CCC., OOO., NNN., BBBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCCC., JJJJJJJJJJJ., KKKKKKK., HHH., OO., QQQQ., YYY., SSS., SSSSSSSSSSS., TTTTTTT., VVVVV., BBBBB., D., TTTTTTTTT., SSSSS., QQQQQQQ., MMMMM., LLLLL., RRRRR., PPPPP., RRRRRRRRRRR., QQQQQ., PPPPPPPPPPP., HHHHH., N., IIIII., SSSSSSS., TTTTT., JJJJJ., RRRRRRR., DDDDDDDDDDDD., EEEEEEEEEEEE., LL., FFFFFFFF., GGGGGGGG., KKKKKKKK., CCCC., BBB., III., AAA., DDDDDDDDDD., FFFFFFFFFF., EEEEEEEEEE., CCCCCCCCCC., MM., GGG., JJJJJJJ., ZZZZZZZZZ., AAAAAAAAAAA., VV., XXXXXXXXX., WW., FFF., SSSSSSSSSS., OOOOOOOOOO., QQQQQQQQQQ., RRRRRRRRRR., IIIIIIII., JJ., JJJJJJJJ., HHHHHHHH., LLLLLL., PPPPPPPPPP., QQ., OOOOO., XXXXX., NNNNN., MMMMMM., WWWWWWWWW., WWWW., TTTT., LLLL., RRRRRRRRR., JJJ., NN., TT., NNNNNNNNNNN., OOOOOOO., PPPPPPP., PP. şi SSSSSSSSS.; înscrisuri, acte, adrese, expertize, toate aceste mijloace de probă existând la dosarul cauzei.

Totodată, inculpaţii au formulat, în timpul cercetării judecătoreşti, cereri privind excepţii de neconstituţionalitate, precum şi cereri de recuzare a judecătorului cauzei. Toate cererile au fost respinse.

Instanţa de fond a reţinut că atitudinea de nerecunoaştere a celor cinci inculpaţi - respectiv: L., N., O., X. şi F. - a intrat în contradicţie vădită cu poziţia celorlalţi 18 inculpaţi care au recunoscut comiterea faptelor şi legăturile directe şi nemijlocite cu cei dintâi, mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale incriminându-i în mod direct şi nemijlocit pe inculpaţi.

S-a constatat că în faza cercetării judecătoreşti, inculpaţii care nu au recunoscut comiterea faptelor nu au reuşit prin mijloacele de probă solicitate, încuviinţate şi administrate să combată celelalte probe ale dosarului, să evidenţieze o altă situaţie de fapt, prin înlăturarea probelor ce au fost administrate în timpul urmăririi penale.

În ceea ce priveşte infracţiunile vizând încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la repartizarea aleatorie a dosarelor, instanţa de fond a considerat că nu este necesar să realizeze o analiză exhaustivă şi amănunţită a acestei probleme şi că rezultatul anchetei dispuse de C.S.M. în cadrul Tribunalului Bucureşti, precum şi măsurile dispuse şi anume: unificarea celor două secţii penale (practic dispariţia unei instanţe de judecată), având în vedere că o secţie este considerată şi funcţionează ca o instanţă separată, a arătat că, pentru eliminarea acelor situaţii ilegale, se impuneau măsuri urgente şi drastice.

După analizarea şi verificarea întregului material probator administrat în cauză, a apărărilor, susţinerilor, motivelor şi argumentelor fiecărui inculpat, instanţa de fond a constatat şi a reţinut că, dintre cei 23 de inculpaţi trimişi în judecată 18 au recunoscut comiterea faptelor, încadrarea juridică dată acestora de către organul de anchetă penală şi mijloacele de probă administrate pentru dovedirea vinovăţiei lor, iar în timpul cercetării judecătoreşti nu au solicitat decât probe în circumstanţiere.

Faţă de inculpaţii: Q., T., A., R., U., P., M., V., B., C., D., E., W., G., H., I., J. şi K., Curtea de Apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., luând act că aceştia au solicitat judecarea în condiţiile procedurii penale simplificate.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii L., N., O., S. şi F., instanţa de fond a reţinut că aceştia nu au recunoscut comiterea infracţiunilor.

Date fiind cele menţionate, arătate şi expuse, precum şi mijloacele de probă administrate în timpul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut întru-totul situaţia de fapt descrisă prin actul de inculpare a celor 23 de inculpaţi, care întruneşte, în drept, elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, texte de lege enunţate în şedinţă publică şi în temeiul cărora, inculpaţii urmează să răspundă penal.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii O. şi S. instanţa de fond a reţinut că au solicitat, prin avocat ales, schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina acestora din art. 7 din Legea nr. 39/2003, în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. 1969. Au solicitat a se constata că presupusul grup infracţional a luat fiinţă în forma prevăzută în rechizitoriu în luna ianuarie 2013, în condiţiile în care în rechizitoriul întocmit, procurorul de caz a reţinut că "în perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, acţionând în cadrul grupului infracţional ...". Cei doi inculpaţi au susţinut că prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut forma de participaţie a complicităţii, fără existenţa unui autor, în condiţiile în care pentru inculpata Q. nu există magistrat judecător trimis în judecată şi a considerat că nu se poate discuta de săvârşirea faptelor în condiţiile prevăzut de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv acest presupus grup infracţional nu are caracter structurat, nu are continuitate în timp sau elemente care să ducă la o strânsă şi interdependentă legătură între presupuşii membrii.

Într-o altă ordine de idei, s-a susţinut că inculpaţii au recunoscut comiterea faptelor şi că în procedura simplificată apărătorul inculpaţilor care a înţeles să beneficieze de o astfel de procedură poate să solicite schimbarea de încadrare juridică ori de câte ori se apreciază că aceasta nu este una corectă. Cererea celor doi inculpaţi a fost apreciată ca nefondată, astfel că a fost respinsă, situaţia de fapt fiind reţinută în mod corect, iar încadrarea juridică fiind legală.

S-a arătat că niciuna din susţinerile apărării nu a putut fi primită de instanţa de fond, cei doi inculpaţi făcându-se vinovaţi de toate faptele pentru care au fost trimişi în judecată, încadrarea juridică a acestora fiind verificată şi analizată în raport cu mijloacele de probă administrate în cauză şi cu textele de lege incriminatorii şi, în raport cu care s-a stabilit răspunderea penală.

II. Împotriva Sentinţei penale nr. 112 din 16 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, au formulat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi intimaţii inculpaţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. şi V. privind şi pe intimatul inculpatul W.

§ Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat admiterea apelului declarat, desfiinţarea hotărârii atacate, iar în urma rejudecării pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, în sensul aplicării pedepsei complementare în cazul inculpaţilor L., N., X., Q., OOOOOOOO., A., U., P., V., B., S., D. conform art. 65 alin. (1) vechiul C. pen. în sensul interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) vechiul C. pen. în cazul inculpaţilor L., N., X., P., M., V. şi B., atât ca pedeapsă complementară cât şi ca pedeapsă accesorie; aplicării art. 864 raportat la art. 83 alin. (1) vechiul C. pen. în cazul inculpaţilor R. şi A., în sensul revocării suspendării condiţionate; majorării pedepselor aplicate inculpaţilor L., N., Q., T., R., U., P., M., V., B., X., S., C., D., W., F., G., H., I., J., K., A., E. în cazul fiecărei infracţiuni pentru care aceştia au fost condamnaţi în fond.

În ceea ce priveşte greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, s-a arătat în motivele de apel că raportat la situaţia de fapt instanţa de judecată nu a atribuit semnificaţia cuvenită criteriilor specifice de individualizare prevăzute de art. 72 vechiul C. pen. (după caz art. 74 noul C. pen.), potrivit căruia:

"La stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală". În îndeplinirea funcţiilor necesare, pentru realizarea scopului pedepsei, se impune ca aceasta să corespundă naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei, potenţialului pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana inculpatului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Referitor la pedepsele aplicate inculpatelor N. şi L. (judecători la Tribunalul Bucureşti), în cuantum de 8 ani (pedeapsa rezultantă, în cazul fiecărei inculpate), pentru săvârşirea a şapte, respectiv nouă infracţiuni de corupţie, Parchetul a susţinut în motivele de apel că, prin cuantumul lor, acestea sunt insuficiente în raport cu criteriile menţionate. Referitor la faptele pentru care inculpatele au fost condamnate, gravitatea acestora rezidă în primul rând din limitele de pedeapsă înscrise în lege. În condiţiile stabilirii vechiul C. pen. ca lege penală mai favorabilă, infracţiunile pentru care inculpatele au fost condamnate, sunt sancţionate cu pedepse deosebit de severe, aspect care relevă un grad ridicat de pericol social. Astfel, în cazul infracţiunilor de luare de mită, pedeapsa prevăzută este închisoarea de la 3 la 15 ani, pentru infracţiunea de trafic de influenţă -închisoarea de la 2 ani la 10 ani, iar pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituirea unui grup infracţional organizat- - închisoarea de la 5 ani la 20 de ani. Pericolul social este accentuat şi prin incidenţa art. 9 din Legea nr. 78/2000, care face ca maximul special al pedepselor, în cazul infracţiunilor de trafic de influenţă şi de luare de mită, să fie majorat cu încă 5 ani închisoare.

A mai arătat Parchetul că în cazul inculpatelor N. şi L., gravitatea deosebită şi specifică faptelor, rezidă din particularităţile acestora, ţinând seama de modul de operare, cuantumul sumelor care fac obiectul infracţiunilor de corupţie, perseverenţa infracţională dedusă din durata activităţii ilicit penale şi din numărul actelor de executare, dar şi din consecinţele faptelor de corupţie săvârşite de către judecători, prin asociere cu avocaţi, (X., P. şi M.) grefieri (V. şi B.), justiţiabili şi intermediarii acestora (R., D., H., W., I., T., Q., U., S., A., G., F., C., K., J., E.).

S-a susţinut că nu trebuie privită cu indulgenţă împrejurarea că activitatea infracţională derulată de inculpate împreună cu complicii lor, a fost posibilă doar ca urmare a existenţei unor înţelegeri infracţionale statornicite în timp şi bazate pe încredere, înţelegere prin care se urmărea formarea şi întărirea convingerii mituitorilor sau cumpărătorilor de influenţă, cercetaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni grave (trafic de droguri, delapidare, abuz în serviciu sau înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave), că ar putea obţine beneficiul unor hotărâri judecătoreşti favorabile, prin coruperea magistraţilor învestiţi să îi judece. Structura grupului organizat-, a presupus plasarea membrilor săi pe diferite paliere de acţiune, în funcţie de importanţa poziţiei pe care o deţineau în ierarhia grupării criminale, având sarcini bine conturate şi delimitate de ale celorlalţi membrii, astfel încât acţiunile lor să se desfăşoare în mod coordonat şi eficient.

Pentru a evidenţia periculozitatea inculpatelor N. şi L., s-a remarcat faptul că inculpatele şi-au folosit experienţa profesională de judecători în domeniul dreptului penal, nu pentru înfăptuirea actului de justiţie, ci pentru a spori conspirativitatea acţiunilor infracţionale şi pentru a înlătura posibilităţile de conservare, de administrare a unor probe, în vederea îngreunării aflării adevărului, utilizând diferite metode de protecţie, constând în evitarea folosirii telefonului pentru stabilirea prealabilă a unor întâlniri şi chiar în impunerea regulii (impuse şi complicilor) de a nu avea telefonul asupra lor în momentul realizării întâlnirilor; purtarea discuţiilor în şoaptă şi doar în spaţii private; contracararea unor eventuale activităţi judiciare de supraveghere operativă, etc. Mai mult, relativ la modul de operare al inculpatelor, potrivit probelor administrate în cauză, a rezultat că activitatea infracţională s-a desfăşurat în anumite etape şi cu respectarea strictă a unor reguli de acţiune.

Astfel, a fost asigurată, mai întâi, manipularea sistemului informatic Ecris, în vederea evitării repartizării aleatorii a dosarului vizat şi dirijarea acestuia la unul din completurilor din care făceau parte judecătorii pe lângă care se intervenea. Realizarea "dirijării" dosarului, impunea fraudarea sistemului informatic de repartizare aleatorie, într-o primă etapă, pentru obţinerea repartizării respectivului dosar la secţia a II-a Penală a Tribunalului Bucureşti, iar ulterior desfăşurarea altor acţiuni, pentru ca dosarul "să ajungă" pentru soluţionare, la completul preferat de inculpaţi.

S-a mai susţinut că identificarea, de către inculpata N., a metodelor de fraudare a sistemului informatic Ecris, a reprezentat fundamentul constituirii de către aceasta, alături de inculpata L., a grupului infracţional organizat- în vederea comiterii infracţiunilor de corupţie săvârşite în cauză. La rândul său, inculpata L. a contribuit la înfiinţarea grupului organizat-, cu potenţialul său infracţional, constând în operaţionalizarea conexiunilor sale anterioare cu alte persoane (inculpata Q., inculpat X.) pentru desfăşurarea unor acţiuni de luare şi dare de mită.

Totodată, s-a susţinut că L. a lărgit sfera activităţilor infracţionale asumate de gruparea infracţională, prin invocarea capacităţii sale de a-şi trafica influenţa asupra colegilor săi judecători la Curtea de Apel Bucureşti. În acest sens, de cele mai multe ori, aceasta a fost prezentată de către ceilalţi inculpaţi (Q.), încă de la început, beneficiarilor care "cumpărau" în dosarele de fond o soluţie favorabilă (pronunţată de către aceasta sau de către N.), ca fiind garanţia care asigura succesul acţiunilor infracţionale, în schimbul unor sume foarte mari de bani.

Conform motivelor de apel, la rândul lor, inculpaţii O., Q. şi V., au avut înţelegeri şi cu alte persoane, aşa cum este cazul inculpaţilor A., T. şi S., care ajutau la identificarea unor "clienţi" (persoane interesate să "cumpere" prin darea unor sume de bani soluţii favorabile în cauze penale) pe care să-i convingă de caracterul sigur al beneficiului urmărit. În plus, ajutorul dat de către membrii grupării, a constat în contactarea beneficiarilor soluţiilor "cumpărate", pentru a prelua de la aceştia şi de a asigura, în unele cazuri, remiterea sumelor de bani către cele două inculpate judecător. Referitor la inculpaţii O. şi S., rolul acestora a fost evidenţiat în relaţie cu inculpata L. şi a constatat în faptul că au apelat la aceasta, pentru obţinerea unor soluţii favorabile, în dosarele pe care le judeca.

Această "conlucrare" a durat în timp, până în momentul săvârşirii faptelor pentru care au fost formulate acuzaţiile din prezenta cauză, inculpata L. fiind cea care a înlesnit inculpatului O. relaţionarea cu grefierul V., care a avut posibilitatea de a contribui la realizarea mai uşoară a scopului urmărit, constând în dirijarea cauzelor pentru care se solicitau soluţii "plătite", la completurile din care făceau parte judecătorii L. şi N.

În motivele de apel s-a subliniat faptul că iniţiativa întreprinderii de demersuri de influenţare, prin coruperea unor judecători, a aparţinut şi inculpatei P., avocat în Baroul Dolj şi apărător al inculpatului TT., beneficiul urmărit fiind obţinerea unei hotărâri de punere în libertate a acestuia cu ocazia judecării recursului la Tribunalul Bucureşti.

Alături de inculpaţii menţionaţi, un rol important l-au avut şi inculpaţii C., F. şi G., aceştia fiind cei care l-au ajutat pe U. să dea suma de 80.000 euro, respectiv 150.000 euro în scopul menţionat anterior.

Referitor la inculpatul U. (frate al inculpatului TT.), a rezultat că acesta, din postura persoanei care era dispusă şi avea disponibilitate financiară de a plăti oricât pentru "dreptatea" pe care şi-o dorea (eliberarea fratelui său ca urmare a mituirii unor judecători), a dovedit perseverenţă infracţională, dar şi dispreţ pentru ordinea de drept.

Restul inculpaţilor, respectiv D., E., W., H., I., J. şi K. au avut contribuţii decisive în coruperea magistraţilor, aceştia fiind cei care au remis sume importante de bani prin intermediul inculpatei Q. sau al martorei BB., după cum urmează; inculpatul D. (recidivist) a dat suma de peste 55.000 euro; inculpatul E. a dat 45.000 euro; inculpatul CC. a dat 21.000 euro; inculpatul I. a dat 15.000 euro; inculpatul J. a promis 30.000 euro, din care a dat 15.000 euro; inculpatul K. a dat suma de 22.000 euro.

Conform motivelor de apel s-a putut constata că faptele inculpaţilor prezintă o gravitate accentuată, nu doar prin valoarea deosebită a obiectului infracţiunilor de corupţie, dar şi în raport cu periculozitate semnificativă a inculpaţilor, persoane cunoscute cu antecedente penale (R., A. şi D. - recidivişti), care au acţionat cu mult curaj pentru mituirea unor judecători prin intermediul traficanţilor de influenţă.

Concluzionând, în privinţa inculpatelor N. şi L., Parchetul arată că nu trebuie privită cu indulgenţă, împrejurarea că inculpatele judecător s-au folosit de statutul lor, care le-a conferit, atât autoritate dar şi încredere din partea persoanelor interesate să obţină avantaje personale, prin evitarea procedurilor legale.

Calitatea de judecător, presupune standarde înalte de conduită, conforme cu onoarea şi demnitatea profesiei, care obligă la garantarea supremaţiei legii şi a statului de drept, care trebuie să apere prestigiul autorităţii judecătoreşti şi să întărească încrederea publică şi integritatea acesteia, printr-un comportament adecvat care să nu vulnerabilizeze buna reputaţie a magistraţilor. Prin faptele săvârşite cele doua inculpate au manifestat dispreţ faţă de judecătorii oneşti cu care, potrivit acestora "nu se poate vorbi" sau nu pot fi "abordaţi" pentru a comite fapte de corupţie în legătură cu dosarele în care acestea aveau interes. Relevante sunt discuţiile din data de 19 decembrie 2012 dintre inculpata N. şi L., care vorbesc despre un judecător care urma să soluţioneze două dosare cu termen în data de 20 decembrie 2012 (dosarul lui "PP."), respectiv 21 decembrie 2012 (dosarul lui "OO.").

Mai exact, inculpata L. a specificat numele unui judecător făcând aprecieri cu privire la vulnerabilitatea la corupere a acestuia în condiţiile în care a apreciat că nu se mai poate conta pe el o perioadă de timp, întrucât a fost chemat la "...DNA şi e terminată". Acum câteva zile e chestia...mi-a zis de aia că e speriată că a chemat-o la DNA şi a stat patru ore să dea declaraţii...chiar de asta nu te mai poţi atinge."

O atitudine similară de înţelegere, a manifestat aceeaşi inculpată în legătură cu colega sa, GGG. (judecător la Tribunalul Bucureşti), despre care a afirmat că "e fricoasă", explicându-i inculpatei S. că "tu...tu să fi în meseria asta, şti cum ai fi de fricoasă?", "şi eu eram la fel. Până să cunosc care sunt adevăratele realităţi". Şi până să citesc foarte multe dosare. Exact ca medicii care-şi găsesc boli"," şi mai ales că DNA-ul e cu ochii pe...toţi" (înregistrare ambientală din 20 ianuarie 2013).

În motivele de apel se arată că relevant este şi dialogul din 21 ianuarie 2013 cu inculpatul O., în contextul nesoluţionării favorabile a recursului declarat de TT., ca urmare a opoziţiei inculpatei N., care şi-a manifestat teama de a-l pune pe acesta în libertate. Astfel, inculpata şi-a manifestat indignarea şi supărarea faţă de situaţia creată: "oricine ar veni să mă mai roage şi pentru orice dosar, vreau să mă liniştesc că mă îmbolnăvesc de inimă!", "prin ce am trecut astăzi...am crezut că mor şi înviez a două zi am terminat dar nu mai vorbesc cu ea...şi mai avea o chestie la Curte şi i-am spus: Gata! Că şi mie îmi e frică dincolo (n.n. la Curtea de Apel Bucureşti)... că ea prin mine se duce la Curte". Cu toate acestea a ţinut să îl asigure pe X., că atât el, cât şi soţia sa, vor fi primiţi la discuţii "pe voi vă primesc".

În acest context, săvârşirea infracţiunilor cu intenţie directă, potenţează gradul de vinovăţie al inculpatelor, cu atât mai mult cu cât, mobilul urmărit a fost unul egoist, constând în obţinerea unor sume foarte mari de bani pentru satisfacerea unor trebuinţe de ordin personal.

Pe lângă aspectele menţionate, instanţa trebuia să aibă în vedere în mod riguros, modul şi perioada de timp în care inculpaţii au derulat activitatea infracţională în realizară scopului urmărit.

Gravitatea specială a infracţiunilor comise de către inculpate este relevată şi de importanţa deosebită a valorilor sociale lezate (relaţii de serviciu şi în legătură cu serviciul), valori esenţiale pentru existenţa statului de drept, cu atât mai mult, cu cât încrederea în actul de justiţiei este dată nu numai de competenţa şi străduinţa membrilor corpului magistraţilor, dar şi de integritatea şi moralitatea acestora. Tocmai de aceea, în cazul infracţiunilor grave de corupţie săvârşite de magistraţi, pedepsele aplicate, trebuie adecvate, atât în raport cu gravitatea faptelor comise, dar şi cu periculozitatea infractorului, cu gradul său de moralitate şi cu şansa de reeducare pe care o prezintă.

Suplimentar motivelor arătate, Parchetul a adăugat faptul că inculpatele au avut o atitudine necooperantă în faţa organelor judiciare, iniţial prevalându-se de dreptul la tăcere, iar în cursul judecăţii au negat faptele comise, în ciuda probelor administrate în cauză, împrejurare care vădeşte intenţia de denaturare a adevărului stabilit în cauză.

În cazul inculpaţilor avocaţi sau grefieri, Parchetul a arătat că nu se poate vorbi de o activitate mai puţin însemnată şi gravă, având în vedere mobilul urmărit, activitate desfăşurată, fie în vederea obţinerii unor sume semnificative în bani, fie pentru a asigura persoanelor cercetate în dosare penale, pentru infracţiuni grave, posibilitatea de a-şi alege completul de judecată, care să pronunţe o soluţie favorabilă.

În consecinţă, infracţiunile de corupţie săvârşite prin conlucrarea tuturor inculpaţilor din cauză, reprezintă un real pericol pentru relaţiile sociale care privesc buna desfăşurare a autorităţilor şi instituţiilor statului, a corectitudinii funcţionarilor în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi prin aceasta, pentru existenţa şi echilibrul societăţii democratice, a ordinii de drept.

Circumstanţele prezentei cauze determină o soluţie concordantă în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor cu speţele anterior soluţionate de ICCJ cu privire la acelaşi tip de acuzaţii. Instanţa supremă reţine în jurisprudenţa sa că la individualizarea juridică a pedepselor în cazul infracţiunilor de corupţie în justiţie trebuie avute în vedere gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului evaluată după împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Individualizarea pedepsei nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci reprezintă rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate. Ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana inculpatului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

În motivele de apel formulate, Parchetul a arătat că funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate. Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni. Ţinând cont de aceste criterii, se consideră că inculpaţii au săvârşit infracţiuni de corupţie cu un grad de pericol crescut întrucât au adus atingere relaţiilor sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii de serviciu a judecătorilor, prestigiului şi încrederii de care trebuie să se bucure aceştia în exercitarea funcţiei lor.

Împrejurările şi modalitatea de comitere a infracţiunilor denotă elemente de natură să caracterizeze profund negativ persoana inculpaţilor. Activitatea infracţională a fost desfăşurată pentru scopul adoptării unor soluţii favorabile contra cost şi profitând de relaţiile interpersonale, create în timp între cei implicaţi. Gradul de pericol social ridicat al activităţii infracţionale desfăşurate de inculpatele judecătoare este reliefat de tipul relaţiilor sociale vătămate referitoare la înfăptuirea justiţiei, precum şi de împrejurarea că inculpaţii s-au folosit de calitatea de judecători, grefieri, avocaţi în favoarea celor judecaţi în dosarele penale aflate pe rolul tribunalului şi curţii de apel, acţiuni apte să împiedice tragerea la răspundere penală a celor judecaţi, existând contradicţii flagrante între exigenţele legale de conduită pe care le presupune funcţia de judecător, grefier, avocat şi comportamentul concret manifestat de inculpaţi - ICCJ, secţia penală, Sentinţa nr. 42 din 26 ianuarie 2017, Dosar nr. x/2015.

Circumstanţele prezentei cauze determină raportarea la jurisprudenţă cu privire la acelaşi tip de acuzaţii în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei: spre deosebire de cauza înregistrată sub numărul x/2015 în care activitatea magistratului a fost o singură infracţiune de favorizarea făptuitorului fără un folos material pentru magistrat, pentru care instanţa supremă a aplicat pedeapsa de 3 ani şi 6 luni, în speţa de faţă activitatea infracţională s-a întins pe o perioadă de timp semnificativă, valoarea sumelor de bani traficate şi obţinute de magistraţi prin activitatea infracţională organizată este semnificativă; spre deosebire de cauza înregistrată sub nr. x/2015, în care, magistratul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu cu folos material de de aproximativ 50.000 euro, în cauza de faţă sumele sunt mult mai mari, iar cei doi magistraţi s-au implicat într-un grup infracţional; spre deosebire de cauza înregistrată sub nr. x/2015 în care magistratul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor concurente de luare de mită, spălare de bani, trafic de influenţă cu folos de aproximativ 40.000 euro în cauza de faţă sumele sunt mai mari, perioada de timp îndelungată şi au fost posibile prin acţiunile concertate ale membrilor grupului.

Ca urmare, reţinând circumstanţele reale ale comiterii faptelor, rolul pe care l-a avut fiecare inculpat, scopul urmărit, precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, nivelul de educaţie al inculpaţilor, pregătirea lor profesională şi modul în care fiecare a înţeles să se raporteze la acuzaţiile aduse, Ministerul Public a apreciat că se impune condamnarea inculpaţilor la pedepse majorate.

Concluzionând, s-a arătat că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt insuficiente în ceea ce priveşte cuantumul pentru a realiza în mod eficient scopul preventiv-educativ al acestora, dar şi pentru realizarea funcţiei de exemplaritate.

Faţă de cele arătate, Parchetul a solicitat instanţei de apel să dispună majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor R., U., P., M., V., B., C., E., W., F., G., CC., I., J., K., A., spre maximul prevăzut de lege în cazul fiecărei infracţiuni pentru care aceştia au fost condamnaţi de către instanţa de fond.

Majorarea pedepselor în cazul inculpaţilor condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă se impune şi prin comparaţie cu pedepsele aplicate inculpaţilor Q. şi T. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă (6 ani închisoare), la rândul lor şi aceşti inculpaţi beneficiind de art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Totodată, majorarea cuantumului pedepselor se impune şi în cazul inculpaţilor L., N., X., S. şi D., în privinţa acestora precum şi a inculpaţilor Q. şi T., fiind necesar să se dea eficienţă şi dispoziţiilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., în sensul aplicării unui spor de până la 5 ani închisoare. Necesitatea majorării pedepselor aplicate inculpaţilor L., N., X. şi S. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă este cu atât mai evidentă, pentru a fi respectată simetria firească între pedepsele aplicate acestora (pedepse de 8 ani închisoare ori chiar de 3 ani închisoare - inculpat S.) şi pedepsele aplicate inculpaţilor Q. şi T. (6 ani închisoare) pentru aceeaşi infracţiune, inculpaţi care spre deosebire de primii, au beneficiat de prevederile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte apelurile declarate de inculpaţii N., A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., O., P., Q., R., S., T., U. şi V. privind şi pe intimatul inculpatul W. se reţin următoarele:

§ Inculpata N., prin motivele de apel formulate a solicitat achitarea pentru considerentul că fapta nu există, pentru infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat- şi de complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă; achitarea pentru cele 3 infracţiuni informatice pe considerentul ca ele nu sunt prevăzute de legea penala, fiind abateri disciplinare şi achitarea pentru infracţiunea de luare de mită şi pentru infracţiunea de trafic de influenţă, pe considerentul ca nu există probe din care să rezulte că a săvârşit aceste infracţiuni.

În apelul său, inculpata a susţinut că singurul temei al răspunderii penale este săvârşirea unei infracţiuni. Existenţa infracţiunii implică în mod necesar existenţa unei fapte care prezintă anumite trăsături caracteristice. Inexistenţa faptei presupune în mod logic, şi inexistenţa infracţiunii şi în consecinţă apare imposibilitatea fundamentării obiective a tragerii la răspundere penală. Nefiind apreciată de lege ca infracţiune, fapta nu poate constitui un temei al tragerii la răspundere penală. În literatura de specialitate s-a apreciat că prevederea faptei în legea penală, ca trăsătura esenţiala a infracţiunii, exprimă existenţa a trei realităţi, după cum urmează: existenta unei norme incriminatoare, a unui model legal care interzice, sub sancţiune penală, o anumită acţiune sau inacţiune; săvârşirea unei fapte concrete de felul acelora descrise de legiuitor în norma de incriminare; existenţa unei concordanţe între trăsăturile obiective ale faptei săvârşite cu cele ale faptei incriminate.

S-a susţinut că, starea de fapt prezentată de judecătorul fondului şi de DNA nu corespunde realităţii, mijloacele de probă folosite în dovedirea acuzaţiilor nefiind pertinente şi concludente sub aspectul dovedirii săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina sa. Instanţa fondului nu a stabilit în mod corect situaţia de fapt, respectiv nu a detaliat decât probele administrate de Parchet, în faza de urmărire penala, fără a le aminti, ne mai vorbind de a le analiza, interpreta pe cele administrate, prin propriile simţuri, în faza de cercetare judecătoreasca. Or, faza de cercetare judecătoreasca a durat circa doi ani şi jumătate, perioadă în care a dat ample declaraţii şi s-au administrat probele ce i-au fost încuviinţate de judecător, respectiv reaudierea martorilor indicaţi în actul de inculpare precum şi a celor audiaţi de Parchet, dar neindicaţi în rechizitoriu.

Totodată, inculpata a susţinut că expunerea hotărârii trebuie sa cuprindă analiza probelor care au servit pentru soluţionarea laturii penale, precum şi a celor care au fost înlăturate, rezolvarea cauzei cu privire la latura civilă, motivarea soluţiei, precum şi analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţia pronunţată în cauză.

Critica inculpatei cu privire la sentinţa apelată arată că hotărârea judecătorească nu este un act discreţionar, ci rezultatul unui proces logic de analiză ştiinţifică, a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului. Motivarea hotărârii justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justiţiabilului că justiţia a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul fondului a examinat toate mijloacele procesuale şi procedurale şi, pe de altă parte, prin dreptul de a recunoaşte oportunitatea promovării căii de atac.

Arată inculpata că în practica judiciară s-a statuat că prezumţia de nevinovăţie nu este înfrântă atâta timp cât în cauză nu există probe care să dovedească cu certitudine ca inculpata a săvârşit infracţiunile ce i-au fost reţinute în sarcina sa şi pentru care a fost trimisă în judecată. Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd sau pur şi simplu nu există, şi totuşi îndoiala persistă în ceea ce priveşte vinovăţia, atunci îndoiala echivalează cu o probă pozitivă de nevinovăţie şi deci inculpatul trebuie achitat. Libera apreciere a probelor de către organele judiciare nu poate fi delimitată de formarea unor convingeri personale cu privire la relevanţa probelor, care sunt prezumate a nu avea o valoare dinainte stabilită. Probele în materie penală, fiind evaluate în mod liber, sunt susceptibile să conducă la formarea unor concluzii diferite, tocmai datorită faptului că sunt determinate de naşterea unor convingeri personale.

Procesul de apreciere a probelor fiind de natură subiectivă nu se poate face abstracţie de intima convingere a magistratului judecător. Potrivit art. 4 C. proc. pen., care consacră prezumţia de nevinovăţie, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă. În cazul în care probele referitoare la vinovăţie nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoiala cu privire la vinovăţia inculpatului se aplica regula "in dubio pro reo" potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului iar pe baza acesteia soluţia ce se impune este achitarea inculpatului de către instanţa de judecată. Având în vedere că la pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure şi certe şi întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert şi nu sunt decisive, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia "orice îndoială este în favoarea inculpatului".

A susţinut că în cauză nu există nicio probă în sensul cerut atât de normele de drept intern cât şi normele de drept internaţional care să formeze convingerea instanţei că a săvârşit faptele. A arătat că probele invocate în sprijinul acuzaţiei sunt simple indicii de vinovăţie care nu pot conduce la condamnarea unei persoane deoarece aşa cum s-a precizat şi în doctrină răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie poate fi făcută numai prin probe certe de vinovăţie. Potrivit legii procesual penale în vigoare, soluţia de condamnare a inculpatului se pronunţă numai daca instanţa constată că fapta există, constituie infracţiune şi a fost comisă de către inculpat, rezultând asta cu claritate din economia textului, că instanţa pronunţă condamnarea unui inculpat numai în situaţia în care probele strânse în cursul urmăririi penale şi verificate în faza de cercetare judecătoreasca dovedesc în mod cert că fapta a fost săvârşită de inculpat.

De aceea, inculpata N. a solicitat achitarea pentru considerentul că fapta nu există, pentru infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat-; achitarea pentru infracţiunile informatice pe considerentul că nu sunt prevăzute de legea penala, fiind abateri disciplinare; achitarea pentru infracţiunea de luare de mita şi pentru infracţiunea de trafic de influenţă pe considerentul că nu exista probe din care sa rezulte că a săvârşit aceste infracţiuni.

A mai susţinut inculpata că urmare a spargerii locuinţei, în perioada noiembrie 2008- septembrie 2012, a avut protecţie asigurată de Serviciul de Protecţie şi Pază, atât ea, cât şi familia, implicit locuinţa, fiind însoţită permanent, pe tot parcursul zilei, de ofiţerii acestei instituţii, începând cu ora 07:00, până la ora 20:00, şi, câteodată, când se prelungea programul de lucru, până la ore foarte târzii, aşa încât nu ar fi avut posibilitatea să comită faptele penale de care este acuzată.

§ În apelul inculpatului G. a fost criticată sentinţa pentru următoarele considerente: judecata cauzei s-a făcut în condiţiile art. 375 C. proc. pen. şi a solicitat analizarea sentinţei din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile precum şi reindividualizarea judiciară a pedepsei.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă, a arătat că judecătorul fondului a apreciat că, în raport de fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, legea penală mai favorabilă este dată de dispoziţiile noului C. pen., dispunând condamnarea acestuia în baza art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

A apreciat însă că, în raport, şi numai, de limitele de pedeapsă, legea penală favorabilă o constituie dispoziţiile art. 255 C. pen. anterior, deoarece infracţiunea de dare de mită se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, spre deosebire de noua reglementare care pedepseşte infracţiunea cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Totodată, reţinând inclusiv art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, conform cărora "fapta de dare de mită săvârşită faţă de una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) sau faţă de un funcţionar cu atribuţii de control se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 255 din C. pen., al cărei maxim se majorează cu 2 ani", legea penală mai favorabilă o constituie tot art. 255 C. pen. în raport de minimul prevăzut de lege al pedepsei în vechea reglementare.

În ceea ce priveşte reindividualizarea judiciară a pedepsei, a susţinut că aceasta urmează să se circumscrie art. 72 şi art. 74 C. pen., respectiv prin raportare la gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului după împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, conduita după săvârşirea infracţiunii dar şi în cursul procesului penal şi, în fine, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Astfel, inculpatul consideră că trebuie să se ţină seama de situaţia de fapt expusă, consacrată ca atare de hotărârea de fond şi recunoscută de către inculpat, contribuţia acestuia la săvârşirea faptei, o contribuţie care trebuie individualizată prin raportare la actele sale, şi conduita după săvârşirea infracţiunii, care a fost una conformă în raporturile cu autorităţile.

Totodată, apărarea a apreciat că pedeapsa stabilită şi aplicată de către instanţa fondului este una de-a dreptul exagerată în raport de pedeapsa aplicată autorului faptei de dare de mită, al cărui complice a fost inculpatul G., respectiv U. faţă de care instanţa a aplicat o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, iar motivarea acesteia este neconcordantă cu datele cauzei, împrejurările în care acesta a comis fapta şi contribuţia sa.

Concluzionând, a solicitat ca Înalta Curte să aibă în vedere o diminuare semnificativă a cuantumului pedepsei, având în vedere şi egalitatea de tratament între autorul faptei şi complice, dar şi pentru ca judecata să-şi îndeplinească funcţia ei educativă şi preventivă.

§ Inculpatul I., prin motivele de apel, a solicitat o reindividualizare a pedepsei aplicate şi a modului de executare a pedepsei - respectiv aplicarea art. 91 din C. pen. - suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

S-a susţinut că a recunoscut săvârşirea faptei, a colaborat cu organele de cercetare penala, regretă săvârşirea faptei şi totodată a solicitat ca judecata să se facă cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., nu este cunoscut cu antecedente penale, este cunoscut ca fiind o persoana liniştita şi utilă societăţii, căsătorit, tatăl a unui copil minor, încă din adolescenţă a fost angajat cu carte de munca la diverse societăţi comerciale fiind şi actualmente angajat al unei companii de paza pe funcţia de Şef formaţiune paza.

În apel se mai susţine că trebuie să se ţină seama, în ceea ce priveşte circumstanţele reale, de conţinutul rechizitoriului, paginile 454 - 470 şi că individualizarea pedepselor ar trebuie să reflecte faptul că nu poate fi reţinut un interes sau un beneficiu obţinut de către inculpat ca urmare a săvârşiri faptei de care este acuzat.

§ Apelul inculpatei P. a criticat sentinţa şi a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, prin înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat şi dispunerea suspendării executării pedepsei (conform art. 81 - 82 din C. pen. din 1969) sau suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante aplicate (conform art. 861 - 862 din C. pen. din 1969).

Pentru considerente de netemeinicie, a susţinut că instanţa de fond a luat act de faptul că a ales procedura de judecată simplificată urmare a recunoaşterii integrale atât a faptelor comise cât şi a calificării lor juridice pe care a realizat-o procurorul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, dar a procedat la o individualizare greşită a pedepsei rezultante aplicate.

Conform motivelor de apel, inculpata a apreciat că, în primul rând judecătorul, în mod inexplicabil şi fără să motiveze în vreun fel, nu a luat în considerare nici statutul său de martor protejat - deşi a luat la cunoştinţă de acesta pe parcursul întregului ciclu procesual în fond - determinat de denunţul formulat în Dosarul nr. x/2013 al DNA şi nici adeverinţa emisă de acea structură de Parchet din care rezultă îndeplinirea, în ceea ce priveşte situaţia sa din prezentul dosar, a condiţiilor descrise de art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă. Atât din dispozitivul sentinţei criticate cât şi din considerente rezultă cu certitudine că nici Adresa nr. x/2013 secţiei de Combatere a Corupţiei din cadrul DNA din 3 decembrie 2013 şi nici prevederea legală menţionată nu au fost luate în considerare (nu s-a făcut aplicarea acelui articol la nici o pedeapsă iar în considerente nu este inserat niciun argument legat de aplicarea acelui text legal sau o motivare a refuzului aplicării lui). A apreciat că refuzul (chiar tacit, nemotivat) al aplicării unui text legal care îi oferea beneficiul reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă produce efecte severe asupra tratamentului punitiv, chiar o represiune nedreaptă şi determină caracterul nelegal al sentinţei.

Potrivit Deciziei nr. 67 din 26 februarie 2015 a Curţii Constituţionale indiferent dacă martorul este autorul unei infracţiuni grave sau mai puţin grave trebuie să beneficieze de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă deoarece tratamentul juridic trebuie să fie identic pentru toţi subiecţii de drept în concordanţă cu principiul constituţional al egalităţii în drepturi "fără privilegii şi fără discriminării".

Pe de altă parte, este criticat faptul că instanţa de fond nu a avut în vedere, la individualizarea pedepsei rezultante, conduita inculpatei derulată pe parcursul întregului proces penal: faptul că a colaborat cu organele de anchetă chiar din cursul urmăririi penale, faptul că a ajutat la lămurirea în detaliu a faptelor din prezentul dosar, faptul că a înlesnit descoperirea, anchetarea şi tragerea la răspundere penală a unor persoane din cadrul organelor de justiţie în alt dosar, că nu are antecedente penale şi un copil minor în întreţinere. Şi referitor la circumstanţele reale a considerat că trebuiau menţionate aspecte favorabile: a comis faptele la insistenţele familiei lui TT., în contextul în care a fost avocatul lui din 2009 (nu a fost angajată ocazional pentru a-l ajuta prin acte de corupţie să fie eliberat din arest); iniţiativa cointeresării materiale a magistraţilor şi a personalului auxiliar din cadrul Tribunalului Bucureşti nu i-a aparţinut, nu a avut relaţii de prietenie şi nu a fost apropiată de magistraţi sau grefieri, nu a exercitat vreo influenţă în rezolvarea altor litigii în folos propriu sau pentru alte persoane.

§ Inculpatul A., în apelul formulat, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond. A arătat că hotărârea instanţei de fond este nemotivată, din conţinutul acesteia rezultă doar descrierea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată după care instanţa a trecut la individualizarea pedepselor.

Hotărârea nu se circumscrie prevăzut art. 403 din C. proc. pen. care precizează elementele şi datele pe care trebuie sa le cuprindă hotărârea judecătoreasca, astfel se încalcă art. 6 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

A susţinut că în speţă lipsesc motivele care au dus la soluţia de condamnare a inculpatului şi a invocat Decizia ICCJ nr. 656/2004, precum şi Deciziile penale nr. 1125 din 21 septembrie 2016, nr. 1037 din 4 octombrie 2016 ale Curţii de Apel Cluj, prin care s-a stabilit că se încalcă dreptul la un proces echitabil, în sensul în care prima instanţă nu a făcut referire la elementele de fapt şi la probele pe care se bazează soluţia.

În apel a susţinut că nu se poate proceda pentru prima data la judecarea unor aspecte deosebit de importante ale fondului cauzei, referitoare la cuantumul şi modalitatea de executare a pedepsei aplicate de prima instanţa - în mod definitiv, în calea devolutivă de atac a apelului, singura, de altfel, în materie penala, - întrucât o astfel de soluţie ar fi de natură a încălca - tuturor participanţilor la proces - dreptul la doua grade de jurisdicţie în materie penala, drept care nu face distincţie sub aspectul soluţionării de către instanţe a laturii penale şi/sau a laturii civile a cauzei. Hotărârea judecătoreasca, pe lângă faptul că trebuie sa fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare şi accesibilă, asigură şi reprezintă totodată o garanţie pentru părţi în sensul că, apărările, cererile şi susţinerile lor au fost analizate de către instanţă.

§ În apelul inculpatei L., sentinţa a fost criticată pentru considerente de nelegalitate şi netemeinicie. A susţinut inculpata că instanţa de fond nu a efectuat o analiză proprie a probelor care au fost administrate atât în faza de urmărire penala cât şi în faza de cercetare judecătorească şi nici o analiză a oricăror elemente de fapt pe care s-a sprijinit condamnarea sa la o pedeapsa finală de 8 ani închisoare, ceea ce echivalează cu nemotivarea soluţiei cu privire la latura penala a cauzei de faţă. A susţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 396 C. proc. pen. în sensul că nu a fost rezolvată acţiunea penală, condamnarea fiind dată de o instanţă care nu a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracţiune şi au fost săvârşite, fără putinţă de tăgada, de inculpată. Astfel, deşi a efectuat o minuţioasa cercetare judecătoreasca, în care s-au readministrat o parte din mijloacele de proba din timpul urmăririi penale, au fost audiaţi martori noi (judecătorii de la Tribunalul Bucureşti: EEEEEEEEEEEE., DDDDDDDDDDDD., AAAAAAAAAAAA. şi CCC.), au fost audiaţi inculpaţii şi s-au formulat cereri de schimbare a încadrărilor juridice şi excepţii de neconstituţionalitate, totuşi, instanţa de fond nu a analizat nici unul din aceste aspecte în luarea deciziei asupra existentei infracţiunilor şi a vinovăţiei inculpatei. A mai susţinut că, condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă iar probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege ci sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare, în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

Mai mult decât atât, a arătat că instanţa trebuia să dispună înlăturarea art. 9 din Legea nr. 78/2000, referitoare la circumstanţa agravantă, atâta timp cât s-a dispus trimiterea sa în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunilor în cadrul unui grup infracţional organizat-, apreciind că dubla formă de sancţionare nu este permisă de legea penala, aspect faţă de care judecătorul nu s-a pronunţat.

Cu privire la aceste aspecte, a arătat că acestea, au arătat că prima instanţa a pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor art. 401 C. proc. pen., în sensul că nu a soluţionat fondul cauzei, lăsând nerezolvată acţiunea penală, astfel cum prevede art. 396 - 401 C. proc. pen., precum şi acţiunea civilă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 397 - 401 C. proc. pen.

A mai arătat că instanţa de fond nu a exclus probele obţinute în mod nelegal, în afara procesului penal, de către organele de urmărire penala. În acest sens, prin Încheierea Curţii de Apel Bucureşti nr. 130 din data de 16 august 2012, s-a emis Autorizaţia nr. 124, şi, la solicitarea DNA, s-a dispus interceptarea convorbirilor purtate în mediul ambiental precum şi localizarea prin GPS iar prin Încheierea Curţii de Apel Bucureşti nr. 131 din 20 august 2012, s-a dispus interceptarea convorbirilor telefonice pe care le-a purtat inculpata şi familia sa, introducerea investigatorului sub acoperire, FFFFFFFFFFFF. şi a investigatorului sub acoperire, GGGGGGGGGGGG., acte ce nu au valoare de probe, deoarece au fost strânse în faza actelor premergătoare deci, în afara procesului penal şi, mai mult decât atât, de organe necompetente material, în temeiul Protocoalelor nelegale încheiate între DNA şi SRI, în baza căruia s-a acţionat în acest dosar. În aceste condiţii, instanţa de fond ar fi trebuit să constate că toate înregistrările audio-video efectuate, au fost obţinute în mod ilegal, deoarece ele nu au putut avea loc decât după începerea urmăririi penale, ceea ce, aşa cum a demonstrat, nu s-a respectat.

De altfel, şi celelalte probe administrate în această cauză au fost obţinute prin depăşirea limitei legalităţii obţinerii probelor şi cu încălcarea vădita a respectării drepturilor prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În sprijinul acestei afirmaţii este chiar denunţul iniţial al martorei BB. dat la data de 16 august 2012 care, fiind cercetata într-un dosar de evaziune fiscala, a fost dirijată de procurorul de caz, cu toate că inculpata nu a cunoscut-o, pentru a lua legătura cu inculpata Q. pe care a întâlnit-o de câteva ori, cu scopul de a o determina pe aceasta din urmă, să iniţieze discuţii juridice, care, procurorul ştia că sunt interceptate, toate acestea, cu unicul scop de a produce probe împotriva inculpatei.

O altă critică priveşte că soluţia instanţei de fond nu a înlăturat datele şi împrejurările inexacte, contradictorii reţinute de DNA, în actul de sesizare ci, dimpotrivă le-a reţinut în hotărârea de faţă chiar împreuna cu unele greşeli materiale regăsite în rechizitoriu care schimbă şi denaturează faptele penale, consecinţele acestora, încercând să le imprime un grad de pericol social ridicat sau dimpotrivă, să ducă la confiscarea specială de la inculpata N. a unei sume de bani eronate.

Totodată, se critică omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra provocării la care inculpata a fost supusă, de către procurorul de caz, prin intermediul denunţătoarei BB.

Astfel, din multitudinea denunţurilor depuse de către denunţătoarea BB. a rezultat că procurorul a avut cunoştinţă de infracţiunile ce urmau să se pregătească, despre modul de operare al denunţătoarei, despre timpul şi locul desfăşurării acestora şi, cu toate acestea, a achiesat la acest mod operaţional şi a acceptat producerea rezultatului infracţional, implicându-se în mod subiectiv, în pregătirea infracţionala.

Tot fără a efectua propria analiză a probelor, la pct. 1.6 Rechizitoriu, instanţa a reţinut că inculpata ar fi primit de la inculpatul V. suma de 40.000 euro cu scopul de a trafica influenţa judecătorilor învestiţi în compunerea completului de judecată ce urma să soluţioneze o cauză penală privindu-l pe numitul TT. şi că inculpata ar fi acceptat implicarea în acest caz, concluzionând că din discuţiile ambientale a rezultat acest lucru. În realitate, din transcrierea convorbirii dintre inculpată şi inculpatul V. nu a rezultat nici un moment că inculpata ar fi acceptat vreo intervenţie la colegii de complet în favoarea lui TT. şi nici că ar fi primit suma de bani mai sus menţionată.

Soluţia instanţei de fond este nelegală şi datorită faptului că fapta descrisă la pct. 1.2 în Rechizitoriu, în care DNA a reţinut că inculpata ar fi primit de la inculpata N. suma de 32.500 euro cu scopul de a interveni pe lângă judecătorii CAB, cuprinde date şi împrejurări eronate, ce nu corespund realităţii dar pe care judecătorul fondului şi le-a însuşit ca atare şi s-a bazat pe ele când a stabilit vinovăţia inculpatei şi a dispus confiscarea speciala, în sarcina acesteia a unei sume de bani, în mod nejustificat, fără a o indica în concret şi fără să menţioneze ce reprezintă aceşti bani.

A criticat soluţia fondului şi sub aspectul nelegalităţii ce operează în cazul condamnării asupra faptelor descrise la punctele 1.4 şi 1.5 din rechizitoriu, unde, deşi a solicitat instanţei să se pronunţe cu privire la desistarea sa, conform art. 22 vechiul C. pen., totuşi instanţa de fond nu a analizat acest aspect.

Sub aspectul nelegalităţii soluţiei de condamnare, în cazul faptelor descrise la punctele 1.7, 1.8 şi 1.9 în Rechizitoriu, a arătat că nu s-a făcut o analiză proprie de către instanţa de fond a tuturor probelor administrate în acest sens. Omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa cu privire la ridicarea sechestrului asigurător instituit de DNA, în vederea aplicării confiscării extinse, asupra sumelor de bani, identificate cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 13 martie 2013, respectiv: 34.500 RON; 4.870 euro; 625 USD, asupra imobilului situat în Buftea, str. x, tarlaua x, parcela x, jud. ilfov şi asupra apartamentului situat în Bucureşti, str. Aleea x, deşi, procurorul de şedinţă a declarat, în şedinţa publica, la data de 9 mai 2016, când a pus concluzii pe fondul cauzei, că înţelege să nu mai susţină această cerere, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 356 din 25 iunie 2014.

Este evident un motiv de desfiinţare a sentinţei apelate şi aceasta deoarece, Decizia Curţii Constituţionale nr. 356 din 25 iunie 2014 a stabilit neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 1181 alin. (2) lit. a) C. pen. în sensul că nu pot fi supuse confiscării extinse bunurile dobândite de persoana condamnată, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 63 din 17 aprilie 2012 referitoare la confiscare. Şi ulterior, aceleaşi dispoziţii s-au reglementat şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 11/2015, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 1121 alin. (2) lit. a din C. proc. pen. care stabileşte aceeaşi obligaţie imperativa, referitoare la bunurile dobândite de condamnat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2012.

Referitor la confiscarea specială, a criticat soluţia fondului sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei. În acest sens, s-a dispus confiscarea specială, în sarcina inculpatei, a sumei de 72.500 euro, fără a se motiva cum s-a ajuns la acest calcul, ca urmare a producerii cărei infracţiuni a fost creată, ce reprezintă aceasta, produs infracţional, mită, de la cine a fost primită, din ce probe a rezultat calculul sau. Preluarea acestei sume din rechizitoriu, fără analizarea probelor care ar fi dus la evidenţierea sa, este un motiv de desfiinţare a sentinţei penale apelate întrucât nu s-a soluţionat cauza sub aspectul laturii sale civile.

Instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală şi netemeinică şi sub aspectul obligării inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat, într-un cuantum prea mare, care nu a fost justificat ca fiind necesar, real şi rezonabil. Astfel, deşi au fost solicitate dovezi din partea acuzării din care să reiasă clar, cât s-a cheltuit cu instrumentarea acestei cauze, totuşi nu s-a probat suma imensă de 120.000 RON, la care a fost obligată inculpata.

S-a mai arătat că, instanţa de fond nu a efectuat o judicioasă individualizare a pedepselor având în vedere toate criteriile generale prevăzut de art. 74 C. pen., nu a avut în vedere toate împrejurările care pot constitui circumstanţe atenuante precum şi efectele ce decurg din acestea, iar în cazul în care ar fi reţinut şi circumstanţele agravante, se putea efectua concursul între cele doua instituţii, şi în final, cuantumul pedepsei putea fi coborât la nivelul pedepsei deja executate, în stare de arest preventiv, respectiv, perioada în care inculpata a fost privată de libertate din penitenciar la care s-a mai adăugat şi perioada de arest la domiciliu, având în vedere împrejurarea că, pe parcursul arestului preventiv, inculpata şi-a dat demisia din funcţia de judecător şi, astfel temerea ca ar mai putea fi expusă unor astfel de fapte penale, este exclusă.

§ Inculpatul H., în apelul formulat a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate şi a modului de executare. A susţinut că având în vedere starea de fapt reţinută şi recunoscută atât în timpul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de judecată, deşi Curtea de Apel Bucureşti a luat act de acest comportament procesual corect al inculpatului, a constatat că lege penală mai favorabilă în prezenta cauză este actualul C. pen., şi a dispus condamnarea sa la o pedeapsă de 2 ani şi 4 luni închisoare, apreciind că fapta prezintă o gravitate ridicată, astfel încât doar o pedeapsă privativă de libertate este aptă să asigure scopul sancţionator al pedepsei. A susţinut că hotărârea instanţei de fond este netemeinică, sub aspectul dispoziţiei de executare a pedepsei în regim de privare de libertate, în condiţiile în care nu are antecedente penale, a recunoscut săvârşirea infracţiunii de la primele sale audieri în faza de urmărire penală.

§ Inculpata B. a solicitat ca reindividualizarea pedepsei către minimul special sau la limita acestuia, redus cu o treime, pentru infracţiunile săvârşite şi suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, precum şi reducerea cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligată, la suma de 2.000 RON.

§ Inculpatul F. a solicitat achitarea, deoarece susţine că potrivit situaţiei de fapt reţinute este evident că nu l-a ajutat pe inculpatul U. să dea vreo sumă de bani inculpatei L., chiar şi prin intermediul inculpatului O., în condiţiile în care L. nu a fost acuzată de luare de mită în forma primirii, ci de luare de mită în forma acceptării unei promisiuni, promisiune care nu a fost făcută de către inculpatul U., ci de către complicele autoarei O., prin intermediu soţiei sale S., astfel încât actul de ajutor, însemnând aici transmiterea sumei de bani de la inculpatul U. către inculpatul O. nu are niciun fel de legătură nici cu fapta autorului infracţiunii de luare de mită, în forma acceptării promisiunii şi nici cu promisiunea făcută de către O. inculpatei L.

§ Inculpatul C. a criticat sentinţa prin motivele de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a solicitat achitarea, întrucât, pe de o parte, nu ar fi determinat un funcţionar să îndeplinescă un act, dar cu toate acestea judecătorul a apreciat în mod eronat normele legale în materie şi l-a condamnat. Pe de altă parte, în apelul său a solicitat reindividualizarea pedepselor şi reducerea cuantumului acestor pedepse în raport de prevederile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, făcând trimitere la o amplă jurisprudenţa a Curţii Constituţionale şi a instanţelor de judecată.

§ În apel formulat, inculpata Q. a criticat sentinţa şi a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii spre minimul special, iar ca modalitate de executare, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. A susţinut că hotărârea instanţei de fond este netemeinică, întrucât nu s-a procedat la o adevărata individualizare a pedepsei în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. din 1969. Pe de altă parte, a mai susţinut că având în vedere adresa din 18 iunie 2015 emisă de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei, prin care s-a arătat că denunţul său, formulat în data de 26 august 2014, s-a concretizat prin trimiterea în judecată a persoanei denunţate şi că sunt incidente dispoziţiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, se impunea ca instanţa de fond să facă aplicarea art. 79 alin. (1) C. pen. şi să dispună reducerea succesivă a limitelor de pedeapsă în prezenta cauză. A mai susţinut referitor la cuantumul cheltuielile de judecată, că acestea sunt nejustificate, că suma este foarte mare în raport cu actele efectuate în acest dosar, iar Direcţia Naţională Anticorupţie nu a făcut dovada decât pentru suma de 11.000 RON, care reprezintă activitatea investigatorilor sub acoperire din cadrul Serviciului Special.

§ Inculpatul R. a arătat că hotărârea apelată este nelegală fiind pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 5 C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă, deoarece ar fi trebuit aplicate prevederile art. 48 C. pen. raportat la art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 43 alin. d) C. pen. şi nu în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. [1969], cum greşit a procedat Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală. De asemenea a mai susţinut că hotărârea primei instanţe este nelegală şi pentru faptul că l-a condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni care, în încadrarea juridică reţinută - art. 61 din Legea nr. 78/2000 - a fost abrogată.

A susţinut că individualizarea pedepsei ce ar fi trebuit să fie aplicată inculpatului de instanţa de fond, trebuia să coincidă cu limita minimală a textului de lege incriminator, redusă cu 1/3 prin incidenţa în dosar a prevăzut art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi la acest cuantum de pedeapsă să se adauge pedeapsa revocată de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, aplicată prin Sentinţa penală nr. 135 din 15 februarie 2011 a Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1845 din 28 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti (conform fişei de cazier) ca urmare a stării de recidivă în care a comis fapta dedusă judecăţii.

§ Inculpatul T. a solicitat prin motivele de apel formulate, reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia spre minimul special, iar ca modalitate de executare, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. A arăta suplimentar că instanţa de fond a omis în totalitate să facă referire la aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, respectiv dacă denunţul formulat la data de 26 august 2014, în Dosarul nr. x/2014 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, prin care a sesizat comiterea infracţiunii de trafic de influenţă de către HHHHHHHHHHHH., denunţ concretizat prin emiterea rechizitoriului la data de 15 iunie 2015 şi trimiterea în judecata a inculpatului HHHHHHHHHHHH., se încadrează în prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi se impune aplicarea art. 79 alin. (1) C. pen. şi implicit reducerea succesiva a limitelor pedepsei.

Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată pentru care a fost obligat, de 40.000 RON, a susţinut că sunt nejustificate, suma este foarte mare în raport cu actele efectuate în acest dosar, iar Direcţia Naţională Anticorupţie nu a făcut dovada decât pentru suma de 11.000 RON, care reprezintă activitatea investigatorilor sub acoperire din cadrul Serviciului Special.

§ Inculpatul D. a criticat sentinţa apelată pentru nelegalitate şi a solicitat trimiterea cauzei pentru o corectă şi completă rezolvare a fondului la aceeaşi instanţă, iar în subsidiar rejudecarea cauzei. În ce priveşte nemotivarea sentinţei de fond a susţinut că se poate observa la o simplă citire a sentinţei apelate, că instanţa de fond s-a mărginit la a copia efectiv conţinutul extrem de detaliat al rechizitoriului până la fila x a hotărârii, precum şi analiza probelor făcută de procurorii anchetatori.

Pe de alta parte, cu o singură excepţie, a susţinut că probele administrate în peste trei ani de cercetare judecătoreasca la fond nu au fost decât enumerate, judecătorul fondului părând să îşi însuşească întru-totul raţionamentul ce a determinat procurorul să dispună punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată. A susţinut că instanţa nici măcar nu indică cuantumul pedepselor sau măcar orientarea lor. Mai mult, instanţa de fond nu justifică în niciun fel pentru care motive fapta de complicitate la cumpărare de influenţă reţinută la punctul 6.5 urmează a fi pedepsită mai sever (5 ani închisoare) în raport de faptele pentru care forma de participaţie este de autorat (câte 4 ani închisoare), cu atât mai mult cu cât autorului acelei fapte, pedeapsa aplicată este de doar 2 ani închisoare în aceeaşi încadrare juridica, şi tot beneficiind de dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. De asemenea a arătat că sentinţa de fond nu cuprinde motivarea soluţiei în sensul art. 403 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., fără a analiza nici probele şi nici cererile formulate.

În ceea ce priveşte greşita individualizare a pedepselor, a susţinut că se impune o reevaluare a situaţiei de fapt şi de drept, să fie avută în vedere şi atitudinea corectă de asumare a consecinţelor faptelor de care a dat dovadă inculpatul şi în rejudecare pedepsele trebuiesc reindividualizate, prin reducerea lor, faţă de cele aplicate în primă instanţă de către Curtea de Apel Bucureşti. Totodată, expunerea hotărârii trebuie să cuprindă analiza probelor care au servit pentru soluţionarea laturii penale, precum şi a celor care au fost înlăturate, rezolvarea cauzei cu privire la latura civilă, motivarea soluţiei, precum şi analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţia pronunţată în cauză. Hotărârea judecătorescă nu este un act discreţionar, ci rezultatul unui proces logic de analiză ştiinţifică, a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiza necesar stabilirii adevărului. Motivarea hotărârii justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justiţiabilului că justiţia a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul fondului a examinat toate mijloacele procesuale şi procedurale şi, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaşte oportunitatea promovării căii de atac.

§ Inculpatul U. a criticat sentinţa cu privire la netemeinicie şi a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul condamnării la o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege, al cărei cuantum să permită suspendarea executării. De asemenea, în criticile formulate a făcut referire la nemotivarea hotărârii atacate şi a susţinut că, din cele 317 file ale hotărârii instanţei de fond numai filele x pot fi considerate ca o argumentaţie proprie a Curţii de Apel Bucureşti, că la o simplă lectură se observă că, de fapt, motivarea în sine a soluţiei dispuse în cauză cu privire la inculpatul U. este rezumată într-o singură frază, prin simpla afirmare a unei concluzii privind condamnarea acestuia fără indicarea datelor concrete, a problemelor de fapt şi de drept şi fără analiza probelor pe care se întemeiază această soluţie. Motivarea hotărârilor de către instanţele naţionale constituie o obligaţie impusă acestora prin prevederile art. 6, paragraf 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

De altfel, din această perspectivă, susţine că se observă că nici în ceea ce priveşte necesitatea aplicării unui spor de pedeapsă, hotărârea apelată nu este riguros motivată de către instanţa de fond, cu atât mai mult cu cât Curtea de Apel Bucureşti a optat pentru aplicarea unui spor de pedeapsă echivalent cu totalul pedepsei absorbite în pedeapsa cea mai grea, mecanism care a condus practic la realizarea unui cumul aritmetic al pedepselor stabilite pentru infracţiunile ce intră în componenţa pluralităţii de infracţiuni. Prin urmare, susţine că este evident că din această perspectivă, motivarea soluţiei atacate cu apel, contrazice dispozitivul acesteia, câtă vreme - în considerente - este faptul că inculpatul U. urmează să beneficieze de prevederile art. 396 alin. (10), iar - în dispozitiv - pedeapsa pentru infracţiunea de cumpărare a influenţei a fost stabilită fără aplicarea acestor prevederi, aspect care atrage în mod automat şi nelegalitatea pedepsei rezultante stabilite acestuia.

§ Inculpata S. a solicitat în principal trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Curţii de Apel Bucureşti, raportat la lipsa totală a motivării hotărârii, fiind astfel încălcate prevederile art. 6 par. 1 şi 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, respectiv dreptul inculpatei la un proces echitabil; împrejurarea că judecătorul fondului, contrar normelor de procedură penală - art. 3201 din vechiul C. pen. - nu a înţeles să se pronunţe, în prealabil, cu privire la admiterea sau respingerea cererii inculpatului ca judecarea cauzei să se desfăşoare în condiţiile art. 3201 din vechiul C. pen., ceea ce a condus la încălcarea gravă a dreptului la apărare al inculpatei, precum şi a principiului aflării adevărului şi, pe cale de consecinţă, a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 9 par. 1 şi 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul celor arătate în cuprinsul motivelor de apel şi aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă.

A susţinut că lipsa totală a motivării sentinţei instanţei penale atacate se poate observa cu uşurinţă prin faptul că judecătorul fondului nu a făcut altceva decât să reia conţinutul actului de sesizare al instanţei, prin faptul că, nici măcar tangenţial, judecătorul fondului nu expune în considerentele hotărârii vreun argument, indiferent cât de subiectiv sau criticabil ar fi acesta, pentru care a înlăturat de la apreciere apărările formulate cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor, nu numai în ceea ce priveşte situaţia inculpatei, ci şi cu privire la toţi ceilalţi coinculpaţi.

§ Inculpatul O., prin motivele de apel, a solicitat în principal trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Curţii de Apel Bucureşti. A susţinut că analiza integrală a cuprinsului sentinţei nr. 112/2016, pronunţată de judecătorul fondului demonstrează ca aceasta reprezintă de fapt o copiere a actului de sesizare al instanţei. Lipsa totală a motivării, rezidă din faptul că la fond atât inculpatul cât şi soţia sa S., au formulat prin apărătorul ales, o serie de cereri ce au avut ca obiect schimbarea încadrărilor juridice pentru o serie din faptele (infracţiunile) deduse judecăţii, neavute în vedere.

A arătat că magistratul fondului nici măcar nu a încercat să creeze o aparenţă a unei motivări, motivarea acestuia se rezumă la următoarele fraze: Curtea a reţinut întru-totul situaţia de fapt descrisă prin actul de inculpare a celor 23 de inculpaţi, care întruneşte, în drept, elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, texte de lege enunţate în şedinţă publică şi în temeiul cărora, inculpaţii urmează să răspundă penal; cererea (de schimbare a încadrării juridice) este nefondată, astfel că aceasta va fi respinsă, situaţia de fapt fiind reţinută în mod corect, iar încadrarea juridică a acesteia este legală. A susţinut apoi că aceste două fraze care cuprind "poziţia instanţei de judecată" cu privire la acuzaţiile aduse inculpatului, prin care instanţă achiesează în totalitate la poziţia Ministerului Public, inclusiv în ceea ce priveşte încadrarea juridică, echivalează cu o totală nemotivare şi necercetare a fondului cauzei întrucât nu analizează în niciun fel elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia.

S-a mai susţinut că nepronunţarea înainte de începerea cercetării judecătoreşti cu privire la cererea inculpatului ca judecarea cauzei să se desfăşoare în condiţiile art. 3201 din vechiul C. proc. pen. în vigoare la acea dată i s-a încălcat dreptul la apărare, justificat de faptul că prorogarea discuţiilor pe această chestiune juridică pe de o parte a fost interpretată de procuror ca o nerecunoaştere a faptelor, lucru însuşit de instanţă, situaţie ce este vizibilă din hotărâre (a se vedea pag. 291 - 292 S.p. 112 din 16 iunie 2016).

S-a mai făcut referire la lipsa condiţiei tipicităţii infracţiunii/infracţiunilor, element primordial în sustenabilitatea acuzaţiilor şi a condamnării şi din această perspectivă a susţinut că la momentul pretinsei aderări grupul nu a fost constituit, lipsind condiţiile esenţiale de preexistenta ale acestuia: trei sau mai multe persoane şi caracterul structurat, iar în legătura cu infracţiunile informatice (art. 48 din Legea nr. 61/2003) nu este nominalizată şi nici descrisă în concret acţiunea/acţiunile pretins săvârşite specifice/tipice acestei infracţiuni şi care pe de o parte să se plieze pe elementul material respectiv aderarea la pretinsul grup infracţional, iar pe de altă parte la pretinsul scop al constituirii grupului (săvârşirea de infracţiuni informatice).

§ Inculpatul V. prin apelul formulat a solicitat condamnarea la pedeapsa închisorii cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, avându-se în vedere atitudinea sinceră de pe tot parcursul procesului penal.

III. APELUL

III.1. În faţa Înaltei Curţi, cauza a avut următoarele termene:

§ 20 septembrie 2017, când s-a admis cererea de amânare formulată de apelanta intimată inculpată N., s-a pus în vedere inculpaţilor şi reprezentantului Ministerului Public ca până la termenul acordat în cauză să depună motivele de apel şi eventualele cereri de probe, care doresc să fie administrate în cursul judecării apelului, urmând ca la următorul termen să se discute probatoriile propuse în contradictoriu, în şedinţă publică;

§ 22 septembrie 2017, când s-a admis declaraţia de abţinere formulată de unul dintre membri completului de judecată de la soluţionarea cauzei datorată exercitării funcţiei de judecător de drepturi şi libertăţi;

§ 15 noiembrie 2017, când s-au admis cererile de amânare formulate de către apelanţii intimaţi inculpaţi C. şi P.;

§ 5 decembrie 2017, când au fost discutate cererile de probatorii formulate de inculpaţii B., C., H., I., L., N., O., Q., T., U., R., P., M.;

§ 13 decembrie 2017, când instanţa de apel s-a pronunţat asupra cererilor de probatorii formulate în cauză şi le-a încuviinţat astfel cum au fost formulate în scris şi susţinute în şedinţă publică de către inculpaţii B., C., H., I., L., N., O., Q., T., U., R., P., M., astfel: pentru inculpata B. - înscrisuri în circumstanţiere; pentru inculpatul C. - depunerea înscrisului ce emană de la DNA, secţia de combatere a corupţiei cu referire la dosarul penal nr. x/2013; pentru inculpatul H. - înscrisuri în circumstanţiere; pentru inculpatul I. - înscrisuri în circumstanţiere; pentru inculpata L.: audierea inculpaţilor O., S., N., V., Q., T., P., U. cu privire la acuzaţiile formulate împotriva sa; reaudierea martorei BB.; detalierea de către DNA a cuantumului cheltuielilor judiciare ocazionate cu urmărirea penală în cazul acestei inculpate; pentru inculpata N.: referatele întocmite în perioada 2006 - 2012 de către grefierul şef III. cu privire la B., precum şi deciziile luate de conducerea Tribunalului Bucureşti, cu privire la aceste referate;

Hotărârile Colegiului de conducere al Tribunalului Bucureşti în vigoare în perioada ianuarie 2011 - decembrie 2012 referitoare la dosarele nou intrate (fond, apel, recurs) a căror complexitate depăşeşte numărul de puncte de complexitate maximă admisă; detalierea de către DNA a cuantumului cheltuielilor judiciare ocazionate cu urmărirea penală în cazul acestei inculpate; audierea inculpaţilor P., C., O., S. cu privire la acuzaţiile formulate împotriva sa; a luat act de renunţarea la audierea martorului IIIIIIIIIIII.; pentru inculpatul O. - relaţii de la DNA referitoare la un denunţ ce ar fi fost formulat în cursul anului 2013, precum şi înscrisuri în circumstanţiere; pentru inculpata Q. - adresa emisă la data de 18 iunie 2015 de către DNA în Dosarul nr. x/2014, precum şi înscrisuri în circumstanţiere; pentru inculpatul T. - adresa din data de 18 iunie 2015 emisă de către DNA în Dosarul nr. x/2014, precum şi înscrisuri în circumstanţiere; pentru inculpatul U. - înscrisuri în circumstanţiere; pentru inculpatul R. - relaţii de la DNA referitoare la denunţul formulat, precum şi înscrisuri în circumstanţiere; pentru inculpata P. - adresa emisă de DNA în Dosarul nr. x/2013; pentru inculpata M. - relaţii de la DNA referitoare la un denunţ formulat, precum şi înscrisuri în circumstanţiere.

Cu aceeaşi ocazie s-a luat act de depunerea înscrisurilor de către inculpaţii Q., T. şi s-a constatat proba administrată; pe de altă parte, instanţa de apel a respins probele solicitate de inculpata L. referitoare la readministrarea tuturor probelor administrate la prima instanţă, precum şi de inculpata N. privind audierea martorilor JJJJJJJ., KKKKKKK., HHH., III.;

§ 22 ianuarie 2018, când cauza a fost amânată dat fiind impedimentului obiectiv de audiere a inculpatei N.;

§ 2 februarie 2018, când au fost audiaţi inculpaţii N. şi O.;

§ 10 aprilie 2018, când au fost audiaţii inculpaţii S., V., U. şi T.;

§ 23 aprilie 2018, când au fost audiaţi inculpaţii C., P. şi martora BB. De asemenea, s-a ascultat în şedinţă publică înregistrarea ambientală din data de 19 decembrie 2012, după care s-a susţinut cerere inculpatei N., însuşită de inculpata L., de efectuare a unei expertize a vocii şi vorbirii;

§ 24 aprilie 2018, când s-a ascultat înregistrarea ambientală din 19 decembrie 2012 solicitată a fi ascultată în şedinţă publică de către apărarea inculpatei N. şi apoi s-a admis cerere formulată de inculpata N., însuşită de inculpata L. şi s-a dispus efectuarea expertizei vocii şi vorbirii;

§ 9 mai 2018, când s-a audiat apelanta intimată inculpată Q. şi s-a admis cererea formulată de apărătorul ales al apelantei intimate inculpate L. privind eliberarea a clonei tuturor suporţilor opţii ataşaţi la dosarul cauzei şi au fost respinse cererile de probatorii solicitate de apărarea inculpatelor L. şi N. şi a constatat cercetarea judecătorească încheiată;

§ 22 mai 2018 - când au avut loc dezbaterile.

III.2. În faza apelului, cererile de probatorii, astfel cum au fost formulate în scris şi susţinute în şedinţă publică, cu privire la inculpaţii B., C., H., I., L., N., O., Q., T., U., R., P., M., au fost admise, astfel că, în temeiul art. 420 alin. (5) raportat la art. 100 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., constatând că sunt îndeplinite cerinţele referitoare la clarificarea tezelor probatorii susţinute în contradictoriu de apărare şi de către Ministerul Public, având în vedere legătura tezelor probatorii cu acuzaţiile formulate şi motivele de apel, luând în considerare şi aspectele particulare suplimentare pentru fiecare dintre probele solicitate, astfel cum au dezvoltate în cele ce urmează, Înalta Curte a admis următoarele probe: pentru inculpata B. - înscrisuri în circumstanţiere; depunerea de către inculpatul C. a înscrisului ce emană de la DNA referitor la Dosarul cu nr. x/2013, având în vedere că apărarea invocă beneficiul prevăzut de art. 19 din Legea nr. 682/2002, a cărui aplicare conduce la înjumătăţirea limitelor de pedeapsă; depunerea înscrisurilor în circumstanţiere invocate de inculpatul H.; depunerea înscrisurilor în circumstanţiere, astfel cum au fost solicitate oral de către inculpatul I.; pentru inculpatele L. şi N., în raport cu obiectul judecăţii, complexitatea cauzei şi natura acuzaţiilor cererea de probatorii a fost admisă în parte, respectiv, pentru L. - audierea inculpaţilor O., S., N., V., Q., T., P., U.; pentru N. - audierea inculpaţilor P., C., O. şi S.

Cu privire la admiterea reaudierii inculpaţilor care în dosar au manifestat o atitudine de recunoaştere a vinovăţiei şi care au arătat în faţa instanţei de apel că nu doresc să dea declaraţie, Înalta Curte a reţinut că în jurisprudenţa sa anterioară, a clarificat rolul declaraţiei date de un inculpat în procedura simplificată în care a recunoscut vinovăţia cu privire la situaţia altui acuzat din aceeaşi cauză (ICCJ, secţia penală, Încheierea din 3 decembrie 2015, Dosar nr. x/2015, Decizia penală nr. 3223 din 22 octombrie 2013, Dosar nr. x/2011), iar aceste argumente sunt similare şi cauzei pendinte.

Aşadar, instanţa de apel reţine că posibilitatea ca un inculpat să poată adresa întrebări, într-o procedură contradictorie, aceluia care îl acuză de săvârşirea unei infracţiuni reprezintă una dintre garanţiile procesului echitabil. Audierea sumară a altor inculpaţi în procedura recunoaşterii vinovăţiei (prin ipoteză strict cu privire la propria acuzaţie) nu poate produce efecte cu privire la acuzaţiile formulate împotriva altora, dacă instanţa nu a clarificat în cadrul audierii şi acea chestiune şi dacă nu a dat posibilitatea celor care nu au solicitat aplicarea procedurii recunoaşterii vinovăţiei să conteste credibilitatea respectivei declaraţii.

Aplicarea procedurii simplificate presupune ca persoanele audiate să recunoască faptele pentru care sunt acuzate, astfel cum sunt descrise în rechizitoriu. Instanţa de judecată, atunci când apreciază asupra incidenţei procedurii recunoaşterii vinovăţiei, verifică existenţa unei concordanţe depline între acuzaţiile formulate şi declaraţiile inculpaţilor. Deşi instanţa nu se rezumă la a verifica dacă inculpaţii recunosc încadrarea juridică dată faptei, verificarea instanţei presupune o analiză a acuzaţiei persoanei respective, care a solicitat aplicarea procedurii recunoaşterii vinovăţiei, respectiv a faptelor susceptibile să producă consecinţe juridice asupra situaţiei acelei persoane, şi nu a altora, faţă de care cercetarea judecătorească urmează să stabilească dacă sunt vinovaţi.

De aceea, procedura audierii a avut în vedere doar acele acuzaţii care au făcut obiectul denunţului şi care nu vor afecta dreptul de a nu se auto-incrimina al celui audiat. În consecinţă, faptul că depoziţiile au fost date de un coacuzat, mai degrabă decât de un martor, nu are nici o relevanţă cu privire la nevoia audierii acestuia în ceea ce priveşte situaţia unui alt inculpat.

Faţă de cele ce preced, deşi apărarea inculpaţilor O. şi S. a arătat că aceştia nu doresc ca prin audiere să piardă beneficiul recunoaşterii faptelor şi deşi motivele de apel critică neregularităţi ale instanţei de fond în ceea ce priveşte incidenţa procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei, regulile procesului echitabil obligă ca apărării inculpatelor L. şi N. să i se pună la dispoziţiei posibilitatea combaterii caracterului verosimil al acuzaţiilor formulate împotriva acestora.

În această privinţă, instanţa de apel are în vedere jurisprudenţa CEDO în materie, potrivit căreia "... termenul de martor are o semnificaţie distinctă şi o importanţă deosebită în evaluarea unei proceduri echitabile. Astfel, în cazul în care o depoziţie poate servi într-o măsură considerabilă drept bază pentru o condamnare, atunci, indiferent dacă a fost făcută de un martor în sens strict sau de un coacuzat, aceasta constituie dovezi pentru urmărirea penală în care se aplică garanţiile prevăzut de articolul 6 § 1 şi 3 (d) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (mutatis mutandis, Ferrantelli şi Santangelo v. Italia, § 51 -52, XX. v. Italy§41) ..."

Referitor la aceleaşi inculpate a fost dispusă reaudierea martorei BB., detalierea de către DNA a cuantumului cheltuielilor judiciare ocazionate cu urmărirea penală; privitor la inculpata N. - depunerea înscrisurilor constând în referatele întocmite în perioada 2006 - 2012 de către grefierul şef III. cu privire la B., precum şi deciziile luate de conducerea Tribunalului Bucureşti cu privire la aceste referate; Hotărârile Colegiului de conducere al Tribunalului Bucureşti în vigoare în perioada ianuarie 2011 - decembrie 2012 referitoare la dosarele nou intrate (fond, apel, recurs) a căror complexitate depăşeşte numărul de puncte de complexitate maximă admisă;

Instanţa de apel a luat act de renunţarea la audierea martorului IIIIIIIIIIII.; cu privire la inculpatul O. - a admis depunerea de înscrisuri de la DNA referitoare la un denunţ ce ar fi fost formulat în cursul anului 2013, precum şi înscrisuri în circumstanţiere; referitor la solicitarea inculpaţilor O. şi S. ce îşi manifestă disponibilitatea de a consemna mai înainte de finalizarea cauzei sumele pentru care s-a dispus confiscarea, 72.500 euro şi 10.000 USD, respectiv 6.500 euro, în raport de prevederile art. 27 din Legea nr. 318/2015 s-a dispus efectuarea unei adrese către Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate, pentru a deschide subconturi pe numele celor doi inculpaţi, unde să fie depuse sumele în privinţa cărora s-a dispus confiscarea specială prin sentinţa apelată.

Instanţa de apel a constatat că în concluziile orale apărarea s-a referit la faptul că inculpaţii nu doresc să piardă beneficiul recunoaşterii faptelor. Procedura în care s-au soluţionat acuzaţiile formulate împotriva celor doi apelanţi nu a fost însă cea reglementată de art. 396 alin. (10) cu referire la art. 375 C. proc. pen. (cea care a înlocuit procedura prevăzută de art. 3201 din C. proc. pen. anterior). Motivele de apel critică tocmai faptul că nu a fost aplicată procedura simplificată în cauză.

Instanţa de apel a constatat că nu există o contradicţie între invocarea de către apărare a recunoaşterii faptelor şi solicitarea încuviinţării depunerii unor sume de banii, la dispoziţia instanţei egale cu sumele pentru care s-a dispus a fi confiscate de către instanţa de fond cu motive de apel care ţin de critici referitoare la greşeli procedurale în evaluarea incidenţei în cauză a procedurii simplificate.

Pentru inculpaţii T. şi Q.-instanţa de apel a admis depunerea înscrisurilor reprezentând adresa emisă la data de 18 iunie 2015 de către DNA în Dosarul nr. x/2014, precum şi înscrisuri în circumstanţiere; pentru inculpatul U. - înscrisurile în circumstanţiere; pentru inculpatul R. - înscrisuri reprezentând răspunsul de la DNA privitor la denunţul formulat şi înscrisurile în circumstanţiere; în ce o priveşte pe inculpata P. - înscrisurile reprezentând adresa emisă de către DNA în Dosarul nr. x/2013; pentru inculpata M. - depunerea înscrisului ce emană de la DNA referitor la un denunţ formulat, precum şi înscrisurile în circumstanţiere.; s-a luat act de depunerea înscrisurilor de către inculpaţii T. şi Q.

În ceea ce priveşte cererile de probatorii, astfel cum au fost formulate în scris şi susţinute în şedinţă publică de către inculpatele L. şi N., constând în readministrarea tuturor probelor administrate la prima instanţă, respectiv reaudierea martorilor JJJJJJJ., KKKKKKK., HHH., III., instanţa de apel a reţinut că acestea nu sunt utile cauzei în raport cu criticile formulate în motivele de apel şi nu reflectă pertinenţă în justificarea unui argument logic de susţinere a unei teze probatorii, având în vedere probatoriul deja admis, inclusiv audierea coinculpaţilor şi în consecinţă, în temeiul art. 420 alin. (5) raportat la art. 100 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., Înalta Curte a respins administrarea acestor probe.

După administrarea probatoriului admis, inclusiv ascultarea inculpaţilor ce au dorit să fie ascultaţi de către instanţa de control judiciar, Înalta Curte a deliberat asupra cererii formulată de apelanta intimată inculpată N. şi însuşită de apelanta intimată inculpată L., privind efectuarea unei expertize a vocii şi vorbirii, a reţinut relevanţa probei solicitate şi necesitatea ei în raport cu obiectul cauzei, motivele de apel şi apărările formulate, şi de aceea, în temeiul art. 420 alin. (5) raportat la art. 100 alin. (2), precum şi ale art. 172 şi următoarele C. proc. pen., a constatat că sunt îndeplinite cerinţele referitoare la clarificarea tezei probatorii susţinute în contradictoriu de apărare şi de către Ministerul Public, având în vedere legătura tezei probatorii cu acuzaţiile formulate şi motivele de apel, şi a admis cererea apelantelor şi a dispus efectuarea unei expertize a vocii şi vorbirii.

În ceea ce priveşte obiectivele acestei expertize, instanţa de apel a reţinut că după eliberarea unei clone a înregistrării contestate, la solicitarea apărării, înregistrarea a fost ascultată în şedinţă publică, însă, deşi înregistrarea a fost audiată în două rânduri în şedinţa publică, apărarea a susţinut că nu este în măsură să desluşească dialogul purtat în totalitate pentru unele fragmente. De aceea, instanţa de apel a avut în vedere ca unul dintre obiectivele la care urmează să răspundă expertiza este necesar să fie acela de a se proceda la îmbunătăţirea calităţii audiţiei înregistrării audio în cazul convorbirii în mediul ambiental.

Pe de altă parte, instanţa de apel a reţinut că atât apelanta intimată inculpată N. cât şi apelanta intimată inculpată L. nu au contestat vocile din cadrul dialogului ascultat în şedinţa publică, însă au invocat, alături de apărare, circumstanţe referitoare la existenţa unui dialog mai îndelungat decât cel transcris în procesul-verbal din data de 10 ianuarie 2013 aflat în vol. 11 dosar up ori cu alt conţinut. Cu privire la susţinerile apărării referitoare la necesitatea administrării acestei probe, s-a reţinut că suspiciunile evocate de către apărare în ceea ce priveşte dialogul ascultat în şedinţa publică se referă la posibilitatea ca asupra înregistrării să se fi intervenit prin alterarea cuvintelor ori chiar existenţa unor discontinuităţi ale vorbirii, sau ca înregistrarea ascultată ar reprezenta o compilaţie, aspecte faţă de care instanţa de apel a stabilit ca expertiza să răspundă la aceste suspiciuni.

De asemenea, pe parcursul procesual al apelului inculpaţii au depus la dosar concluzii scrise şi memorii.

III.3. Pe parcursul cercetării judecătoreşti desfăşurate în faţa instanţei de apel au fost date următoarele declaraţii:

· Inculpata N. a declarat: " Cunosc faptele pentru care am fost trimisă în judecată. Menţin toate declaraţiile date până în prezent în acest proces, respectiv de scurtele declaraţii pe care le-am dat în faza de urmărire penală atunci când s-au pus în discuţie cererile pe starea de arest, cât şi declaraţia pe care am dat-o la instanţa de fond, acea declaraţie am dat-o în stare de arest preventiv la acel moment, acea declaraţie s-a bazat pe probele de care am luat cunoştinţă la prezentarea materialului urmării penale. Mi-a părut foarte rău că atunci când am lecturat hotărârea in extenso pronunţată de judecătorul fondului, declaraţia dată de mine nu a fost analizată şi nici menţionată în considerente. Am dorit să dau declaraţie în faţa instanţei de apel tocmai pentru că în ceea ce voi relata şi prezenta astăzi mă voi referi la toate probele administrate până în prezent, această declaraţie dată de mine la acest termen sper să fie o probă în sprijinul nevinovăţiei mele, în măsura în care se va corobora cu celelalte probe din dosar. Nu am comis nicio infracţiune. Aş dori să mă refer, pe scurt, la infracţiunile pentru care sunt acuzată.

Prima infracţiune care mi se reţine în sarcină este aceea de constituire a unui grup organizat-. Parchetul spune că în 2011 am constituit un grup împreună cu L., grup la care au aderat ulterior mai multe persoane, grupul având ca obiect săvârşirea infracţiunilor de corupţie informatice şi ca scop obţinerea beneficiilor materiale. Am scurte precizări de făcut: scopul grupului era de a obţine beneficii materiale -eu deţin în proprietate din 2005 un singur imobil, pe care l-am dobândit împreună cu fostul meu soţ, alte bunuri nu deţin şi constatând Parchetul că am acest bun, am un sechestru instituit pe o sumă de 2.500 euro care de fapt, sunt RON. eu sunt şeful acestui grup infracţional - liderul cum susţine Parchetul şi am ca un beneficiu material o sumă de 2.500 euro în condiţiile în care în dosar au fost vehiculate sume de zeci şi sute de mii de euro. un alt aspect pe care doresc să-l menţionez se referă la faptul că în luna noiembrie 2008 mi s-a spart locuinţa în împrejurări mai mult sau mai puţin cunoscut şi susţin asta pentru că există la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea un dosar care a fost instrumentat de acelaşi procuror care m-a trimis în judecată în prezentul dosar - doamna JJJJJJJJJJJJ., dosar asupra căruia nu am primit nicio soluţie. Am menţionat acest aspect, întrucât începând cu acel an, până în anul 2012 am avut instituită protecţia mea personală, a familiei, a copilului şi a locuinţei, protecţia fiind asigurată de ofiţeri din cadrul SPP, persoane care mă însoţeau în permanenţă, începând cu ora 08:00 dimineaţa şi până la ora 22:00; în timpul programului de lucru stăteau în faţa biroului meu, după programul de lucru mergeau alături de mine în locurile unde trebuia să mă deplasez. După ora 22:00 protecţia era asigurată de IPJ Ilfov care se deplasa în permanenţă pe strada pe care locuiesc. Mi se pare ciudat cum ar putut să îmi vină o idee să constitui un grup infracţional organizat- la trei ani după ce mi s-a instituit o protecţie. Ofiţerii SPP mă supravegheau, şi raportau orice persoană dubioasă din anturajul meu.

Referitor la persoanele cu care Parchetul spune că am constituit acest grup aş dori să mă refer pe scurt la trei dintre ele, pentru că numai pe trei dintre ele le cunosc. Aş dori să încep cu doamna L. pe care am cunoscut-o în anul 2002 când am devenit Preşedintele secţiei II Penale a Tribunalului Bucureşti. Relaţiile dintre mine şi L. erau strict colegiale, nu eram prietene, aveam anturaje diferite, nu mergeam împreună la evenimente şi vreau să menţionez că în 2011 eu am divorţat şi doamna L. făcuse anumite afirmaţii împreună cu o persoană pe care ambele şi nu numai noi o aveam la curăţenie, afirmaţii ce m-au deranjat şi care au determinat o răcire a relaţiilor dintre noi. În acea perioadă, 2011 - 2013 intram în şedinţă, împreună cu doamna L., întrucât completele erau constituite cu un an înainte şi cu doamna GGG. cu care chiar eram prietene. Cu doamna GGG. mi-am petrecut ultimii doi ani mult timp împreună, ne vizitam, plecam împreună în concedii.

O altă persoană la care vreau să mă refer este doamna B. Aceasta funcţiona la compartimentul Registratură, şi avea ca atribuţii de serviciu repartizarea dosarelor între cele două secţii penale atunci când era de serviciu secţia a II-a şi repartizarea dosarelor chiar şi în cadrul secţiei - era vorba de cererilor de arest (mandate şi solicitări de prelungiri.)

Despre dna. B. pot spune că a fost un funcţionar puţin mai neglijent, cu puţin mai mult tupeu, cu foarte multă personalitate şi spun asta pentru că fusese angajată de către secretara Preşedintei Tribunalului de la acel moment (ani 2003 - 2005). Doamna B. a venit la recomandarea secretarei doamnei KKKKKKKKKKKK. şi când nu venea la serviciu, când întârzia, nu mă anunţa personal pe mine, ci eram anunţată de secretara doamnei preşedinte. Am spus că era un funcţionar puţin mai neglijent. Aceste neglijenţe de care am vorbit, le-am concretizat în calificativele pe care trebuia să le acord anual grefierilor, calificativul pe care i l-am acordat era acela de bine, însă fiind contestat devenea foarte bine. Am solicitat şi mi-aţi încuviinţat să depun nişte referate, pe care AAAAAAAAAAAA. solicita să fie întocmite, care era purtător de cuvânt al Tribunalul Bucureşti şi care era sesizată cu diverse probleme sesizate în legătură cu Registratura Penală. Nu am spus că B. a fost şi sancţionată ci doar că grefierul şef III. a efectuat faţă de aceasta nişte referate pe care i le-a înaintat doamnei AAAAAAAAAAAA. Personal nu am avut nimic cu doamna B. aşa cum cred că nu am avut nimic cu nimeni din cadrul secţiei pe care am condus-o timp de 10 ani, deşi nemulţumiri existau.

Referitor la V., acesta a fost grefier la compartimentul expediţii, fără atribuţii pe repartizare aleatorie, însă în baza atribuţiilor sale de serviciu venea zilnic în biroul meu pentru a-mi aduce dosarele noi intrate. Eu efectuam repartizarea aleatorie în birou, foarte rar am coborât la Registratură. Repartiţiile câteodată le efectuam chiar şi fără să am dosarul fizic ci numai uitându-mă în calculator. Despre dl V. pot spune că era o persoană care era serviabilă, s-a oferit, este adevărat, de câteva ori în perioada septembrie 2012 -, martie 2013, când am fost arestată, să îmi ducă maşina la spălat. Făcea aceste lucruri nu numai faţă de mine. Au fost câteva situaţii când el m-a însoţit în timpul programului de lucru atunci când aveam urgenţe referitoare la copil, însă aceste servicii pe care dl V. spunea că le-a făcut, mi-au fost făcute şi de alţi grefieri şi mă refer aici la grefierul şef de secţie III. cu care am lucrat 7 ani şi un alt grefier al cărui prenume îl cunosc doar - YYYYY., însă am constatat că în prezent lucrează la Înalta Curte. Dl V. ştia să se plângă pentru că îşi povestea şi mie şi altor colegi viaţa de familie, ştiam că are probleme în căsnicie, că divorţase şi ştiam că avocatul său la divorţ era fratele doamnei L. Nu m-am gândit vreodată că prin faptul că dl V. mi-a făcut aceste servicii despre care am vorbit putea să discute în numele meu, sau să îmi pronunţe numele în discuţiile pe care am văzut că le avea cu alte persoane.

La interpelarea instanţei, în legătură cu repartizarea aleatorie, arăt că îmi erau aduse dosarele în birou, în general după ora 13:00, mă uitam în calculator, mă uitam pe lista dosarelor şi începeam cu primul dosar la care stabileam, parametrul de repartizare. Era stabilit şi obiectul cauzei.

După ce era repartizat electronic dosarul treceam pe fila dosarului termenul după care, terminând toate dosarele erau luate fie de dl V. sau de cele două funcţionare de la Registratură - B. şi AAA.

La Tribunalul Bucureşti era o practică diferită faţă de Curtea de Apel Bucureşti şi mă refer la timpul pe care trebuia să-l accesez electronic. Se ştia acest lucru şi anume că existau nişte norme de recomandare date de CSM care spuneau că ar trebui asociat obiectul cauzei la termenul acordat. Personal nu aveam cunoştinţe avansate în domeniul informatic, nu participasem la cursuri de training în domeniu, cunoştinţele mele erau de bază, reduse, pentru a mă putea descurca cu ocazia repartizărilor.

Referitor la normele CSM preşedinta Tribunalului a considerat că nu trebuie aplicate întrucât sunt doar de recomandare. Aceasta era procedura de lucru în ambele secţii penale, nu doar la secţia a II-a. faptul că nu era o practică unitară cu cea a Curţii de Apel Bucureşti.

Parametrul timp era ales în funcţie de obiectul cauzei, parametrul era variabil, în sensul că atunci când aveam de repartizat un dosar de fond, se stabilise în Colegiul de Conducere, termenul era de o lună, doar că aceasta putea însemnat 2 - 4 săptămâni, 3 - 4 săptămâni, 21 - 31 de zile, 31 - 35 zile. Erau mai multe termene în plaja de termene. Puteam alege orice termen din această plajă, pentru că nu era un termen fix, însă problema a fost reglementată după arestarea mea.

Alegerea o făceam eu, era o alegere aleatorie, putea fi ales orice termen din acea plajă. Termenele pe care le acordam în funcţie de obiectul cauzei le stabilisem împreună cu preşedintele celeilalte secţii penală, prin discuţii informale.

Termenul pe care îl acordam de obicei era de 2 - 4 săptămâni sau 21 - 30 zile. Ajungea la unul dintre completele care existau în acea perioadă, care lua măsurile corespunzătoare cu privire la măsurile preventive.

Nu eu stabilisem această plajă de termene. Pur şi simplu atunci când mă uitam în calculator la plaja de termene alegeam unul din termenele pe care îl puteam acorda în funcţie de obiectul dosarului. Atunci nu existau criterii la baza alegerii termenului.

Întrebări formulată de apărarea inc. N.: Î: cam câte complete din totalul secţiei intrau în plaja 21-30 zile sau în plaja de 2 - 4 săptămâni ?R: nu am de unde să ştiu cânte complete intrau. Trebuia raportat la ziua înregistrării dosarului respectiv. În cadrul secţie zilnic exista un complet de fond şi deci erau 20 de complete pe lună. Bănuiesc că în intervalul de 9 zile trebuiau să existe 9 complete, dar totul depinde de ziua în care se înregistra dosarul. Mă refer aici la zilele libere, sărbătorile legale.

Î: exista vreo diferenţă semnificativă între plaja 21 - 30 zile şi 2 - 4 săptămâni?R: Nu. Aşa cum am spus termenul era variabil la acel moment şi prin faptul că acordam termenul de 2 - 4 săptămâni sau 23 - 30 zile nu încercam să favorizez vreo parte din dosar şi nici nu aş fi avut cum.

La interpelarea instanţei, arăt că în ceea ce priveşte complexitatea cumulată a completului iniţial, până la un anumit moment complexitatea unu dosar era acordată manual, respectiv de funcţionarii de la Registratură după nişte criterii stabilite de Colegiul de Conducere. Acestea bănuiesc că erau nr. de părţi, inculpaţi, numărul de volume de urmărire penală, dacă era un dosar de fond. Ulterior, complexitatea unui dosar era acordată de calculator. Datele erau introduse de funcţionarii de la registratură cu ocazia înregistrării dosarului. Doresc să precizez că nu eram membru în Colegiul de Conducere, eram deseori chemaţi atunci când se puneau probleme ale secţiei penale.

În ambele situaţii eu alegeam termenul la fel, adică termenul era variabil şi în prima şi în a doua situaţie. Termenul a devenit fix din aprilie 2013 în sensul că s-a avut în vedere dispoziţiile pe care CAB le dăduse în urmă cu un an, cu ocazia unui control la ambele secţii ale Tribunalului.

Exista o complexitate cumulată pe fiecare complet, mă refer la o complexitate cumulată pe completele de fond, şi o complexitate cumulată pe completele de apel/recurs.

În situaţia când aveam de repartizat un dosar mi se părea normal ca acel dosar, în plaja de termene, să nu intre la completul cel mai complex. Această complexitate cumulată era stabilită prin acordul ambilor preşedinţi ai secţiilor penale, prin Colegiul de Conducere. Au fost situaţii în care au fost blocate complete tocmai pentru că aveau dosare deosebit de complexe, blocare fiind discutată tot în şedinţele de Colegiu.

Î: cum era stabilit termenul aleatoriu şi pe termenele ce vizau măsurile preventive şi care era plaja acestor termene? R: dacă ne referim la mandate de arestare preventivă şi prelungire a arestului preventiv repartizarea se făcea de Biroul Registratură. Iniţial exista pe zi un singur complet, care soluţiona propuneri de arestare şi prelungire, atât la secţia a II-a, cât şi la secţia I. ulterior, pentru a asigura repartizarea aleatorie s-a dispus înfiinţare a două complete pe fiecare secţie. Termenul la mandatele de arestare preventivă bănuiesc că era în aceeaşi zi a înregistrării propunerii, iar la prelungiri de arestare preventivă termenul se acorda a doua zi.

Referitor la alte cereri pe măsuri preventive termenul era acordat de mine, mă refer la situaţiile în care dosarul era în faza de urmărire penală, şi termenul era variabil, raportat la urgenţa cauzei. Cererile pe măsuri preventive, care făceau parte integrantă dintr-un dosar de fond erau repartizate conform regulamentului, adică de judecătorul învestit cu soluţionarea fondului.

Î: cu privire la complexitate, dosarele care trebuiau să fie soluţionate în calea de atac veneau de la fond cu complexitatea stabilită sau era modificată în calea de atac de către Tribunal?R: aşa cum am spus, complexitatea era stabilită la înregistrarea dosarului şi bănuiesc că era aceeaşi complexitate. Nu ştiu dacă la înregistrarea căii de atac i se modifica complexitatea.

Î: dvs. personal aţi modificat complexitatea dosarelor? R: bănuiesc la ce se referă apărătorul meu. au existat situaţii după ce s-a stabilit o complexitate a şedinţelor de fond, şi a şedinţelor de apel/recurs, au existat situaţii când trebuiau repartizate dosare cu o complexitate ce depăşea complexitate cumulată a şedinţei. Aceste situaţii le-am comunicat Colegiului de Conducere. Colegiul a stabilit că atunci când trebuia repartizat un dosar foarte complex, era modificată temporar complexitatea completelor, imediat următoare sau raportat la intervalul de timp acordat. Nu au fost multe situaţii de acest gen, doar câteva. Această modificare temporară era efectuată de grefierul şef de secţie. Se făcea o solicitare şi către Colegiu de conducere pentru a pronunţa o hotărâre în acest sens. Grefierul şef de secţie modifica complexităţile completelor, urmând ca după repartizarea dosarului să se revină la complexitatea iniţială pentru a nu se repartiza a la long dosare de acest fel. Am menţionat că nu au fost multe situaţii de acest gen şi sunt convinsă că această situaţie a apărut când s-a stabilit gradul de complexitate a unui complet de judecată. Unul din dosarele de acest gen a fot cel privind latura civilă în dosarul FNI. Grefierul şef de secţia întocmea cu această ocazie şi un proces-verbal în care atesta ceea ce efectuase, proces-verbal care ar fi trebuit să fie introdus în dosar. Aşa cum am spus complexitatea era acordată de calculator la momentul înregistrării şi dosarele când ajungeau la mine, toate fişierele erau completate. Niciodată nu am alterat acest parametru, deci răspunsul la întrebarea apărătorului meu în acest sens, este NU.

Î: exista în succesiunea aceasta a completelor de judecată vreun segment pe care îl preferaţi sau îl evitaţi, astfel încât să fie manipulat sistemul/dirijate dosarele?R: exista o încărcătură echilibrată pe complete. Zilnic exista un complet de fond şi unul de apel şi recurs. Când se efectua repartizarea dosarului se avea în vedere şi încărcătura completului. Nu aveam eu cum să am preferinţă pentru un anumit complet sau alt complet. Nici pe succesiunea de complete nu aveam vreo preferinţă.

La interpelarea Înaltei Curţi arăt că nu am primit vreo sesizare de acest fel de mărire artificială a complexităţii unui complet sau de scădere, şi nici de complexitate de dosare. Aceste probleme se puneau atunci când judecătorii solicitau Colegiului de conducere să procedeze la blocarea completelor potrivi regulamentului.

Continuând relatarea mea susţin că pe celelalte persoane din dosar nu le cunosc, nu am discutat cu ele niciodată, pe unele le-am văzut la momentul reţinerii, pe altele la prezentarea materialului de urmărire penală. Referitor la cele trei persoane de care am amintit şi pe care le cunosc, acestea nu mi-au solicitat niciodată să le obţin termene preferenţiale sau soluţii favorabile în dosare şi nici eu la rândul meu nu le-am solicitat să găsească persoane cercetate penal pentru ca eu să le pronunţ anumite soluţii.

O altă infracţiune de care sunt acuzată este luarea de mită. Spune Parchetul că aş fi acceptat de la un grefier - V., promisiunea remiterii unei sume de bani pentru ca eu să pronunţ o soluţie favorabilă într-un dosar privindu-l pe TT. Era vorba de un dosar de recurs. Am precizat anterior că intram lunar într-un complet de fond, un complet de apel/recurs şi mai multe complete de mandate de arestare şi prelungiri. Referitor la completul de apel/recurs pe care-l conduceam nu ţin minte să fi avut vreo dată probleme referitoare la colegele mele de complet menţionate anterior.

Am constatat, studiind dosarul, că s-au făcut multe referiri şi la adresa mea, de către părţi din dosar, inculpaţii V., cei doi soţi AAAAAAAAAAAAA., P., C. Nu am avut cunoştinţă despre aceste discuţii şi din punctul meu de vedere şedinţele decurgeau normal. Referitor la această infracţiune, inculpatul V. a făcut foarte multe afirmaţii referitoare la adresa mea, afirmaţii care din punctul meu de vedere nu au fost probate.

Referitor la TT., am constatat din dosar că a fost arestat în 2011 şi cu siguranţă în toţi aceşti doi ani a mai avut dosare în ceea ce-l priveşte. Nu îl cunoşteam, nu am încercat vreodată să-l favorizez cu atât mai mult cu cât soluţia a fost de respingere a recursului. De obicei, în şedinţele de recurs, eu eram cea care îmi spuneam prima părerea. Nu ţin minte să fi avut probleme la deliberare în acel dosar, nu cunosc, pe inculpata P., şi nici pe inculpatul C.

Tot referitor la TT. mai sunt acuzată de o altă infracţiune, respectiv trafic de influenţă. Referitor la aceasta doresc să fac următoarele precizări: spune Parchetul că aş fi acceptat primirea unei sume de bani împreună cu L. de la U. prin grefierul V. şi cu complicitatea soţilor P. şi C. pentru ca eu să influenţez un complet de judecată care avea de soluţionat un dosar privindu-l pe TT. Tot uitându-mă în dosar am constatat că în această situaţie dosarul a fost înregistrat şi repartizat într-o zi de vineri. Menţionez acest lucru pentru că la Tribunal, de obicei vinerea, prezenţa magistraţilor era redusă.

Veneau la serviciu numai cei ce intrau în şedinţele de judecată. Mai doresc să precizez că era luna februarie 2013, mie îmi expirase mandatul de Preşedinte de secţie şi stăteam la serviciu foarte puţin. Era un întreg război şi bisericuţe pentru cine va câştiga după mine viitorul mandat, prin urmare la serviciu stătea circa o oră. Fusese aleasă, urmarea prezentării unor proiecte de management colega şi prietena mea GGG., spre dezamăgirea celorlalte patru colege care şi-au depus de asemenea proiectele. În acea zi, după ce am repartizat toate dosarele am plecat şi ca să îmi aduc aminte, a trebuit să citesc declaraţiile martorilor din dosar. am fost sunată la câtva timp după plecarea mea de o grefieră - JJJJJJJ., care mi-a comunicat că pentru şedinţa de luni un judecător formulase o cerere de abţinere, de fapt, judecătorul nefiind la serviciu solicitase grefierei să-i dactilografieze o cerere.

Mi-a comunicat telefonic acest lucru şi eu i-am spus că cererea nefiind semnată va fi soluţionată înainte de soluţionare a dosarului în ziua de luni. În ziua de luni am primit două cereri identice, sau asemănătoare pentru că numele judecătorului era diferit - este vorba de martorii HHH. şi KKKKKKK. ei formulaseră cereri de abţinere aflându-se în aceeaşi stare de incompatibilitate. Am primit cererile am fixat termen în aceeaşi zi, trecând pe cerere completul de judecată care era constituit conform regulamentului din trei doamne judecător, două aflate pe planificarea de permanenţă şi cealaltă care făcea parte din completul de recurs existent.

Precizez că relaţia mea cu cele trei doamne nu erau cordiale, pentru că toată lumea era supărată că fusese preferată doamna GGG. Cele trei doamne îşi depusese şi ele candidatura. Personal nu m-am întâlnit cu niciuna dintre ele, nici în ziua în respectivă şi nici în zilele următoare pentru că nu prea vorbeam cu ele sau mai bine zis ele cu mine.

Am aflat, la câteva zile, că au existat nişte discuţii într-un dosar în sensul că a existat o opinie separată. Aşa cum am spus în ziua de vineri am plecat imediat de la serviciu şi spun asta pentru că inculpatul V. a declarat că i-aş fi spus cine va intra în completul de luni. Spune asta el, şi cred că şi inc. P. care a precizat că V. urca la et. 4 şi spunea că vine de la şefa, deşi biroul meu nu a fost niciodată la et. 4.

Nu ştiu cine i-ar fi putut da lui V., dacă într-adevăr există acea hârtie pe care eu nu am văzut-o în dosar, în care să fi trecut componenţa completului, pentru că nu cunoşteam că şi dl KKKKKKK. se va abţine. În schimb, martora JJJJJJJ. care intra, era grefiera acestui complet avea cunoştinţă de faptul că amândoi mai soluţionaseră dosare privindu-l pe TT.

Cu privire la complicitatea la trafic de influenţă, arăt că era vorba de perioada decembrie 2012 când în secţie era o atmosferă tensionată,şi am menţionat de ce, eu cu doamna F. nu prea mai vorbeam, numai că aflasem că dânsa nu o prefera pe doamna GGG. la conducerea secţiei. Mă chemase la dumneaei acasă, aceasta locuind în cartierul unde locuieşte mama mea. Mă chemase întrucât soţul său împreună cu doamna F. avea o casă la ţară şi de obicei de sărbători lua carne de la ţară. Mai cumpărasem de la colega mea şi cu alte ocazii şi în acea seară am fost la aceasta la domiciliu. Discuţia, de fapt, a avut loc pe o cu totul altă temă şi anume, îmi spusese că face lobby unei doamne judecător VV., că ar fi mai bine ca aceasta să vină la conducerea secţiei. Eu i-am explicat contrariul şi anume că GGG. pe lângă faptul că îmi era prietenă avea experienţă, întrucât fusese înlocuitor de preşedinte de secţie anterior ca eu să fiu preşedinte la secţia a II-a. I-am povestit în acea seară colegei mele, întrucât nu ştiam cum să procedez, nu ştiam ce să fac după ce îmi expira mandatul de şef de secţie. Am discutat cu acea ocazie despre foarte mulţi judecători, în special de cei de la Curtea de Apel deoarece mi se propusese şi de preşedinta Cab şi de o altă judecătoare de colegiul de conducere să vin preşedinte cu delegaţie la secţia I a CAB. Cunosc foarte mulţi judecători de la Curtea de Apel Bucureşti întrucât am lucrat împreună cu mulţi dintre ei, fie la Judecătorie, fie la secţia comercială sau penală a Tribunalului. Nu am prieteni printre judecători la CAB şi nu efectuam vizite în birourile Curţii de Apel. Am o singură prietenă, este vorba de doamna din colegiul de conducere cu care mă vizitam la domicilii, copii noştri aveau aceleaşi vârste, participam împreună la evenimente private. În acea discuţie avută cu L. nu mi-a lăsat impresia că ar avea cunoştinţe şi ar putea influenţa judecători de la Curtea de Apel pe care le pronunţă. Nu îmi aduc aminte să fi stat foarte mult la colega mea, deşi mă dusesem pentru cu un alt scop aşa cum am arătat mai sus, de fapt, la acea discuţie s-a discutat cu totul altceva respectiv că eu nu ştiam ce să fac după ce îmi expira mandatul.

Întrebări formulate de apărarea inculpatei: Î: vă însuşiţi conţinutul procesului-verbal de transcriere a înregistrării ambientale a discuţiei cu coinculpata F. la care aţi făcut referire mai sus?R: nu îmi însuşesc în integralitate conţinutul acestei convorbiri. Am discutat cu colega mea despre judecători de la Curtea de Apel Bucureşti dar nu în condiţiile în care aceasta i-ar putea influenţa pe vreunii dintre ei. Nu este conform relatarea din discuţie potrivit căreia aş fi avut asupra mea zeci de mii de euro pe care i-aş fi înmânat lui L. Nu aveam la mine sume de bani în euro. aveam RON, nu mai ţin minte ce sumă i-am dat doamnei F., cu siguranţă ştiu că de fiecare dată când cumpăram de la aceasta produse alimentare preţul lor era destul de mare.

Am cumpărat de la colega mea carne de miel şi de viţel. Nu mai reţin cât costa un kg. de carne de viţel. Nu mai reţin câţi RON am avut asupra mea. Am citit şi eu transcrierea convorbirii ţin minte că am discutat atunci despre anumite speţe, dar nu ţin minte să fi discutat despre persoanele despre care se face vorbire în acuzaţie ori despre societatea comercială.

Întrebări apărare: Î: o cunoaşteţi pe doamna jud. MMMMM.?R: nu am cunoscut-o pe doamna judecător MMMMM. De fapt, am văzut-o o dată, în 2009, când susţineam un interviu. Ne-am văzut însă în Arestul Poliţiei Capitalei, ulterior în Penitenciar, pe perioada arestului preventiv.

Î: cine este acea "MMMMM." care apare în interceptarea din mediul ambiental?R: este o menajeră care ne făcea curăţenie, despre care am amintit la începutul declaraţiei, din cauza căreia ne-am certat.

La interpelarea instanţei, arăt că în acea discuţie am vorbit despre mai mulţi judecători de la Curtea de Apel Bucureşti, este posibil să fi vorbit de doamna judecător LLLLL., în contextul celor afirmate mai sus, respectiv a discuţiilor despre compatibilitatea mea cu colegii de la CAB unde mă gândeam să promovez la sfârşitul mandatului de conducere. Eu nu o cunosc pe aceasta. Nu am discutat nimic despre bani, i-am dat doamnei F. cu acea ocazie o sumă de bani în RON, nu mai ştiu ce sumă. Nu am discutat despre împărţirea unor sume de bani, cu ocazia acelui dialog.

Referitor la infracţiunile informatice, cred că am răspuns prin precizările de la începutul declaraţiei, respectiv că aveam acest drept, datorită atribuţiilor de serviciu şi nu am modificat fără drept parametrii timp şi complexitate tocmai urmare a ceea ce am spus la început.

Întrebări formulate de apărarea inculpatei: Î: aţi primit vreodată vreo sumă de bani de la inc. V. în calitate de intermediar, şi dacă acesta v-a solicitat să dirijaţi vreunul dintre dosare?R: V. nu şi-ar fi permis niciodată să-mi solicite astfel de lucruri pentru că ştia că l-aş fi dat afară pe loc din serviciu.

Î: în ce relaţii se află actualul dvs. soţ cu TT.?R: m-am căsătorit în 2014 cu dl IIIIIIIIIIII.; acesta a fost cumnatul lui TT. până în anul 2011.

Întrebări formulate de apărarea inc. L.: Î: L. v-a solicitat vreodată să interveniţi în sistemul de repartizare a dosarelor pentru a dirija dosare în scopul dorit de aceasta?R: eu am răspuns deja, că nu. doresc să precizez că de fiecare dată când aveam de repartizat dosare mediatizate, dosare de care aproape toţi judecătorii secţiei se fereau (erau multe discuţii în secţie că un complet avea dosare mediatizate, alt complet nu); atunci când efectuam repartizarea unor asemenea dosare în biroul meu veneau mai mulţi judecători. Mediatizarea dosarului o dădea presa, care anunţa cu mult timp înainte să ajungă dosarul la Tribunal. Am făcut această precizare pentru că doamna L. avea multe asemenea dosare.

La interpelarea instanţei, arăt că m-am referit la dosarele de fond, întrucât în apeluri şi recursuri eu intram împreună cu aceasta şi cu altă colegă.

Î: aveţi cunoştinţă că L. ar fi trasat sarcini coinculpaţilor în sensul că erau obligaţi să le îndeplinească, obligaţi să strângă sume de bani pe care să le predea doamnei F.?R: nu. Nu ştiam dacă OOOOOOOOOOOOO. are cunoştinţe printre avocaţi. nu ştiam dacă aceasta îl cunoaşte pe X., nu i-am văzut împreună. Iar în referitor la cei doi grefieri - nu.

Î: cunoaşteţi dacă L. s-a implicat în crearea şi conducerea unui grup infracţional organizat-?R: nu cunosc dacă era implicată într-un astfel de grup. Mie personal niciodată nu mi-a vorbit de vreuna din persoanele din dosarul de faţă.

Î: cum aţi caracteriza activitatea profesională a doamnei L.?R: activitatea doamnei F. era redată în bilanţ şi în situaţiile statistice. Operativitatea acesteia, din câte ţin minte, era peste media din secţia în care făcea parte.

Î: în discuţiile avute cu L. atunci când aţi mers la aceasta acasă, s-a vorbit despre moneda euro?R: nu. Nu aveam de ce.

Î: cunoaşteţi cine este cumpărătorul de influenţă? A fost un cumpărător de influenţă?R: cred că am răspuns atunci când am menţionat că nu aveam de ce să-i dau doamnei F. bani pentru a-şi trafica influenţa.

Întrebări formulate de inculpata L., personal: Î: vă amintiţi că pe 19 decembrie 2012, când s-au făcut interceptări, în discuţiile noastre am făcut vorbire despre împărţirea cantităţilor de produse ce urma să fie aduse la Bucureşti şi pe care să le preluăm? Trebuia să mai înmânaţi din aceste produse şi altor membri ai familiei dvs.?R: da, îmi amintesc că am discutat despre împărţirea produselor. Din această cantitate de carne pe care am luat-o trebuia să-i dau mamei şi fratelui meu. Nu i-am dat carnea în acea seară, dar am luat cantitatea în acea seară.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public: Î: când fixaţi termene potrivit plajei menţionate, şi stabileaţi în concret termenul pe dosar, cunoşteaţi şi completul la care s-a repartizat dosarul?R: nu.

Î: aveaţi vreo previzibilitate că se va repartiza dosarul la un anumit complet?R: nu.

Î: aţi comunicat celor doi grefieri - V. şi B. să introducă datele de complexitate în ECRIS, mă refer la dosarele ce formează obiectul acuzaţiilor din prezenta cauză?R: aşa cum am precizat anterior, complexitatea era acordată de calculatori, nu de mine, de V. sau B. Răspunsul este nu.

Î: când s-a repartizat dosarul pe data de 8 februarie 2013 aveaţi cum să cunoaşteţi că dosarul ce-l viza pe TT. va fi repartizat la acel complet din care făceau parte judecători incompatibili?R: nu. În rechizitoriu nu se menţionează că aş fi greşit în februarie ci se menţionează că am greşit în luna ianuarie.

Î: la ce v-aţi referit când aţi precizat în discuţia înregistrată ambiental "eu mi-am oprit o mie; "? Cum puteaţi să număraţi cantităţile de carne?R: la carne m-am referit când am făcut această precizare. Nici nu mai ştiu cine a făcut această precizare. Şi acesta face parte din elementele pe care le contest.

La interpelarea instanţei arăt că eu contest ceea ce s-a transcris. Discuţia a avut loc, dar nu aşa cum s-a transcris.

Î: în ce perioadă de timp v-aţi ocupat de repartizarea aleatorie? R: din 2002 - 2013, februarie, când am ocupat funcţia de Preşedinte de secţie. Alături de mine se ocupau de repartizare şi înlocuitorii mei, grefierul şef de secţie şi funcţionarii de la Registratură.

Î: apreciaţi că sistemul ECRIS la momentul la care l-aţi folosit era capabil să asigure o repartizare echilibrată pe complete?R: da. era o repartizare echilibrată. Au fost multe probleme cu sistemul ECRIS la tribunal, cu încărcătura pe complete.

Î: era şi o complexitate cumulată pe complet a dosarelor noi intrate?R: nu.

La răspunsul meu referitor la repartizarea echilibrată răspunsul meu este că sistemul ECRIS trebuia să facă o repartizare echilibrată pe complete."

· Inculpatul O.: Întrebări formulate de inculpata L., personal:Î: v-am solicitat să vă întâlniţi cu mine, v-am stabilit un program? Cum v-aţi întâlnit cu mine? A pornit de la mine această solicitare? R: am recunoscut toate faptele aşa cum au fost inserate în rechizitoriu pentru a beneficia de art. 3201. La CAB până la citirea actului de sesizare am pus în discuţie prin apărătorul meu, dl preşedinte, că recunosc toate faptele şi solicit probe pe confiscarea extinsă şi specială. Eu am spus de la termenul anterior, că nu doresc să dau nicio declaraţie. Ca atare, consider că nu pot să răspund la această întrebare.

Î: v-aţi simţit folosit de mine într-o structură piramidală, v-am dat ordine, v-am solicitat să căutaţi clienţi cărora să le fac trafic de influenţă?

La precizările instanţei de judecată arăt următoarele: nu este vorba despre dreptul la tăcere, este vorba că la fond, la CAB, am dorit să beneficiez de art. 3201, iar pedeapsa rezultantă a faptelor reţinute în sarcina mea a fost de 10 ani. în prezent, aflându-mă în apel, doresc să reiterez că poziţia mea este tot de recunoaştere a faptelor reţinute în sarcina mea, iar instanţa de apel, va putea pronunţa o soluţie în funcţie de probele din dosar. Precizez că doresc să mi se aplice procedura simplificată, care nu a fost aplicată de către instanţa de fond.

R: dacă instanţa înţelege să facă o încheiere în care să se consemneze mot-a-mot că nu îmi pierd beneficiul prevăzut de art. 3201, beneficiul recunoaşterii, stau la dispoziţie şi răspund la orice întrebare. Sunt pe muchie de cuţit, nu pot să spun vreo vorbă să-mi agravez situaţia. Am o pedeapsă de 10 ani.

Întrebări formulate de apărarea inculpatei N.: Î: au discutat vreodată inc. V., B., Q., T. şi L. despre dna N.?R: conform declaraţiei pe care am dat-o la DNA am recunoscut că V. şi dna judecător L. au făcut afirmaţii despre judecătorul N.

În ceea ce priveşte pe judecătoarea L. a făcut precizarea că la judecarea dosarului lui TT. din februarie 2013 va vorbi şi cu aceasta şi că va împărţi sumele de bani şi cu dânsa. Totodată, introducând în discuţie şi pe doamna judecător GGG., nu reţin celălalt nume. Ulterior soluţiei date, de respingere a recursului şi restituirii sumei de bani de către L. către mine şi eu la rândul meu către familia ..., am ajuns la concluzia mea că am fost minţit de doamna judecător L. De la acel moment eu cu doamna judecător L. nu am mai interacţionat.

Î: V. v-a creat impresia că ar avea influenţă asupra doamnei N.?R: la fel ca la doamna F. mie şi avocatei P., V. ne-a precizat că poate face demersuri. Eu nu l-am crezut niciodată pe V. deoarece împreună cu P. i-am dat acestuia suma 1.500 euro, pentru a repartiza un dosar. Ulterior eu i-am cerut banii pentru că şi acesta minţise.

Pe celelalte persoane menţionate de dl avocat, nu le-am cunoscut până la reţinerea mea sau prezentarea materialului de urmărire penală. Am văzut-o pe B. care era grefier, dar nu avusesem cu aceasta nicio discuţie cu privire la cauza dedusă judecăţii.

Dacă instanţa doreşte să dau o declaraţie completă de la cap la coadă, pe care eu o consider şi este reală, în baza art. 3201. Am recunoscut şi la CAB şi la DNA. Din acest punct de vedere, apreciez că este o declaraţie reală. Am fost trimis în judecată pentru un număr de 9 infracţiuni. Am fost condamnat pentru 7 infracţiuni, fără a fi achitat pentru două infracţiuni din cele 9. Am cunoscut-o pe L. în vara anului 2011. Mă aflam cu soţia, copii şi nişte prieteni într-o vacanţă în Turcia.

În acelaşi resort, la câteva zile, la micul dejun i-am atras atenţia soţiei mele care vorbea mai tare, că în acelaşi resort se afla o doamnă judecător, respectiv L. Soţia mea mi-a replicat că nu o interesează. Eu i-am zis să vorbească puţin mai încet.

A doua sau a treia zi, de la momentul în care am văzut-o la micul dejun, eu eram în apă, soţia mea cu cei doi copii pe mal şi mă filmau. Când am vizionat această filmare am remarcat că soţia mea a zis: cine-i creaţa asta lângă el. subliniez că eu eram în apă, de mine s-a apropiat dna F. şi de jenă eu m-am îndepărtat în apă. La interpelarea doamnei F. am avut nişte discuţii pur normale. I-am explicat că sunt cu soţia şi cei doi copii, iar din ce am dedus la momentul respectiv, datorită că L. nu avea copii, a venit la soţia mea şi a stat de vorbă cu ea şi cu cei doi copii. A doua sau a treia zi am stat de vorbă şi cu soţul acesteia, care ca şi noi, obişnuiau să facă plajă la nisip, nu la piscină.

La finalul acestui sejur, printre discuţiile purtate cu dna F. mi-a spus mie că dacă am nevoie de serviciile sale, mi-a dat adresa sa de acasă - Bucureşti str. x.

La un an de zile, în 2012 am trimis-o pe soţia mea până la doamna F. acasă. Am trimis-o de fapt de trei ori, până la doamna F. acasă cu un bileţel. Pe primul bileţel i-am scris dacă TT. care este arestat de 2 ani de zile este posibil ca să fie pus în libertate; în celelalte două bilete i-am scris o dată PPP. şi o dată QQQ. Aceştia erau, la momentul respectiv, clienţii cabinetului meu de avocatură.

Referitor la infracţiunea de aderare la un grup infracţional (pct. 3.1 rechizitoriu pat. 585), referitor la L., N., Q., V., T., A. şi B. - dintre aceştia o cunoşteam doar pe L., pe V. Pe B. şi N. le-am cunoscut prin prisma meseriei, dar nu am interacţionat cu acestea şi nici cu celelalte.

Cu privire la fapta de la pct. 3.2 din rechizitoriu am spus şi anterior că am recunoscut că i-am dat lui V. cei 1500 euro.

La interpelarea instanţei, arăt că V. nu mi-a spus cum va fi manipulat sistemul, însă din punctul meu de vedere era o cacealma. Mi-am dat seama de acest lucru după aceea. I-am cerut banii, nu mi i-a dat. ne-am certat şi mi-a spus că nu-i are. Acest fapt despre V. i l-am relatat şi doamnei F., în sensul că m-am certat cu acesta că minte şi aceasta m-a sfătuit să mă împac cu el că nu e bine.

Referitor la acuzaţia de la pct. 3.3 din rechizitoriu în care soţia mea îi duce lui L. suma de 45.000 euro, arăt că am fost contactat în decembrie 2012 de P., avocat din Baroul Dolj, şi împreună cu aceasta am fost la V. când i-am dat cei 1.500 euro, iar tot împreună cu P. şi cu C. ne-am deplasat la Craiova în februarie 2013 şi am luat cei 145.000 euro de la U. fratele lui TT. Au fost consemnaţi 145.000, în realitate au fost 144900 euro. până să mergem la L. acasă, cu o zi înainte i-am dat lui P. 28.500 euro, pentru că a dorit 30.000 cu soţul, însă i-am oprit cei 1500 pe care i-am dat lui V. După aceea am fost cu soţia mea la L. acasă şi i-am dus suma de 45.000 euro.

Aceasta acuzaţie se leagă de următoarea de la pct. 3.4 pentru că soţia mea s-a mai dus la L. acasă, care i-a solicitat încă o sumă de 10.000 euro ca să o convingă pe doamna judecător GGG. A doua zi a fost termenul, a fost respins recursul. Seara am fost la doamna F., mi-a restituit suma integrală, adică 55.000 euro. M-am întâlnit cu P. şi cu C. şi cu LLLLLLLLLLLL. şi i-am restituit toată suma de 145.000 euro. În data de 13 martie am aflat la DNA de la ofiţerii de caz că prin intermediul grefierului V. şi a avocatei P., LLLLLLLLLLLL. a fost pus în libertate.

În ceea ce priveşte cele două acuzaţii de mai sus, există o înregistrare ambientală în casă la doamna F., când în seara în care mi s-a restituit suma de bani i-am spus doamnei F. că nu vreau să mai am niciun fel de relaţii cu dânsa, pentru că mi-am dat seama că minte. În contextul în care spune că a vorbit cu doi judecători şi că urma să dea o soluţie favorabilă, şi ulterior mi-a spus că doamna N. a visat sau că un avocat nu ştiu ce i-a spus şi că nu dă soluţia. Discuţia este redată în procesul-verbal şi reflectă realitatea. Au mai fost şi alte afirmaţii, făcute cu privire la cele ce mi-au fost spuse de către soţia mea, acestea sunt cuprinse în procesul-verbal de redare.

Referitor la acuzaţia de la pct. 3.5 din rechizitoriu arăt că nu doresc să ascund nimic instanţei de judecată; recunosc fapta aşa cum a fost descrisă în rechizitoriu. Am contestat sumele de bani, pentru că a fost o situaţie în care nu a fost consemnate corect sumele de bani reţinute în sarcina mea. Am două confiscări pe care doresc să le achit.

Cu privire la fapta de l pct. 3.6 din rechizitoriu, arăt că răspunsul este în preambul prezentei declaraţiei şi este legată tot de situaţia cauzei privind pe TT. atunci când am trimis-o pe soţia mea la OOOOOOOOOOOOO. cu primul bileţel. Am recunoscut această faptă, este descrisă în rechizitoriu.

Referitor la fapta de la 3.7 din rechizitoriu, este vorba despre un denunţ făcut de doamna M., reţinută şi arestată în aceeaşi zi cu mine pentru fapta descrisă la pct. 3.5. Am recunoscut-o şi am făcut o remarcă la instanţa de fond, în sensul că nu am primit suma de bani pe care ... susţinea că mi-a dat-o în 2012. Eu am primit 4000 RON onorariu în baza unui contract de asistenţă juridică. În baza unei anexe la contract am primi 15.000 euro pentru activitatea de la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească. Nu pot să fac dovada deoarece la percheziţia efectuată în 13 martie la cabinetul meu dar şi acasă mi-au fost luate toate actele din cadrul cabinetului inclusiv contractele de asistenţă juridică şi nu mi-au fost restituite nici în prezent. Precizez că şi în prezent acestea se află în custodia DNA.

S-a discutat cu OOOOOO. despre suma de 25.000 în contextul în care să-i spun fratelui său când va liber, că pe ea a costat-o onorariul mai mult, respectiv 25.000 euro şi nu 15.000 euro, motivându-mi că nu mai suportă să-i plătească toate cheltuielile, el fiind arestat în ultimii 5 ani în vreo 6 ţări. Cei 15.000 euro din contract fac parte din cei 25.000 euro despre care s-a discutat.

Cu privire la infracţiunile de la pct. 3.8 şi 3.9, cu privire la QQQ. şi fraţii PPP., precizez că am dat declaraţie despre această situaţie dl procuror MMMMMMMMMMMM., în timpul controlului judiciar iniţial de 30 zile, iar cu trei sau patru săptămâni înainte de trimiterea în judecată mi-au fost reţinute şi aceste fapte, deşi eu m-am autodenunţat cu privire la aceste două fapte. Eu nu neg faptele, ci susţin că există o cauză de nepedepsire.

Referitor la declaraţiile pe care le-am dat, doresc să precizez că în general, toate declaraţiile pe care le-am dat la DNA, îi interesau sumele care au ajuns la L. Spunându-i dl procuror că nu au ajuns bani la doamna L. mi-a explicat că nu este interesat de aceste declaraţii, însă sunt date de mine şi consemnate anterior formulării denunţurilor de către aceste persoane - QQQ. şi fraţii PPP. Y. a formulat un denunţ consemnat de poliţistul din DNA.

Eu am recunoscut faptele, am spus şi în faţa instanţei de fond. Doresc să mai învederez că în dosarul instanţei de fond, am depus mai multe cereri, privind reducerea cheltuielilor şi confiscarea simplă şi extinsă. De la momentul arestării până la momentul trimiterii în judecată am făcut cereri de recurs. De la primul termen de fond, până în 1 februarie 2014 nu mi-a exercitat calea de recurs sau cereri le liberare condiţionată.

Întrebare apărarea inc. N.: Î: vi s-a adresat vreodată în afara sălii de judecată doamna N.?R: niciodată nu am avut vreo discuţie în afara sălii de judecată cu doamna N., actual doamna N.

Î: v-a transmis aceasta vreodată vreun bileţel sau pe orice altă cale vreo informaţie cu privire la dosare?R: Nu. Nu am vorbit direct, sau indirect prin intermediar cu doamna N., cu excepţia ce transmitea doamna L. că îl va pune liber pe TT., dar nu s-a concretizat.

La interpelarea instanţei arăt că doamnei F. i-am dus banii. Nu a spus niciodată OOOOOOOOOOOOO. cât ii dă doamnei N. şi cât ii dă doamnei GGG. Doar că îi mai trebuie 10.000 euro ca să o convingă pe doamna GGG. Niciodată, nici eu şi nici soţia mea nu am întrebat cum se împart banii. L. lăsa să se înţeleagă că împarte banii cu celelalte judecătoare. Din soluţia care s-a dat, am tras concluzia că nu a vorbit cu celelalte doamne şi mi-a îndrugat nişte minciuni. Doresc să precizez că în afară de doamna judecător L. nu am discutat cu niciun judecător de la nicio instanţă. Nici în această cauză, nici în alte cauze.

Întrebare formulată de reprezentantul Ministerului Public: Î: v-a relatat vreodată L. în discuţiile pe care le aveaţi cu aceasta, dacă au existat discuţii între P. şi V. cu privire la sumele de bani? R: P. s-a întâlnit cu V. pentru că s-au cunoscut anterior. P. mi-a spus că nu aş fi trimis suma considerabilă pentru ca TT. să fie pusă în libertate şi că şefa lui N. ar fi aşteptat suma de 100.00 - 150.000 şi P. mi-ar fi reproşat mie. După ce am luat bani înapoi de la OOOOOOOOOOOOO. şi i-am restituit lui ... nu mai credeam ce spunea V. şi OOOOOOOOOOOOO. Într-adevăr a mai spus că V. s-a lăudat la P. că este într-o relaţie foarte bună cu N., că-i duce maşina la spălat. I-am spus lui P. că nu cred că V. este prieten atât de bun cu doamna judecător. Pe mine nu mă mai interesa şi i-am spus că am ieşit din această problemă şi am cerut să nu mai fiu deranjat.

· Inculpata S. a declarat: Menţin declaraţiile date anterior în faţa organelor de urmărire penală, şi în faţa instanţei de fond. Pe doamna L. am cunoscut-o în timp ce eram într-o excursie în Turcia împreună cu soţul şi cu cei doi copii. Întâmplător eram pe plajă cu ceilalţi prieteni cu care eram în excursie. La un moment dat soţul meu a mers în apă să înoate şi am văzut că o femeie se apropie de el. Eu filmam acest aspect şi am văzut că se apropia o femeie de el. soţul meu se depărta, dar acea femeie se tot apropia de el, aşa încât am început să glumim cu ceilalţi prieteni cu care eram, cine este doamna. Când s-a întors soţul meu, mi-a spus că doamna este doamna judecător despre care mi-a spus în sala de mese să vorbesc mai încet pentru ca e o doamnă judecător din ţară. I-am spus ca asta e. În aceeaşi zi, la un interval de timp a venit şi doamna F., însoţită de soţul său în aria unde făceam noi plajă şi s-a prezentat.

Am fost la doamna L. acasă, prima dată am fost la solicitarea soţului meu, care m-a trimis cu un bileţel. Mi-a spus să-i dau bileţelul doamnei. Nu am ştiut conţinutul bileţelului. Doamna F. 1-a citit şi mi-a spus că dacă o să fie la ea o să fie bine, atât. Am mai fost, la sfârşitul anului 2012, tot cu un bileţel. La fel mi-a spus că dacă o să fie la dumneaei, o să vorbească cu colegele şi o să fie bine. Era vorba despre dosarul cu TT. Soţul meu ştiu că a cunoscut pe doamna avocat ce-1 apăra pe TT. Acea doamnă avocat - P. a venit la biroul soţului meu, când mă aflam şi eu într-o vizită.

Au avut discuţii, aceasta i-a spus că are un dosar şi 1-a întrebat şi pe el dacă poate să-l apere pe acel inculpat. Atunci soţul meu mi-a spus că acel dosar este la doamna L. în complet. Mi-a spus că acel dosar îl avea ca inculpat pe TT. Tot la sfârşitul anului 2012 doamna P. şi soţul acesteia au venit la domiciliul nostru, atunci au venit cu o sumă de bani. Eram toţi patru - eu, soţul meu, doamna P. şi soţul acesteia. aceştia (doamna P. şi dl C.) au oprit o parte din bani, cred că 28.000 euro, restul sumei am mers cu soţul meu în acea seară la doamna L.

Cred că 50.000 sau 60.000 euro i-a dat doamnei L. la momentul la care am mers la aceasta acasă. Am stat nu foarte mult, pentru că eram şi cu copilul de 6 luni atunci. Soţul meu şi doamna F. au avut diverse conversaţii, iar eu am stat în aceeaşi încăpere, dar eram preocupată de cel mic pentru că plângea şi a trebuit să-l alăptez. Nu ştiu ce s-a întâmplat în acea seară, am plecat împreună de acasă. Doamna P. şi soţul acesteia au insistat la soţul meu să se ducă. Soţul meu fusese în acea zi la Craiova să se întâlnească cu fratele lui TT. pentru a lua suma de bani.

După ce s-a terminat discuţia de la doamna F. la domiciliu, a doua sau a treia zi se judeca acel dosar despre care era vorba. Soţul meu m-a trimis din nou la doamna F. să o întreb dacă ce s-a discutat este sigur. În seara în care am fost la doamna F. şi am întrebat-o despre acest aspect, mi-a spus că a vorbit cu colegele şi că trebuie să-i mai aduc 10.000 euro. în complet mai era doamna N., şi încă o doamnă, despre care mi-a spus că trebuie să-i dea şi ei. Nu îmi aduc aminte numele, parcă era ceva cu litera "Ş". Am fost la dânsa acasă, mi-a spus să ne întâlnim a doua zi, înainte să înceapă şedinţa în care trebuia să-i aduc acea sumă de 10.000 euro.

Am stabilit ca loc de întâlnire LLL., în apropiere de Tribunalul Bucureşti. I-am spus soţului meu că doamna F. a mai cerut 10.000 euro, acesta mi-a dat această sumă. Eu am ajuns dimineaţă la LLL., dânsa a venit, ne-am întâlnit şi i-am dat cei 10.000 euro, practic i-am pus în geantă. După aceea m-am dus acasă. În cursul aceleiaşi zile soţul meu mi-a dat un mesaj în care mi-a spus că nu s-a întâmplat nimic, adică doamna F. nu a făcut cum a discutat cu câteva zile înainte, când am mers la ea cu copilul. Mi-a spus că o să meargă la dânsa acasă să ia banii pe care i-a lăsat şi banii pe care i-am dat eu în dimineaţa respectivă. S-a dus, şi am înţeles că a luat întreaga sumă de bani, pe care i-a dat-o în integralitate domnului U. Soţul meu mi-a spus că îi pare rău că a făcut ce a făcut. Trebuia să fie eliberat TT. Nu pot să dau detalii despre motivele restituirii sumelor de bani, dar soţul meu mi-a spus seara târziu că doamna F. i-ar fi spus că N. a visat urât şi nu poate să facă nimic pentru că-i este frică. Alte detalii petrecute ulterior nu cunosc. Pe doamna N. am cunoscut-o la DNA, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală. Tot atunci am văzut că sunt foarte mulţi inculpaţi în acest dosar. Doresc să mai arăt că declaraţiile date în faţa procurorului poate au fost mai detaliate la acea vreme.

Întrebări formulate de inculpata L., personal:

Î: dacă aţi mai fost acasă şi la alte judecătoare cu bileţele trimisă de către soţul său. La judecătoare WW. aţi fost cu bileţele trimisă de către soţul dvs. pentru a face trafic de influenţă?R: nu am fost niciodată. Mai precizez că dacă mai sunt şi alte aspecte pe care nu le-am declarat se datorează trecerii timpului. Eu dat declaraţii detaliate la Parchet.

· Inculpatul T. a declarat: "Menţin în totalitate declaraţiile date anterior în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei de fond. Din ce am înţeles din spusele concubinei Q., doamna F. putea rezolva în mod favorabil nişte dosare penale. Că pentru o sumă de bani ar putea să rezolve nişte dosare penale. Eu nu ştiu nici ce sume se "practicau", nici ce dosare au fost.

Eu nu am cunoscut-o niciodată pe doamna L. Concubina mi-a spus că aceasta lucrează la Tribunal, însă nu mi-a dat amănunte. Ne aflat într-o relaţie în care nu aveam prea mult de discutat. Nu îmi aduc aminte să îmi fi vorbit despre doamna N.

· Inculpatul V. a declarat:

"Menţin în totalitate declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală şi în faţa instanţei de fond.

În toamna anului 2012 mă aflam la et. 5 al Tribunalului Bucureşti cu probleme de serviciu, pe culoarul etajului m-am întâlnit cu doamna judecător L. Oprindu-mă aceasta mi-a spus că urmează să vină dl avocat X. în legătură cu un dosar ce-1 viza pe TT. şi să-l ajut în favoarea sumei de 5000 euro, ca dosarul ce urma să vină în recurs la Tribunalul Bucureşti să intre la secţia a II-a Penală. I-am spus că o ajut. După o perioadă de timp, înainte de sărbători, dl avocat X. a venit la mine rugându-mă ca dosarul în recurs care urma să vină de la judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, urma să vină în luna ianuarie şi în ziua când dosarul ajungea, mi-a lăsat un număr de telefon să-l anunţ. Suma de bani era dată pentru ca dosarul să ajungă la secţia a II-a penală la completul doamnei F. sau la un complet care să-i favorizeze hotărârea.

Îmi aduc aminte că la acea vreme, la primirea dosarelor la permanenţă era câte o secţie. În săptămâna la care a ajuns dosarul cu TT. - la permanenţă era secţia I Penală, din câte îmi amintesc. L-am sunat pe X. în ziua când a sosit dosarul, anterior am luat legătura cu grefiera NN. care era de serviciu la secţia I, urmând să-i dau şi acesteia o sumă de bani pentru a repartiza dosarul la secţia II. X. a venit în ziua respectivă, îmi aduc aminte că a venit cu suma de 1.500 euro, spunându-mi că ulterior va venit dna avocat P. cu diferenţa de 3.500 euro. Anterior am discutat cu doamna N., preşedinta secţiei a II-a, i-am povestit situaţia şi suma de 1.500 pe care am primit-o în ziua respectivă de la X., i-am dat-o acesteia. Dosarul intrând pe secţia I, urma să fie distribuit fie la secţia I, fie la secţia a II-a.

Am vorbit cu grefiera, i-am dat o sumă de bani, cred că 500 euro şi astfel dosarul cu TT. venit în recurs de la Sector 2 a fost repartizat la secţia a II-a Penală. Nu ştiu cum erau repartizat dosarul din registratură. Din câte am înţeles eu mărea, artificial, complexitatea dosarului.

Anterior, după ce mi-a propus doamna F., am discutat şi cu doamna N. I-am zis că urmează să vină dosarul cu TT., la momentul respectiv era vorba să repartizeze dosarul când venea la secţia a II-a penală, la un complet la care sentinţa să fie una favorabilă în acest dosar. a trebuit să discut cu doamna N. pentru că termenele de judecată le dădea doar dânsa. Dosarele, dacă exista un complet de judecată favorabil în prima zi, atribuia un termen de repartizare de 0-1 zile. Complet favorabil însemna un complet corupt.

Doamna preşedinte i-a dat termen dosarului cu TT. în ziua când în complet era doamna Preşedinte, doamna L. şi doamna judecător GGG. Mai departe am înţeles că nu s-a dat o hotărâre favorabilă, nu cunosc care sunt motivele.

Mai doresc să arăt că după ce dl avocat X. mi-a dat suma de 1.500 euro, doamna avocat P. când mi-a adus diferenţa, de 3.500 euro, am mers la un loc de fumat şi am stat de vorbă. Între timp eu urcasem la doamna preşedinte să-i dau suma de 1.500 euro, ca să bage dosarul, fapt care s-a realizat. Ulterior am coborât în birou la mine, am scos din sistemul ECRIS fişa dosarului, să-i fac dovada doamnei avocat P. că dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei a II-a, cu termen la completul doamnei preşedinte.

În biroul doamnei preşedinte, exista antecamera grefierului şef. Când intram la doamna preşedinte, intram prin acea anticameră a grefierul şef, dar închideam uşa şi îi lăsam plicul. Am făcut de mai multe ori acest lucru, nu a fost prima dată.

I-am făcut dovada doamnei P. cu FIŞA ECRIS. Văzând că am ajutat-o, şi fiind mulţumită, mi-a spus că s-a săturat de dl avocat X. şi s-a săturat să apeleze la el, pentru că tot îi promitea că o ajută cu dosarul lui TT., şi că i-a dat foarte mulţi bani, o parte nu i-a dat înapoi, apelând la mine pentru suma de 150.000 euro pe care trebuia să o aducă a doua zi la prânz, să-i propun doamnei preşedinte dacă este de acord pentru suma de 150.000 euro să dea o soluţie favorabilă în dosarul lui TT. I-am spus că nu ştiu, că trebuie să stau de vorbă cu doamna preşedinte să văd dacă este de acord. Am urcat la doamna preşedinte în birou, spunându-i despre acest lucru, şi a fost de acord, ca pentru suma respectivă de bani să dea o hotărâre favorabilă în dosarul lui TT. Nu am discutat alte detalii. La acel moment, deja avusese loc discuţia cu repartizarea dosarului, care era deja repartizat pe acel complet condus de doamna preşedinte N.

Am coborât la et. 1 la locul pentru fumat unde se afla doamna avocat P. şi i-am spus că doamna preşedinte N. este de acord să dea o hotărâre favorabilă pentru suma de 150.000 euro. atunci am stabilit ca a doua zi la prânz să vină cu suma de 150.000 euro pentru a fi daţi completului de judecată.

Între timp, în cursul zilei, după discuţia cu avocata P., a venit dl X., m-a invitat afară din birou pentru a avea o discuţie. Am mers la locul de fumat, unde anterior am vorbit şi cu doamna avocat P. A început să mă ameninţe de ce mă bag peste afacerile sale, lucru care m-a speriat. Bineînţeles că am negat totul de ce mă acuza dl avocat X. şi am plecat la mine în birou. Acesta a aflat de discuţia mea cu dna avocat P., despre faptul că trebuia sa vină a doua zi cu suma de bani şi că a apelat la mine, fapt pentru care dl X. s-a enervat şi a venit la mine. Nu ştiu de unde a aflat.

După ce am finalizat discuţia cu X., am mers în birou la mine, şi am contactat-o pe doamna L. Aceasta nu ajunsese la birou la acea oră. După o perioadă de timp a răspuns la telefon şi i-am spus că vreau să ne întâlnim.

Ulterior ne-am întâlnit la lift şi am urcat la etajul 4. I-am povestit despre incidentul cu X., despre ameninţările sale. Aceasta m-a asigurat că nu se va întâmpla nimic, pentru că este supărat că i-am luat pâinea de la gură şi că dl avocat X. este membrul care întreţine familia şi acesta ar fi fost motivul pentru care dl avocat X. a reacţionat foarte dur. I-am povestit doamnei F. că a venit la mine avocat P., că dosarul cu privire la care m-a rugat să-l ajut pe X. să intre pe secţia a II-a la completul doamnei preşedinte s-a realizat şi i-am explicat că m-a rugat P. să apelez la doamna preşedinte pentru o hotărâre favorabilă în dosarul lui TT., pentru suma de 150.000 euro. aceasta a fost toată discuţia cu doamna F. la acel moment, aceasta asigurându-mă să stau liniştit.

A doua zi urma să vină avocat P. cu suma de 150.000 euro, lucru care nu s-a întâmplat, nu a venit.

Undeva pe la orele 11:00, până în prânz, dl avocat X. a venit la mine să îmi ceară să-i restitui suma de 1500 euro, şi să-mi spună că ştie că doamna P. trebuie să vină cu suma de 150.000 euro pentru a o da mai departe completului de judecată. Bineînţeles că eu am negat acest fapt, că trebuie să vină doamna avocat, pentru că mi-a dat suma de 1500 euro. Nu i-am restituit banii, pentru că-i dădusem doamnei preşedinte, dosarul intrase.

Mai departe nu s-a întâmplat nimic, nu s-a dat nicio hotărâre favorabilă la termenul respectiv. Trebuia să-l pună în libertate pe dl TT. Ulterior, soţul doamnei P., C., după o perioadă de timp când dosarul a avut un alt termen al Sectorul 2 şi urma să vină la Tribunalul Bucureşti, a venit la mine şi pe un ton mai dur mi-a spus să fac în aşa fel încât dosarul să pice din nou la secţia a II-a Penală. L-am refuzat şi pentru că a văzut că nu doresc să particip la aşa ceva a început cu ameninţări. Mi-a spus că dacă nu-l ajut o să mă caute şi în "gaură de şarpe". I-am spus că o să văd ce o să fac la momentul respectiv, şi i-am spus să îmi spună când va veni dosarul. Dosarul a venit în luna februarie şi trebuia repartizat tot aşa la secţia noastră, la secţia a II-a penală la un complet favorabil. Ştiu că era completul doamnei N. şi OOOOOOOOOOOOO., şi completul doamnei WW. şi VV.

Dosarul s-a nimerit să intre pe secţia noastră. O dată intrat dosarul C. a venit la mine şi mi-a spus că oferă suma de 80.000 euro pentru a pica dosarul la un complet favorabil. Dosarul a venit într-o vineri. În primele trei zile, după weekend nu era niciun complet aşa zis favorabil. Dosarul a stat la doamna preşedinte fără să i se dea termen undeva până la ora 15:00. În mod normal toate dosarele, până în ora 14:00, trebuiau să aibă termenele date. În jurul orei 15:00 dosarul a fost repartizat la completul de luni, din complet făcând parte: dl judecător KKKKKKK., dna judecător HHH. şi doamna judecător FFF. Practic acest complet era unul care nu avea cum să dea o soluţie favorabilă în acest dosar. Ulterior am aflat de la doamna preşedinte de ce a dat acest termen, pentru faptul că dl judecător KKKKKKK. şi doamna judecător HHH. au mai judecat acest dosar, fapt pentru care s-au abţinut de a mai judeca luni. Iar pentru acest motiv judecătorii care urmau să intre în complet erau cei de la permanenţă. Cei doi judecători erau doamna judecător VV. şi doamna judecător WW. Acesta a fost motivul pentru care a dat termen luni. Ceea ce am relatat în legătură cu repartizarea dosarului am discutat şi cu preşedinta secţiei.

Acum trebuia să stau de vorbă cu dl C., care în prealabil venise şi cu soţia sa, P. Am stat de vorbă cu aceştia după ce s-a repartizat dosarul şi după ce am discutat cu preşedinta secţiei. Trebuia să le explic soţilor ce reprezintă abţinerea. Le-am arătat fişa din ECRIS, şi le-am explicat cu se vor soluţiona cererile de abţinere. În final aceştia au înţeles. Am stabilit ca a doua zi, sâmbătă, C. să vină împreună cu soţia P. cu suma de 80.000 euro, ceea ce s-a întâmplat. Ne-am întâlnit sâmbătă la Tribunalul Bucureşti pentru acest motiv (deşi se mai lucra şi sâmbăta dacă nu se terminau lucrările).

M-au întrebat cum facem, am mers la RRRRRR., aflat în apropierea Tribunalului Bucureşti. Acolo se afla dl U. cu suma de bani. Le-am spus să meargă înainte că voi veni şi eu ulterior. Am mers la hotel, jos era bar, m-au invitat să iau loc la masă, am refuzat şi le-am spus că eu cobor la toaletă, care se afla la demisol. După mine a venit dl C. cu suma de 80.000 euro, dar mi-a înmânat suma de 60.000 din câte îmi amintesc. Diferenţa a spus că este partea sa. Banii au fost număraţi de dl C., erau bancnote de 500 euro.

După ce am primit banii, ne-am luat rămas bun.

Anterior, după ce s-a repartizat dosarul pentru luni, am vorbi cu doamna preşedinte despre faptul că mă voi întâlni a doua zi pentru a primi suma de 80.000 euro. Aceasta mi-a spus să merg la doamna F. acasă cu suma de 40.000 euro şi să le anunţe OOOOOOOOOOOOO. pe doamnele judecător VV. şi WW. că urmau ca în completul de luni să intre în şedinţa domnilor judecători care s-au abţinut. Mi-a mai spus că hotărârea trebuia să fie una favorabilă, adică să-l pună în libertate pe TT. Cealaltă parte a sumei trebuia să-i revină dânsei şi mie. Dar nu am stabilit cum se vor împărţi banii.

După ce m-am întâlnit cu C., am mers la L. acasă cu suma de 40.000 euro, din cei 60.000 pe care i-am primit. Eu ştiam unde locuieşte doamna L., pentru că anterior am avut un proces de divorţ în care l-am avut pe avocat pe fratele doamnei F. Aşa am aflat unde locuieşte aceasta, pentru că acesta locuia într-o casă care se afla în aceeaşi curte cu casa doamnei F.

Am mers la OOOOOOOOOOOOO. acasă, m-a invitat în casă, şi i-am spus tot ce mi-a spus doamna preşedinte N., respectiv că trebuia să le anunţe pe doamnele VV. şi WW., şi aceasta mi-a spus că da, nicio problemă. I-am lăsat banii, şi am plecat. Luni trebuia să mă întâlnesc cu doamna N. să-i dau din cei 20.000 euro rămaşi suma de 10.000. Această împărţire a stabilit-o doamna N., sâmbătă când m-a sunat să verifice daca am fost la doamna F. Convorbirea, bineînţeles, că a fost mai codificată, adică m-a întrebat dacă am fost la L. să-i duc cosmeticele, şi i-am spus că da.

Luni când a venit N. la serviciu i-am spus că am primit doar suma de 60.000 euro, că 40.000 euro i-am dat doamnei F. şi că au mai rămas doar 20.000 euro. această discuţia am avut-o pe culoar. Banii 10.000 euro, erau în plic, mi-a dat cheile de la maşină şi i-am pus în cotieră. Aceasta a fost tot, după care s-a dat hotărârea favorabilă, adică TT. a fost pus în libertate.

Au mai existat dosare, plângeri, cereri, în care diverse persoane, pentru sume de bani mai mici, cereau ca dosarul să ajungă la completul doamnei N. Veneau din partea doamnei N., pentru că o doamnă mai mică care venea, îmi spunea că venea din partea lui N. După aceea am vorbi cu doamna preşedinte şi mi-a confirmat că aşa era.

Întrebări formulate de inculpata L., personal: Î: cum dovediţi că mi-aţi lăsat acea sumă de bani la domiciliu, pentru că acea încăpere era supravegheată şi la dosar nu există nicio dovadă în acest sens?R: în faza de urmărire penală Parchetul mi-a pus la dispoziţie înregistrările şi am auzit convorbirea mea cu doamna F. din acea zi în care i-am dat suma de 40.000 euro.

I: mi-aţi dat mie suma de bani? R: da. îmi aduc aminte că banii erau în plic şi cum am fost invitat să stau pe canapea am băgat plicul sub o pernuţă, conform indicaţiilor primite din partea doamnei F.

Î: procurorii v-au indicat ce anume să relataţi cu privire la persoana mea şi suma de bani pe care pretindeţi că aş fi primit-o? R: în urma ascultării CD-ului de la Parchet rezulta discuţia din acea zi. Am declarat exact ce s-a întâmplat în cursul anului 2012 şi 2013. Procurorul aveau înregistrarea de la OOOOOOOOOOOOO. acasă din ziua când m-am dus cu suma de 40.000 euro. Procurorii nu mi-au indicat ce să spun, am spus singur adevărul.

Î: anchetatorii v-au făcut promisiuni că nu veţi fi arestat dacă veţi declara împotriva judecătoarelor? R: nu mi s-a făcut nicio promisiune, nu am avut nicio înţelegere cu organele de urmărire penală. Mai mult, nu am avut un avocat care să mă reprezinte, iar la prima declaraţie pe care am dat-o în faţa organelor de urmărire penală în care am recunoscut toate faptele pe care le-am făcut, m-a reprezentat dl avocat, care se află în sală. Acesta ştie mai bine că nu am avut nicio înţelegere cu organele de urmărire penală.

Întrebări formulate de apărarea inc. N.: Î: a existat vreo ocazie în care să-i daţi ceva doamnei N. (orice) de faţă cu alte persoane? R: nu aveam cum, pentru că doamna preşedinte se ferea. Când era vorba de toţi banii îmi dădea cheile de la maşină unde urma să-i pun banii pe care trebuia să-i primească. Aceasta se ferea să fie văzută.

Î: ce atribuţii de serviciu aveaţi în legătură cu preşedinta secţiei a II-a Penală a Tribunalului Bucureşti, N.? R: atribuţiile mele de serviciu constau în aceea că primeam corespondenţa, emiteam citaţii, iar dosarele noi intrate, cu termen scurt, trebuiau să le fac în acea zi, iar după ce lucram citaţiile trebuia să merg la doamna preşedinte N. pentru ca aceasta să le dea termen.

La interpelarea instanţei precizez că dosarele noi intrate în serviciul registratură erau lucrate de colega mea B., iar după ce erau înregistrate pe rolul secţiei noastre, a II-a Penală, doamna grefier B. ducea dosarele doamnei preşedinte pentru a le aplica viză, şi pentru a le acorda termen. După ce dosarele erau vizate şi repartizate doamna preşedintă mă suna să vin să le iau pentru a lucra citaţiile.

Î: această interacţiune presupunea prezenţa dvs. zilnică în biroul doamnei preşedintă a secţiei Penale?R: da. În fiecare zi aveam contact cu doamna preşedinte, pentru că mergeam în fiecare zi să iau dosare, deoarece în fiecare zi intrau dosare.

Î: de ce era nevoie să vă întâlniţi cu doamna N. în lift? R:de multe ori doamna preşedinte, când ştiam că trebuia să vină cineva din partea sa la mine, acesta mă suna pe telefonul, personal, să ies afară şi urcam împreună cu liftul la etajul 3, unde avea dânsa biroul. De multe ori mai stăteam pe hol de vorbă, până să intre dânsa în birou.

Î: aţi urcat vreodată cu doamna N. şi cu doamna P. cu liftul? R: nu sau nu îmi aduc aminte.

Î: cum se putea repartiza dosarul la ora 15:00 dacă plecase de la birou la ora 14:00? R:în ziua aceea când dosarului i s-a dat termen în jurul orei 15:00 doamna preşedinte N. mi-a dat indicaţii cum să procedez a doua zi sâmbătă când urma să mă întâlnesc cu C. Termenele le dădea doamna preşedinte.

Î: cine v-a spus despre abţinerile celor doi judecători KKKKKKK. şi HHH.?R: aceste informaţii le-am primit de la doamna preşedinte, pentru că nu aveam de unde din altă parte, atât timp cât treaba era aranjată şi acceptată de doamna preşedintă, urmând să-mi dea indicaţii cum să procedez mai departe, adică să merg la doamna L. acasă şi fie anunţaţi judecătorii care urmau să intre luni, ca urmare a abţinerilor.

Î: de unde aţi remis grefierei NN. acea sumă de 500 euro despre care aţi făcut vorbire?R: acea sumă de 500 euro pe care i-am dat-o grefierei NN. de la secţia I, compartimentul registratură, era din banii pe care mi i-a remis doamna avocat P., din diferenţa de 3.500 euro.

Î: cele două sume 1.500 euro şi 3.500 euro, v-au fost remise în aceeaşi zi?R: da, în aceeaşi zi, am primit şi a doua sumă de bani. Dimineaţă a venit X. cu suma de 1.500 euro, spunând că urma să vină doamna avocat P. cu diferenţa de 3.500 euro, fapt care s-a întâmplat nu după mult timp. Cei 1.500 euro i-am dat doamnei preşedinte când i-am primit, iar când a venit doamna P. cu diferenţa de bani, din cei 3.500 euro, 500 euro i-am dat doamnei grefier NN. pentru a repartiza dosarul pe secţia a II-a Penală. După ce s-a repartizat dosarul, l-am luat de la secţia I penală, şi l-am dus doamnei preşedinte pentru viză şi termen.

Î: de ce nu a mai avut loc întâlnirea din lift, dintre doamna P. şi doamna N.?R: eu nu am afirmat că împreună cu P., eu şi doamna preşedinte ne vom întâlnit vreodată. Acest lucru nici nu s-a întâmplat.

Î: cunoaşteţi despre alterarea sistemului de repartizare aleatorie a dosarului?R: din câte îmi aduc aminte, dosarul ca să pice în prima zi după ce a fost înregistrat, se dădea marjă între 0-1 zile. Sau era 0-3 zile. Nu ştiu cum doamna preşedinte îi mărea complexitatea într-un fel anume. Eu nu ştiu, dar îmi spunea.

Î: în exercitarea atribuţiilor dvs. de serviciu aţi constatat dacă gradul de complexitate a dosarului era trecut pe coperta acestuia? R: din ce îmi amintesc, în afară de viză nu se consemna nimic. Nu cunosc despre complexitate. Era viza doamnei preşedinte, termenul şi părţile scris de cei de la registratură. Despre complexitate nu îmi aduc aminte.

Î: aveţi certitudinea că doamna N. manipula sistemul sau doar bănuiţi? R: am certitudinea că doamna N. proceda astfel, pentru că am asistat la un dosar când a făcut lucru acesta. Când a venit primul dosar cu LLLLLLLLLLLL. mă aflam la dânsa în birou, când i-am dat suma de 1500 euro. Nu ştiu ce făcea dânsa în calculator pe sistemul ECRIS. Am văzut doar cum opera pe calculator. De faţă cu mine a dat termenul.

Î: cu această ocazie doamna preşedinte se afla în prezenţa dl grefier BBB.? R: îmi aduc aminte că atunci când am fost de faţă la doamna preşedinte în birou, eram doar eu cu dânsa în birou. Îmi mai aduc aminte că în acea perioadă dna preşedinte nu-l agrea pe dl BBB.

Am mai spus că venea o doamnă mai mică din partea doamnei preşedinte. A venit prima dată şi am ajutat-o, a doua oară am refuzat-o. ştiu că se apropia vacanţa judecătorească, venise un ordin pe tribunal sa se repartizeze grefieri de la secţiile penale la secţiile civile, motiv pentru care am fost repartizat şi eu pe toată perioada vacanţei. După aceea am stat de vorbă cu doamna F. şi i-am explicat ce s-a întâmplat, la care mi-a spus că a fost o răzbunare pentru faptul că nu am vrut să o ajut pe acea doamnă, întrucât toţi grefierii au fost repartizaţi, numai eu am fost detaşat.

· Inculpatul U. a declarat: Menţin cele relatate anterior în faţa procurorului. Eu nu am cunoscut pe nicio persoană, nici pe doamna L., nici grefieri, nici pe X. Singurul pe care la-am cunoscut a fost G. Doar ulterior l-am cunoscut pe X., când a trebuit să-mi restituie banii. Atunci am aflat că este avocat.

Nu reţin exact, prin 2012, a venit la mine G. pe care-1 cunoşteam demult, dar nu-l mai văzusem de mult timp. Acesta anterior, cu mulţi ani înainte a lucrat împreună cu mine la discoteca fratelui meu. Am auzit că a avut nişte probleme şi ştia de fratele meu că este arestat şi mi-a propus, dacă sunt de acord, că ştie pe cineva "mare" la Bucureşti şi dacă sunt de acord să-l scape. Nu a vrut să-mi spună cine este acel "om mare". Iniţial i-am spus că nu ştiu, că trebuie să vorbesc cu familia, cu tatăl meu în mod special. Ulterior, la 2 săptămâni a revenit, i-am spus că sunt de acord de principiu. Am insistat să aflu despre cine este vorba. Acesta nu mi-a spus nimic. Am discutat cu familia mea. trebuia să-i dau suma de 150.000 euro pentru a-l elibera pe fratele meu. iniţial acesta mi-a spus că este nevoie de suma de 200.000 şi ulterior a spus că a "vorbit cu omul" şi că e nevoie de 150.000 euro.

Nu mi-a spus nimic despre "acel om mare", dar că el îl ştie, că pot avea încredere şi aşa îl pot scăpa pe fratele meu. În urma discuţiilor cu familia am fost de acord.

Nu mai reţin cum, dar eu am o spălătorie auto, acesta a venit la spălătorie, cred că prin luna septembrie sau octombrie, şi eu i-am dat suma de 30.000 euro, aşa mi-a cerut dânsul. I-am dat cei 30.000 euro lui G. pentru a-l pune liber pe fratele meu. fratele meu trebuia să aibă un termen la Tribunal, nu reţin data termenului. Mi-a spus să vin la tribunal, dar nu mi-a spus la cine. Am venit la proces, şi la proces nu s-a întâmplat nimic, pentru că fratele meu nu a fost pus liber. Atunci l-am întrebat ce se întâmplă. A zis să aşteptăm, am aştepta până seara. Nu a ştiut ce să îmi zică, spunându-mi că nu cunoaşte ce s-a întâmplat. În aceste condiţii i-am cerut banii înapoi. A spus că a doua zi, pentru că nu găseşte "omul". După două săptămâni nu reţin exact, prin avocata fratelui meu P. am aflat că este avocatul AAAAAAAAAAAAA. persoana căruia G. i-a dat banii. Am rugat-o pe P. să-mi spună despre cine este vorba, atunci am mers peste G. care mi-a spus că este vorba despre X., pe care l-am cunoscut ulterior la biroul acestuia când i-am cerut banii. Acesta nu a dorit să-mi restituie banii, pentru că nu-i primise de la mine. Atunci am aflat că-i primise de la numitul PPPPPP. şi G. I-am spus că eu i-am dat banii lui G., că nu mă interesează şi că vreau banii înapoi.

După mai multe încercări, prin YYYYYY., avocata fratelui meu, el îmi spunea că trebuie să ia legătura cu PPPPPP., cu G. După mai multe încercări mi-a restituit suma de 97.000 euro.

La interpelarea instanţei precizez că am uitat să arăt despre o altă întâlnire cu G., în parcarea de la NNNNNN., când i-am dat diferenţa până la 150.000 euro, adică 120.000 euro.

Dl AAAAAAAAAAAAA. mi-a spus că nu eu i-am dat banii, că trebuie să dea banii lui PPPPPP. şi G. Am zis că trebuie să-l cunosc şi eu pe acest PPPPPP. După o perioadă, prin YYYYYY. şi dl AAAAAAAAAAAAA. am avut o întâlnire cu PPPPPP. PPPPPP. a recunoscut că a primit 150.000 de la G., că au o neînţelegere despre care îmi va explica, dar nici în prezent nu am aflat. Am înţeles că 50.000 a rămas la PPPPPP., şi diferenţa a rămas la dl AAAAAAAAAAAAA., pentru că şi el "a alergat".A rămas să tot insiste la acest PPPPPP. ca să îmi dea banii.

După o anumită perioadă mi-au propus iar prin avocata fratelui meu dacă sunt de acord să continui pentru a-l pune pe fratele meu liber. Eu am spus că nu sunt de acord, că mai întâi să-mi dea banii. Au spus că nu au cum să-mi dea banii. Au venit la mine la Craiova, din câte îmi amintesc, P. cu dl AAAAAAAAAAAAA. şi C., dar cu care eu nu am discutat niciodată. Din ce ştiam acesta din urmă era şoferul P.

În urma discuţiilor cu P. şi X. mi-au mai cerut suma de 150.000 euro. Au venit aceştia la Craiova, le-am dat banii şi urma să aibă fratele meu un alt termen. Fiind avocata fratelui meu eu nu am întrebat cui trebuiau să-i dea banii, aveam încredere în avocata fratelui meu. mi-a spus că nu o să se întâmple cum s-a întâmplat cu G. că acuma o să-l pună liber.

Întrebare avocat ales inculpat LLLLLLLLLLLL.: vi s-a indicat vreun nume de persoană sau vreo funcţie? R: nu. Am dat banii la Craiova, fratele meu a avut termen şi iar nu l-au pus liber, sens în care, în aceeaşi zi, dl AAAAAAAAAAAAA. mi-a restituit suma de bani înapoi, spunându-mi că nu ştie ce s-a întâmplat. Practic mi-a dat banii înapoi, s-a scuzat, mi-a spus că nu e ca PPPPPP.

În februarie, la termenul când a fost pus liber fratele meu, a venit YYYYYY., şi mi-a spus că-l pot elibera pe TT. Nu mi-a spus cu cine a vorbit, dar mi-a cerut să aduc suma de 80.000 euro la Bucureşti. M-am întâlnit cu ea la RRRRRR., în preajma Tribunalului, am stat într-un bar acolo. A fost şi C. cu ea, însă eu cu acesta nu discutam nicio dată. Atunci s-a aflat la masă, a spus că pleacă, însă eu nu ştiam unde. Din declaraţia dl V. am aflat că trebuia să meargă la Tribunal.

I-am dat banii lui YYYYYY. şi mi-a zis că trebuie să vină cineva să-i dea mai departe. Barul era închis cu un geam, mi-au arătat că a intrat cineva şi au plecat. Dar la vremea respectivă eu nu ştiam că este dl V. Am văzut o persoană, dar nu am ştiut, era şi distanţă mare. Mi-au spus că rămâne rezolvat. A urmat termenul fratelui meu şi a fost pus liber, însă nu ştiu dacă au vorbit ei.

Întrebare avocat ales inculpat LLLLLLLLLLLL.: vă amintiţi să fi fost invitat împreună cu familiile şi copiii la masă la doamna P. în Bucureşti? R: da. îmi amintesc că m-a invitat la masă împreună cu X. cu o zi înainte (într-o zi de duminică) de procesul fratelui meu. Era vorba de al doilea termen când fratele meu nu a fost pus în libertate.

· Inculpatul C. a declarat:

"Menţin în totalitate declaraţiile pe care le-am dat în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de fond şi nu doresc să detaliez aspecte. Pe inculpatele L. şi N. nu le-am cunoscut niciodată, le-am văzut pentru prima dată în sala de judecată.

Întrebări formulate de apărarea inc. N.: Î: aţi transmis sau primit un mesaj, solicitare, prin intermediari, din partea doamnei N., în legătură cu dosarul lui TT. şi cu acest "aranjament"? R: necunoscând-o pe doamna judecător este normal că nu am primit de la acesta nici un fel de informaţii, însă grefierul V. îmi spunea că a vorbit cu doamna judecător şi că totul o să fie în regulă. Şi că el este singurul cu care se pot aranja lucrurile.

Î: aţi urcat vreodată la unul dintre etajele Tribunalului Bucureşti şi pentru ce anume? R: da, am fost condus de către grefierul V. o dată sau de două ori la et. 4 al Tribunalului Bucureşti, însă de fiecare dată îl aşteptam la uşa liftului. Îmi spunea să aştept pentru că o să revină.

· Inculpata P. a declarat:

"Menţin în integralitate declaraţiile date anterior în cauză, în faza de urmărire penală, şi în faţa instanţei de judecată. Nu am de formulat alte precizări.

Întrebări formulate de apărarea inc. N.: Î: O cunoaşteţi pe doamna N.? În caz afirmativ în ce împrejurarea aţi cunoscut-o, dacă aţi discutat cu aceasta? Însoţită de inc. V. aţi urcat în zona biroul doamnei judecător, iar în caz afirmativ în ce zonă, la ce etaj aţi fost condusă de inc. V.? R: nu o cunosc pe doamna judecător N. Pe cale de consecinţă nu am vorbit niciodată personal cu dumneaei. În ceea ce priveşte ultima întrebare, într-adevăr am fost condusă de grefierul V., înainte de judecarea recursului inculpatului TT., fiind apărătorul ales al acestuia, la etajul 4 al sediului Tribunalului Bucureşti.

Grefierul V. mi-a spus că prin intermediul doamnei judecător N. poate obţine o hotărâre favorabilă de punere în libertate a inculpatului TT., dumneaei având în acea perioadă şi calitatea de preşedinte al secţiei a II-a Penală a Tribunalului Bucureşti. M-a condus la et. 4 rugându-mă să aştept deoarece se duce să vorbească cu doamna preşedinte. Pe data de 6 februarie 2013, am avut termen de fond în dosarul lui TT., la acel termen de judecată, în calitate de apărător, nu am formulat nicio cerere, pentru că fusese depus un raport de expertiză favorabil inculpatului, însă reprezentatul Parchetului a solicitat instanţei să se pronunţe asupra legalităţii măsurii arestării preventive a inculpatului TT. La acel termen de judecată a fost înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara. Revin şi arăt legătura cu V. - întrucât acesta mi-a spus că dosarul lui TT. se află pe biroul său, şi având în vedere că urma să se judece un recurs care privea o punere în libertate era obligat ca în ziua respectivă să introducă dosarul pentru înregistrare şi repartizare la completul de judecată şi nu avea voie să îl ţină mai multe zile; aceasta era procedura. Mi-a relatat că trebuie să discute cu doamna judecător N. pentru ca dosarul să fie repartizat la completul de judecată din a cărei componenţă făcea parte şi doamna judecător.

L-am aşteptat preţ de câteva minute pe coridorul de la et. 4 din faţa liftului. V. mi-a spus că la et. 4 se află biroul doamnei preşedinte, eu nu ştiam şi nu cunosc nici în prezent. A revenit cu două coli format A4, tehnoredactate la calculator unde erau menţiuni cu privire la termenul de judecată a recursului, data fixată fiind cea de 11 februarie 2013, şi componenţa completului de judecată, respectiv domnii judecători HHH., KKKKKKK. şi LLLLLLL. Nu cunosc detalii despre biroul în care a intrat V. Nu cunosc dacă era biroul doamnei judecător.

În dreptul dl judecător LLLLLLL. era încercuit cu pixul şi era trecut numele doamnei judecător WW. În dreptul doamnei HHH., tot menţiune olografă - că va fi înlocuită cu doamna judecător VV., întrucât doamna judecător HHH. urma să formuleze o cerere de abţinere. După ce am plecat din Tribunalul Bucureşti l-am contactat telefonic pe U. - fratele lui TT. şi în aceeaşi zi ne-am întâlnit pe autostrada A1, la benzinăria NNNNNNN., unde i-am arătat înscrisurile, i-am spus ceea ce mi-a relatat grefierul V., după care le-a rupt şi le-a aruncat în toaleta din benzinărie. Precizez că la această întâlnire am fost însoţită de către inc. C. şi fiica mea.

V. a pretins suma de 80.000 euro înainte de judecarea recursului, înainte de întâlnirea de la et. 4. V. chiar înainte de a avea termen de fond (6 februarie 2013) m-a oprit şi mi-a zis că poate interveni pe lângă doamna judecător N. şi să obţină o soluţie favorabilă de punere în libertate a inculpatului TT. I-am spus că nu ne interesează deoarece TT. îmi ceruse expres în calitate de apărător să nu formulez nicio cerere la termenul din 6 februarie 2013 deoarece raportul de expertiză atesta că nu există prejudiciul reţinut în rechizitoriu. Următoare zi, aflându-mă la arhiva secţiei penale a Tribunalului Bucureşti, V. mi-a spus că aflase de soluţia favorabilă pronunţată de Judecătoria Sector 2 Bucureşti, dar dacă TT. nu va da suma de 80.000 euro "acest dosar nu va trece de tribunal". Toate aceste lucruri i le-am comunicat lui U., care a fost de acord cu suma pretinsă de V., spunându-mi să-i transmit acestuia din urmă că la data de 11 februarie 2013 (cădea într-o zi de luni această dată), va veni personal cu suma de bani pretinsă.

A doua zi l-am rugat pe C. să-i transmită acest lucru lui V. V. mi-a cerut expres să nu mai ţinem legătura noi doi, din cauza faptului că eram cunoscută (la nivelul colegilor avocaţi de la instanţă, eram cunoscută pentru că eram apărătorul lui TT.) şi ţină legătura doar prin C. Acesta a spus că banii trebuie daţi mai repede de data de 11, spunându-i lui C. să vină într-o zi de sâmbătă, respectiv pe data de 9 februarie 2013 la intrarea din faţă a Tribunalului Bucureşti pentru a-i aduce banii. Eu i-am spus atunci lui C. că nu sunt de acord cu această cerinţă şi că banii ar trebui să-i înmâneze personal U.

De asemenea, i-am comunicat lui U. faptul că V. doreşte ca suma de 80.000 euro să fie adusă înainte de data de 11 februarie, şi am stabilit să ne vedem sâmbătă - 9 februarie, la cafeneaua din incinta RRRRRR., care se afla în apropierea Tribunalului.

I-am spus lui U. că nu sunt de acord ca C. să-i dea banii lui V., iar U. l-a rugat să se ducă să se vadă la intrarea din faţa Tribunalului şi să-i transmită să vină el la cafeneaua din incinta RRRRRR.

A venit după circa 15 - 20 minute V., banii i-au fost daţi de C. în toaleta cafenelei. V. nedorind să vorbească cu mine sau cu U. din aceleaşi considerente, pentru că el era fratele lui TT., iar eu apărătorului acestuia.

Pe data de 11 februarie ne-am întâlnit la Tribunal, unde urma să se judece recursul declarat de reprezentanţii Parchetului. Pe uşa instanţei era afişată componenţa completului de judecată şi am constatat că într-adevăr în locul dl judecător LLLLLLL. intrase doamna judecător WW. De asemenea, au fost formulate cereri de abţinere de către domnii judecători HHH. şi KKKKKKK., cerere de abţinere ce au fost judecate chiar în aceeaşi zi; au fost admise - în locul doamnei judecător HHH. a intrat, aşa cum spusese V. şi cum era menţionat pe acele înscrisuri, doamna jud. VV., şi tot în aceeaşi zi s-a judecat şi recursul. Soluţia a fost de respingere a recursului declarat de către Direcţia Naţională Anticorupţie şi de menţinere a soluţiei pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

Î: în legătură cu înscrisurile menţionate, cunoaşteţi cui aparţinea menţiunile olografe de pe înscrisurile despre care aţi făcut vorbire?R: aşa cum am declarat şi la urmărire penală, şi la instanţa de fond, nu ştiu cui aparţineau menţiunile olografe. Nu ştiu dacă aparţineau doamnei jud. N. sau grefierului V.

Î: aţi avut reprezentarea, aţi crezut în totalitatea că V. are o influenţă asupra jud. N., că V. are un cuvânt de spus? R: la acel moment nu aveam convingerea că V. ar avea o asemenea relaţie cu jud. N. în sensul de a facilita obţinerea unor soluţii favorabile, însă pe data de 11 februarie, la momentul judecării recursului inc. TT., când totul s-a întâmplat aşa cum ne spusese V. (aceste lucruri eu, C., U. le ştiam de joi, cu 4 zile înainte de judecarea recursului, Eu niciodată nu am luat vreo decizie fără ca înainte să-i comunic în detaliu ce trebuie să facem, ce sume de bani trebuie date, eu doar comunicam ceea ce mi se transmitea de către V. şi pe celălalt palier de către dl ZZZZZZZZZZZZ.), am crezut cu toţii că întra-adevăr s-a discutat şi urma să se obţină o soluţie favorabilă pentru TT.

Î: aţi auzit, cunoaşteţi o părere exprimată de doamna N., despre o soluţie favorabilă cu privire la persoana inc. TT., mai precis cu privire la toate dosarele în care acesta era implicat? R: întrebarea dl avocat este puţin ambiguă. Pe de o parte, nu cunoşteam, pentru mine avocat nu era o practică pentru clienţii mei să obţin o soluţie favorabilă, eu nu trăiam din aşa ceva. nu aveam cunoştinţe printre magistraţi, prin urmare necunoscând-o pe doamna jud. N. nu aveam cum să aflu dacă dumneaei s-a exprimat în anumite cercuri, din care eu nu făceam parte, despre intenţia de a pune în libertate anumiţi inculpaţi. Aş putea să spun că da, pentru că tot cu ocazia judecării unui recurs al clientului meu, prin intermediul dl avocat ZZZZZZZZZZZZ., a fost repartizat contra sumei de 5.000 euro, la completul secţiei a II-a Penale a Tribunalului Bucureşti, complet din care făceau parte doamnele judecător L., N. şi GGG. Toate aceste informaţii le aveam atât eu, cât şi U. de al dl avocat ZZZZZZZZZZZZ., V. şi inculpata S.

La interpelarea Înaltei Curţi arăt că nu am cunoscut-o personal pe inculpata L. Cum am mai spus nu cunoşteam nici un magistrat. Am ajuns în acest mecanism din cauza dl avocat ZZZZZZZZZZZZ., pe care de asemenea nu îl cunoşteam însă dumnealui a făcut tot posibilul să ajungă la mine, aflând că eu sunt cea care îl asist sau reprezint pe TT. în anumite cauze penale.

Spre sfârşitul anului 2012, în timp ce mă aflam la arhiva secţiei Penale a Tribunalului Bucureşti, grefierul CCCC. mi-a spus că doreşte să mă cunoască un avocat pe nume ZZZZZZZZZZZZ. La acel moment i-am spus că nu ştiu cine este şi nu mă interesează. Precizez că mă aflam în Tribunal aproape zilnic deoarece l-am reprezentat pe TT. şi în dosarul privind fraudarea NNNNNNNNNNNN. şi circa 6 luni am făcut muncă de arhivă.

După câteva zile, grefierul CCCC. mi-a comunicat din nou că avocatul ZZZZZZZZZZZZ. insistă să mă cunoască şi că vrea să discutăm în legătură cu dosarul lui TT.

CCCC. l-a contactat telefonic pe dl avocat X., şi într-un timp relativ scurt a venit în Tribunal. Apoi împreună am mers la cabinetul de avocatură al dânsului, care se afla în apropierea Tribunalului Bucureşti, ocazie cu care am cunoscut-o şi pe soţia dumnealui - S. La acea întâlnire pe care am avut-o cu X., aceasta mi-a spus că a fost căutat de un anume YYYYYYYYYYYY., ulterior am aflat că e coinculpat în dosar şi se numeşte G., pentru a interveni şi să îl ajute pe TT. să iasă din închisoare. Tot atunci X. mi-a spus că îl ajutase inclusiv pe YYYYYYYYYYYY. într-o cauză penală care îl viza direct.

La aceeaşi întâlnire mi-a spus că acest YYYYYYYYYYYY. era prieten cu fratele lui TT., respectiv U., pe acesta din urmă cunoscându-l cu circa o lună jumătate, două luni în urmă. La acea întâlnire X. mi-a cerut să mă duc la Penitenciarul Rahova unde era încarcerat TT. şi să îl întreb dacă mai doreşte să îl angajeze în dosarul lui. m-am prezentat la grefă, i-am comunicat lui TT. toate informaţiile transmise de către avocatul X., iar acesta mi-a cerut să discut aspectele sus-menţionate cu U. Am procedat întocmai şi atunci am aflat că U. îi dăduse suma de 150.000 euro avocatului X., prin intermediul numitului YYYYYYYYYYYY., dar că nu rezolvase şi îi oprise şi o sumă din cei 150.000 euro, printr-un alt individ, PPPPPP., care la rândul său este coinculpat în prezenta cauză.

Undeva spre sfârşitul anului 2012 X. mi-a solicitat să merg la Craiova să ne vedem cu U., pentru că discutaseră şi se înţeleseseră ca pentru suma de 150.000 euro avocatul X. să intervină pe lângă doamna Judecător L. cu care avea o strânsă relaţie de prietenie, în vedere obţinerii unei soluţii favorabile în ceea ce-l priveşte pe TT.

Am mers la Craiova împreună cu ZZZZZZZZZZZZ., eu fiind însoţită şi de C., ne-am întâlnit cu U. la restaurantul chinezesc, acesta i-a dat lui X. suma de 150.000 euro, spunându-i că speră ca de data aceasta să rezolve.

Am revenit în Bucureşti, ne-am dus la locuinţa lui ZZZZZZZZZZZZ. unde îl aştepta soţia, spunând că trebuie să plece împreună cu ZZZZZZZZZZZZ. şi copii acasă la doamna judecător L. pentru a discuta despre recursului lui TT.

A mai avut loc o întâlnire cu ZZZZZZZZZZZZ., soţia acestuia, copii, fiica mea, C., U. şi subsemnata, într-o duminică la un restaurant din zona Herăstrău. ZZZZZZZZZZZZ. ne-a spus tuturor la masă că la ora 18:00 soţia lui - S. trebuie să se ducă la domiciliul judecătoarei L., pentru a se asigura că totul va fi bine la recurs. Aceasta a plecat, a revenit la restaurant în jurul orei 20:00 spunându-ne că totul va fi bine.

După cum am arătat, din componenţa completului de judecată făceau parte doamnele N., OOOOOOOOOOOOO., GGG., însă recursul a fost respins.

În aceeaşi zi ne-am întâlnit eu, C., U. şi X. la restaurantul din incinta EEEEEEE. care se află în apropierea Tribunalului Bucureşti, întreaga sumă de 150.000 euro i-a fost restituită lui U., acesta din urmă l-a întrebat pe X. de ce a fost respins recursului, însă nici dumnealui nu cunoştea motivele.

În aprecierea mea, nu ştiu, mie nu mi-a confirmat niciodată, pe de altă parte dosarul a fost direcţionat la completul din care dânsa făcea parte de aceea am făcut aceste completări,. pentru a explica poziţia mea faţă de întrebarea dl avocat.

· Martora BB. a declarat:

"Menţin declaraţiile date anterior în această cauză. Nu de făcut precizări prealabile, suplimentar celor relatate anterior, doresc să îmi fie adresate întrebări deoarece nu văd ce anume aspecte nu le-am relatat.

Întrebări formulate de apărarea inc. L.: Î: într-un fel sau altul aţi cunoscut-o pe inculpata L.? R: nu, nu am cunoscut-o personal.

Î: în ce împrejurări aţi cunoscut-o pe inc. Q.? R: printr-o cunoştinţă comună - AAAAAAAAAA. Am mers la dumneaei iniţia pentru că ştiam că vinde nişte lucruri de damă şi după aceea am mai mers în ideea în care îmi spunea numitul AAAAAAAAAA. că dumneaei cunoaşte avocaţi foarte buni şi pot ajuta anumiţi inculpaţi în anumite dosare. eu aşa am cunoscut-o pe Q., prin dl AAAAAAAAAA. a cărui soţie este avocat.

Î: aţi obţinut vreo sumă de bani ca urmare a demersurilor efectuate prin intermediul doamnei Q.? R: da. O sumă între câteva sute de euro şi maxim 1000 euro. sumele de bani nu au fost la acel moment, este vorba doar de o singură intervenţie care s-a făcut pentru R. Iniţial am apelat la cunoştinţa comună despre care am spus, ştiind că soţia lui este avocat, să-l reprezinte pe R. Între timp cunoscând-o pe Q. mi-a spus dumneaei că are o altă modalitate, avocat sau cunoştinţă şi îl poate pune în liberate pe R. şi să nu mai apelez la soţia lui AAAAAAAAAA., ceea ce am şi făcut. Mi-a spus Q. să nu -i pus lui AAAAAAAAAA. pentru că se supără soţia. Asta am făcut, am revenit la câteva zile şi atunci mi-a spus că se află în relaţii foarte bune şi vechi cu o doamnă judecător, nu i-a pronunţat niciodată numele, şi contra unei sume de bani îi poate obţine o liberare provizorie, se judeca pentru o punere în liberate. Din acea sumă care a fost în jur de 10-11 mii euro, Q. mi-a dat şi mie cred că 800 euro şi o bluză. A spus că mi-i dă pentru că am dat curs propunerii sale de a-l pune în liberate pe numitul R., prin intermediul său, şi nu prin AAAAAAAAAA. Am înţeles că se practică printre avocaţi că dacă îi dai un client, acesta îţi dă un comision.

Î: aţi fost cercetată acesta dosar de către DNA pentru fapta pe care a -ţi relatat-o?R: nici în acest dosar, nici în alte dosare nu am fost cercetată, condamnată.

Î: aveţi convingerea că suma de bani respectivă a ajuns la inc. L.?R: da. în momentul în care a avut loc termenul la instanţa care -l judeca pe R., doamna Q. mi-a spus să merg în sala de judecată, şi mi-a descris-o ca judecător care judeca dosarul pe doamna L. A spus că este cunoştinţa sa şi eu am crezut. Fiind vorba de o sumă de bani mare, aveam teamă. M-a convins în legătură cu doamna judecător, mi-a spus şi pe ce scaun stă, mi-a spus că e prietenă de mulţi ani cu ea. La acel moment, descrierea era de ajuns, pentru că nu aveam ce să fac, însă în general m-au convins drumurile pe care le făcea la doamna judecător acasă. Cred că am dus-o în câteva rânduri cu maşina mea pe o stradă, la un intrând, în Drumul Taberei pe str. x. Acolo mi-a spus Q. că stă doamna judecător, fără să-i spună numele, doamna cu care are o relaţie foarte bună de mai mulţi ani. mi-a spus că în aceeaşi curte locuieşte şi fratele doamnei judecător. Când îmi spunea despre doamna judecător se referea cu apelativul "DOAMNA".

Î: apreciaţi că soluţia favorabilă putea fi obţinută datorită relaţiei de prietenie şi nu contra sumei de bani? R: dacă mă iau după descrierile relaţiile de către Q. aş spune că era o relaţie de bussines de acest gen. Dar ca apreciere personală este posibilă şi varianta domnului avocat. Doamna Q. se ducea numai când trebuia să-i ducă bani şi numere de dosare ca să-i aranjeze dosarele. Aceasta era relaţia descrisă de Q. Precizez că personal am formulat un singur denunţ, nu există mai multe denunţuri.

Întrebări formulate de inculpata L., personal: Î: cunoaşteţi că eu de la Q. am cumpărat obiecte de îmbrăcăminte, o haină de blană şi bijuterii, dacă plata se făcea în rate, şi dacă venea la domiciliul meu pentru plata acestor rate? R: este adevărat că inc. Q. a afirmat în mai multe rânduri că doamna judecător a primit de la ea haine de blană, bijuterii, că doamna judecător are o datorie financiară la Q., însă nu pot preciza dacă erau oferite cadou, erau vândute de către Q. sau erau date cu alte scopuri. Ca apreciere personală, este posibil ca doamna judecător să fi cumpărat haine de la Q. cum cumpăra toată lumea.

Î: dacă aveaţi o legătură apropiată cu doamna Q., nu vi s-a destăinuit că mi-a vândut bunuri în rate? R: am să vă dezamăgesc doamnă, din păcate doamna Q. nu va vorbit niciodată de bine, avea o părerea forate proastă de dvs. cum avea despre toţi care-i călcau pragul.

Revin la întrebare şi arăt că nu mi-a spus niciodată că aţi cumpărat în rate, mi-a spus că îi sunteţi datorare, nu a precizat de unde vine datoria dar a lăsat să se înţeleagă că provenea dintr-un dosar pentru care apelase dar nu a nu onorat.

A afirma că doamna judecător îi este datoare lui Q. dar a lăsat să se înţeleagă că este o datorie care ar proveni dintr-un dosar pentru care doamna judecător a luat o sumă de bani dar nu l-a soluţionat.

Întrebări formulate de apărarea inc. N.: Î: numele de N. vă spune ceva, sau dacă aţi cunoscut-o personal pe aceasta? R: nu am cunoscut-o pe doamna N. niciodată. Nu am auzit numele dumneaei pronunţat de Q. niciodată. Este adevărat că mai aducea în discuţie Q. când spunea câţi judecători cunoaşte, numele de N. şi N. Nu îmi amintesc dacă mi-a spus instanţa de unde ar proveni N. şi N. Se referea cu ambele nume la aceeaşi persoană, părea că le încurcă numele de N. şi N."

· Inculpată Q. a declarat:

"Eu îmi păstrez declaraţia şi voi răspunde la întrebări, eu sunt foarte bolnavă. Am cunoscut-o pe L. la o sală de sport din Prelungirea Ghencea. A cumpărat o haină de la mine acolo, nu avut bani să îmi dea şi am ajuns la dumneaei acasă. Nu ştiu numele străzii sau numărul dar ştiu cum să ajung acolo. Nici nu ştiu cum s-a întâmplat de s-a ajuns unde s-a ajuns. Eu nu mă ocupam cu aşa ceva. Nu trebuia să fac acele facilităţi nepermise, adică să intervin pe lângă dumneaei pentru a ajuta diferite persoane. Nici nu mai ştiu cum s-a întâmplat, însă am ajuns de am făcut ceea ce am făcut. Am declarat anterior cu privire la aceste aspecte, şi aştept să fiu întrebată cu privire la acestea.

Nu mai ştiu când am ajuns la dânsa pentru una dintre probleme, a venit o cunoştinţă la mine, pe nume BB., că dacă pot să ajut pe cineva. I-am spus să îmi dea scris numele şi numărul de dosar şi m-am dus la L. I-am dat acel bilet, mi-a spus să vin peste câteva zile. Am venit, mi-a spus că se poate să ajute care i dosarul. I-am spus că sunt 10.000 euro, dintre care i-am data acesteia 8.000 euro + 1.000 euro pentru ce a spus dumneaei. 1.000 euro erau pentru dirijarea dosarului pentru un anumit complet de judecată, aşa mi-a spus. Mie mi-au rămas 1.000 euro. Cei 10.000 euro i-am primit de la BB. Persoana ce urma să fie ajutată se numea R., nu-l cunoşteam. L-am cunoscut ulterior la Parchet. Asta a fost prima pe care am făcut-o.

După un anumit timp, câteva luni de zile BB. a mai venit pentru altcineva, pentru o persoană pe nume Nicolae. A spus că are 10.000 euro. m-am dus la doamna F., i-am dat 8.000 euro, 1.000 euro mi-au rămas mie şi 1.000 euro i-au rămas lui BB. Acestea au fost. M-am mai dus de câteva ori pentru altcineva, dar nu s-a întâmplat nimic, am minţit-o pe IIIIIIIIIIIII. că mă duc, dar în realitate nu m-am dus. I-am spus că nu se poate. Am mai fost de câteva ori, dar nu s-a rezolvat absolut nimic. Tot pentru cineva am fost. A spus că nu se poate.

Întrebări formulate de apărarea inculpatei L.: Î: i-aţi vândut inculpatei L. şi alte articole, respectiv bijuterii, îmbrăcăminte, şi dacă aceasta v-a plătit integral aceste bunuri?R: da. am vândut şi într-adevăr îmi dădea banii în rate. Ultima dată a rămas şi mi-a dat 2.500 euro din datorie, pentru nişte haine sau aur, nu mai ştiu ce a fost. Nu cunosc care a fost valoarea totală a bunurilor cumpărate. Nu a cumpărat doar pentru ea, ci m-a ajutat să vând şi la altcineva, pentru care mi-a dat banii.

Î: a rămas datoare cu vreo sumă de bani pentru bunurile achiziţionate pentru ea personal, sau pentru alte persoane? R: nu îmi este datoare, mi s-au dat banii pentru toate produsele vândute, atât pentru dumneaei, cât şi pentru alte persoane. Nu are nici o datorie la mine.

Î: i-aţi făcut cadou inculpatei L. vreo haină de blană sau vreun alt bun de valoare? R: nu am făcut niciodată niciun cadou.

Î: în discuţiile avute cu L. s-a pus problema ca dumneavoastră să vindeţi un imobil aflat în Comarnic cu suma de 40.000 euro? R: nu a fost vorba despre un imobil din Comarnic, ci despre un imobil din Bucureşti, str. x. I-am spus că are cineva de vânzare şi am întrebat-o dacă este interesată. Nu îmi amintesc dacă s-a discutat despre o anumită sumă, pentru că nu era imobilul meu.

Î: în perioada noiembrie 2012 - ianuarie 2013 i-aţi dat inc. L. suma de 11.500 euro de la numitul K.? R: i-am dat 12.000 euro nu 11.500 euro, dar mi i-a dat înapoi după câteva zile, pentru că "nu se poate".

Î: în legătură cu soluţionarea cărui dosar aţi dat aceşti bani?R: nu mai ştiu.

Doresc să precizez că la Parchet s-a greşit, în sensul că este vorba despre 19.000 euro, iar nu despre 25.500 euro. Nu ştiu de unde această sumă. Denunţătoarea a spus clar şi a reieşit suma de bani, nu a minţit cu nimic. Chiar domnul procuro MMMMMMMMMMMM. şi cu doamna procuror JJJJJJJJJJJJ. a spus că nu a minţit că aceştia sunt banii ce mi s-au dat.

La întrebarea apărătorului meu ales pentru a preciza cât din această sumă mi-a rămas mie, arăt că mi-au rămas 2.000 euro.

Întrebări formulate de av. oficiu pentru inculpatul K.: Î: v-a solicitat K. suma de 11.500 euro, în ziua următoare zilei în care v-a remis-o pentru a interveni la judecătorii de la Tribunalul Bucureşti? R: da. A cerut banii înapoi. Ne-am împrumutat şi i-am dat banii, pentru că suma remisă era la doamna L., care era plecată. Când a revenit mi-a restituit banii. Solicitarea, din câte îmi amintesc, a venit în cursul dimineţii, în jurul orei 09:00. Îmi amintesc pentru că nu au existat multe întâmplări de acest gen.

Înalta Curte, analizând cauza sub toate aspectele de drept şi de fapt din prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art. 417 C. proc. pen., în raport de conţinutul exhaustiv al dosarului cauzei şi coroborând probatoriul administrat în cursul procesului penal, cu accent pe probatoriul administrat direct şi nemijlocit în faza apelului, reţine următoarele:

Instanţa de apel constată că motivele de apel formulate atât de către Ministerul Public, cât şi de inculpaţi se circumscriu în esenţă următoarelor critici:

i) Critici referitoare la lipsa considerentelor ce au condus la soluţia pronunţată de către instanţa de fond şi omisiunea pronunţării asupra unor fapte pentru care s-a dispus trimiterea în judecată;

ii) Critici referitoare la nulitatea probelor;

iii) Critici referitoare la tipicitatea faptelor;

iv) Critici referitoare la interpretarea probelor şi soluţia instanţei de fond referitoare la vinovăţia inculpaţilor;

v) Critici referitoare la individualizarea pedepselor;

vi) Critici referitoare la măsurile asigurătorii, la confiscările speciale şi la cheltuielile judiciare.

Inculpaţii L., N., O., P., Q., R., S., T., U., M., V., A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi W. au fost trimişi în judecată şi condamnaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni legate de pronunţarea unor soluţii favorabile inculpaţilor în Dosarele penale nr. x/2012, nr. y/2011 şi nr. x/2012.

Inculpata L. a avut iniţiativa de a comunica avocatului O., pe care l-a întâlnit într-un concediu în afara ţării, disponibilitatea de a facilita pronunţarea unor soluţii favorabile în dosare penale, în schimbul obţinerii unor foloase materiale. Ulterior avocatul O. pentru a obţine soluţii favorabile prin intermediul judecătoarei L., contra unor sume de bani, a avut discuţii cu F.,G., P., C.

Conform martorei denunţătoare BB., alături de avocatul O. şi de soţia sa S., identificarea inculpaţilor interesaţi să dea bani judecătorilor L. şi N. pentru o soluţie favorabilă în procesele penale, s-a realizat şi de către Q., A., T., P., C.,

Faptele de corupţie ale inculpaţilor L., O., S., N., Q., A., T., P., C., F., G. prezintă o gravitate accentuată, nu doar în raport cu iniţierea discuţiilor referitoare la pronunţarea unor soluţii favorabile în dosare penale, în schimbul obţinerii unor foloase material, dar şi în raport cu periculozitate semnificativă a inculpaţilor vizaţi de dosarele respective, persoane cunoscute cu antecedente penale (R., A. şi D. - recidivişti), W., ori persoane care săvârşire fapte cu un prejudiciu deosebit de mare ca în cazul lui TT.

La rândul său Q. a acceptat solicitările, promisiunea unor sume de bani, oferirea unor sume de bani de bani, transmise direct sau prin intermediari, de către J. A., zis "A., K., D., E. H., pentru ca, prin intermediul influenţei sale asupra judecătorilor Tribunalului Bucureşti ori Curţii de apel Bucureşti, să obţină hotărâri judecătoreşti favorabile inculpaţilor în Dosarele nr. x/2012, privind pe SSSSSSSSS. şi TTTT. şi nr. x/2012, privind pe SSSSSSSSS. şi TTTTTTTTT., LLLL. şi WWWW., în Dosarul nr. x/2012, inculpaţilor GGGG., UUUUUUUUUU., HHHHHHHHHHH., EEEE. şi FFFF., în Dosarul nr. x/2011, inculpatului MM., în Dosarul nr. x/2013

Discuţiile referitoare la plata sumelor de bani pentru soluţiile favorabile şi pentru repartizarea frauduloasă a dosarelor se purtau cu judecătoarea L. sau persoane apropiate acesteia ca O. ori Q.

În cadrul grupării infracţionale, în strânsă legătură cu inculpata L. a acţionat şi inculpata N., care, folosind prerogativele atribuţiilor sale de preşedinte al secţiei a II-a a Tribunalului Bucureşti, pentru atingerea scopului grupării, a manipulat sistemul informatic de repartizare aleatorie al dosarelor - programul ECRIS, cu sprijinul grefierilor B. şi V., fie prin prin alegerea unui alt dosar, deja repartizat în mod aleatoriu de sistemul informatic la completul dorit, căruia îi erau substituite datele cu cele din dosarul ce prezenta interes pentru inculpate, fie prin dirijarea dosarului la completul dorit, în cazul unui dosar deja repartizat la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti, prin creşterea artificială a complexităţii cumulate pe şedinţă de judecată.

În acest mod, prin efectuarea unor operaţiuni de introducere, modificare sau ştergere de date informatice în sistemul ECRIS al Tribunalului Bucureşti, a fost creată aparenţa unei distribuţii aleatorii, cu consecinţa repartizării automate a acestor cauze la secţia a II-a penală sau la completele de judecată din care au făcut parte inculpatele L. şi/sau N.

Urmare a faptelor de corupţie comise ca urmare a activităţii grupării infracţionale, inculpata L. a beneficiat de suma de 81.500 euro, compusă din 30.000 euro din cei 32.500 euro primiţi prin intermediul lui N., care şi-a reţinut 2.500 euro din cea de-a doua sumă; 11.500 euro provenită de la K. şi 40.000 euro proveniţi de la U.; inculpatul X. a beneficiat de 86.000 euro şi 10.000 USD, compusă din: 13.000 euro, 28.000 euro, 10.000 USD şi 15.000 euro banii primiţi de la martorii denunţători KK. şi LL., 25.000 euro de la inculpata M., 5.000 euro reţinuţi din suma totală pretinsă de la U. şi remisă lui L. în cuantum de 40.000 euro; inculpatul V. a beneficiat de suma de 25.000 euro, compusă din cumulul sumelor de 5.000 euro primiţi de la O. şi P. şi 20.000 euro din cei 60.000 euro oferiţi de U., din care 40.000 au ajuns la L.

Analiza cauzei şi a motivelor de apel va fi realizată de către instanţa de apel, pornind de la constatarea că procedura simplificată este aplicabilă şi inculpaţilor O. şi S., care au solicitat încă de la instanţa de fond, alături de alţi 18 inculpaţi, ca judecata să fie efectuată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, motivele acestei constatări urmând a fi detaliate. De aceea, motivarea instanţei de apel va avea în vedere existenţa unui număr de 20 de inculpaţi, dintre cei 23 trimişi în judecată, care au solicitat ca judecata să fie efectuată în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale (procedura simplificată nu s-a aplicat în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii L., N. şi F.).

- Pe de altă parte, prioritar, instanţa de apel mai reţine că procurorul a descris în cuprinsul situaţiei de fapt a Rechizitoriului, derularea temporală a faptelor şi contribuţia fiecărei persoane implicate, cu indicarea explicită şi detaliată a probelor. Această descriere a avut la bază coroborarea tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe în baza cărora a dispus trimiterea în judecată a celor 23 de inculpaţi.

Instanţa de apel constată că în raport de faptele descrise pe larg la situaţia de fapt din rechizitoriu, cu trimitere expresă şi indicarea întregului probatoriu ce demonstrează justeţea acuzaţiilor formulate, dar şi coroborarea probelor, procurorul a dispus trimiterea în judecată doar a unora dintre persoane şi doar pentru o parte dintre fapte, iar cu privire la celelalte persoane ori împrejurări ce indicau comiterea unor alte fapte de corupţie, a dispus clasarea cauzei (neînceperea urmăririi penale), astfel:

§ faţă de V., pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 (faptă prezentată în situaţia de fapt, la pct. 2.1 al rechizitoriului);

§ faţă de P., LLLLLL. şi JJ., pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (fapte prezentate în situaţia de fapt, la pct. 2.1 al rechizitoriului);

§ faţă de MMMMMM., XXXXX. şi C., pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (fapte prezentate în situaţia de fapt, la pct. 2.2 al rechizitoriului);

§ faţă de GGG., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 (faptă prezentată în situaţia de fapt, la pct. 2.1 al rechizitoriului);

§ faţă WW. şi VV., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 (fapte prezentate în situaţia de fapt, la pct. 2.4 al rechizitoriului);

§ faţă de HHH., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (faptă prezentată în situaţia de fapt, la pct. 2.4 al rechizitoriului);

§ faţă de BBB., sub aspectul săvârşirii infracţiunii informatice prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003 (faptă prezentată în situaţia de fapt, la pct. 2.3 al rechizitoriului);

§ faţă de KK. şi LL., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (fapte prezentate în situaţia de fapt, la pct. 5.1 al rechizitoriului);

§ faţă de L. şi LLLLL., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 (fapte prezentate în situaţia de fapt, la pct. 5.1 al rechizitoriului);

§ faţă de QQQ., Y. şi martorul cu identitate protejată "EEEEEEEEE.", sub aspectul săvârşirii infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi faţă de DDDDDDDDD., pentru complicitate la infracţiunea de cumpărare a influenţei, prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (fapte prezentate în situaţia de fapt, la pct. 5.3 al rechizitoriului);

§ faţă de Z., NNN., AA. şi OOO., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi faţă de NNNNNNNNN., pentru complicitate la infracţiunea de cumpărare a influenţei, prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (fapte prezentate în situaţia de fapt, la pct. 5.3 al rechizitoriului);

§ faţă de L., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de luare de mită şi trafic de influenţă, prevăzută de art. 254 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (fapte prezentate în situaţia de fapt, la pct. 6.2, 6.3, 6.4 şi 6.5 ale rechizitoriului);

§ faţă de WWWWWWWWW., sub aspectul săvârşii infracţiunii de cumpărare a influenţei, prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (fapta prezentat în situaţia de fapt, la pct. 6.2 al rechizitoriului);

§ faţă de BB., pentru complicitate la infracţiunea de cumpărare a influenţei, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (fapte prezentate în situaţia de fapt, la pct. 6.2, 6.3, 6.4, 6.6 ale rechizitoriului);

§ faţă de BB. şi DDDD., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ameninţare, prevăzută de art. 193 C. pen. anterior (faptă prezentată în situaţia de fapt, la pct. 6.7 al rechizitoriului).

În al doilea rând, instanţa de apel constată că prin acelaşi act de sesizare, în raport de faptele descrise pe larg la situaţia de fapt din rechizitoriu, procurorul a dispus trimiterea în judecată doar a unora dintre persoane şi doar pentru o parte dintre fapte, iar cu privire la celelalte persoane ori împrejurări ce par a indica comiterea unor alte fapte de corupţie, a dispus disjungerea, astfel:

§ faţă de O., B. şi V., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, şi, respectiv, complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 (prezentate în situaţia de fapt la pct. 2.1 al rechizitoriului);

§ faţă de TT., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (prezentate în situaţia de fapt, la pct. 2.1, 2.2 şi 2.4 ale rechizitoriului);

§ faţă B., NN., V. şi O., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, şi, respectiv, complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 (prezentate în situaţia de fapt, la pct. 2.2 al rechizitoriului);

§ faţă de BBBBBBB. şi CCCCC., soţul şi, respectiv fratele, judecătorului L., pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 (prezentate în situaţia de fapt, la pct. 1 şi 2.2 al rechizitoriului);

§ faţă de P., pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (prezentată în situaţia de fapt, la pct. 2.2 al rechizitoriului);

§ faţă de O., NN. şi V. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, şi, respectiv, infracţiunea informatică, prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003 (prezentate în situaţia de fapt, la pct. 2.2 al rechizitoriului);

§ faţă de FFFFFFFFF., GGGGGGGGG. şi O., sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie având ca obiect suma de 300.000 euro (prezentată în situaţia de fapt, la pct. 5.3 al rechizitoriului);

§ faţă de HHHHHHHHH. şi O., sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie, având ca obiect suma de 20.000 euro (prezentată în situaţia de fapt, la pct. 5.3 al rechizitoriului);

§ faţă de UU., sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie, având ca obiect suma de 6.000 euro (prezentată în situaţia de fapt, la pct. 5.4 al rechizitoriului);

§ faţă de LLLLLLLLL., OOO. şi O., sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie, având ca obiect suma de 30.000 euro (prezentată în situaţia de fapt, la pct. 5.4 al rechizitoriului);

§ faţă de NN., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat- (prezentată în situaţia de fapt, la pct. 1 al rechizitoriului);

§ faţă de RRR., DDD., EEE., JJJ., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de dare de mită şi cumpărare a influenţei (prezentate în situaţia de fapt, la pct. 1 al rechizitoriului);

§ faţă de N., L., UUUUUUUUUUU., zis "F.", ZZZ., numita "SS.", sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de luare de mită (prezentate în situaţia de fapt, la pct. 1 al rechizitoriului);

§ faţă de QQ., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de cumpărare a influenţei (prezentate în situaţia de fapt, la pct. 3 al rechizitoriului);

§ faţă de BB., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, şi faţă de D., pentru infracţiunea de cumpărare a influenţei (prezentate în situaţia de fapt, la pct. 6.2 şi 6.4 al rechizitoriului).

i) Critici referitoare la lipsa considerentelor ce au condus la soluţia pronunţată de către instanţa de fond şi omisiunea pronunţării asupra unor fapte pentru care s-a dispus trimiterea în judecată

- Critici referitoare la lipsa considerentelor ce au condus la soluţia pronunţată de către instanţa de fond

Instanţa de apel constată că această critica este neîntemeiată. În speţă, 20 de inculpaţi au recunoscut faptele şi au solicitat să fie judecăţi în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, iar 3 inculpaţi au negat acuzaţiile, au contestat declaraţiile martorilor audiaţi, au solicitat reaudierea acestora în cursul cercetării judecătoreşti, în condiţii de contradictorialitate şi au solicitat, de asemenea, probe noi.

Aşadar instanţa de apel constată că instanţa de fond a readministrat mijloacele de probă din timpul urmăririi penale, iar în combaterea acestora şi dovedirea poziţiilor şi susţinerilor inculpaţilor care nu au recunoscut acuzaţiile, a administrat şi probele propuse de apărare.

În faţa instanţei de fond au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţii şi suplimente de declaraţii ale inculpaţilor, au fost audiate, în calitate de martori, următoarele persoane: DDDD., AAAAAAAAAAAA., CCC., OOO., NNN., BBBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCCC., JJJJJJJJJJJ., KKKKKKK., HHH., OO., QQQQ., YYY., SSS., SSSSSSSSSSS., TTTTTTT., VVVVV., BBBBB., D., TTTTTTTTT., SSSSS., QQQQQQQ., MMMMM., LLLLL., RRRRR., PPPPP., RRRRRRRRRRR., QQQQQ., PPPPPPPPPPP., HHHHH., N., IIIII., SSSSSSS., TTTTT., JJJJJ., RRRRRRR., DDDDDDDDDDDD., EEEEEEEEEEEE., LL., FFFFFFFF., GGGGGGGG., KKKKKKKK., CCCC., BBB., III., AAA., DDDDDDDDDD., FFFFFFFFFF., EEEEEEEEEE., CCCCCCCCCC., MM., GGG., JJJJJJJ., ZZZZZZZZZ., AAAAAAAAAAA., VV., XXXXXXXXX., WW., FFF., SSSSSSSSSS., OOOOOOOOOO., QQQQQQQQQQ., RRRRRRRRRR., IIIIIIII., JJ., JJJJJJJJ., HHHHHHHH., LLLLLL., PPPPPPPPPP., QQ., OOOOO., XXXXX., NNNNN., MMMMMM., WWWWWWWWW., WWWW., TTTT., LLLL., RRRRRRRRR., JJJ., NN., TT., NNNNNNNNNNN., OOOOOOO., PPPPPPP., PP. şi SSSSSSSSS.; înscrisuri, acte, adrese, expertize, toate aceste mijloace de probă existând la dosarul cauzei.

În acest context, în hotărârea sa, judecătorul de la instanţa de fond a constatat că nerecunoaşterea unora dintre inculpaţi este în contradicţie vădită cu poziţia celorlalţi inculpaţi, care au recunoscut comiterea faptelor şi legăturile directe şi nemijlocite cu cei dintâi, mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale incriminându-i în mod direct şi nemijlocit pe inculpaţi. A arătat de asemenea, că inculpaţii care nu au recunoscut comiterea faptelor nu au reuşit, prin mijloacele de probă solicitate, încuviinţate şi administrate, să combată celelalte probe ale dosarului, să evidenţieze o altă situaţie de fapt, prin înlăturarea probelor ce au fost administrate în timpul urmăririi penale.

În ceea ce priveşte infracţiunile vizând încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la repartizarea aleatorie a dosarelor, instanţa de fond a pus în evidenţă principalele modalităţi de încălcare a repartizării aleatorii, prin creşterea artificială a complexităţii dosarelor, a arătat rezultatul inspecţiei dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii în cadrul Tribunalului Bucureşti, precum şi măsurile dispuse ce au condus la unificarea celor două secţii penale (practic desfiinţarea unei instanţe de judecată).

Apoi judecătorul de la instanţa de fond a arătat explicit că după analizarea şi verificarea întregului material probator administrat în cauză, a apărărilor, susţinerilor, motivelor şi argumentelor fiecărui inculpat, reţine că, dintre inculpaţii trimişi în judecată, marea lor majoritate au recunoscut comiterea faptelor, încadrarea juridică dată acestora de către organul de anchetă penală şi mijloacele de probă administrate pentru dovedirea vinovăţiei lor, iar în timpul cercetării judecătoreşti nu au solicitat decât probe în circumstanţiere.

De aceea, având în vedere mijloacele de probă administrate în timpul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a arătat că reţine întru-totul situaţia de fapt descrisă prin actul de inculpare a celor 23 de inculpaţi, faptul că acesta evocă întrunirea, în drept, a elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, texte de lege enunţate în şedinţă publică şi în temeiul cărora, inculpaţii urmează să răspundă penal.

Instanţa de apel constată că instanţa de fond a cuprins în hotărârea sa elemente de fapt şi de drept, aspecte ce ţin de individualizarea judiciară. Instanţa de apel constată îndeplinirea obligaţiei legale de motivare a unei sentinţe penale, în contextul în care, pe de o parte, 20 din cei 23 de inculpaţi, au recunoscut faptele astfel cum au fost descrise în actul de sesizare, iar rechizitoriul indica pentru fiecare faptă şi făptuitor, în parte, probele ce, prin coroborare, au condus la dovedirea vinovăţiei; iar pe de altă parte, instanţa de fond însăşi a administrat un important probatoriu, la solicitarea celor 3 inculpaţi ce au contestat acuzaţiile, pentru ca în final, în baza propriei analize, să reţină ca dovedite baza factuală, întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor deduse judecăţii şi întrunirea condiţiilor angajării răspunderii penale.

Dispoziţiile legale în materia conţinutului şi întinderii motivării nu impun şi o anumită amploare a expunerii ori un anumit stil de redactare, ci numai evocarea clară a raţionamentului pe baza sumei argumentelor şi nu se opun unei prezentări esenţializate, dacă aceasta cuprinde toate argumentele care au condus la soluţia instanţei. Câtă vreme, judecătorul de fond a arătat explicit starea de fapt reţinută, că probele analizate, inclusiv cele administrate în faţa sa, nu combat acuzaţiile formulate, iar faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor sesizate, situaţie faţă de care se impune angajarea răspunderii penale, precizând şi limitele individualizării judiciare, sentinţa penală este motivată.

Instanţa de apel mai constată că apărările şi probele inculpaţilor ce nu au recunoscut acuzaţiile au fost evaluate ca nefiind în măsură să excludă răspunderea penală ori cel puţin să schimbe situaţia de fapt în raport cu cea menţionată în rechizitoriu.

În ceea ce priveşte situaţia tuturor inculpaţilor, din expunerea extinsă a criticilor aduse situaţiei de fapt din hotărârea instanţei de fond, este evident că au înţeles acuzaţiile, respectiv baza factuală şi caracterizarea în drept, au cunoscut probatoriul evaluat de judecătorul fondului, respectiv probele ce demonstrează vinovăţia, au beneficiat de oportunităţi reale, eficiente de apărare în cursul judecăţii, au combătut acuzarea prin concluzii orale şi în scris, au depus motive de apel ample cu trimiteri la argumentele judecătorului fondului, combătând concluziile acestuia.

Instanţa de apel constată că motivele scrise de apel însumează 234 de pagini, conţin referiri la considerentele instanţei de fond şi la argumentele pentru care au fost pronunţate soluţiile de condamnare. Astfel, în cadrul motivelor de apel au fost criticate argumentele pentru care instanţa de fond a pronunţat o soluţie de condamnare: 45 de pagini din motivele de apel formulate de N., 11 pagini din motivele de apel formulate de L., 5 pagini din motivele de apel formulate de O., 18 pagini din motivele de apel formulate de S., 3 pagini din motivele de apel formulate de B., 3 pagini din motivele de apel formulate de C., 3 pagini din motivele de apel formulate de D., 7 pagini din motivele de apel formulate de F., 5 pagini din motivele de apel formulate de H., 1 pagină din motivele de apel formulate de P., 3 pagini din motivele de apel formulate de Q., 4 pagini din motivele de apel formulate de R., 2 pagini din motivele de apel formulate de T., 6 pagini din motivele de apel formulate de U.

Rezultă aşadar, că hotărârea atacată nu este afectată de vreun viciu de motivare. Motivarea reţinută în hotărârea atacată a fost suficientă pentru a permite părţilor să cunoască motivele pe care s-a întemeiat instanţa de fond pentru a pronunţa hotărârea de condamnare, astfel încât instanţa de apel dispune de elemente suficiente pentru a-şi exercita controlul în cadrul unei căi de atac devolutive.

- Critici referitoare la omisiunea pronunţării asupra unor fapte pentru care s-a dispus trimiterea în judecată

Una dintre criticile inculpatului O. este cea potrivit căreia instanţa de fond nu s-ar fi pronunţat asupra unor fapte pentru care atât el, cât şi soţia sa - inculpata S., au fost trimişi în judecată. Această critică a fost preluată şi susţinută cu ocazia dezbaterilor de majoritatea apelanţilor, ce au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Critica este neîntemeiată. În concordanţă cu cele prioritar evocate în analiza motivelor de apel, instanţa de apel constată următoarele:

În ceea ce priveşte faptele de luare de mită reţinute în sarcina inculpatei L., la acestea se face referire în cadrul situaţiei de fapt descrisă la pct. 2.2 al rechizitoriului pentru punctul 1.4 al secţiunii în drept; la situaţia de fapt descrisă la pct. 2.1. al rechizitoriului pentru punctul 1.7 al secţiunii în drept; la situaţia de fapt descrisă la pct. 5.4., pentru punctul 1.9 al secţiunii în drept.

Corelativ, în sarcina inculpaţilor O. şi S. este reţinută complicitatea la luarea de mită comisă de inculpata L., fiind făcute referiri la aceleaşi situaţii de fapt descrise în rechizitoriu, mai precis punctele 2.2, 2.1, 5.4.

Din analiza faptelor descrise (aşa cum sunt în cuprinse în actul de sesizare), se constată că în referire la aceeaşi situaţie de fapt amplu descrisă, procurorul a dispus trimiterea în judecată - obiectul prezentei cauze în raport de anumite acte materiale, iar în raport de alte acte materiale a dispus fie clasarea cauzei (neînceperea urmăririi penale), fie disjungerea, această din urmă măsură procesuală fiind dispusă astfel:

§ la situaţia de fapt descrisă la pct. 2.1, s-a dispus disjungerea faţă de O., B. şi V., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de dare de mită, luare de mită, şi, respectiv, complicitate la infracţiunea de luare de mită, faţă de TT., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită;

§ la situaţia de fapt descrisă la pct. 2.2 s-a dispus disjungerea faţă B., NN., V. şi O., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de dare de mită, luare de mită, şi, respectiv, complicitate la infracţiunea de luare de mită, faţă de TT., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, faţă de BBBBBBB. şi CCCCC., soţul şi, respectiv fratele, judecătorului L., pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, faţă de P., pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită, faţă de O., NN. şi V. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de dare de mită, luare de mită, şi, respectiv, infracţiunea informatică şi,

§ la situaţia de fapt descrisă la pct. 5.4 din rechizitoriu s-a dispus disjungerea, faţă de LLLLLLLLL., OOO. şi O., sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie, având ca obiect suma de 30.000 euro, respectiv faţă de UU., sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie, având ca obiect suma de 6.000 euro.

Instanţa de apel evaluând toate aceste împrejurări constată că soluţia de disjungere a cauzei cu privire la alte infracţiuni comise în acelaşi context şi interval de timp nu poate schimba realitatea faptică şi de drept a actelor materiale care au fost dovedite şi care fac obiectul prezentului dosar, ce se înscriu în principalul scop al grupării infracţionale.

Chiar aceste împrejurări au fost susţinute în apel şi de către inculpaţii O. şi S., ce şi-au recunoscut faptele comise, aşa cum sunt descrise în actul de sesizare, în sensul că instanţa de fond nu a dat semnificaţia legală recunoaşterii lor.

i. În concret, cu privire la descrierea faptelor de luare şi complicitate la luare de mită s-a arătat că fapta inculpatei L. constând în aceea că în cursul lunii ianuarie 2013, în calitate de judecător la Tribunalul Bucureşti, învestită în compunerea completului C8R, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care făcea parte, a primit, prin intermediul inculpatului O. şi a inculpatei S., suma de 45.000 euro, cu titlu de mită, în vederea soluţionării favorabile a Dosarului penal nr. x/2010, privind pe TT. În acelaşi scop, a acceptat de la avocatul P., prin intermediul inculpatei N. şi a inculpatului V., promisiunea remiterii sumei de 150.000 euro, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită;

Corelativ s-a arătat că fapta inculpatului O. constând în aceea că în luna ianuarie 2013, împreună cu soţia sa, inculpata S., acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care făcea parte, a ajutat-o pe inculpata L., judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, să primească suma de 45.000 euro, provenită din suma de 150.000 euro, remisă de inculpatul U., în scopul pronunţării unei hotărâri favorabile inculpatului TT., în Dosarul nr. x/2010, constituie complicitate la săvârşirea infracţiunii de luare de mită, iar fapta inculpatei S., constând în aceea că în luna ianuarie 2013, împreună cu soţul său, inculpatul O., acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care făcea parte, a ajutat-o pe inculpata L., judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, să primească suma de 45.000 euro, provenită din suma de 150.000 euro, remisă de inculpatul U., în scopul pronunţării unei hotărâri favorabile inculpatului TT., în Dosarul nr. x/2010, constituie complicitate la săvârşirea infracţiuni de luare de mită.

ii. De asemenea, s-a reţinut că fapta inculpatei L., constând în aceea că în perioada august - noiembrie 2012, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care făcea parte şi în condiţiile în care O. primise de la coinculpatul U. suma de 150.000 euro, ca obiect al infracţiunii de dare de mită, a acceptat promisiunea avansată de O., prin intermediul inculpatei S., de remitere a unei sume de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, în scopul facilitării, prin folosirea calităţii sale de judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a obţinerii unei hotărâri de punere în libertate a inculpatului TT., în Dosarul nr. x/2010, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită.

Corelativ s-a arătat că fapta inculpatului O., constând în aceea că în perioada august - noiembrie 2012, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care făceau parte şi în condiţiile în care primise de la coinculpatul U. suma de 150.000 euro, a ajutat-o, împreună cu inculpata S., pe inculpata L. să accepte promisiunea de remitere a unei sume de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, în scopul ca inculpata, prin folosirea calităţii sale de judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, să faciliteze obţinerea unei hotărâri de punere în libertate a inculpatului TT. în Dosarul nr. x/2010, constituie complicitate la săvârşirea infracţiunii de luare de mită, iar fapta inculpatei S., constând în aceea că în perioada august - noiembrie 2012, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care făceau parte şi în condiţiile în care U. a dat suma de 150.000 euro inculpatului O., împreună cu acesta, a ajutat-o pe inculpata L. să accepte promisiunea de remitere a unei sume de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, în scopul ca inculpata, prin folosirea calităţii sale de judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, să faciliteze obţinerea unei hotărâri de punere în libertate a inculpatului TT. în Dosarul nr. x/2010, constituie complicitate la infracţiunea de luare de mită.

iii. În fine, s-a reţinut că fapta inculpatei L., constând în aceea că în perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care făcea parte, a acceptat promisiunea avansată de inculpatul O., atât în mod direct cât şi prin medierea inculpatei S., de remitere a unei sume de bani neparticularizate (în condiţiile în care inculpatul a primit suma de 25.000 euro de la martorele denunţătoare Z. şi AA.), pentru a pronunţa o hotărâre de punere în libertate a inculpaţilor NNN. şi OOO., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită.

Şi în această privinţă, corelativ s-a reţinut că fapta inculpatului O., constând în aceea că în perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care făcea parte şi în condiţiile în care a primit suma de 25.000 euro de la martorele denunţătoare Z. şi AA., a ajutat-o, împreună cu inculpata S., pe inculpata L. să accepte promisiunea remiterii unei sume de bani neparticularizate, pentru ca inculpata, folosindu-se de calitatea de judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, să pronunţe o hotărâre de punere în libertate a inculpaţilor NNN. şi GGGGGGGGGGG., constituie complicitate la infracţiunea de luare de mită, iar fapta inculpatei S., constând în aceea că în perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, acţionând în cadrul grupului infracţional organizat- din care făcea parte şi în condiţiile în care martorele denunţătoare Z. şi AA. au dat suma de 25.000 euro inculpatului O., împreună cu acesta, a ajutat-o pe inculpata L. să accepte promisiunea remiterii unei sume de bani neparticularizate, pentru ca inculpata, folosindu-se de calitatea de judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, să pronunţe o hotărâre de punere în libertate a inculpaţilor NNN. şi GGGGGGGGGGG., constituie complicitate la infracţiunea de luare de mită.

Or, în urma analizei celor ce preced, instanţa de apel conchide, în privinţa faptelor de luare de mită, în forma autoratului ori complicităţii, reţinute în sarcina inculpaţilor L., O. şi S., că judecătorul fondului nu a omis să se pronunţe asupra vreunei infracţiuni (faptele inculpaţilor O. şi S. sunt corelative cu cele ale inculpatei L.).

Pe de altă parte, instanţa de apel constată că rezultă cu evidenţă caracterul continuat al acţiunilor ilicite concordante ale inculpaţilor L., O. şi S. pentru primirea sumelor de bani pretinse şi/sau acceptate, şi de aceea urmează să dispună schimbarea încadrării juridice a celor trei infracţiuni de complicitate la luare de mită (prezentate la punctele 3.3, 3.6, 3.9, 13.2, 13.4 şi 13.6, paginile 585 - 589, 603 - 606 din rechizitoriu) reţinute în sarcina fiecăruia dintre inculpaţii O. şi S., într-o singură infracţiune de complicitate la luare de mită în formă continuată, iar corelativ va dispune schimbarea încadrării juridice a celor trei infracţiuni de luare de mită (prezentate punctele 1.4, 1.7, 1.9, paginile 578 - 582 din rechizitoriu) reţinute în sarcina inculpatei L., într-o singură infracţiune de luare de mită în formă continuată.

De altfel, conivenţa infracţională şi caracterul continuat al acţiunilor ilicite ale acestor inculpaţi, sunt demonstrate indubitabil de probatoriul la care inculpaţii O. şi S. au achiesat. Astfel, un exemplu elocvent din amplul probatoriu existent la dosarul cauzei este dialogul ce a avut loc în seara zilei de 20 ianuarie 2013, între inculpatele S. şi L.:

"[...] ne cunoaştem de atâta timp şi nu fac (...) mă văd cu sacii în căruţă şi (...) aştept să-i luaţi la dumneavoastră, să vedeţi cum picaţi [...]" "[...] dacă intră pe completul meu, bine, dacă nu, nu! [...]". Cu acea ocazie inculpata L. a recapitulat că suma totală destinată pentru corupere, în vederea asigurării soluţiei favorabile inculpatului TT., de 55.000 euro, iar inculpata S. i-a dat asigurări că s-a preocupat cu atenţie de luarea unor măsuri de protecţie şi s-a discutat despre dosarul fraţilor PPP.:

"că ăştia sunt dispuşi şi ăştia doi PPP., că ştiţi că am venit atunci, când am venit acasă" .

Conivenţa infracţională a celor trei inculpaţi a fost confirmată şi în cursul cercetării judecătoreşti din faţa instanţei de apel (declaraţia inculpatului O. de la termenul din data de 2 februarie 2018, declaraţia inculpatei S. de la termenul din data de 10 aprilie 2018 - fragmente din audierea inculpaţilor în apel vor fi redate în secţiunile următoare, declaraţiile integrale fiind cuprinse în decizie la pag. 432 - 438).

Critici referitoare la nulitatea probelor

- Măsurile de supraveghere tehnică

În cauză, pe parcursul urmăririi penale, prin încheierea nr. 131 şi autorizaţia nr. 125, din 20 august 2012, Curtea de Apel Bucureşti a autorizat, pe o durată de 30 zile, de la 20 august 2012, până la 18 septembrie 2012, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea Q. de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x, precum şi a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea L. de la posturile telefonice utilizate de aceasta, cu nr. x şi nr. x.

Prin Încheierea nr. 132 şi autorizaţia nr. 126, din 22 august 2012, Curtea de Apel Bucureşti a autorizat pe o durată de 30 zile, de la 22 august 2012, până la 20 septembrie 2012, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul T. de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x, precum şi a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul E., de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x .

Prin Încheierea nr. 135 şi autorizaţia nr. 128, din 29 august 2012, Curtea de Apel Bucureşti a autorizat pe o durată de 18 zile, de la 29 august 2012, până la 15 septembrie 2012, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea L. de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x .

Prin Încheierea nr. 137 şi autorizaţia nr. 130, din 30 august 2012, Curtea de Apel Bucureşti a autorizat pe o durată de 17 zile, de la 30 august 2012, până la 15 septembrie 2012, interceptarea şi înregistrarea unor convorbiri telefonice purtate de făptuitorul D., de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x, precum şi a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea L. de la posturile telefonice utilizate de aceasta, având codurile IMEI x.

Prin Încheierea nr. 139 şi autorizaţia nr. 132, din 4 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a autorizat pe o durată de 30 zile, de la 4 septembrie 2012, până la 3 octombrie 2012, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul E. de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x .

Prin Încheierea nr. 143 şi autorizaţia nr. 136, din 11 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a autorizat pe o durată de 30 zile, de la 11 septembrie 2012, până la 10 octombrie 2012, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul E. de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x, precum şi de la aparatul telefonic având codul IMEI X.

Prin Încheierea nr. 146 şi autorizaţia nr. 139, din 14 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a autorizat pe o durată de 30 zile, de la 14 septembrie 2012, până la 13 octombrie 2012, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul (neidentificat la data respectivă) de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x .

Prin Încheierea nr. 145 şi autorizaţia nr. 138, din 14 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a autorizat prelungirea, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 16 septembrie 2012, până la data de 15 octombrie 2012, inclusiv, a autorizaţiei nr. x din 16 august 2012; prelungirea, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 16 septembrie 2012 până la data de 15 octombrie 2012, inclusiv, a autorizaţiei nr. x din 29 august 2012; prelungirea, pe o durată de 27 zile, începând cu data de 19 septembrie 2012 până la data de 15 octombrie inclusiv, a autorizaţiei nr. x din 20 august 2012, numai în ceea ce priveşte interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea L. de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x; prelungirea, pe o durată de 25 zile, începând cu data de 21 septembrie 2012 până la data de 15 octombrie 2012 inclusiv, a autorizaţiei nr. x din 22 august 2012;

- interceptarea şi înregistrarea, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 14 septembrie 2012 până la data de 13 octombrie 2012 inclusiv, a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea OOOOOOOOOOOO. de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x; a convorbirilor telefonice purtate de persoana de sex masculin (neidentificată la data respectivă) de la postul telefonic cu nr. x; a convorbirilor purtate în mediul ambiental de făptuitorii E., PPPPPPPPPPPP., QQQQQQQQQQQQ., OOOOOOOOOOOO. şi persoana de sex masculin (neidentificată la data respectivă) utilizatoare a postului telefonic cu nr. x, între ei sau cu alte persoane, ori între alte persoane, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză; înregistrarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între făptuitorii E., PPPPPPPPPPPP., QQQQQQQQQQQQ., OOOOOOOOOOOO., persoana de sex masculin (neidentificată la data respectivă) utilizatoare a postului telefonic cu nr. x sau între aceştia şi alte persoane, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză; localizarea şi urmărirea prin GPS ori prin alte mijloace de supraveghere a făptuitorilor E., PPPPPPPPPPPP., QQQQQQQQQQQQ., OOOOOOOOOOOO. şi a persoanei de sex masculin (neidentificată la data respectivă) utilizatoare a postului telefonic cu nr. x;

De asemenea, în temeiul dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 82/2012, s-a autorizat obţinerea de la furnizorul de reţele publice de comunicaţii publice a datelor necesare pentru urmărirea şi identificarea sursei comunicărilor, pentru postul telefonic cu nr. x, corespunzător perioadei 1 - 13 septembrie.

Prin Încheierea nr. 149 şi autorizaţia nr. 142, din 19 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a dispus prelungirea, pe o durată de 30 zile, de la 19 septembrie 2012, până la 18 octombrie 2012, a Autorizaţiei nr. x din 30 august 2012, emise de către Curtea de Apel Bucureşti în baza Încheierii de şedinţă nr. 137 din aceeaşi dată, pentru interceptarea şi înregistrarea unor convorbiri telefonice purtate de făptuitorul D., de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x, precum şi a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea L. de la terminalele mobile utilizate de aceasta, având codurile IMEI x;

- autorizarea, pe o durată de 30 zile, de la 19 septembrie 2012, până la 18 octombrie 2012, pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul PPPPPPPPPPPP. de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x;

- autorizarea, în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 82/2012, pentru obţinerea de la furnizorul de reţele publice de comunicaţii electronice sau, după caz, de la furnizorul de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului a datelor evidenţiate în cuprinsul art. 4 - art. 9 din aceeaşi lege, respectiv, a datelor necesare pentru urmărirea şi identificarea sursei comunicărilor, a datelor necesare pentru identificarea destinaţiei comunicărilor, a datelor pentru determinarea datei, orei şi a duratei comunicărilor, a datelor necesare pentru identificarea tipului comunicărilor, a datelor necesare pentru identificarea echipamentului de comunicaţie al utilizatorului sau a dispozitivelor ce servesc utilizatorului drept echipament şi a datelor necesare pentru identificarea locaţiei echipamentului de comunicaţii mobile, pentru postul telefonic cu nr. x, corespunzător perioadei 01 septembrie 2012 - 19 septembrie 2012.

Prin Încheierea nr. 162 şi autorizaţia nr. 155, din 10 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a dispus prelungirea, pe o durată de 30 zile, de la 11 octombrie 2012, până la 09 noiembrie 2012, a autorizaţiei nr. x din 11 septembrie 2012, emisă de către Curtea de Apel Bucureşti în baza încheierii de şedinţă nr. 143 din aceeaşi dată, pentru interceptarea şi înregistrarea unor convorbiri telefonice purtate de făptuitorul E. de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x, precum şi de la aparatul telefonic având codul IMEI x; prelungirea, pe o durată de 30 zile, de la 16 octombrie 2012, până la 14 noiembrie 2012, a următoarelor măsuri: autorizaţia nr. x din 16 august 2012, emisă de către Curtea de Apel Bucureşti în baza încheierii de şedinţă nr. 130 din aceeaşi dată, pentru interceptarea şi înregistrarea: convorbirilor purtate în mediul ambiental de făptuitorii L., Q., D., E. şi "I." între ei sau cu denunţătoarea BB. ori cu alte persoane, la sediul Tribunalului Bucureşti, al Curţii de Apel Bucureşti sau în alte locuri, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză; convorbirilor telefonice purtate de denunţătoarea BB. de la posturile telefonice utilizate de aceasta, cu nr. x şi nr. x; convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea Q. de la posturile telefonice utilizate de aceasta, cu nr. x, nr. x şi nr. x; convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul D., de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x;

înregistrarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între făptuitorii L., Q., D., E., "I." şi denunţătoarea BB. sau între aceştia şi alte persoane, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză; localizarea şi urmărirea prin GPS ori prin alte mijloace de supraveghere a făptuitorilor L., Q., D., E. şi "I." autorizaţia nr. x din 20 august 2012, emisă de către Curtea de Apel Bucureşti în baza încheierii de şedinţă nr. 131 din aceeaşi dată, numai în ceea ce priveşte interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea L. de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x; autorizaţia nr. x din 22 august 2012, emisă de către Curtea de Apel Bucureşti în baza încheierii de şedinţă nr. 132 din aceeaşi dată, pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul T. de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x, precum şi a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul E., de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x; autorizaţia nr. x din 29 august 2012, emisă de către Curtea de Apel Bucureşti în baza încheierii de şedinţă nr. 135, din aceeaşi dată, pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea L. de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x;

- prelungirea, pe o durată de 30 zile, de la 14 octombrie 2012, până la 12 noiembrie 2012, a autorizaţiei nr. x din 14 septembrie 2012, emisă de către Curtea de Apel Bucureşti în baza încheierii de şedinţă nr. 145 din aceeaşi dată, numai în ceea ce priveşte interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea OOOOOOOOOOOO. de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x; a convorbirilor purtate în mediul ambiental de făptuitorii E., PPPPPPPPPPPP., QQQQQQQQQQQQ., OOOOOOOOOOOO. şi persoana de sex masculin (neidentificată până în prezent) utilizatoare a postului telefonic cu nr. x, între ei sau cu alte persoane, ori între alte persoane, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză; înregistrarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între făptuitorii E., PPPPPPPPPPPP., QQQQQQQQQQQQ., OOOOOOOOOOOO., persoana de sex masculin (neidentificată la data respectivă) utilizatoare a postului telefonic cu nr. x sau între aceştia şi alte persoane, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză; localizarea şi urmărirea prin GPS ori prin alte mijloace de supraveghere a făptuitorilor E., PPPPPPPPPPPP., QQQQQQQQQQQQ., OOOOOOOOOOOO. şi a persoanei de sex masculin (neidentificată la data respectivă) utilizatoare a postului telefonic cu nr. x;

- autorizarea pe o durată de 30 zile, de la 10 octombrie 2012, până la 8 noiembrie 2012, pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor purtate în mediul ambiental de investigatorul sub acoperire FFFFFFFFFFFF. (autorizat în cauză, prin ordonanţa din 8 octombrie 2012) cu alte persoane, ori între alte persoane, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în cauză;

Prin Încheierea nr. 166 şi Autorizaţia nr. 158, din 19 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a dispus prelungirea, pe o durată de 30 zile, de la 19 octombrie 2012, până la 17 noiembrie 2012, a autorizaţiei nr. x din 30 august 2012, emisă de către Curtea de Apel Bucureşti în baza încheierii de şedinţă nr. 137 din aceeaşi dată, pentru interceptarea şi înregistrarea unor convorbiri telefonice purtate de făptuitorul D., de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x, precum şi a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea L. de la terminalele mobile utilizate de aceasta, având codurile IMEI x; prelungirea, pe o durată de 30 zile, de la 19 octombrie 2012, până la 17 noiembrie 2012, a Autorizaţiei nr. x din 19 septembrie 2012, emisă de către Curtea de Apel Bucureşti în baza Încheierii de şedinţă nr. 149 din aceeaşi dată, în ceea ce priveşte interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul PPPPPPPPPPPP. de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x.

- autorizarea pe o durată de 30 zile, de la 19 octombrie 2012, până la 17 noiembrie 2012, pentru interceptarea şi înregistrarea comunicărilor efectuate de făptuitoarea L. prin mijloace electronice de comunicare constând în utilizarea internet-ului la care se conectează prin username-ul x, MAC (internet fix), serviciile de internet fiind furnizate de către SC XXXXXXXXXXX. SA la adresa din Bucureşti, unde locuieşte făptuitoarea.

Prin Încheierea nr. 181 şi Autorizaţia nr. 173, din 9 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a dispus prelungirea, pe o durată de 30 zile, de la 10 noiembrie 2012, până la 9 decembrie 2012, a autorizaţiei nr. x din 11 septembrie 2012, emisă de către Curtea de Apel Bucureşti în baza Încheierii de şedinţă nr. 143 din aceeaşi dată, pentru interceptarea şi înregistrarea unor convorbiri telefonice purtate de făptuitorul E., de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x, precum şi de la aparatul telefonic având codul IMEI X.

Prin Încheierea nr. 184 şi Autorizaţia nr. 176, din 12 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a dispus prelungirea, pe o durată de 30 zile, de la 13 noiembrie 2012, până la 12 decembrie 2012, a Autorizaţiei nr. x din 10 octombrie 2012, emise de către Curtea de Apel Bucureşti în baza Încheierii de şedinţă nr. 162 din aceeaşi dată, numai în ceea ce priveşte interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea OOOOOOOOOOOO. de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x; convorbirilor purtate în mediul ambiental de făptuitorii E., PPPPPPPPPPPP., QQQQQQQQQQQQ., OOOOOOOOOOOO. şi persoana de sex masculin (neidentificată la data respectivă) utilizatoare a postului telefonic cu nr. x, între ei sau cu alte persoane, ori între alte persoane, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză; înregistrarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între făptuitorii E., PPPPPPPPPPPP., QQQQQQQQQQQQ., OOOOOOOOOOOO., persoana de sex masculin (neidentificată la data respectivă) utilizatoare a postului telefonic cu nr. x sau între aceştia şi alte persoane, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză; localizarea şi urmărirea prin GPS ori prin alte mijloace de supraveghere a făptuitorilor E., PPPPPPPPPPPP., QQQQQQQQQQQQ., OOOOOOOOOOOO. şi a persoanei de sex masculin (neidentificată la data respectivă) utilizatoare a postului telefonic cu nr. x.

Prin Încheierea nr. 186 şi Autorizaţia nr. 178, din 14 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a dispus prelungirea, pe o durată de 30 zile, de la 15 noiembrie 2012, până la 14 decembrie 2012, a următoarelor măsuri: autorizaţia nr. x din 17 august 2012, emisă de către Curtea de Apel Bucureşti în baza încheierii de şedinţă nr. 130 din aceeaşi dată, pentru interceptarea şi înregistrarea după cum urmează: a convorbirilor purtate în mediul ambiental de făptuitorii L., Q., D., E. şi "I." între ei sau cu denunţătoarea BB. ori cu alte persoane, la sediul Tribunalului Bucureşti, al Curţii de Apel Bucureşti sau în alte locuri, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză; a convorbirilor telefonice purtate de denunţătoarea BB. de la posturile telefonice utilizate de aceasta, cu nr. x şi nr. x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea Q. de la posturile telefonice utilizate de aceasta, cu nr. x, nr. x şi nr. x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul D., de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x;

înregistrarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între făptuitorii L., Q., D., E., "I." şi denunţătoarea BB. sau între aceştia şi alte persoane, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză; localizarea şi urmărirea prin GPS ori prin alte mijloace de supraveghere a făptuitorilor L., Q., D., E. şi "I." Autorizaţia nr. x din 29 august 2012, emisă de către Curtea de Apel Bucureşti în baza încheierii de şedinţă nr. 135 din aceeaşi dată, pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea L. de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x; autorizaţia nr. x din 20 august 2012, emisă de către Curtea de Apel Bucureşti în baza încheierii de şedinţă nr. 131 din aceeaşi dată, numai în ceea ce priveşte interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea Q. de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x, precum şi a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea L. de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x;

Autorizaţia nr. x din 22 august 2012, emisă de către Curtea de Apel Bucureşti în baza Încheierii de şedinţă nr. 132 din aceeaşi dată, pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul T. de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x, precum şi a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul E., de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x; prelungirea, pe o durată de 27 zile, de la 18 noiembrie 2012, până la 14 decembrie 2012, a următoarelor măsuri: Autorizaţia nr. x din 30 august 2012, emisă de către Curtea de Apel Bucureşti în baza încheierii de şedinţă nr. 137 din aceeaşi dată, pentru interceptarea şi înregistrarea unor convorbiri telefonice purtate de făptuitorul D., de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x, precum şi a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea L. de la terminalele mobile utilizate de aceasta, având codurile IMEI x şi x; autorizaţia nr. x din 19 septembrie 2012, emisă de către Curtea de Apel Bucureşti în baza Încheierii de şedinţă nr. 149 din aceeaşi dată, numai în ceea ce priveşte interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul PPPPPPPPPPPP. de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x; autorizaţia nr. x din 18 octombrie 2012, emisă de către Curtea de Apel Bucureşti în baza Încheierii de şedinţă nr. 166 din aceeaşi dată, pentru interceptarea şi înregistrarea comunicărilor efectuate de făptuitoarea L. prin mijloace electronice de comunicare constând în utilizarea internet-ului la care se conectează prin username-ul x, MAC (internet fix), serviciile de internet fiind furnizate de către SC XXXXXXXXXXX.

SA la adresa din Bucureşti, unde locuieşte făptuitoarea.

Prin Încheierea nr. 209 şi autorizaţia nr. 201, din 4 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a dispus autorizarea, pe o durată de 11 zile, de la 4 decembrie 2012, până la 14 decembrie 2012, a interceptării şi înregistrării, după cum urmează: a convorbirilor purtate în mediul ambiental de făptuitorii L., Q., D., T., A., E. şi "I." între ei sau cu alte persoane, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul A., de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x; înregistrarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între făptuitorii L., Q., D., T., A., E., "I." sau între aceştia şi alte persoane, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză; localizarea şi urmărirea prin GPS ori prin alte mijloace de supraveghere a făptuitorilor L., Q., D., T., A., E. şi "I.".

Prin Încheierea nr. 215 şi Autorizaţia nr. 207, din 11 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a dispus autorizarea, pe o durată de 30 zile, de la 11 decembrie 2012, până la 9 ianuarie 2013, a interceptării şi înregistrării, după cum urmează: a convorbirilor purtate în mediul ambiental de făptuitorii L., Q., T., A., D. şi KKKK., între ei sau cu alte persoane, ori între alte persoane, inclusiv prin accesarea prin GSM a postului telefonic cu nr. x, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea L. de la posturile telefonice utilizate de aceasta, cu nr. x şi nr. x, precum şi de la terminalele mobile utilizate de aceasta, având codurile IMEI x şi x; a comunicărilor efectuate de făptuitoarea L. prin mijloace electronice de comunicare constând în utilizarea internet-ului la care se conectează prin username-ul x, MAC (internet fix), serviciile de internet fiind furnizate de către SC XXXXXXXXXXX. SA la adresa din Bucureşti, unde locuieşte făptuitoarea; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea Q. de la posturile telefonice utilizate de aceasta, cu nr. x, nr. x, nr. x, nr. x, precum şi de la terminalele mobile utilizate de aceasta, având codurile IMEI x şi x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul T. de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x, precum şi de la terminalul mobil utilizat de aceasta, având codul IMEI x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul D., de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul A., de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x, precum şi de la terminalul mobil utilizat de aceasta, având codul IMEI x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea KKKK., de la posturile telefonice utilizate de aceasta, cu nr. x şi nr. x; înregistrarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între făptuitorii L., Q., T., A., D. şi KKKK., sau între aceştia şi alte persoane, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză; localizarea şi urmărirea prin GPS ori prin alte mijloace de supraveghere a făptuitorilor L., Q., T., A., D. şi KKKK.

Prin Încheierea nr. 227 şi Autorizaţia nr. 219, din 19 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a dispus autorizarea, pe o durată de 30 zile, de la 19 decembrie 2012, până la 17 ianuarie 2013, a interceptării şi înregistrării audio-video, după cum urmează: a convorbirilor purtate în mediul ambiental de făptuitorul A., cu alte persoane, ori între alte persoane, inclusiv prin accesarea prin GSM a postului telefonic cu nr. x, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză; a convorbirilor purtate în mediul ambiental de făptuitorul CCCCC. cu făptuitorii L., Q., T., A., D. şi KKKK., sau cu alte persoane, ori între alte persoane, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul CCCCC. de la posturile telefonice utilizate de acesta, cu nr. x, nr. x şi nr. x; înregistrarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între făptuitorii CCCCC., L., Q., T., A., D. şi KKKK., sau între aceştia şi alte persoane, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză; localizarea şi urmărirea prin GPS ori prin alte mijloace de supraveghere a făptuitorilor CCCCC., L., Q., T., A., D. şi KKKK. .

Prin Încheierea nr. 6 şi Autorizaţia nr. 6, din 9 ianuarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a dispus prelungirea, pe o durată de 30 zile, de la 10 ianuarie 2013, până la 8 februarie 2013, a Autorizaţiei nr. x din 11 decembrie 2012, emise de către Curtea de Apel Bucureşti în baza Încheierii de şedinţă nr. 215 din aceeaşi dată, numai în ceea ce priveşte interceptarea şi înregistrarea după cum urmează: a convorbirilor purtate în mediul ambiental de făptuitorii L., Q., T., A., D. şi KKKK., între ei sau cu alte persoane, ori între alte persoane, inclusiv prin accesarea prin GSM a postului telefonic cu nr. x, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea L. de la posturile telefonice utilizate de aceasta, cu nr. x şi nr. x, precum şi de la terminalele mobile utilizate de aceasta, având codurile IMEI x şi x; a comunicărilor efectuate de făptuitoarea L. prin mijloace electronice de comunicare constând în utilizarea internet-ului la care se conectează prin username-ul x, MAC (internet fix), serviciile de internet fiind furnizate de către SC XXXXXXXXXXX. SA la adresa din Bucureşti, unde locuieşte făptuitoarea; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea Q. de la posturile telefonice utilizate de aceasta, cu nr. x, nr. x, nr. x, nr. x, precum şi de la terminalele mobile utilizate de aceasta, având codurile IMEI x şi x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul T. de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x, precum şi de la terminalul mobil utilizat de aceasta, având codul IMEI x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul D., de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul A., de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x; înregistrarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între făptuitorii L., Q., T., A., D. şi KKKK., sau între aceştia şi alte persoane, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză; localizarea şi urmărirea prin GPS ori prin alte mijloace de supraveghere a făptuitorilor L., Q., T., A., D. şi KKKK. .

Prin Încheierea nr. 17 şi Autorizaţia nr. 17, din 17 ianuarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a dispus prelungirea, pe o durată de 30 zile, de la 18 ianuarie 2013, până la 16 februarie 2013, a Autorizaţiei nr. x din 19 decembrie 2012, emise de către Curtea de Apel Bucureşti în baza încheierii de şedinţă nr. 227 din aceeaşi dată, pentru interceptarea şi înregistrarea audio-video, după cum urmează: a convorbirilor purtate în mediul ambiental de făptuitorul A., cu alte persoane, ori între alte persoane, inclusiv prin accesarea prin GSM a postului telefonic cu nr. x, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză; a convorbirilor purtate în mediul ambiental de făptuitorul CCCCC. cu făptuitorii L., Q., T., A., D. şi KKKK., sau cu alte persoane, ori între alte persoane, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul CCCCC. de la posturile telefonice utilizate de acesta, cu nr. x, nr. x şi nr. x; înregistrarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între făptuitorii CCCCC., L., Q., T., A., D. şi KKKK., sau între aceştia şi alte persoane, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză; localizarea şi urmărirea prin GPS ori prin alte mijloace de supraveghere a făptuitorilor CCCCC., L., Q., T., A., D. şi KKKK.

Prin Încheierea nr. 42 şi Autorizaţia nr. 42, din 1 februarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a dispus autorizarea, pe o durată de 30 zile, de la 1 februarie 2013, până la 2 martie 2013, a interceptării şi înregistrării audio-video, după cum urmează: a convorbirilor purtate în mediul ambiental de denunţătoarea BB. cu făptuitorul R. sau cu alte persoane, ori între alte persoane, în legătură cu săvârşirea faptei cercetate în prezenta cauză; a convorbirilor telefonice purtate de denunţătoarea BB. de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul R. de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x; înregistrarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între denunţătoarea BB. şi făptuitorul R., sau între aceştia şi alte persoane, în legătură cu săvârşirea faptei cercetate în prezenta cauză; localizarea şi urmărirea prin GPS ori prin alte mijloace de supraveghere a făptuitorului R.

Prin Încheierea nr. 52 şi Autorizaţia nr. 51, din 7 februarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a dispus autorizarea, pe o durată de 30 zile, de la 7 februarie 2013, până la 8 martie 2013, a interceptării şi înregistrării audio-video, după cum urmează: a convorbirilor purtate în mediul ambiental, inclusiv în sediul Tribunalului Bucureşti, de făptuitorii L., N., S., O., P., V., U., BBBBBBB. şi GGG. între ei sau cu alte persoane, ori între alte persoane, în legătură cu săvârşirea faptei cercetate în prezenta cauză; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea P. de la posturile telefonice utilizate de aceasta, cu nr. x, nr. x, nr. x, nr. x şi nr. x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul U. de la posturile telefonice utilizate de acesta, cu nr. x, nr. x, nr. x şi nr. x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul V. de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea N. de la posturile telefonice utilizate de aceasta, cu nr. x şi nr. x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea GGG. de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul BBBBBBB. de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul O. de la posturile telefonice utilizate de acesta, cu nr. x şi nr. x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea S. de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x;

înregistrarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între făptuitorii L., N., S., O., P., V., U., BBBBBBB. şi GGG. sau între aceştia şi alte persoane, în legătură cu săvârşirea faptei cercetate în prezenta cauză; localizarea şi urmărirea prin GPS ori prin alte mijloace de supraveghere a făptuitorilor L., N., S., O., P., V., U., BBBBBBB. şi GGG. De asemenea a dispus prelungirea pe o durată de 30 zile, de la 9 februarie 2013, până la 10 martie 2013, a Autorizaţiei nr. x din 11 decembrie 2012, emise de către Curtea de Apel Bucureşti în baza încheierii de şedinţă nr. 215 din aceeaşi dată, numai în ceea ce priveşte interceptarea şi înregistrarea audio-video, după cum urmează: a convorbirilor purtate în mediul ambiental de făptuitorii L., Q., T., A., D.

şi KKKK., între ei sau cu alte persoane, ori între alte persoane, inclusiv prin accesarea prin GSM a postului telefonic cu nr. x, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea L. de la posturile telefonice utilizate de aceasta, cu nr. x şi nr. x, precum şi de la terminalele mobile utilizate de aceasta, având codurile IMEI x şi x; a comunicărilor efectuate de făptuitoarea L. prin mijloace electronice de comunicare constând în utilizarea internet-ului la care se conectează prin username-ul x, MAC (internet fix), serviciile de internet fiind furnizate de către SC XXXXXXXXXXX.

SA la adresa din Bucureşti, unde locuieşte făptuitoarea; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea Q. de la posturile telefonice utilizate de aceasta, cu nr. x, nr. x, nr. x, nr. x, precum şi de la terminalele mobile utilizate de aceasta, având codurile IMEI x şi x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul T. de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x, precum şi de la terminalul mobil utilizat de aceasta, având codul IMEI x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul D., de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul A., de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x;

înregistrarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între făptuitorii L., Q., T., A., D. şi KKKK., sau între aceştia şi alte persoane, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză; localizarea şi urmărirea prin GPS ori prin alte mijloace de supraveghere a făptuitorilor L., Q., T., A., D. şi KKKK.

Prin Încheierea nr. 56 şi Autorizaţia nr. 55, din 8 februarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a dispus autorizarea, pe o durată de 30 zile, de la 8 februarie 2013, până la 9 martie 2013, a interceptării şi înregistrării a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul V. de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x.

Prin Încheierea nr. 62 şi Autorizaţia nr. 60, din 13 februarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a dispus autorizarea, pe o durată de 30 zile, de la 13 februarie 2013, până la 14 martie 2013, a interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul V. de la posturile telefonice utilizate de acesta, cu terminalele IMEI x şi x, precum şi de făptuitorul U. de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x.

Prin Încheierea nr. 68 şi Autorizaţia nr. 66, din 15 februarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a dispus prelungirea, pe o durată de 30 zile, de la 17 februarie 2013, până la 18 martie 2013, a Autorizaţiei nr. x din 19 decembrie 2012, emise de către Curtea de Apel Bucureşti în baza încheierii de şedinţă nr. 227 din aceeaşi dată, pentru interceptarea şi înregistrarea audio-video, după cum urmează: a convorbirilor purtate în mediul ambiental de făptuitorul A., cu alte persoane, ori între alte persoane, inclusiv prin accesarea prin GSM a postului telefonic cu nr. x, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză; a convorbirilor purtate în mediul ambiental de făptuitorul CCCCC. cu făptuitorii L., Q., T., A., D. şi KKKK., sau cu alte persoane, ori între alte persoane, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul CCCCC. de la posturile telefonice utilizate de acesta, cu nr. x, nr. x şi nr. x; înregistrarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între făptuitorii CCCCC., L., Q., T., A., D. şi KKKK., sau între aceştia şi alte persoane, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză; localizarea şi urmărirea prin GPS ori prin alte mijloace de supraveghere a făptuitorilor CCCCC., L., Q., T., A., D. şi KKKK. De asemenea, a dispus autorizarea pe o durată de 30 zile, de la 15 februarie 2013, până la 16 martie 2013, pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul A., de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x.

Prin Încheierea nr. 80 şi Autorizaţia nr. 72, din 1 martie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a dispus: prelungirea, pe o durată de 30 zile, de la 3 martie 2013, până la 1 aprilie 2013, a Autorizaţiei nr. x din 01 februarie 2013, emise de către Curtea de Apel Bucureşti în baza încheierii de şedinţă nr. 42 din aceeaşi dată, pentru interceptarea şi înregistrarea audio-video, după cum urmează: a convorbirilor purtate în mediul ambiental de denunţătoarea BB. cu făptuitorul R. sau cu alte persoane, ori între alte persoane, în legătură cu săvârşirea faptei cercetate în prezenta cauză; a convorbirilor telefonice purtate de denunţătoarea BB. de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul R. de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x; înregistrarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între denunţătoarea BB. şi făptuitorul R., sau între aceştia şi alte persoane, în legătură cu săvârşirea faptei cercetate în prezenta cauză; localizarea şi urmărirea prin GPS ori prin alte mijloace de supraveghere a făptuitorului R.

Prin Încheierea nr. 86 şi Autorizaţia nr. 84, din 8 martie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a dispus prelungirea măsurilor de autorizare dispuse, conform art. 911 şi urm. din C. proc. pen., după cum urmează: pe o durată de 30 zile, de la 9 martie 2013, până la 7 aprilie 2013, a Autorizaţiei nr. x din 7 februarie 2013, emise de către Curtea de Apel Bucureşti în baza încheierii de şedinţă nr. 52 din aceeaşi dată, numai în ceea ce priveşte interceptarea şi înregistrarea audio-video, după cum urmează: a convorbirilor purtate în mediul ambiental, inclusiv în sediul Tribunalului Bucureşti, de făptuitorii L., N., S., O., P., V., U., BBBBBBB.

şi GGG. între ei sau cu alte persoane, ori între alte persoane, în legătură cu săvârşirea faptei cercetate în prezenta cauză; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea P. de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul U. de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul V. de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea N. de la posturile telefonice utilizate de aceasta, cu nr. x şi nr. x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea GGG. de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul BBBBBBB. de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul O. de la posturile telefonice utilizate de acesta, cu nr. x şi nr. x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea S. de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x;

înregistrarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între făptuitorii L., N., S., O., P., V., U., BBBBBBB. şi GGG. sau între aceştia şi alte persoane, în legătură cu săvârşirea faptei cercetate în prezenta cauză; localizarea şi urmărirea prin GPS ori prin alte mijloace de supraveghere a făptuitorilor L., N., S., O., P., V., U., BBBBBBB. şi GGG.; pe o durată de 30 zile, de la 10 martie 2013, până la 8 aprilie 2013, a Autorizaţiei nr. x din 08 februarie 2013, emise de către Curtea de Apel Bucureşti în baza încheierii de şedinţă nr. 56 din aceeaşi dată pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul V. de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x; pe o durată de 30 zile, de la 11 martie 2013, până la 9 aprilie 2013, a Autorizaţiei nr. x din 11 decembrie 2012, emise de către Curtea de Apel Bucureşti în baza încheierii de şedinţă nr. 215 din aceeaşi dată, numai în ceea ce priveşte interceptarea şi înregistrarea audio-video, după cum urmează: a convorbirilor purtate în mediul ambiental de făptuitorii L., Q., T., A., D.

şi KKKK., între ei sau cu alte persoane, ori între alte persoane, inclusiv prin accesarea prin GSM a postului telefonic cu nr. x, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea L. de la posturile telefonice utilizate de aceasta, cu nr. x şi nr. x, precum şi de la terminalele mobile utilizate de aceasta, având codurile IMEI x şi x; a comunicărilor efectuate de făptuitoarea L. prin mijloace electronice de comunicare constând în utilizarea internet-ului la care se conectează prin username-ul x, MAC (internet fix), serviciile de internet fiind furnizate de către SC XXXXXXXXXXX.

SA la adresa din Bucureşti, unde locuieşte făptuitoarea; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea Q. de la posturile telefonice utilizate de aceasta, cu nr. x, nr. x, nr. x, nr. x, precum şi de la terminalele mobile utilizate de aceasta, având codurile IMEI x şi x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul T. de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x, precum şi de la terminalul mobil utilizat de aceasta, având codul IMEI x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul D., de la postul telefonic utilizat de aceasta, cu nr. x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul A., de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x;

înregistrarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între făptuitorii L., Q., T., A., D. şi KKKK., sau între aceştia şi alte persoane, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză; localizarea şi urmărirea prin GPS ori prin alte mijloace de supraveghere a făptuitorilor L., Q., T., A., D. şi KKKK. .

Prin Ordonanţa nr. x/2011, din data de 13 februarie 2013, s-a dispus încetarea şi ridicarea măsurilor de autorizare dispuse de către Curtea de Apel Bucureşti prin Încheierea de şedinţă nr. 52 din 7 februarie 2013 şi Autorizaţia nr. x din aceeaşi dată, în ceea ce priveşte interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea P. de la posturile telefonice utilizate de aceasta, cu nr. x, nr. x, nr. x şi nr. x, precum şi de făptuitorul U. de la posturile telefonice utilizate de acesta, cu nr. x, nr. x şi nr. x. Prin Ordonanţa nr. x/2011, din data de 15 februarie 2013, s-a dispus încetarea şi ridicarea măsurilor de autorizare dispuse de către Curtea de Apel Bucureşti prin încheierea de şedinţă nr. 62 din 13 februarie 2013 şi Autorizaţia nr. x din aceeaşi dată, în ceea ce priveşte interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul V. de la postul telefonic cu terminalul IMEI x.

Prin ordonanţa şi Autorizaţia nr. x/2013, din 19 martie 2013, s-a dispus autorizarea cu titlu provizoriu a interceptării şi înregistrării audio-video pe o durată de 48 ore, de la 19 martie 2013, ora 17:30, şi până la 21 martie 2013, ora 17:30, după cum urmează: a convorbirilor telefonice purtate de martorul denunţător LL., de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x; a convorbirilor telefonice purtate de martora denunţătoare KK., de la posturile telefonice utilizate de aceasta, cu nr. x şi x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea M., de la postul telefonic utilizate de aceasta, cu nr. x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul O., de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x; a convorbirilor purtate în mediul ambiental de martorii denunţători LL. şi KK. cu făptuitorii M. şi O., ori între alte persoane, în legătură cu desfăşurarea activităţii infracţionale cercetate în prezenta cauză; înregistrarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între martorii denunţători LL. şi KK., cu făptuitorii M. şi O., ori între alte persoane, în legătură cu desfăşurarea activităţii infracţionale cercetate în prezenta cauză; localizarea sau urmărirea prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere a martorilor denunţători LL. şi KK., precum şi a făptuitorilor M. şi O.

Prin Încheierea nr. 104 şi Autorizaţia nr. 102, din 21 martie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a dispus confirmarea ordonanţei emise la 19 martie 2013 în Dosarul nr. x/2013 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei de interceptare şi înregistrare cu titlu provizoriu pe o durată de 48 de ore de la 19 martie 2013, ora 17:30, până la 21 martie 2013; autorizarea pe mai departe pe o durată de 28 zile, începând cu data de 21 martie 2013 până la data de 17 aprilie 2013, inclusiv, pentru interceptarea şi înregistrarea audio şi video a convorbirilor şi comunicărilor telefonice şi a celor purtate în mediul ambiental după cum urmează: a convorbirilor telefonice purtate de martorul denunţător LL., de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x; a convorbirilor telefonice purtate de martora denunţătoare KK., de la posturile telefonice utilizate de aceasta, cu nr. x şi x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitoarea M., de la postul telefonic utilizate de aceasta, cu nr. x; a convorbirilor telefonice purtate de făptuitorul O., de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x; a convorbirilor purtate în mediul ambiental de martorii denunţători LL. şi KK. cu făptuitorii M. şi O., ori între alte persoane, în legătură cu desfăşurarea activităţii infracţionale cercetate în prezenta cauză; înregistrarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între martorii denunţători LL. şi KK., cu făptuitorii M. şi O., ori între alte persoane, în legătură cu desfăşurarea activităţii infracţionale cercetate în prezenta cauză; localizarea sau urmărirea prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere a martorilor denunţători LL. şi KK., precum şi a făptuitorilor M. şi O.

În faţa instanţei de apel, apărarea a invocat nulitatea absolută a tuturor probelor obţinute ca urmare a măsurilor de supraveghere susţinând faptul că măsurile de supraveghere tehnică ar fi fost realizate cu sprijinul Serviciului Român de Informaţii, că ar fi fost constituite echipe mixte pentru administrarea probatoriului şi planuri comune în acest sens, că notele de redare ar fi fost întocmite de către ofiţeri din cadrul Serviciului Român de Informaţii, că acest serviciu ar fi pus în aplicare măsurile de supraveghere tehnică, dar şi că firma de cablu XXXXXXXXXXX. ar fi fost implicată în montarea aparaturii de supraveghere tehnică şi ar fi avut încheiat un protocol sau act de colaborare cu Direcţia Naţională Anticorupţie.

În considerarea acestei apărări, instanţa de apel a solicitat procurorului să comunice care a fost modalitatea de administrarea a probelor, acesta arătând în scris că [...] nu au fost primite/transmise materiale informative de la/către Serviciul Român de Informaţii, nu a fost efectuat niciun act de urmărire penală cu sprijinul Serviciului Român de Informaţii, nu s-au constituit echipe operative mixte şi nici planuri comune de acţiune şi nici nu au fost efectuate note de redare ori suporţi de date cu convorbiri înregistrate de Serviciul Român de Informaţii. În cauză a fost solicitat sprijinul tehnic al Serviciului Român de Informaţii, în vederea punerii în aplicare a măsurilor de supraveghere tehnică în spaţii private, însă această instituţie a refuzat sa dea curs solicitării. Firma de cablu XXXXXXXXXXX. nu a fost implicată în montarea aparaturii de supraveghere tehnică şi nici nu a avut încheiat un "protocol" sau alt act de colaborare cu Direcţia Naţională Anticorupţie.

În aceste condiţii atestate de răspunsul Ministerului Public, nu devin incidente deciziile în materia interceptării comunicaţiilor, pronunţate de Curtea Constituţională ulterior administrării probatoriului în prezenta cauză, dar anterior evaluării sale în calea de atac, respectiv Decizia nr. 51/2016 (M. Of. nr. 190 din 14 martie 2016) sau Decizia nr. 91 din 28 februarie 2018 (M.Of. nr. 348 din 20 aprilie 2018).

În consecinţă, sub acest motiv de critică Înalta Curte conchide că susţinerile apărării sunt neîntemeiate.

Aceeaşi netemeinicie a argumentelor apărării se reţine şi cu referire la susţinerile potrivit cărora ar lipsi autorizarea interceptării discuţiei ambientale din data de 19 decembrie 2012, dintre inculpatele L. şi N., deoarece prin Încheierea nr. 215 şi Autorizaţia nr. 207, din 11 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a dispus autorizarea, pe o durată de 30 zile, de la 11 decembrie 2012, până la 9 ianuarie 2013, a interceptării şi înregistrării convorbirilor purtate în mediul ambiental de făptuitorii L., Q., T., A., D. şi KKKK., între ei sau cu alte persoane, ori între alte persoane, inclusiv prin accesarea prin GSM a postului telefonic cu nr. x, în legătură cu săvârşirea faptelor cercetate în prezenta cauză.

Instanţa de apel constată că susţinerile apărării potrivit cărora autorizaţiile emise de către judecător ar fi permis înregistrarea oricărei persoane, sunt neîntemeiate, întrucât conţinutul actelor de autorizare şi dialogurile ambientale demonstrează de la sine limitele, natura interceptărilor, durata totală a interceptării şi persoanele ce au fost vizate de măsură. Măsura interceptării a vizat făptuitorii indicaţi expres în raport cu infracţiuni de corupţie, în contextul în care existau date în legătură cu o astfel de conduită a persoanelor vizate.

Faptul că în cadrul procedeului probator legal autorizat s-au strâns sau obţinut date în ceea ce priveşte o participaţie penală faţă de aceeaşi conduită infracţională este un demers permis de norma procesuală (atât de cea în vigoare la momentul interceptării - art. 911 şi urm. C. proc. pen. anterior, cât şi cea actuală - art. 139 şi urm. C. proc. pen.). Scopul supravegherii tehnice este acela de a strânge date în raport cu infracţiuni consumate sau în raport cu cele aflate în faza preparatorie. Independent de ipoteza vizată, participantul dobândeşte posibilitatea deplină de apărare în cadrul procesului penal, ulterior declanşat. Astfel, inculpatele L. şi N. au contestat conţinutul interceptărilor, interpretarea dată dialogului, au administrat probe în susţinerea poziţiei exprimate şi apărărilor formulate.

Măsurile de supraveghere în cursul actelor premergătoare, au fost dispuse în condiţiile legislaţiei abrogate în februarie 2014. Înalta Curte reţine că în jurisprudenţa sa anterioară s-a statuat în mod constant că legalitatea interceptărilor şi înregistrărilor audio sau video nu este condiţionată de începerea urmăririi penale, ci de respectarea următoarelor condiţii prevăzute în art. 911 C. proc. pen. anterior: să existe date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni din cele enumerate în alin. (2) al acestui articol, să fie necesare pentru stabilirea situaţiei de fapt ori pentru identificarea sau localizarea participanţilor, care nu ar fi posibilă prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată şi să fie autorizate de către judecător (ICCJ decizia penală nr. 948 din 12 martie 2010).

Ceea ce a urmărit legiuitorul prin introducerea art. 911 C. proc. pen. anterior a fost reglementarea condiţiilor în care interceptările şi înregistrările audio sau video deşi administrate în faza actelor premergătoare, anterior începerii urmăririi penale, puteau deveni probe în cursul procesului penal, iar Înalta Curte reţine că acest text nu a fost declarat neconstituţional.

Aşadar, obiectul acestor probe (interceptările) îl constituie convorbirile purtate între două sau mai multe persoane şi pot viza elemente de fapt, ce pot servi la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanelor şi la cunoaşterea împrejurărilor comiterii faptelor. Procesele-verbale de redare a unor astfel de convorbiri telefonice, interceptate şi înregistrate autorizat, în condiţiile legii în vigoare la momentul efectuării procedeului probator, care răspund şi exigenţelor de constituţionalitate statuate, chiar ulterior, prin decizii ale Curţii Constituţionale, sunt probe legal administrate şi pot fi folosite în procesul penal pentru fundamentarea soluţiei, alături de alte probatorii, prin coroborare, fără a li se recunoaşte vreun caracter determinant.

În legătură că măsurile de supraveghere tehnică ce le vizează pe inculpatele L. şi N., apărarea a solicitat instanţei de apel să constate nulitatea tuturor acestor probe având în vedere Deciziile Curţii Constituţionale, iar ulterior, după ce acuzarea a comunicat că aceste probe au fost administrate exclusiv de către organele de urmărire penală, apărarea a solicitat expertizarea vocii şi vorbirii înregistrării ambientale din data de 19 decembrie 2012 dintre inculpatele L. şi N.

Instanţa de apel, după eliberarea unei clone a înregistrării contestate de apărare, la solicitarea apărării, a ascultat înregistrarea în şedinţă publică, însă, deşi a fost audiată în două rânduri, apărarea a susţinut că nu este în măsură să desluşească în totalitate dialogul purtat pentru unele fragmente. Atât inculpata N., cât şi inculpata L. nu au contestat vocile din cadrul dialogului ascultat în şedinţa publică, însă au invocat, lipsa părţii de început, respectiv un dialog mai îndelungat decât cel transcris în procesul-verbal din data de 10 ianuarie 2013 ori au contestat sensul discuţiei, dând altă explicaţie conţinutului.

Expertiza efectuată a prezentat concluzii echivoce în sensul "Din considerentele prezentate în cuprinsul raportului, nu se poate stabili dacă asupra înregistrării audio expertizate s-a intervenit prin alterarea cuvintelor sau dacă aceasta conţine discontinuităţi ale vorbirii. Din considerentele prezentate în cuprinsul raportului, nu se poate stabili dacă înregistrarea audio expertizată conţine elemente de natura unei compilaţii ".

Înalta Curte reţine că elementele tehnice, de specialitate, prezentate de către expert nu susţin lipsa vinovăţiei inculpatelor N. şi L. Astfel, expertul a arătat faptul că "potrivit metadatelor fişierului, acesta a fost creat la 19 decembrie 2012, ora 22:30:03, aceasta fiind şi ora ultimei modificări. Durata înregistrării stocate în fişier este de 0:29:51. Observând relaţia de timp între denumirile fişierelor de pe suportul optic şi datele şi orele la care acestea au fost salvate se constată că salvarea fiecărei înregistrări, în condiţiile unei dimensiuni de peste 100 MB, necesită circa 9 secunde, iar cumularea acesteia cu durata înregistrării produce durata de succedare a înregistrărilor: 30 de minute. Începutul înregistrării prezintă în fundal sunetul ritmic al unui orologiu cu pendul, zgomote de impact, precum şi scurte interacţiuni verbale între două persoane. Aceste zgomote sunt acoperite pe intervalul indicat de instanţă, 0:08:18 - 0:21:10, convorbirea de interes având un nivel mai mare decât fundalul. Histograma eşantioanelor semnalului audio, nu a relevat alăturări de porţiuni cu nivele de cuantizare diferite, duplicări de fragmente, amplificări ori atenuări asociate compilaţiilor. Analizele formelor de undă şi respectiv spectrogramelor celor două canale ale înregistrării nu au evidenţiat urme de compresie a semnalului audio. În ceea ce priveşte claritatea audiţiei înregistrării de expertizat, aceasta este afectată de zgomotul de fond, de distanţele diferite faţă de microfoane ale vorbitorilor, precum şi de faptul că o parte consistentă a convorbirii de interes s-a purtat în şoaptă. În urma analizării înregistrărilor audio-video cu echipamentele şi sistemele din dotarea INEC nu au fost stabilite discontinuităţi ale vorbirii, urme de intervenţie asupra conţinutului acestora prin alterarea unor cuvinte ori urme ale unor eventuale elemente de natura unei compilaţii. în contextul celor prezentate la capitolul observaţii preliminare, faptul că nu au fost stabilite astfel de elemente de discontinuitate ori de intervenţie tehnica nu constituie dovada absolută a absenţei acestora".

Înalta Curte reaminteşte că o acuzaţie penală nu se poate fundamenta doar pe înregistrarea unor discuţii, fără alte probe cu care să se coroboreze, apte să ateste sensul, contextul acelui dialog.

În cauza pendinte, acuzaţia este susţinută şi de declaraţiile inculpaţilor O., Q., V., A., T., S., a martorilor BB., Z., Y., care au scos în evidenţă acceptarea de către cele două inculpate a pronunţării unor soluţii ca urmare a promisiunii unor sume de bani, cât şi primirii sumelor respective urmare a soluţiilor pronunţate.

Pe de altă parte, interpretarea dată de procuror poate fi contestată, apărarea având posibilitatea să dea o interpretare proprie a acestor convorbiri, contrară acuzării, însă această interpretare trebuie susţinută de elemente probatorii concrete în dovedirea împrejurărilor faptice, diferite de cele evocate de procuror.

În cazul inculpatelor N. şi L., instanţa de apel reţine că inculpatele nu şi-au contestat vocile din cadrul dialogului ascultat (de două ori) în şedinţa publică, însă apărarea a contestat interpretarea, sensul pe care acuzarea l-a dat dialogului.

Potrivit apărării:

"[...] Discuţia, de fapt, a avut loc pe o cu totul altă temă şi anume, îmi spusese că face lobby unei doamne judecător VV., că ar fi mai bine ca aceasta să vină la conducerea secţiei. Eu i-am explicat contrariul şi anume că GGG., pe lângă faptul că îmi era prietenă, avea experienţă, întrucât fusese înlocuitor de preşedinte de secţie anterior ca eu să fiu preşedinte la secţia a II-a. I-am povestit în acea seară colegei mele, întrucât nu ştiam cum să procedez, nu ştiam ce să fac după ce îmi expira mandatul de şef de secţie.

Am discutat cu acea ocazie despre foarte mulţi judecători, în special de cei de la Curtea de Apel, deoarece mi se propusese şi de preşedinta CAB şi de o altă judecătoare de colegiul de conducere să vin preşedinte cu delegaţie la secţia I a CAB. Cunosc foarte mulţi judecători de la Curtea de Apel Bucureşti întrucât am lucrat împreună cu mulţi dintre ei, fie la Judecătorie, fie la secţia comercială sau penală a Tribunalului. (...) În acea discuţie avută cu L. nu mi-a lăsat impresia că ar avea cunoştinţe şi ar putea influenţa judecători de la Curtea de Apel pe care le pronunţă.

Nu îmi aduc aminte să fi stat foarte mult la colega mea, deşi mă dusesem pentru cu un alt scop, aşa cum am arătat mai sus, de fapt, la acea discuţie s-a discutat cu totul altceva respectiv că eu nu ştiam ce să fac după ce îmi expira mandatul. (...) nu îmi însuşesc în integralitate conţinutul acestei convorbiri. Am discutat cu colega mea despre judecători de la Curtea de Apel Bucureşti, dar nu în condiţiile în care aceasta i-ar putea influenţa pe vreunii dintre ei. Nu este conform relatarea din discuţie potrivit căreia aş fi avut asupra mea zeci de mii de euro pe care i-aş fi înmânat lui L.

Nu aveam la mine sume de bani în euro. Aveam RON, nu mai ţin minte ce sumă i-am dat doamnei F., cu siguranţă ştiu că de fiecare dată când cumpăram de la aceasta produse alimentare, preţul lor era destul de mare. Am cumpărat de la colega mea carne de miel şi de viţel. Nu mai reţin cât costa un kg. de carne de viţel. Nu mai reţin câţi RON am avut asupra mea. Am citit şi eu transcrierea convorbirii, ţin minte că am discutat atunci despre anumite speţe, dar nu ţin minte să fi discutat despre persoanele despre care se face vorbire în acuzaţie ori despre societatea comercială (...) în acea discuţie am vorbit despre mai mulţi judecători de la Curtea de Apel Bucureşti, este posibil să fi vorbit de doamna judecător LLLLL., în contextul celor afirmate mai sus, respectiv a discuţiilor despre compatibilitatea mea cu colegii de la CAB, unde mă gândeam să promovez la sfârşitul mandatului de conducere.

Eu nu o cunosc pe aceasta. Nu am discutat nimic despre bani, i-am dat doamnei F. cu acea ocazie o sumă de bani în RON, nu mai ştiu ce sumă. Nu am discutat despre împărţirea unor sume de bani, cu ocazia acelui dialog.(...) îmi amintesc că am discutat despre împărţirea produselor. Din această cantitate de carne pe care am luat-o trebuia să-i dau mamei şi fratelui meu. Nu i-am dat carnea în acea seară, dar am luat cantitatea în acea seară.(...) arăt că eu contest ceea ce s-a transcris. Discuţia a avut loc, dar nu aşa cum s-a transcris [...]"- declaraţia inculpatei N. din şedinţa publică din 8 februarie 2018.

Sensul şi explicaţiile invocate de către inculpatele N. şi L. cu privire la dialogul din data de 19 decembrie 2012, redat în cuprinsul procesului-verbal întocmit la 10 februarie 2013, dialog ascultat în şedinţă publică, nu sunt verosimile şi, ca urmare, nu sunt în măsură să schimbe evidenţa sau sensul afirmaţiilor fiecăreia din cele două inculpate, nu sunt în măsură să dea o altă interpretare decât cea susţinută în acuzare.

Instanţa de apel reţine că dialogul din data de 19 decembrie 2012, consemnat în cuprinsul procesului-verbal din 10 februarie 2013, corespunde celui perceput ex proprii sensibus de către instanţa de apel, cu ocazia ascultării în şedinţă publică. Versiunea apărării este apreciată de instanţa de apel ca lipsită de logică şi credibilitate, deoarece referirile la numere din cuprinsul dialogului nu ar putea avea vreo legătură cu cantităţi de carne. O asemenea versiune nu este susţinută de niciun alt mijloc de probă, este chiar imposibilă dat fiind volumul sau cantitatea de "carne" reprezentat de cifrele din cadrul dialogului:

"avem cinşpe şi cinşpe". Din cuprinsul dialogului rezultă indubitabil că cele două inculpate discută despre sume de bani, în cuantumul miilor, despre împărţirea sumei de 30.000 euro "cinşpe şi cinşpe", afirmând în contextul analizei modalităţii optime de împărţire "voia cinşpe mii", ca urmare este exclusă explicaţia referitoare la cantităţile de carne.

Întreg probatoriul administrat demonstrează derularea activităţii grupării infracţionale şi justeţea interpretării pe care acuzarea a dat-o dialogului. La fel de lipsită de logică şi credibilitate este şi versiunea potrivit căreia discuţia ar fi avut în vedere o eventuală promovarea la Curtea de apel ori a viitorului şef al secţiei penale, întrucât reprezintă o interpretare total străină de dialog şi de probele din dosar.

Dialogul inculpatelor este cert că s-a referit şi la cauzele individualizate, aflate pe rolul instanţelor de judecată, cauze ce aveau legătură cu sumele de bani pretinse pentru traficarea influenţei:

"[...] mie îmi zicea că l-ar scoate în pronunţare. Oare apelul, că nu mai ştiu? Nu, e contestaţie în anulare. îţi dai seama că eu îl ştiu pe ăla la Curte. Dacă se admite contestaţia, se desfiinţează decizia din recurs. Poate delibera în... Se poate termina la C.A.B., judecând recursul... Păi, da mă, că e definitivă soluţia... păi, da' noi vorbim de contestaţie în anulare, da? Se desfiinţează, aşa se face, nu? Şi-l pune în libertate, asta-i consecinţa. Şi este motiv de admitere pentru că nu a fost citată! Nu a fost citată aia, partea asta, civilă. KKKKK., cum naiba îl cheamă. Că mai multe societăţi n-au fost citate şi dosaru' ăsta fără completu' ăsta şi mai sunt şi la alte complete. Mi-au zis că nu merge, că sunt complete cu care nu poţi să vorbeşti, da' poate... Pentru că acuma, deci, cu asta, cu ..., a rămas că dă banii! Avem mâine referatul... Păi, şi dacă-i vezi când vine, sunt cinşpe-cinşpe. Sunt treizeci. I-am numărat. Şi asta nu-i tot, că nu-i dau Iu'. Auzi? Da' decât... Mie mi-a adus treizeci şi cinci. Noi cât să ne oprim? Păi, cât zici tu! Da. . Să ne oprim c... ne oprim câte două jumate, dăm treizeci? Că ajungea... Păi, nu? Că atâta ia singur! Nici nu vroia! Bă, nesimţitu', auzi, vroia cu Bucur-Obor-ul, ăia cu Bucur-Oborul ... vroia cinşpe mii! [...]".

În consecinţă, faţă de cele ce preced, instanţa de apel va înlătura apărarea inculpatelor conform căreia dialogul ar fi purtat asupra unor produse alimentare şi va constata că inculpatele au discutat despre dosare penale şi împărţirea sumelor de bani.

- Ofiţerii DGA şi DGIPI

Apărarea a susţinut că urmărirea penală s-a desfăşurat în bună măsură cu sprijinul lucrătorilor din cadrul a două structuri din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, respectiv Direcţia Generală Anticorupţie (DGA) şi Direcţia Generala de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI).

În ceea ce îi priveşte pe lucrătorii de poliţie din cadrul DGA, apărarea susţine în esenţă că aceşti lucrători de poliţie au atribuţii doar pentru prevenirea şi combaterea corupţiei în rândul personalului ministerului şi de aceea nu ar fi putut fi delegaţi de către procuror să efectueze acte de urmărire penală în prezenta cauză, care nu vizează vreo persoană ce ar aparţine Ministerului Afacerilor Interne, motiv pentru care toate actele întocmite de aceştia, cu încălcarea competenţei, sunt nule şi pe cale de consecinţă nu trebuie avute în vedere în evaluarea probatoriului.

Argumentele apărării în susţinerea acestui punct de vedere sunt neîntemeiate, deoarece pleacă de la un raţionament eronat ce transpune regulile procesuale referitoare la competenţa exclusivă a procurorului - art. 56 alin. (3) lit. b) şi d) din C. proc. pen. şi pentru organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare - art. 57 din C. proc. pen.

Instanţa de apel observă că indiscutabil DGA a fost înfiinţată în cadrul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne, ca structură specializată pentru prevenirea şi combaterea corupţiei în rândul personalului propriu, fiind încadrată cu personal din cadrul organelor de cercetare a poliţiei judiciare. Organizarea poliţiei ori a Ministerului Afacerilor Interne, existenţa ori nu în cadrul fiecăreia dintre structurile componente a unui personal ce face parte în acelaşi timp şi din cadrul organelor de cercetare a poliţiei judiciare nu constituie elementul după care se stabileşte competenţa în cazul investigării unor fapte de corupţie.

Or, modalitatea de organizarea în acest mod a Ministerului Afacerilor Interne, a Poliţiei Române, a Poliţiei Române de Frontieră şi/sau a altor structuri poliţieneşti, nu atribuie şi nici nu poate atribui poliţiei judiciare vreo competenţă în investigarea şi cercetarea infracţiunilor de corupţie, indiferent de nivelul, structura organizatorică administrativă, ministerul, organul administraţiei publice locale ori centrale, în care o asemenea faptă penală a fost comisă, deoarece C. proc. pen. stabileşte extrem de clar că urmărirea penală în cazul infracţiunilor de corupţie este de competenţa exclusivă a procurorului.

Deci, ceea ce interesează în cadrul unei asemenea evaluări nu este ofiţerul de poliţie judiciară delegat de către procuror să efectueze anumite acte de urmărire penală, ci procurorul care a efectuat urmărirea penală. Cum în speţă, competenţa era a Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi cum urmărirea penală este efectuată indiscutabil de către un procuror din cadrul acestei structuri specializate a Ministerului Public, actele de urmărire penală sunt legal îndeplinite.

Faptul că procurorul a apreciat că, pentru buna desfăşurare a activităţii de urmărire penală, se impune delegarea unor lucrători de poliţiei judiciară din cadrul DGA, nu afectează sub niciun aspect legalitatea probelor. La fel de legal, procurorul ar fi putut delega lucrători de poliţiei judiciară din cadrul oricărei alte structuri de poliţie, întrucât C. proc. pen. dispune expres că procurorul are această posibilitate, iar lucrătorul de poliţie judiciară este obligat să aducă la îndeplinire această delegare de atribuţii. Orice altă interpretare ar suprima o dispoziţie expresă a art. 303 din C. proc. pen. şi, mai mult, ar lăsa fără nicio aplicare norma procedurală ce stabileşte că lucrătorii de poliţei judiciară sunt sub conducerea şi supravegherea procurorului, iar dispoziţiile sunt obligatorii şi prioritare.

În ceea ce priveşte lucrătorii specializaţi din cadrul DGIPI, instanţa de apel constată că aceştia nu aveau la momentul delegării lor de către procuror calitatea de militari, cum eronat sugerează apărarea, iar în privinţa actelor îndeplinite de aceştia, în raport cu exigenţele Deciziei nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale, instanţa de apel constată că DGIPI din cadrul Ministerului Afacerilor Interne putea pune în executare, prin lucrătorii săi specializaţi, mandatele de supraveghere, pentru următoarele considerente: Ministerul Public poate pune în executare mandatul de supraveghere tehnică, fie prin intermediul procurorului, fie prin intermediul structurilor din cadrul Ministerului Afacerilor Internelor care deţin aparatura necesară.

Astfel, art. 151 din O.U.G. nr. 43/2002 prevede că Direcţia Naţională Anticorupţie este autorizată să deţină şi să folosească mijloace adecvate pentru obţinerea, verificarea, prelucrarea şi stocarea informaţiilor privitoare la faptele de corupţie prevăzute în Legea nr. 78/2000. În cadrul DNA funcţionează un serviciu tehnic care are în componenţă Biroul tehnic şi Biroul de telecomunicaţii. De asemenea, măsurile de supraveghere se mai pot efectua şi prin utilizarea mijloacelor tehnice şi concursul specialiştilor din cadrul unor autorităţi publice cum fi: Ministerul Administraţie şi Internelor - Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, Direcţia Generală de Combatere a Criminalităţii Organizate, Direcţia Generală Anticorupţie, Direcţia Operaţiuni Speciale.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, cu modificările şi completările ulterioare, în subordinea, în coordonarea sau, după caz, în cadrul ministerului funcţionează unităţile, instituţiile şi structurile enumerate în anexa 2. În această anexă la punctul 7 este menţionat Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă.

Ulterior, prin art. 1 din O.U.G. nr. 221/2008 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale s-a înfiinţat Ministerul Administraţiei şi Internelor prin reorganizarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.

Art. 10 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, modificată, prevede că Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă este structura specializată a ministerului care desfăşoară activităţi de informaţii, contrainformaţii şi securitate, în vederea asigurării ordinii publice, prevenirii şi combaterii ameninţărilor la adresa securităţii naţionale privind misiunile, personalul, patrimoniul şi informaţiile clasificate din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.

În cadrul Departamentul de Informaţii şi Protecţia Internă îşi desfăşoară activitatea ofiţeri şi agenţi de poliţie ori funcţionari publici cu statut special care au drepturi şi obligaţii prevăzute de Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Conform competenţelor, Departamentul de Informaţii şi Protecţia Internă cooperează cu structurile din cadrul Ministerului Afacerilor Internelor, cu alte autorităţi naţionale specializate şi instituţii publice în scopul verificării şi documentării informaţiilor obţinute, pentru asigurarea unui schimb operativ de informaţii şi pentru elucidarea cazurilor de interes comun, în baza prevederilor legale (în acest sens Încheierea ICCJ nr. 287 din 6 aprilie 2016)

Ca urmare, instanţa de apel reţine că actuala Direcţie Generală de Protecţie Internă (DGPI), este o structură militarizată, însă la momentul desfăşurării activităţilor criticate de apărare Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI) şi ulterior Departamentul de Informaţii şi Protecţia Internă (DIPI), erau structuri civile specializate din cadrul Ministerului Afacerilor Interne cu atribuţii de obţinere, verificare, procesare, stocare, protecţie şi valorificare a informaţiilor necesare asigurării ordinii publice, context în care poate pune în executare mandatele de supraveghere tehnică, formate din lucrători specializaţi cu statut de poliţişti, supuşi rigorilor şi specializărilor profesiei, aşa încât efectuarea activităţilor în aceste condiţii nu contravin Deciziei nr. 51 din 16 februarie 2016 a Curţii Constituţionale.

- Investigatorii sub acoperire

Instanţa de apel reţine că faptele de corupţie pentru care s-au formulat acuzaţii în cauza pendinte nu sunt consecinţa intervenţiei ori conduitei investigatorilor sub acoperire.

Prin Ordonanţa nr. x/2012, emisă la data de 8 octombrie 2012, s-a dispus autorizarea folosirii în cauză a investigatorului sub acoperire, având numele de cod FFFFFFFFFFFF., pe o durată de 30 zile, de la 08 octombrie 2012, până la 6 noiembrie 2012, inclusiv.

Prin Ordonanţa nr. x/2012, emisă la data de 6 noiembrie 2012, s-a dispus prelungirea măsurii luate prin ordonanţa din 8 octombrie 2012, privind autorizarea folosirii în cauză a investigatorului sub acoperire, având numele de cod FFFFFFFFFFFF., pe o perioadă de 30 zile, de la 7 noiembrie 2012, până la 6 decembrie 2012, inclusiv;

Prin Ordonanţa nr. x/2012, emisă la data de 6 decembrie 2012, s-a dispus prelungirea măsurii luate prin ordonanţa din 8 octombrie 2012, prelungită ulterior prin ordonanţa din 6 noiembrie 2012, privind autorizarea folosirii în cauză a investigatorului sub acoperire, având numele de cod FFFFFFFFFFFF., pe o perioadă de 30 zile, de la 7 decembrie 2012, până la 5 ianuarie 2013, inclusiv.

Prin Ordonanţa nr. x/2012, emisă la data de 19 februarie 2013, s-a dispus autorizarea folosirii în cauză a investigatorului sub acoperire, având numele de cod GGGGGGGGGGGG., pe o durată de 30 zile, de la 19 februarie 2013, până la 20 martie 2013, inclusiv.

În raport de criticile apărării cu referire la autorizarea investigatorilor sub acoperire şi activitatea acestora, instanţa de apel reţine că acestea sunt neîntemeiate.

Instanţa de apel constată prealabil că în jurisprudenţa instanţei de contencios european, în raport de dispoziţiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen. anterior - interzicerea mijloacelor de constrângere (art. 101 C. proc. pen. - principiul loialităţii administrării probelor) s-a arătat că activitatea investigatorului sub acoperire care acţionează la dispoziţia organelor judiciare respectă garanţiile conferite de art. 6 din Convenţie şi norma internă, dacă se limitează la examinarea, de o manieră pasivă, a activităţii infracţionale şi punerea la dispoziţia organelor judiciare a datelor necesare pentru dovedirea faptelor şi tragerea la răspundere a făptuitorului, fără a exercita asupra persoanei o influenţă de natură a instiga la comiterea unei infracţiuni care, altfel, nu ar fi fost săvârşită, în scopul de a face posibilă constatarea infracţiunii.

Activitatea desfăşurată de către investigatorii sub acoperire nu poate fi subsumată noţiunii de "determinare" a inculpaţilor să săvârşească infracţiuni sau să continue comiterea faptelor penale pentru care s-au formulat acuzaţiile, în scopul obţinerii de probe. Durata conduitei infracţionale, modul în care aceasta a debutat, larga participaţie penală ori multitudinea de acte de executare arată că actele de corupţie nu au fost determinate de activitatea investigatorilor sub acoperire ce au intervenit punctual şi izolat. În realitate, intervenţia investigatorilor sub acoperire a fost justificată de preexistenţa conduitei infracţionale, de funcţionarea grupului infracţional şi de necesitatea clarificării modului de operare şi structurii grupului. Analizarea actelor dosarului, în coroborarea cu declaraţiile martorilor şi ale inculpaţilor, demonstrează că în condiţiile concrete ale acuzaţiilor formulate şi în raport de conţinutul multiplelor denunţuri formulate (BB., P., C., O., M., JJ., Y., DDDDDDDDD., QQQ., NNN., Z., OOO., AA., DDDD., IIIIIIIIIII., KK., LL.), nu se poate reţine o provocare a vreunuia dintre inculpaţi, deoarece probele au demonstrat că la momentul autorizării investigatorilor rezoluţia infracţională era deja luată, inculpaţii acţionând deja în cadrul grupului criminal organizat-, aşa încât procurorul a avut toate motivele să apeleze la autorizarea unor investigatori sub acoperire a căror activitate a fost supravegheată şi controlată riguros de către judecătorul investit cu soluţionarea cererilor de autorizare a măsurilor de supraveghere tehnică, iar investigatorii sub acoperire nu au făcut altceva decât să intre în câmpul infracţional.

În raport de aceste argumente, instanţa de apel reţine că în cauză a existat o folosire a operaţiunilor sub acoperire, legitimă, în limitele legii şi ale autorizării prealabile.

- Testările poligraf

Înalta Curte reţine că rapoartele întocmite ca urmare a testării comportamentului simulat sunt înscrisuri ce consemnează constatări ştiinţifice în ceea ce priveşte acest comportament şi deci pot fi utilizate de către organele judiciare în cadrul analizei coroborate a probatoriilor administrate, având aptitudinea de a orienta în stabilirea forţei probante. De aceea, nu există niciun argument obiectiv de înlăturare de la aprecierea probelor a înscrisului ce consemnează rezultatul testului poligraf al inculpatului V.

În raport de cele ce preced, criticile formulate ca motive de apel sunt neîntemeiate.

ii) Critici referitoare la tipicitatea faptelor

- Grupul infracţional organizat-

În cauză au fost formulate acuzaţii referitoare la comiterea infracţiunii de grup infracţional organizat- împotriva inculpaţilor L., N., O., V., T., Q., A., B. şi S., acuzaţii, care alături de celelalte acuzaţii, identifică ca fiind legea penală mai favorabilă legea în vigoare la data săvârşirii faptelor, deşi din considerarea limitelor de pedeapsă, legea nouă ar fi mai favorabilă.

În raport de acestea, instanţa de apel va analiza dacă faptele ce fac obiectul acestor acuzaţii sunt infracţiuni atât potrivit legii sub imperiul căreia au fost comise, cât şi în conformitate cu legea nouă.

Examinând cauza din perspectiva îndeplinirii acestor condiţii se constată că de la data comiterii faptei şi până la judecarea acesteia a avut loc o succesiune în timp a legilor penale, fără însă ca în cazul concret să fi intervenit, ca urmare a succesiunii legilor, dezincriminarea faptelor.

Infracţiunea de grup infracţional organizat-, prevăzută de art. 367 C. pen. în vigoare, a fost incriminată anterior, la data săvârşirii faptelor, sub aceeaşi denumire, în Legea nr. 39/2003 (art. 7), dar şi sub forma asocierii în vederea săvârşirii de infracţiuni, în art. 323 C. pen. anterior.

§ Art. 2 din Legea nr. 39/2003

(1) În prezenta lege termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

a) grup infracţional organizat- - grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat- grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului; (...)

§ Art. 7 din Legea nr. 39/2003

(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat- ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat-.

(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni grave, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.

Art. 323 din C. pen. anterior - Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni

(1) Fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii. (...)

§ Art. 367 din C. pen. în vigoare - Constituirea unui grup infracţional organizat-

(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat-, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat- este sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), dacă denunţă autorităţilor grupul infracţional organizat-, înainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi început săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului. (...)

(6) Prin grup infracţional organizat- se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe peroane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Înalta Curte constată că incriminările succesive nu au modificat conţinutul constitutiv, grupul infracţional organizat- reprezentând o formă a pluralităţii constituite, caracterizată prin asocierea mai multor persoane în vederea comiterii de infracţiuni, care din perspectiva laturii subiective acţionează cu intenţie calificată prin scop (în acelaşi sens, ICCJ, s. pen., Decizia penală nr. 604 din 19 februarie 2013, Dosar nr. x/2011).

În mod indiscutabil, grupul infracţional organizat- este definit ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni şi, de aceea, pentru a exista infracţiunea, grupul la care se aderă trebuie să fie format din cel puţin trei persoane (în acelaşi sens, ICCJ, s. pen., Decizia penală nr. 147 din 28 ianuarie 2015, Dosar nr. x/2012).

În raport cu dispoziţiile legale menţionate, există un grup infracţional organizat-, dacă inculpaţii au acţionat pentru o perioadă de timp şi în mod coordonat, fiecare dintre aceştia îndeplinind roluri determinate în executarea planului infracţional, în scopul comiterii infracţiunii, iar iniţierea şi constituirea unui astfel de grup se încadrează în conţinutul infracţiunii. Grupul infracţional organizat- are ca elemente distinctive organizarea membrilor grupării şi scopul săvârşirii unei infracţiuni. Cele două condiţii trebuie întrunite cumulativ (în acelaşi sens, ICCJ, s. pen., Decizia penală nr. 604 din 19 februarie 2013, Dosar nr. x/2011).

Raportat la consideraţiile de ordin general astfel cum au fost anterior evocate, Înalta Curte reţine că acuzaţiile cu privire la infracţiunea de constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat-, sunt susţinute de elemente probatorii concrete care dovedesc structura organizatorică, planificarea şi conducerea activităţilor în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii.

Înalta Curte reţine că scopul comun prevăzut în conţinutul constitutiv al infracţiunii nu presupune în mod exclusiv comiterea aceleiaşi infracţiuni de către toţi membrii grupării.

Încadrarea juridică diferită pentru actele comise în acelaşi scop, de trei sau mai multe persoane, cu împărţirea rolurilor între membrii grupării, în vederea atingerii scopului unic stabilit, nu înlătură condiţia de tipicitate. Actele coordonate între membrii grupului infracţional organizat- există nu numai atunci când membrii grupării sunt acuzaţi de săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, având aceeaşi încadrare juridică, dar şi atunci când scopul în vederea căruia s-a constituit grupul de trei sau mai multe persoane se realizează prin infracţiuni diferite care însă au în comun elementul material al laturii obiective sau o parte a acestuia, dar care, în considerarea calităţii subiectului activ sau în considerarea adăugării unei condiţii suplimentare ori a omiterii uneia dintre condiţiile infracţiunii de bază, primesc o caracterizare în drept diferită faţă de unii dintre membrii grupării respective. (ICCJ, Sentinţa penală nr. 286 din 9 mai 2018, Dosar nr. x/2015)

În concluzie, pluralitatea constituită de tipul grupului infracţional organizat- trebuie să fie întotdeauna caracterizată de coeziunea subiectivă exprimată prin existenţa unui scop unic, aceasta putând fi îndeplinită chiar şi atunci când infracţiunile comise de membrii grupării în realizarea scopului respectiv sunt distincte, dar au un element material comun.

Faptele concrete sunt descrise la situaţia de fapt, la pct. 1 al rechizitoriului, iar aceste fapte au fost recunoscute de către 6 inculpaţi (O., V., Q., A., B. şi S.) şi contestate de către 3 dintre inculpaţi [L., N. şi T.].

În concret, în actul de sesizare, după cum de altfel este confirmat şi de către instanţa de fond, structura grupului infracţional organizat- a presupus plasarea membrilor săi pe diferite paliere de acţiune, în funcţie de importanţa poziţiei pe care o deţineau în ierarhia grupării criminale, având, aşa cum rezultă din împrejurările de fapt expuse anterior, sarcini bine conturate şi delimitate de ale celorlalţi membri, astfel încât acţiunile lor să se desfăşoare în mod coordonat în scopul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie judiciară prevăzute de art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000 şi informatice prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003, urmărind obţinerea de beneficii materiale.

În fapt, probele evidenţiază faptul că în cadrul grupului infracţional organizat- inculpatele N. şi L. - judecători la Tribunalul Bucureşti, erau liderii planului infracţional ce avea ca scop obţinerea de hotărâri judecătoreşti favorabile, ce a presupus complicitatea inculpaţilor V. grefier-arhivar, O. - avocat şi Q. pentru obţinerea promisiunilor implicite din partea persoanelor interesate de oferire a unor sume de bani şi a sprijinului inculpaţilor T., S., A. şi B., care au transmis nemijlocit sumele primite.

Aşadar, probele administrate, cu accent pe cele administrate în în faţa instanţei de apel, demonstrează că în perioada anterioară anilor 2011 - 2013 a preexistat un grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care a acţionat în mod coordonat în scopul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie judiciară (prevăzute de art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000) şi informatice (prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003), urmărind obţinerea de beneficii materiale.

Preexistenţa acestei constituiri a fost confirmată de către inculpaţii O., V., A., T., cât şi inculpatele Q. şi S., precum şi de martora denunţătoare BB.

Împrejurarea că diferiţi membrii ai acestui grup nu au fost trimişi în judecată ori au beneficiat de impunitatea prevăzută de lege ca urmare a denunţării faptelor este lipsită de relevanţă, câtă vreme acţiunile tuturor persoanelor implicate, aşa cum sunt ele descrise în actul de sesizare, au fost confirmate prin declaraţiile membrilor implicaţi, care au fost ascultaţi de către instanţa de fond, în cadrul cercetării judecătoreşti.

Argumentele apărării potrivit cărora ar fi vorba de doar doi inculpaţi [N. şi L.], ce nu pot forma un grup infracţional organizat-, ignoră preexistenţa grupului şi structura acestuia ce vizează un număr de 9 persoane: N., L., O., Q., T., A., S., V. şi B., iar faptul că O., Q., T., A., S., V. şi B. - şi în egală măsură ignoră faptul că a preexistat o acţiune coerentă şi de durată a actelor de corupţie, pe fondul cărora au fost comise infracţiunile de către cei 9 inculpaţi.

Urmare a faptelor de corupţie comise ca urmare a activităţii grupării infracţionale, inculpata L. a beneficiat de suma de 81.500 euro, compusă din 30.000 euro din cei 32.500 euro primiţi prin intermediul lui N., care şi-a reţinut 2.500 euro din cea de-a doua sumă; 11.500 euro provenită de la K. şi 40.000 euro proveniţi de la U.; inculpatul X. a beneficiat de 86.000 euro şi 10.000 USD, compusă din: 13.000 euro, 28.000 euro, 10.000 USD şi 15.000 euro banii primiţi de la martorii denunţători KK. şi LL., 25.000 euro de la inculpata M., 5.000 euro reţinuţi din suma totală pretinsă de la U. şi remisă lui L. în cuantum de 40.000 euro; inculpatul V. a beneficiat de suma de 25.000 euro, compusă din cumulul sumelor de 5.000 euro primiţi de la O. şi P. şi 20.000 euro din cei 60.000 euro oferiţi de U., din care 40.000 au ajuns la L.

Structura grupului presupunea atribuţii diferite şi ierarhizare: astfel unii identificau justiţiabili interesaţi, alţii intermediau, creau legătura justiţiabil-magistrat, însă numai magistraţii în funcţie (judecători) puteau finaliza actul solicitat, fără aceştia din urmă, scopul infracţional nu putea fi atins.

Probatoriile evidenţiază faptul că inculpata L. a avut iniţiativa de a dezvolta reţeaua grupării infracţionale, prin comunicarea disponibilităţii de a facilita pronunţarea unor soluţii favorabile în dosare penale, în schimbul obţinerii unor foloase materiale. Această iniţiativă este dovedită în relaţia de conivenţă infracţională avută cu inculpata Q. şi inculpaţii O., S. care au devenit parte a grupării infracţionale, ce aveau pe lângă "sarcina" de a identifica persoanele ce doreau să îşi rezolve în această manieră afacerile judiciare, asigurau preluarea sumelor de bani pretinse pentru traficul de influenţă şi/sau luarea de mită şi sarcina predării "venitului" ilicit inculpatei L. La acest grup au aderat ceilalţi participanţi.

Identificarea componenţei şi atribuţiilor în cadrul grupului, ca şi iniţierea constituirii grupării infracţionale rezultă din conţinutul explicit al declaraţiilor denunţătorilor, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor ce au sprijinit ori aderat la grup, aşa cum de altfel au fost confirmate de martorii DDDD., OOO., NNN., BBBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCCC., JJJJJJJJJJJ., OO., QQQQ., D., TTTTTTTTT., SSSSS., LL., FFFFFFFF., GGGGGGGG., KKKKKKKK., CCCC., BBB., III., AAA., DDDDDDDDDD., FFFFFFFFFF., EEEEEEEEEE., CCCCCCCCCC., MM., JJJJJJJ., ZZZZZZZZZ., AAAAAAAAAAA., VV., XXXXXXXXX., WW., FFF., SSSSSSSSSS., OOOOOOOOOO., QQQQQQQQQQ., RRRRRRRRRR., IIIIIIII., JJ., JJJJJJJJ., HHHHHHHH., LLLLLL., PPPPPPPPPP., QQ., OOOOO., XXXXX., NNNNN., MMMMMM., WWWWWWWWW., WWWW., TTTT., LLLL., RRRRRRRRR., JJJ., NN., TT., NNNNNNNNNNN., OOOOOOO., PPPPPPP., PP. şi SSSSSSSSS.

Se are în vedere că cercetările au demarat ca urmare a denunţului formulat la 16 august 2012 de către BB., prin care sesiza faptul că, începând cu anul 2010 a întreprins demersuri prin intermediul lui Q. pentru obţinerea unor soluţii favorabile în anumite cauze penale în beneficiul lui R., E. şi D. sau unor persoane din anturajul acestora, în schimbul unor sume de bani, persoana despre care inculpata Q. susţinea că are posibilitatea să soluţioneze favorabil dosarele în care erau cercetaţi persoanele de mai sus, fiind inculpata L.

La data de 19 martie 2013, numiţii KK. şi LL. au formulat denunţuri prin care arătau faptul că în perioada septembrie - octombrie 2012, pe fondul cercetării lui LL., într-un dosar, în stare de arest preventiv, O. a pretins şi primit de la KK. suma de 13.000, prin intermediul lui M. pentru a interveni pe lângă grefieri şi judecători din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, în vederea obţinerii unei soluţii de punere în libertate a lui LL., care era cercetat în stare de arest preventiv. Ulterior, la data de 26 martie 2013, P. şi C. au formulat denunţuri, prin care sesizau faptul că în cursul lunii februarie 2013 au facilitat primirea sumei de 80.000 euro de către V. de la U., în schimbul căreia V. a susţinut că are posibilitatea de a interveni pe lângă judecători din cadrul Tribunalului Bucureşti pentru a obţine o hotărâre de punere în libertate a numitului TT.

La data de 26 aprilie 2013, M. şi JJ. au formulat denunţuri prin care au adus la cunoştinţa organului de urmărire penală faptul că în cursul lunii februarie 2012, inculpatul O. a pretins suma de 25.000 euro, de la M. pentru a interveni pe lângă judecători din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, în vederea obţinerii unei soluţii de punere în libertate a lui JJ., care era cercetat în stare de arest preventiv. La data de 13 iunie 2013, Y., QQQ. şi DDDDDDDDD., sesizau că în perioada ianuarie - februarie 2013, inculpatul O. a pretins şi primit de la Y. suma de 100.000 RON pentru a interveni pe lângă judecători din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, în vederea obţinerii unei soluţii de punere în libertate a lui QQQ., care era cercetat în stare de arest preventiv.

La data de 14 iunie 2013, NNN., Z., OOO. şi AA., sesizau faptul că în cursul lunii decembrie 2012, inculpatul O. le-a pretins şi a primit de la Z. suma de 25.000 euro, pentru a interveni pe lângă judecători din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, în vederea obţinerii unei soluţii de punere în libertate a numiţilor NNN. şi OOO., care erau cercetaţi în stare de arest preventiv.

Concordant celor prioritar reţinute, potrivit cărora procurorul prin actul de sesizare a dispus şi soluţii de neurmărire penală, instanţa de apel reţine că probele administrate în cursul procesului penal demonstrează că la momentul aderării ori sprijinirii exista un grup infracţional organizat- format din trei persoane, dintre care două au fost inculpatele N. şi L., iar celelalte au fost persoane care au denunţat constituirea acestei grupări infracţionale şi faţă de care s-a dispus clasarea cauzei, elementele de tipicitate ale infracţiunii fiind îndeplinite sub acest aspect, deoarece nu sunt condiţionate de necesitatea ca toţi cei care au constituit o astfel de grupare să fie trimişi în judecată.

De asemenea, instanţa de apel reţine că indicarea inculpatelor N. şi L., ca fiind cele care iniţial au iniţiat constituirea grupării infracţionale este indubitabil probată, rolul determinant şi conducător fiind evident, iar această împrejurarea nu poate fi interpretată în sensul invocat de apărare, în condiţiile în care modul de formulare a acuzaţiilor nu este doar o chestiune adiacentă, subsidiară, ci reprezintă însuşi obiectul procesului penal.

Cum, în raport de modul de formulare a acuzaţiilor, apărarea putea să dovedească faptul că cei acuzaţi nu au constituit o grupare infracţională ori nu au cunoscut persoanele alături de care se apreciază că ar fi constituit acea grupare sau nu au beneficiat de folosul pe care acuzarea îl descrie ca fiind obţinut în urma săvârşirii faptelor, instanţa de apel observă că probele invocate de apărare în faţa instanţei de fond, precum şi cele invocate în faţa instanţei de fond, contrazic o asemenea interpretare.

Cu privire la tipicitatea faptelor concordant cu acuzaţiile formulate, instanţa de apel reţine următoarele:

Infracţiunea de cumpărare de influenţă este o infracţiune comisivă al cărei element material prezintă modalităţi alternative: promisiune, oferire sau dare de bani. Conţinutul fiecăreia dintre acţiunile prin care se realizează elementul material este similar celor corespunzătoare infracţiunii de dare de mită, astfel încât jurisprudenţa dezvoltată în jurul conceptelor respective îşi păstrează valabilitatea în interpretarea noţiunilor.

În speţă acuzaţiile au vizat pretinderea, oferirea sau acceptarea de bani în legătură cu modul de soluţionare al unor dosare penale.

Oferirea de bani sau alte foloase presupune ca bunurile să fie descrise, indicate sau prezentate persoanei care are influenţă sau lasă să creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public. Nu are relevanţă pentru tipicitatea infracţiunii de cumpărare de influenţă dacă oferta este acceptată sau nu de către cel căruia îi este adresată. Aşadar, cumpărarea de influenţă se consumă în momentul oferirii foloaselor necuvenite traficantului de influenţă.

Traficul de influenţă este o infracţiune corelativă, C. pen. în vigoare incriminând în art. 291 pretinderea, primirea, acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect pentru sine sau pentru altul, săvârşirea de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze sau să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu.

Spre deosebire de art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, art. 291 alin. (1) din C. pen. prevede că acţiunea este săvârşită de persoana care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra funcţionarului public şi care promite că îl va determina să adopte o anumită conduită, iar ca modalităţi alternative de comitere a faptei prevede, alături de îndeplinirea ori neîndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale funcţionarului public şi urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui astfel de act, respectiv îndeplinirea unui act contrar.

Infracţiunea de trafic de influenţă se consumă prin săvârşirea oricăreia dintre acţiunile tipice prevăzute alternativ în norma de incriminare (primirea ori pretinderea de bani ori alte foloase sau acceptarea de promisiuni, de daruri, săvârşite de către o persoană care are influenţă ori lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu).

Deşi nu are relevanţă dacă pretinderea folosului a fost satisfăcută, nici dacă acceptarea promisiunii unor foloase a fost urmată de prestarea acestora, pentru existenţa ilicitului penal este necesar să se probeze din punct de vedere al laturii obiective:

§ actul pe care inculpatul urma să-l determine prin influenţa sa;

§ primirea sau acceptarea de foloase în legătură cu exercitarea influenţei;

§ legătura dintre exercitarea influenţei pretinse sau reale şi pretinderea/primirea/acceptarea bunurilor.

Din punct de vedere al laturii subiective trebuie probate elementele de fapt care conduc la concluzia că persoana acuzată a urmărit primirea de foloase având sau lăsând să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru ca acesta să îşi exercite într-un anumit mod atribuţiile de serviciu.

În ceea ce priveşte cumpărarea influenţei pentru existenţa ilicitului penal este necesar să se probeze din punct de vedere al laturii obiective:

§ actul solicitat;

§ să se ofere foloase în legătură cu exercitarea influenţei;

§ legătura dintre exercitarea influenţei pretinse sau reale şi pretinderea/primirea/acceptarea bunurilor.

Din punct de vedere al laturii subiective trebuie probate elementele de fapt care conduc la concluzia că persoana acuzată a urmărit oferirea de foloase unei persoane care avea sau lăsa să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru ca acesta să îşi exercite într-un anumit mod atribuţiile de serviciu.

Pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă, ca şi pentru existenţa infracţiunii de cumpărare de influenţă, este necesar ca influenţa pe care o are sau lasă să creadă că o are făptuitorul în cazul traficului de influenţă, respectiv o cere făptuitorul în cazul cumpărării de influenţă, să privească un funcţionar care are atribuţii în îndeplinirea actului pentru care făptuitorul a pretins bani ori alte foloase, fiind suficientă şi doar precizarea actului pentru a cărui îndeplinire urmează a se exercita influenţa, iar nu şi indicarea persoanei asupra căreia aceasta va fi exercitată.

Funcţionarul este considerat a fi determinat şi atunci când acesta este indicat prin calitatea sa, direct sau indirect. Totodată, pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă nu este necesar nici ca funcţionarul să aibă o competenţă exclusiv în realizarea acelui act.

Condiţiile de tipicitate sunt realizate chiar şi atunci când competenţa revine unui organ colectiv, sau factori de decizie, sau de execuţie, infracţiunea existând deci şi atunci când funcţionarul pe lângă care traficantul are sau lasă să creadă că are influenţă îndeplineşte în cadrul serviciului activităţi ori acte care pot contribui la soluţionarea cererii solicitantului.

Pentru existenţa vinovăţiei este suficient să se constate că finalitatea (determinarea unui funcţionar să facă sau nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu) a fost urmărită sau măcar afirmată de către făptuitor indiferent dacă această finalitate s-a realizat sau nu (Explicaţii teoretice ale C. pen., vol. IV, Ediţia a II-a, 2003, Georgina Bodoroncea, pag. 137).

Infracţiunea de trafic de influenţă se consumă în momentul în care făptuitorul care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public sau funcţionar pretinde sau primeşte bani sau alte foloase, ori acceptă promisiunea unor foloase sau daruri pentru a-l determina pe acel funcţionar public sau funcţionar să facă, sau să nu facă, un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu. Pentru consumarea infracţiunii nu are relevanţă dacă a avut loc sau nu intervenţia pe lângă funcţionar, ori dacă acesta a exercitat sau nu actul determinat ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

Existenţa infracţiunii de trafic de influenţă nu presupune o influenţă reală a inculpatului asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, însă este necesar ca influenţa pe care o are sau lasă să se creadă că o are făptuitorul să fie credibilă (în speţă au fost implicate persoane care aveau o legătură foarte clară cu actul de justiţie: avocaţi, grefieri, judecători, cu credibilitate evidentă în raport cu scopul urmărit), şi anume să privească un funcţionar determinat sau indicat generic, care are atribuţii în îndeplinirea actului pentru care făptuitorul a primit sau a pretins bani ori alte foloase. Trebuie să existe o legătură de cauzalitate între acceptarea primirii foloaselor respective şi promisiunea exercitării influenţei, pretinse sau reale.

În concluzie, deşi nu este relevant dacă intervenţia s-a produs ori nu, sau dacă este sau nu reală, sau momentul la care aceasta s-a realizat raportat la momentul săvârşirii uneia dintre acţiunile ce constituie elementul material al infracţiunii, pentru existenţa laturii obiective a traficului de influenţă este necesar ca probele să indice influenţa pe care inculpatul o avea sau lăsa să se creadă că o are asupra unui funcţionar şi care este actul ce intra în atribuţiile de serviciu ale unui funcţionar pe care inculpatul urma să-l determine să facă ori să nu facă, iar din punct de vedere al laturii subiective elementele de fapt care conduc la concluzia că persoana acuzată a urmărit primirea de foloase având sau lăsând să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru ca acesta să îşi exercite într-un anumit mod atribuţiile de serviciu. Invocarea influenţei, direct sau indirect, trebuie să fie determinantă pentru primirea foloaselor.

Pe de altă parte, cumpărarea de influenţă, art. 292 C. pen., ce preia definiţia din textului anterior al art. 61 din Legea nr. 78/2000, este infracţiunea corelativă a traficului de influenţă, ale cărui elemente de tipicitate se analizează în raport de criteriile de la traficul de influenţă, aşa încât se analizează acţiunile celui care a promis, oferit sau dat bani ori alte foloase unei persoane care şi-a traficat influenţa.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 61 din Legea nr. 78/2000 constă în acţiunea de cumpărare a influenţei reală sau presupusă pe lângă un funcţionar care poate fi săvârşită alternativ prin promisiunea, oferirea sau darea direct sau indirect de bani, daruri ori alte foloase pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

Acţiunile care alternativ pot constitui element material al laturii obiective a infracţiunii de cumpărare de influenţă: promisiunea, oferirea sau darea direct sau indirect de bani, daruri ori alte foloase de influenţă, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii esenţiale:

- cumpărătorul de influenţă trebuie să creadă că persoana contactată se bucură de trecerea de care se prevalează pe lângă funcţionar, fiind fără relevanţă dacă influenţa este reală sau doar pretinsă;

- cumpărătorul de influenţă trebuie să aibă un interes real, legitim sau nelegitim în legătură cu un act care intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului;

- promisiunea, oferirea sau darea de bani, daruri sau alte foloase trebuie să fie săvârşite mai înainte ca funcţionarul să fi îndeplinit actul solicitat, sau cel mai târziu în timpul efectuării acestuia.

Sub aspectul laturii subiective, cumpărarea de influenţă se comite numai cu intenţie directă, calificată de scopul special urmărit de făptuitor.

Scopul este reprezentat de influenţa pe care cumpărătorul o tranzacţionează şi care urmează să fie exercitată asupra funcţionarului.

Forma de vinovăţie a intenţiei directe rezultă din textul de lege care incriminează infracţiunea de cumpărare de influenţă şi care prevede că promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase trebuie să fie făcute pentru ca vânzătorul de influenţă să-l determine pe funcţionar să îndeplinească sau nu un act care face parte din atribuţiile sale de serviciu.

Cu privire la infracţiunea de dare de mită - art. 290 C. pen., infracţiune corelativă luării de mită, există o diferenţiere doar în ceea ce priveşte subiectul pasiv, care în cazul infracţiunii de dare de mită trebuie să fie un funcţionar, pe când la cumpărarea de influenţă o asemenea condiţionare nu există (ICCJ, decizia penală nr. 2034 din 12 iunie 2012, decizia penală nr. 676 din 26 februarie 2013).

Având în vedere cele anterior precizate, se reţine că probele administrate demonstrează dincolo de orice îndoială că sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor de trafic de influenţă ori de cumpărare de influenţă, aşa cum au fost reţinute de către instanţa de fond în sarcina inculpaţilor L., N., O., S., Q., T., A., R., U., P., M., V., C., D., E., W., H., I., J., K.

În ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită, se reţine că aceasta presupune pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani foloase care nu i se cuvin în legătură însă cu un act ce intră în îndatoririle de serviciu ale inculpatului. Atunci când inculpatul nu a pretins, primit sau acceptat promisiunea unor bunuri înainte sau în timpul actului de serviciu, nu este îndeplinită condiţia legăturii cu actul de serviciu (ICCJ, Decizia penală nr. 676 din 26 februarie 2013).

Pentru susţinerea acuzaţiei de luare de mită trebuie dovedite din punct de vedere obiectiv:

§ conduita proprie a persoanei acuzate în legătură cu banii sau foloasele: pretinderea de bani sau alte foloase care nu i se cuvin; primirea de bani sau alte foloase care nu i se cuvin; acceptarea promisiunii de bani sau foloase care nu i se cuvin, faptul că nu a respins o asemenea promisiune;

§ conduita proprie a persoanei acuzate în legătură cu actele de serviciu: îndeplinirea, neîndeplinirea ori a întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, realizarea unui act contrar acestor îndatoriri.

§ legătura dintre banii sau foloasele necuvenite şi actul de serviciu. Banii sau produsele trebuie să fie pretinse, primite etc. cu titlul de echivalent al conduitei pe care făptuitorul se angajează să o aibă şi anume pentru îndeplinirea neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a unui act de serviciu. Dacă legătura lipseşte, fapta nu are caracter penal. Dacă însă scopul urmărit se realizează şi acuzatul face un act contrar îndatoririlor de serviciu, act care constituie prin el însuşi o infracţiune, cum ar fi un fals în înscrisuri, infracţiunea de luare de mită întră în concurs cu acea infracţiune (Tribunalul Suprem, secţia penală, Decizia nr. 3839 din 1970).

Consumarea infracţiunii are loc în momentul săvârşirii acţiunii sau inacţiunii incriminate, în momentul pretinderii, primirii, acceptării promisiunii de bani sau foloase care nu i se cuvin ori în momentul în care nu a respins o asemenea promisiune. Este suficientă simpla acceptare a promisiunii făcute, predarea banilor sau a foloaselor putând să aibă loc anterior sau chiar să nu se mai realizeze (Tribunalul Suprem, secţia penală, Decizia nr. 1032 din 1968). Orice activitate ulterioară acestui moment, de exemplu refuzul primirii folosului promis sau restituirea acestuia, ori cercetarea celui care a dat mită pentru infracţiuni similare celei pentru care au fost primiţi banii nu are influenţă asupra existenţei luării de mită, putând constitui doar o circumstanţă atenuantă personală (ICCJ, Decizia penală nr. 2348 din 3 iulie 2012).

În egală măsură, şi sub aspectul infracţiunilor de dare şi luare de mită, instanţa de apel constată că sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate, probele administrate fiind neîndoielnic în sensul existenţei actelor de conduită şi vinovăţiei inculpaţilor L., N., O., S., U., P., V., F., G.

Sub acest aspect, criticile formulate de către apărarea inculpatului F., fac abstracţie de faptul că acuzaţia formulată este de complicitate la infracţiunea de dare de mită şi nu cea de autor, iar probele demonstrează indubitabil că inculpatul a comis această infracţiune.

Instanţa de apel, apreciază că una dintre probele ce demonstrează prin coroborarea celorlalte probe conivenţa infracţională, modalitatea de comitere a faptelor şi participaţia fiecăruia dintre inculpaţi O., S., P., C., este constituită în declaraţiile inculpaţilor consemnate în cuprinsul proceselor-verbale de confruntare între aceşti inculpaţi:

"[...] În respectiva zi, aflasem de la soţul meu că va merge la Craiova, împreună cu P. şi cu C., pentru a lua o sumă de bani de la cineva (nu a menţionat ce sumă de bani şi nici de la cine anume urma să o primească), banii fiind destinaţi ca şpagă pentru doamna judecător L., care urma să îi faciliteze lui TT. punerea în libertate. În acea zi, O. a venit la locuinţa noastră, însoţit de P. şi C. Aceştia au intrat în apartamentul de jos, unde m-am dus şi eu, după ce am fost chemată de către soţul meu. Când am intrat în acea încăpere, O. mi l-a prezentat pe C., pentru că era prima dată când îl vedeam şi a menţionat că acesta este soţul doamnei P. Am văzut că pe masă era o pungă de plastic, de culoare gri. Imediat ce s-au făcut aceste prezentări, fără ca vreuna dintre persoanele prezente să rostească vreun cuvânt referitor la conţinutul pungii de plastic care se afla pe masă, C. s-a ridicat de pe scaun, a luat din acea pungă de plastic două teancuri de bancnote, afirmând că acele teancuri totalizau suma de 30.000 euro. Pur şi simplu, C. a deschis punga şi a luat acele teancuri dintr-un gest, fără să caute anumite teancuri. Cele două teancuri conţineau bancnote în cupiură de 500 euro, 100 euro şi, respectiv, de 50 euro. Prin urmare, într-un teanc nu erau bancnote de aceeaşi cupiură, ci erau aşezate în ordinea descrescătoare a valorii bancnotelor. După aceea, C. a scos dintr-un teanc trei bancnote de 500 euro şi i-a spus soţului meu că îi restituia pentru că reprezentau cei 1.500 euro pe care soţul meu îi dăduse ca şpagă lui V. Apoi, C. şi-a introdus în buzunarul interior al hainei cele două teancuri de bancnote. Nu ştiu de ce C. a luat cei 28.500 euro. Soţul meu a pus cei 1.500 euro primiţi de la C. în aceeaşi pungă în care se afla şi diferenţa de bani, după care mi-a dat-o mie şi mi-a cerut s-o duc în apartamentul de la etaj, iar eu m-am conformat. După ce au plecat de la noi P. şi C., soţul meu mi-a cerut să iau din acea pungă 45.000 euro pe care i-am şi dus în acea seară ca şpagă doamnei judecător L., suma fiind compusă numai din bancnote de 500 euro. După ce am revenit acasă de la L., am numărat banii din pungă şi am văzut că mai erau 46.500 euro, ceea ce însemna că în total fuseseră 120.000 euro.

Ulterior, în ziua de luni care a urmat, i-am mai dat doamnei judecător L. încă 10.000 euro (tot în bancnote de 500 euro), pe care a susţinut că îi va da ca şpagă doamnei judecător GGG., care urma să intre în complet împreună cu ea şi cu doamna N., pentru a judeca recursul inculpatului TT.

În ziua de luni care a urmat, soţul meu a venit după-amiază acasă şi mi-a spus că TT. nu a fost pus în libertate şi că trebuie să restituie banii doamnei avocat P. A luat de la noi de acasă punga în care se mai aflau 36.500 euro şi a afirmat că se va duce la locuinţa doamnei L. pentru a lua de la aceasta şpaga de 55.000 euro, după care se va întâlni cu P. pentru a-i da acesteia banii. În jurul orei 20:00, când a revenit acasă, O. mi-a spus că a recuperat banii de la L., după care i-a dat pe toţi, inclusiv pe cei care fuseseră la noi acasă, doamnei P. [...]"- declaraţia inculpatei S. din timpul confruntării cu inculpatul C., dosar urmărire penală.

- Răspunderea magistratului

Potrivit art. 1 alin. (1) din Carta Universală a Judecătorului, independenţa judecătorului este indispensabilă unei justiţii imparţiale şi toate instituţiile şi autorităţile naţionale sau internaţionale trebuie să respecte, să protejeze şi să apere această independenţă.

Instanţa de apel reţine că, potrivit art. 94 din Legea nr. 303/2004, republicată, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, judecătorii şi procurorii răspund civil, disciplinar şi penal, în condiţiile legii.

Răspunderea civilă - Cu titlu de premisă, orice persoană care a cauzat alteia un prejudiciu trebuie să fie obligată a-l repara. Potrivit art. 1349 C. civ. care reglementează răspunderea civilă delictuală, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Fundamentul juridic al răspunderii civile a magistraţilor este reprezentat de art. 52 alin. (3) din Constituţie, art. 1349 C. civ., art. 96 din Legea nr. 303/2004, republicată, privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi art. 538 - 542 din C. proc. pen.

Art. 52 alin. (3) din Constituţia României: Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

Art. 96 din Legea nr. 303/2004, republicată, privind statutul judecătorilor şi procurorilor: (1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare; (2) Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea judecătorilor şi procurorilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă; (3) Cazurile în care persoana vătămată are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procese penale sunt stabilite de C. proc. pen. (4) Dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârşite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârşită în cursul judecăţii procesului şi dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară; (5) Nu este îndreptăţită la repararea pagubei persoana care, în cursul procesului, a contribuit în orice mod la săvârşirea erorii judiciare de către judecător sau procuror; (6) Pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice; (7) După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin. (6), statul se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii; (8) Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în toate cazurile prevăzute de prezentul articol este de un an.

Art. 542 Acţiunea în regres (1) În cazul în care repararea pagubei a fost acordată potrivit art. 541, precum şi în situaţia în care statul român a fost condamnat de către o instanţă internaţională pentru vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 538 şi 539, acţiunea în regres pentru recuperarea sumei achitate poate fi îndreptată împotriva persoanei care, cu rea-credinţă sau din culpă gravă, a provocat situaţia generatoare de daune sau împotriva instituţiei la care aceasta este asigurată pentru despăgubiri în caz de prejudicii provocate în exerciţiul profesiunii. (2) Statul trebuie să dovedească în cadrul acţiunii în regres, prin ordonanţa procurorului sau hotărâre penală definitivă, că cel asigurat în condiţiile alin. (1) a produs cu rea-credinţă sau din culpă gravă profesională eroarea judiciară sau privarea nelegală de libertate cauzatoare de prejudicii.

Răspunderea civilă include şi ipoteza ulterioară condamnării statului român de către CEDO. Această răspundere se întemeiază pe dispoziţiile dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 303/2004 şi O.G. nr. 94 din 30 august 1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă.

Art. 1 prevede că statul are drept de regres împotriva persoanelor care, prin activitatea lor, cu vinovăţie, au determinat obligarea sa la plata sumelor stabilite prin hotărâre a Curţii sau prin convenţie de rezolvare pe cale amiabilă, iar art. 3 răspunderea civilă a magistraţilor se stabileşte în condiţiile care vor fi reglementate prin Legea pentru organizarea judecătorească

Ca urmare, răspunderea civilă a magistraţilor este reglementată expres şi suficient pentru a da posibilitatea angajării sale reale. Judecătorul şi, în general, magistraţii, nu pot fi şi nici nu sunt, la adăpostul unei imunităţi atunci când încalcă obligaţiile legale, inclusiv cele deontologice, în condiţii de rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

Răspunderea disciplinară - Legea nr. 303/2004 reglementează un număr larg de abateri disciplinare (art. 99) şi procedura de urmat pentru angajarea răspunderii magistratului.

Jurisprudenţa vizând magistraţii - Nimeni nu este mai presus de lege, iar orice conduită infracţională are vocaţia de a angaja răspunderea penală. Dovedirea conduitei infracţionale, cu consecinţa angajării răspunderii penale, nu periclitează independenţa ori buna funcţionare a instituţiei ori autorităţii din care făptuitorul face parte, ci o conservă şi consolidează. Jurisprudenţa conduce la concluzia posibilităţii cercetării şi angajării răspunderii penale a magistratului în contextul activităţii specifice. (în acest sens, ICCJ, secţia penală, Decizia nr. 216/A din 14 iunie 2017, Dosar nr. x/2014).

Răspunderea penală - Răspunderea penală, ca formă a răspunderii juridice, are un unic temei, infracţiunea şi presupune restabilirea ordinii de drept încălcate prin fapta săvârşită. Pentru restabilirea ordinii de drept încălcate, raportul juridic de conflict născut prin săvârşirea faptei va face obiectul dezbaterii judiciare pentru a se stabili dacă sunt întrunite toate condiţiile aplicării unei sancţiuni.

Nimeni nu este mai presus de lege, iar orice conduită infracţională are vocaţia de a angaja răspunderea penală. Dovedirea conduitei infracţionale, cu consecinţa angajării răspunderii penale, nu periclitează independenţa ori buna funcţionare a instituţiei ori autorităţii din care făptuitorul face parte, ci o conservă şi consolidează.

Jurisprudenţa conduce la concluzia posibilităţii cercetării şi angajării răspunderii penale a magistratului în contextul activităţii specifice.

În cauza pendinte, conduita ilicită a inculpatelor L. şi N. a condus la formularea unor acuzaţii în materie penală, obiectul acuzaţiei fiind comiterea unor multiple infracţiuni de trafic de influenţă, de luare de mită şi de fraudare a sistemelor informatice de repartizare aleatorie a aplicaţiei ECRIS, în condiţiile constituirii şi existenţei unei grupări infracţionale organizate. Instanţa de apel reţine că eventuala abaterea a inculpatelor de la normele ce guvernează profesia, care ar putea angrena răspunderea disciplinară, nu exclude răspunderea penală.

În consecinţă, faţă de cele ce preced criticile sunt neîntemeiate.

iii) Critici referitoare la interpretarea probelor şi soluţia instanţei de fond referitoare la vinovăţia inculpaţilor

Concordant cu cele deja analizate şi evocate, Înalta Curte reţine, în primul rând, că adoptarea unei soluţii în procesul penal decurge din aprecierea probelor.

Aprecierea fiecărei probe se face de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate. Adevărul constatat de organele judiciare este consecinţa interpretării probelor ce au fost administrate.

Aprecierea probei presupune: lipsa ierarhizării anticipate de către legiuitor a valorii probelor ce se administrează în procesul penal; libertatea de apreciere a probelor; stabilirea scopului pentru care sunt examinate şi apreciate probele administrate, respectiv "aflarea adevărului".

Potrivit principiului liberei aprecieri a probelor, declaraţiile martorilor au aceeaşi forţă probantă ca şi celelalte mijloace de probă, cu deosebirea că, în timp ce declaraţiile suspectului, sau ale inculpatului, precum şi cele ale părţilor pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu alte probe, declaraţiile martorilor pot servi la aflarea adevărului în mod necondiţionat. Aceasta conduce la ideea că în situaţia în care într-o cauză penală există un singur martor, organele judiciare îşi pot întemeia soluţia pe declaraţia acestuia, dacă produce încredere deplină cu privire la conţinutul său. Declaraţia unui singur martor, dacă este sinceră şi credibilă, poate fi suficientă pentru condamnarea inculpatului, atunci când prin ea însăşi confirmă vinovăţia acuzatului. (ICCJ, Sentinţa penală nr. 286 pronunţată în dosar nr. x/2015 la data de 09 mai 2018).

În raport de cele prealabil evocate şi în concordanţă cu acuzaţiile formulate, aşa cum au fost descrise în actul de sesizare, instanţa de apel reţine că, aşa cum corect a constatat şi instanţa de fond, toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă sunt îndeplinite în cazul inculpaţilor L., N., O., Q., T., A., R., U., P., M., V., S., C., D., E., W., F., G., H., I., J., K.

Instanţa de apel constată că nu există niciun element de dubiu, de îndoială, cu privire la elementele de fapt ori cu privire la vinovăţia inculpaţilor şi apreciază probatoriul ca fiind apt a face dovada certă a conduitei infracţionale.

Instanţa de apel, reţine în sarcina inculpaţilor că s-au organizat- într-un grup infracţional, în cadrul căruia inculpatele N. şi L., judecători la Tribunalul Bucureşti au avut un rol evident de coordonare şi conducere, cu scopul de a primi diferite sume de bani pentru a-şi îndeplini atribuţiile ce le reveneau ori pentru a interveni la alţi judecători, în sensul obţinerii unor soluţii favorabile, pentru mituitori ori cumpărătorii de influenţă, în cauze penale aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală. Este indubitabil stabilit că obţinerea fiecărei hotărâri judecătoreşti favorabile a presupus o promisiune implicită din partea persoanelor interesate de oferirea sumelor de bani, iar transmiterea banilor către inculpatele judecători a fost asumată de ceilalţi inculpaţi angrenaţi în activitatea infracţională.

Inculpata N., în virtutea atribuţiilor şi ascendentului oferit de funcţia de preşedinte al secţiei a II-a penală, cu participaţia inculpaţilor V. şi B., grefierii la aceiaşi instanţă, a manipulat sistemului ECRIS, a eludat repartizarea aleatorie şi distribuirea dosarelor în care a fost cointeresată material ori pentru care gruparea infracţională acceptase mituirea.

Au fost vizate Dosarele penale nr. x/2012, nr. y/2011 şi nr. x/2012, astfel cum de altfel este dovedit din rezultatele percheziţiei informatice realizate asupra sistemul ECRIS de la Tribunalul Bucureşti ce a identificat cele două metode de fraudare a repartizării aleatorii: prima - viza determinarea completului dorit în cadrul secţiei a II-a penale, în care era repartizat dosarul ce prezenta interes pentru inculpate prin alegerea unui alt dosar, deja repartizat în mod aleatoriu de sistemul informatic la completul dorit, iar acest din urmă dosar era golit de elementele esenţiale (părţi şi obiectul cauzei) şi erau substituite cu datele din dosarul ce prezenta interes pentru inculpate. Ulterior, dosarul prelucrat era fie supus din nou procesului de repartizare aleatorie (dacă dosarul ce prezenta interes pentru inculpate nu fusese deja repartizat în sistem), fie substituit dosarului prelucrat (cu care inversa identitatea dacă dosarul ce prezenta interes pentru inculpate fusese deja repartizat în sistem); respectiv a doua - premisa era dosarul ce prezenta interes pentru inculpate, deja repartizat la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti, care era "dirijat" la completul dorit prin creşterea artificială a complexităţii cumulate pe şedinţă.

Inculpata L., pe lângă sumele pretinse şi/sau primite în mod direct sau prin intermediari cu titlu de mită, s-a prevalat în mod constant de pretinsa influenţă avută asupra unor judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti, în sensul obţinerii unor soluţii favorabile pentru cei ce îi cumpărau influenţa, influenţă pentru care, prin intermediul membrilor grupării infracţionale, a acceptat, pretins şi/sau primit diverse sume de bani.

Deşi inculpatele N. şi L. au negat activitatea infracţională desfăşurată, instanţa de apel, în concordanţă cu instanţa de fond, reţine că declaraţiile inculpaţilor O., Q. şi V., confirmă acuzaţiile ce sunt aduse celor două inculpate şi se coroborează cu celelalte probe, în principal cu ale declaraţiile lui BB., A., T. şi S., persoane care au ajutat la identificarea "clienţilor" interesaţi să cumpere soluţiile favorabile în cauze penale sau să convingă astfel de persoane de caracterul sigur al obţinerii beneficiului dorit.

Înalta Curte constată că nu există niciun motiv obiectiv pentru a aprecia că declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut faptele ce le sunt imputate ar fi lipsite de credibilitate, deoarece conţinutul acestor declaraţii se dovedeşte a fi constant pe parcursul timpului, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de fond.

Mai mult, la solicitarea apărării, instanţa de apel a audiat, atât pe martora BB., cât şi o parte dintre inculpaţi. Toate aceste persoane au fost chestionate de către apărarea inculpatelor N. şi L. şi au răspuns inclusiv la întrebările ce le-au fost adresate în mod nemijlocit de către inculpate, însă răspunsurile şi explicaţiile oferite, percepute ex proprii sensibus de către instanţa de apel, nu au evidenţiat niciun element care să poată induce o lipsă de credibilitate asupra celor relatate ori o schimbare a declaraţiilor.

Instanţa de apel reţine ca fiind credibilă declaraţia inculpatului V. referitoare la situaţia în care, prin intermediul său, inculpata L. a primit o sumă de 40.000 de euro, remisă într-un plic la domiciliul inculpatei.

În egală măsură, instanţa de apel constată că sensul dialogul recunoscut ca fiind purtat de inculpatele N. şi L. la data de 19 decembrie 2012, rezultă din întreg probatoriu testimonial şi relevă nivelul de implicare şi conivenţa infracţională a inculpatelor în săvârşirea faptelor de corupţie. Dialogul pune în evidenţă obişnuinţa în desfăşurarea activităţii infracţionale şi tarifele practicate, dar şi preocuparea pentru îndeplinirea sarcinile asumate şi atingerea scopului urmărit.

Astfel, cu evidenţă şi de netăgăduit este dovedită activitatea infracţională derulată pentru perceperea "tarifului" necesar pronunţării unei hotărârii favorabile, dar şi a modul de "repartizare al tarifului":

"... fii atentă! Aici avem cinşpe şi cinşpe ... Eu mi-am oprit o mie. A fost şaişpe - şaişpe ... sunt cinşpe - cinşpe. Sunt treizeci. I-am numărat. Şi asta nu-i tot, că nu-i dau lu’ ... Mie mi-a adus treizeci şi cinci. Noi cât să ne oprim?". "păi, cât zici tu! ...", "să ne oprim ... c ... ne oprim câte două jumate, dăm treizeci? Că ajungea ...".

Aşa cum s-a arătat, în faţa instanţei de apel, în apărare, inculpatele L. şi N. au dat explicaţii cu privire la conţinutul dialogului şi la sumele de bani, despre care au afirmat că de fapt erau cantităţi de carne.

Aceste explicaţii nu sunt susţinute de nicio probă obiectivă şi nu au sens în cadrul dialogului purtat, ce a fost ascultat în şedinţă publică, la solicitarea inculpatelor. Interpretarea pe care apărarea doreşte să o dea conţinutului acestui dialog nu este veridică, plauzibilă, astfel cum s-a arătat anterior, deoarece ar însemna să fie acceptat că inculpatele discutau despre împărţirea a mii de kilograme de carne:

"eu mi-am oprit o mie", adică tocmai părţile din dialog faţă de care apărarea a afirmat că nu ar fi auzit în şedinţa publică în care a fost ascultat dialogul, deşi conţinutul dialogului a fost perceput ex proprii sensibus de către instanţa de apel. De aceea, această apărarea este înlăturată şi se reţine că dialogul din data de 19 decembrie 2012, este cel consemnat în cuprinsul procesului-verbal din 10 februarie 2013, aşa cum a fost perceput ex proprii sensibus de către instanţa de apel, cu ocazia ascultării în şedinţă publică, iar în acest dialog este vorba despre sume de bani şi despre împărţirea sumelor de bani obţinute de către inculpate în derularea activităţii infracţionale.

Inculpata L. a avut iniţiativa de a dezvolta reţeaua grupării infracţionale, prin comunicarea disponibilităţii de a facilita pronunţarea unor soluţii favorabile în dosare penale, în schimbul obţinerii unor foloase materiale. Această iniţiativă este dovedită în relaţia de conivenţă infracţională avută cu inculpata Q. şi inculpatul O., care au devenit parte a grupării infracţionale, ce aveau pe lângă "sarcina" de a identifica persoanele ce doreau să îşi rezolve în această manieră afacerile judiciare, asigurau preluarea sumelor de bani pretinse pentru traficul de influenţă şi/sau luarea de mită şi sarcina predării "venitului" ilicit inculpatei L. Scopul grupării a fost atins prin contribuţia fiecărui participant. La această grupare au aderat alţi participanţi, inclusiv preşedintele secţiei a II-a, care, pentru atingerea scopului grupării, a manipulat sistemul informatic, respectiv programul ECRIS.

În ce priveşte infracţiunile informatice, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, constată că nu există niciun element de dubiu, de îndoială, că faptele ar fi fost comise de inculpatele N. şi B. în modalitatea descrisă în actul de acuzare ori că faptele întrunesc toate cerinţele de tipicitate.

Probatoriul administrat demonstrează modalitatea infracţională în care se realiza "dirijarea" unui dosar în cadrul secţiei a II-a penale la completul de judecată dorit.

În acest sens inculpata N., care avea calitatea de preşedinte de secţie, a realizat acţiuni de manipulare, atât în mod direct, cât şi prin intermediul grefierilor V. şi B. asupra sistemului informatic ECRIS, Această activitate infracţională este descrisă în declaraţiile grefierilor şi se coroborează cu concluziile Inspecţiei Judiciare, precum şi ale rezultatelor percheziţiilor informatice.

Instanţa de apel reţine ca fiind credibile şi reale declaraţiile inculpatului V. şi ale inculpatei B. referitoare şi la metodele de fraudare, iar înscrisurile administrate în faţa instanţei de apel la solicitarea inculpatei N., constituite în referatele întocmite în perioada 2006 - 2012 de către grefierul şef III. cu privire la B., precum şi deciziile luate de conducerea Tribunalului Bucureşti cu privire la aceste referate nu nealterează cu nimic veridicitatea celor relatate atât în cursul urmăririi penale, cât şi pe parcursul întregii cercetări judecătoreşti. Astfel, se reţine că în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, apărarea inculpatelor a avut posibilitatea să chestioneze şi să pună sub semnul îndoielii cele relatate atât de către V., cât şi de către B., însă este dincolo de orice evidenţă că relatările acestora nu sunt doar simple afirmaţii, ci se coroborează cu un amplu material probator, detaliile oferite cu ocazia declaraţiilor date fiind în concordanţă cu o realitate obiectivă ce rezultă din alte probe, inclusiv din Raportul Inspecţiei Judiciare şi al percheziţiei informatice.

Astfel este demonstrat că una dintre metodele de manipulare ale sistemului informatic ECRIS a constat în modificarea frauduloasă a datelor din aplicarea informatică, prin majorarea nereală a valorilor privitoare la complexitatea dosarelor aflate pe rolul altor complete.

Mai mult, instanţa de apel constată că prin cooptarea grefierilor în cadrul grupării infracţionale, inculpata a urmărit consolidarea şi dezvoltarea grupării infracţionale, pentru ca în timp să le atribuie şi sarcina de a realiza legătura inculpatelor N. şi L. cu alţi potenţiali clienţi ori cu clienţii existenţi şi/sau intermediarii acestora pentru pretinderea/primirea/remiterea foloaselor pecuniare, atât pentru dirijarea anumitor dosare la secţia a II-a penală şi la anumite complete de judecată, cât şi pentru pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti favorabile ori pentru colectarea folosului pecuniar perceput ca urmare a infracţiunilor de corupţie comise.

Declaraţiile inculpaţilor V. şi B. se coroborează cu concluziile Raportului Inspecţiei Judiciare şi cu cele ale percheziţiei informatice.

Raportului Inspecţiei Judiciare nr. x/2013 - administrat ca probă, dosar urmărire penală, referitor la respectarea dispoziţiilor referitoare la primirea şi repartizarea aleatorie a actelor de sesizare la Tribunalul Bucureşti în perioada 1 ianuarie 2012 - 15 februarie 2013, a atestat că la secţia a II-a penală au fost dezvoltate tehnici care au permis o manipulare a repartizării aleatorii şi a direcţionării dosarelor către anumite complete.

Raportul Inspecţiei Judiciare reţine că o primă metodă de eludare a repartizării aleatorii pe completele secţiei a constat în neasocierea parametrilor de repartizare pe obiecte, al omisiunii introducerii lor în sistemul informatic, coroborată cu modul de fixare a acestor parametri, fără existenţa unei reguli clare de stabilire, în funcţie de stadiul procesual şi de obiect şi cu modul de planificare a completelor în şedinţele de judecată. Sub acest aspect, s-a mai reţinut că utilizarea unor anumiţi parametri de repartizare a creat preşedintelui secţiei posibilitatea manipulării repartizării cauzelor pe complete, având în vedere faptul că: preşedintele de secţie a efectuat operaţiunea de repartizare, acesta alegea parametrul de repartizare pentru fiecare dosar şi că planificarea completelor de judecată a fost întocmită tot de preşedintele de secţie. Astfel, acesta, atunci când a fixat parametrul de repartizare, a putut anticipa cu uşurinţă, pe baza planificării completelor în şedinţele de judecată, cărui complet urma să îi fie repartizat un anumit dosar. Inexistenţa unei evidenţe care să permită identificarea ordinii în care au fost înregistrate actele de sesizare a secţiei a făcut imposibilă verificarea coincidenţei dintre data înregistrării şi data repartizării, precum şi a respectării regulii repartizării dosarelor în ordinea sosirii şi înregistrării, constituindu-se într-o altă modalitate care a permis eludarea regulilor referitoare la repartizarea aleatorie. Introducerea părţilor în sistemul informatic după ce au fost repartizate dosarele a creat posibilitatea direcţionării dosarelor cu obiect similar la un anumit complet, prin introducerea numelui părţilor la un anumit dosar, repartizat la un anumit complet.

Nerespectarea dispoziţiilor de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, în sensul că nu s-au întocmit procese-verbale cu ocazia operaţiunilor de ştergere a documentelor din dosar sau a părţilor, la care s-a adăugat faptul că părţile sunt introduse în sistem anterior repartizării, a creat o altă posibilitate de direcţionare, prin înlocuirea părţilor şterse cu altele dintr-un alt dosar, concomitent cu ştergerea obiectului dosarelor, a documentelor, inclusiv a actelor de sesizare a instanţei şi înlocuirea lor reciprocă. O altă metodă de direcţionare a dosarelor a constat în mărirea gradelor de complexitate pentru anumite dosare, prin adăugarea, anterior sau în momentul repartizării, a unor dosare componente, care măresc gradul de complexitate al dosarului, calculat automat de sistem.

Astfel devine logică interpretarea că dirijarea dosarului impunea fraudarea sistemului informatic de repartizare aleatorie, într-o primă etapă, pentru obţinerea repartizării respectivului dosar la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti, iar, ulterior, desfăşurarea unor alte acţiuni de acelaşi gen, pentru ca dosarul în cauză să ajungă, pentru judecare, la completul preferat. Întrucât procedura de lucru la Tribunalul Bucureşti a impus ca fiecare dintre cele două secţii penale să facă de serviciu alternativ, câte o zi, pentru înregistrarea şi repartizarea aleatorie a dosarelor între secţiile penale, au fost cooptaţi în gruparea infracţională grefieri de la compartimentele registratură ale secţiei a II-a penale şi, respectiv, secţiei I penală.

În ceea ce priveşte dirijarea dosarului, în cadrul secţiei a II-a penale, la completul de judecată dorit, probatoriul demonstrează indubitabil că acţiunile de manipulare a sistemului informatic ECRIS au fost desfăşurate de către inculpata N., în calitate de preşedinte de secţie, acţionând, îndeosebi, în mod direct, iar, alteori, prin intermediul unor grefieri din cadrul aceleiaşi secţii.

Astfel, percheziţia informatică realizată asupra sistemul ECRIS de la Tribunalul Bucureşti - Autorizaţiei de percheziţie informatică nr. 33 din 22 martie 2013, emisă de Curtea de Apel Bucureşti, a evidenţiat cele două metode folosite în activitatea infracţională de manipulare a repartizării aleatorii prin identificarea lor în cazul Dosarelor penale nr. x/2012, nr. y/2011 şi nr. x/2012 ce astfel au fost repartizate fraudulos la completele din care au făcut parte inculpatele L. şi/sau N.

Mai mult decât atât, concluziile Inspecţiei Judiciare şi ale percheziţiei informatice efectuate concordă cu rapoartele întocmite de specialiştii IT din cadrul Birourilor de informatică ale Consiliului Superior al Magistraturii şi Inspecţiei Judiciare.

Toate aceste probe se coroborează chiar şi cu înscrisurile administrate ca probă în faţa instanţei de apel, la solicitarea inculpatei N., respectiv Hotărârile Colegiului de conducere al Tribunalului Bucureşti în vigoare în perioada ianuarie 2011 - decembrie 2012 referitoare la dosarele nou intrate (fond, apel, recurs) a căror complexitate depăşeşte numărul de puncte de complexitate maximă admisă.

Aşadar se reţine că o primă metodă de fraudare care viza determinarea completului dorit în cadrul secţiei a II-a penale în care era repartizat dosarul ţintă presupunea alegerea unui dosar victimă care era deja repartizat în mod aleatoriu de sistemul informatic la completul dorit, acest din urmă dosar fiind deposedat de elementele esenţiale (părţi şi obiectul cauzei) care erau substituite cu datele din dosarul ţintă. Ulterior, dosarul victimă era fie supus din nou procesului de repartizare aleatorie (dacă dosarul ţintă nu fusese deja repartizat în sistem), fie substituit dosarului ţintă (cu care inversa identitatea dacă dosarul ţintă fusese deja repartizat în sistem).

O a doua metodă de fraudare a repartizării aleatorii în sistemul ECRIS a avut ca situaţie premisă un dosar ţintă deja repartizat la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti, de această dată scopul demersurilor frauduloase fiind repartizarea la completul dorit.

În acest sens, metodele de fraudare sunt de domeniul evidenţei prin probatoriul administrat, fiind identificate mai multe dosare penale în care prin efectuarea unor operaţiuni de introducere, modificare sau ştergere de date informatice în sistemul ECRIS al Tribunalului Bucureşti, a fost creată aparenţa unei distribuţii aleatorii, cu consecinţa repartizării automate a acestor cauze la secţia a II-a penală sau la completele de judecată din care au făcut parte inculpatele L. şi/sau N.:

§ Dosarul penal nr. x/2012 a fost iniţial un dosar victimă repartizat la data de 5 aprilie 2012, ora 09:40, la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti, având ca obiect o contestaţie la executare formulată de YY., operaţiunea fiind efectuată de grefierul AAA. de la Registratura secţiei a II-a penală. La ora 13:28 judecătorul N. a repartizat automat dosarul victimă la completul C2F al judecătorului L., cu termen de judecată 27 aprilie 2012. În aceeaşi zi, 05 aprilie 2013, ora 14:38, dosarul ţintă care îi privea pe inculpaţii D. şi alţii, trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, a fost repartizat aleatoriu cu nr. x/2012 la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti. La ora 14:45 judecătorul N. a repartizat automat dosarul ţintă la completul C19F al judecătorului UUUUUUU., cu termen de judecată 25 aprilie 2012. În intervalul orar 14:49 - 14:51 grefierul B. a introdus în sistemul ECRIS numele celor 7 inculpaţi din dosar (D., VVVVVVV., WWWWWWW., XXXXXXX., YYYYYYY., ZZZZZZZ., AAAAAAAA.), după care, în intervalul orar 15:17 - 15:29 a şters numele părţilor şi dosarul component, după care a modificat obiectul cauzei în contestaţie la executare. La aceeaşi dată 05 aprilie 2012, în intervalul orar 15:21 - 15:22, B. a şters numele părţii din Dosarul nr. x/2012 (YY.), după care a adăugat dosarul de urmărire penală din dosarul ţintă (Dosarul nr. x/2012 compus din 4 volume), a modificat numărul părţilor din dosar la 7 şi a crescut complexitatea cauzei. La data de 6 aprilie 2012, în intervalul orar 12:03 - 13:03, B. a introdus numele părţii ca fiind YY. în Dosarul nr. x/2012 iar în Dosarul nr. x/2012 a introdus numele celor 7 inculpaţi din dosarul ţintă (D., VVVVVVV., WWWWWWW., XXXXXXX., YYYYYYY., ZZZZZZZ., AAAAAAAA.).

În consecinţă, părţile din dosarul ţintă au preluat numărul dosarului victimă, repartizat la completul C2F al judecătorului L., poziţia din aplicaţia ECRIS a Dosarului nr. x/2012 fiind substituită cu cea a Dosarului nr. x/2012 Ulterior, la data de 3 mai 2012, judecătorul L. a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii VVVVVVV., D. şi WWWWWWW. cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, iar la data de 25 mai 2012 a dispus condamnarea aceloraşi inculpaţi la pedepse de câte 3 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării acestor pedepse. Prin Decizia penală nr. 146/A din 30 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2012 a fost desfiinţată hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi s-a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond.

Dosarul penal nr. x/2012 a fost iniţial un dosar victimă repartizat la data de 27 noiembrie 2012, ora 08:38, la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti, având ca obiect o contestaţie la executare formulată de RR., operaţiunea fiind efectuată de grefierul B. de la Registratura secţiei a II-a penală. În intervalul orar 11:22 - 11:30 B. a şters numele părţii (RR.) pe care l-a înlocuit cu OO. şi PP. şi a modificat obiectul dosarului din contestaţie la executare în plângere împotriva ordonanţei procurorului privind măsurile preventive. La ora 13:06 judecătorul N. a stabilit termen de distribuire de 3 zile (între 2 şi 4 zile), astfel încât dosarul putea fi repartizat unui complet de judecată (fond) numai în zilele de 29 noiembrie 2012, 30 noiembrie 2012 şi 1 decembrie 2012. În condiţiile în care planificarea şedinţelor de judecată nu a prevăzut nici un complet în zilele de 30 noiembrie 2012 şi 01 decembrie 2012 (sâmbătă), iar la data de 29 noiembrie 2012 a fost prevăzut doar un complet de judecată (C11F), N. a repartizat automat dosarul la completul său, care a fost sigurul disponibil - C11F. Faţă de PP. cauza a fost disjunsă, dosarul fiind distribuit manual la acelaşi complet C11F, cu nr. x/2012. Contestaţia la executare formulată de RR. a fost din nou supusă procesului de repartizare aleatorie, fiind înregistrată în aceeaşi zi - 27 noiembrie 2012 cu nr. x/2012.

Ulterior, la data de 05 decembrie 2012, judecătorul N. a dispus admiterea plângerilor formulate de OO. şi PP. în Dosarele nr. x/2012 şi y/2012, revocând măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara faţă de aceştia. Curtea de Apel Bucureşti a admis recursul declarat de procurori în cele două cauze, a desfiinţat încheierile pronunţate de Tribunalul Bucureşti şi a respins plângerile formulate de OO. şi PP.

§ Dosarul penal nr. x/2011 a fost înregistrat la secţia a II-a penală a Tribunalului Bucureşti în ziua de 27 aprilie 2011, ora 11:14. Ulterior, judecătorul N. a stabilit termen de distribuire 0 - 1 zile şi a repartizat automat dosarul la completul "C6-A şi R", din care a făcut parte judecătorul L. În intervalul 0 - 1 zile a mai figurat în planificarea şedinţelor de judecată şi completul "C11-A şi R" care teoretic ar fi putut fi eligibil în perioada 27 - 28 aprilie 2011, însă cu condiţia ca şedinţa acestui complet să fi fost programată electronic după ora repartizării dosarului. Or, completul "C11-A şi R" a fost programat electronic la data de 27 aprilie 2011, ora 08:30, anterior înregistrării Dosarului nr. x/2011 (27 aprilie 2011, ora 11:14).

În consecinţă, prin stabilirea termenului de distribuire de 0 - 1 zile, N. a determinat univoc stabilirea completului "C6-A şi R" al judecătorului L. Ulterior, la data de 28 aprilie 2011, judecătorul L. a admis recursul formulat de inculpaţii R. şi BBBBBBBB. împotriva încheierii pronunţate de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în Dosarul nr. x/2011, înlocuind măsura arestării preventive faţă de aceşti inculpaţi cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, soluţia fiind definitivă.

Cu privire la acest din urmă dosar, instanţa de apel reţine că situaţia repartizării frauduloase este menţionată cu titlu de exemplu elocvent al metodei de manipulare folosită în activitatea infracţională în Raportul nr. x/2013 al Inspecţiei Judiciare, unde se menţionează că în conformitate cu toate rapoartele anterioare ale Inspecţiei Judiciare, repartizarea aleatorie există atunci când în procesul de distribuire au fost implicate cel puţin două complete de judecată, întrucât nu există identitate între conceptele de "repartizare aleatorie" şi "repartizare automată".

iv) Critici referitoare la individualizarea pedepselor

Prealabil, având în vedere propria sa analiza în raport şi de probatoriul administrat în faza apelului, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, instanţa de apel constată că nu există niciun dubiu cu privire la vinovăţia inculpaţilor, cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, aşa încât cuantumul pedepselor ce se vor stabili va fi în concordanţă cu urmarea imediată a faptelor comise de către inculpaţi, va avea în vedere consecinţele referitoare la alterarea încrederii în înfăptuirea actului de justiţie prin comiterea faptelor penale ce au format obiectul judecăţii, fapte ce au condus la crearea aparenţei funcţionării unei "pieţe de comercializare" a hotărârilor judecătoreşti, fapte penale al căror pericol social concret va fi evaluat în concret în raport de criteriile legale de individualizare.

În cadrul acestor criterii, instanţa de apel va avea în vedere sumele de bani de care au beneficiat inculpaţii ca urmare a activităţii grupării infracţionale: inculpata L. a beneficiat de suma de 81.500 euro, compusă din 30.000 euro din cei 32.500 euro primiţi prin intermediul lui N., care şi-a reţinut 2.500 euro din cea de-a doua sumă; 11.500 euro provenită de la K. şi 40.000 euro proveniţi de la U.; inculpatul X. a beneficiat de 86.000 euro şi 10.000 USD, compusă din: 13.000 euro, 28.000 euro, 10.000 USD şi 15.000 euro banii primiţi de la martorii denunţători KK. şi LL., 25.000 euro de la inculpata M., 5.000 euro reţinuţi din suma totală pretinsă de la U. şi remisă lui L. în cuantum de 40.000 euro; inculpatul V. a beneficiat de suma de 25.000 euro, compusă din cumulul sumelor de 5.000 euro primiţi de la O. şi P. şi 20.000 euro din cei 60.000 euro oferiţi de U., din care 40.000 au ajuns la L.

- Procedura simplificată (abreviată)

Potrivit art. 374 alin. (4) C. proc. pen., inculpatul poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi şi de persoana vătămată, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, iar instanţa va pronunţa o soluţie de condamnare în limitele prevăzute de art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu 1/3).

În această procedură, în urma cercetării judecătoreşti, instanţa constată că urmează să reţină aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de inculpaţi, însă procedura recunoaşterii învinuirii nu este incompatibilă cu alte soluţii în procesul penal decât cea de condamnare. Recunoaşterea învinuirii presupune recunoaşterea situaţiei de fapt astfel cum aceasta este descrisă în actul de sesizare, consecinţele învinuirii însă urmează a fi stabilite de către instanţa de judecată care poate decide în urma aprecierii probelor dacă faptele pentru care s-a formulat învinuirea sunt sau nu infracţiuni.

În consecinţă, procedura la care face referire şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. nu presupune recunoaşterea infracţiunilor, astfel cum lasă să se înţeleagă instanţa de fond prin considerentele de respingere a aplicării acestei proceduri în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii O. şi S., ceea ce ar conduce la una dintre soluţiile prevăzute de procedura penală pentru situaţia în care instanţa constată că există o infracţiune. C. proc. pen. a prevăzut că procedura recunoaşterii învinuirii presupune recunoaşterea faptelor şi nu a infracţiunilor, astfel încât, în ipoteza în care faptele recunoscute nu sunt infracţiuni, instanţa poate pronunţa, chiar în cadrul acestei proceduri, o soluţie de achitare.

În cauză, instanţa de fond a reţinut că doar 18 din cei 23 de inculpaţi au urmat procedura în condiţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., respectiv inculpaţii A., B., D., E., C., G., H., I., J., K., M., P., Q., R., T., U., V., W.

În privinţa inculpaţilor L., F., N., O. şi S. instanţa de fond a reţinut că aceştia nu au urmat procedura simplificată, iar în cazul inculpaţilor O., S., suplimentar că această procedură nu le poate fi aplicată, deoarece au solicitat administrarea unor probe ori au solicitat achitarea.

Sub acest ultim aspect, instanţa de apel constată că argumentele apărării cu privire la greşita neaplicare a procedurii simplificate în cazul inculpaţilor O. şi S. sunt fondate, întrucât, pe de o parte, administrarea de probe a fost determinată de chestiunile referitoare la eventuala aplicare a dispoziţiilor legale referitoare la confiscarea extinsă, ceea ce nu poate fi asimilată unei contestări a acuzaţiilor, iar, pe de altă parte, solicitarea de achitare a inculpaţilor nu este incompatibilă cu procedura simplificată reglementată de C. proc. pen., care presupune, aşa cum s-a arătat, recunoaşterea faptelor şi nu a infracţiunilor.

De aceea, instanţa de apel, în baza propriei analize asupra tuturor actelor şi lucrărilor din dosar, precum şi al probelor administrate direct şi nemijlocit, inclusiv a declaraţiilor date în faza apelului de către inculpaţii O. şi S., reţine că aceştia au solicitat în termenul legal ca judecarea lor să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, recunoscând faptele aşa cum sunt ele descrise în actul de sesizare al instanţei, fiindu-le astfel aplicabile prevederile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

- Revocarea suspendării executării pedepselor sub supraveghere

Ministerului Public a criticat şi omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 864 C. pen. anterior raportat la art. 83 alin. (1) C. pen. anterior, referitor la revocarea suspendării executării pedepselor sub supraveghere în cazul inculpaţilor R. şi A.

Prin Decizia nr. 70/2007, pronunţata de ICCJ, în cadrul unui recurs în interesul legii, s-a statuat în sensul că: instanţele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă.

În considerentele acestei decizii s-a arătat: câtă vreme examinarea cauzei de către instanţa de control judiciar, în cadrul operaţiunii de rejudecare, nu poate depăşi ceea ce a constituit obiectul judecăţii anterioare, finalizată prin hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac, pentru că un atare procedeu ar echivala cu o extindere nejustificată a competenţei sale funcţionale, înseamnă că nu este posibilă nici efectuarea, de către acea instanţă, a contopirii pedepsei stabilite în cauza la care se referă calea de atac cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care condamnarea este definitivă, decât dacă prima instanţă însăşi a dispus contopirea sau dacă, fiind legal învestită, a omis să se pronunţe în această privinţă.

În prezenta cauză, decizia menţionată nu este incidentă deoarece problematica a fost antamată de instanţa de fond şi vizează pedeapsa unică aplicabilă în cazul recidivei postcondamnatorii, iar faţă de cei doi inculpaţi, prin actul de inculpare şi, ulterior, de sesizare, s-a reţinut această stare de agravare. În aceste condiţii tratamentul sancţionator al recidivei urmează a fi repus în limitele de legalitate prin prezenta decizie în sensul revocării suspendării executării pedepselor anterioare şi adăugării la pedepsele aplicate în prezenta cauză.

În conformitate cu datele conţinute de fişele de cazier, inculpatul R. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 135 din 15 februarie 2011 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1845 din 28 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, iar inculpatul A. a fost condamnat la 4 închisoare cu suspendare sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani, conform Sentinţei penale a Tribunalului Bucureşti nr. 1366 din 10 noiembrie 2006, definitivă prin Decizia penală nr. 1114 din 3 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti.

Întrucât faptele inculpaţilor în prezenta cauză au fost săvârşite în perioada 2011 - 2012, este indiscutabil că acestea au fost comise în interiorul termenului de încercare, şi se impunea aplicarea dispoziţiilor art. 864 C. pen. anterior, raportat la art. 83 din acelaşi Cod, cu consecinţa revocării beneficiul suspendării sub supraveghere în cazul acestor inculpaţi şi al alăturării acestora pedepselor aplicate în prezenta cauză.

- Individualizarea pedepselor

Instanţa de apel constată că, urmare a aprecierii legii penale mai favorabile, pentru inculpaţii L., N., O., S., Q., V., D., T., A., R., U., P., M., E., F., legea mai favorabilă este C. pen. anterior, care deşi prevede limite de pedeapsă mai aspre, nu produce consecinţele aplicării unui spor ca urmare a contopirii pedepselor, în cazul comiterii mai multor infracţiuni, cum prevede legea nouă.

În evaluarea legii penale mai favorabile se mai are în vedere că în ceea ce priveşte condiţiile de tipicitate ale faptelor reţinute pentru inculpaţi rămân aceleaşi în legile care s-au succedat, tot astfel cum condiţiile de existenţă ale complicităţii nu au suferit modificări de natură să influenţeze situaţia juridică a actelor în cauză.

În ce priveşte reţinerea C. pen. actual, instanţa de apel constată ca aceasta este legea penală mai favorabilă în cazul inculpaţilor B., C., W., G., H., I., J., K., întrucât, deşi faptele sunt săvârşite sub imperiul legii vechi, limitele pedepselor din legea nouă sunt mai scăzute.

Înalta Curte constată că inculpaţilor Q., T., A., R., U., P., M., V., B., C., D., E., G., H., I., J., K., W. le este incidentă procedura prevăzută de art. 396 alin. (10) C. proc. pen., care conduce la o reducere a limitelor de pedeapsă cu 1/3.

În egală măsură, instanţa de apel reţine că procedură prevăzută de art. 396 alin. (10) C. proc. pen. este incidentă şi în cazul inculpaţilor O. şi S.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii Q., V., T., P., M., instanţa de apel constată că au fost depuse înscrisuri provenind de la Ministerul Public din care rezultă că sunt incidente dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, ceea ce presupune că în cazul acestor inculpaţi se va aplica o reducere suplimentară a limitelor de pedeapsă, cu încă 1/2.

Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege (art. 19 din Legea nr. 682/2002).

Aceeaşi lege defineşte şi noţiunea de infracţiune gravă, prevăzând în art. 2 alin. (1) lit. h) categoriile de infracţiuni considerate grave, însă, sub acest aspect, instanţa de apel notează că prin Decizia nr. 67/2015 Curtea Constituţională a constatat că soluţia legislativă reglementată de art. 19 din Legea nr. 682/2002 care exclude de la beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi care nu a comis o infracţiune gravă, este neconstituţională.

În concordanţă cu cele statuate anterior, analizând incidenţa criteriilor de individualizare a pedepsei în limitele de pedeapsă astfel stabilite de lege, cu reţinerea cauzelor succesive de reducere a pedepsei, pentru inculpaţii menţionaţi, în raport cu faptele de care sunt acuzaţi şi pentru care au fost condamnaţi de către instanţa de fond, Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 74 C. pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Potrivit criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen., stabilirea duratei şi cuantumului pedepsei pentru fiecare inculpat se face în raport cu gravitatea infracţiunilor săvârşite şi a periculozităţii făptuitorilor, consecutiv unui examen al tuturor circumstanţelor reale, specifice faptelor comise, şi personale, legate de fiecare inculpat.

Instanţa de apel constată că durata procedurii, de la momentul emiterii acuzaţiilor şi până în prezent a depăşit o durată rezonabilă. În plus, intervalul de timp de aproape 3 ani, între data întocmirii Rechizitoriului x şi data sentinţei - 16 iunie 2016, este o perioadă excesivă, în condiţiile în care majoritatea inculpaţilor (20 din 23) au uzat de procedura simplificată şi inculpaţilor, fie că au urmat procedura abreviată, fie ca nu au urmat această procedură, nu li se poate reproşa în mod obiectiv că au contribuit la această durată.

De aceea, la stabilirea cuantumului fiecăreia dintre pedepsele principale, astfel cum vor fi individualizate, se va proceda la o reducere a cuantumului în considerarea duratei excesive a procedurii ce va purta asupra pedepsei individuale sau asupra sporului. Reducerea se va raporta la cuantumul reindividualizat de instanţa de apel în funcţie de circumstanţele personale şi reale, în cadrul cărora se va pune accent pe caracterul determinant al participaţiei în grupul infracţional, durata şi numărul actelor de executare. Reducerea astfel individualizată este evaluată ca răspunzând în mod obiectiv unei reale compensaţii datorate duratei excesive a procedurii, deşi inculpaţii, care aveau posibilitatea să conteste potrivit art. 4881 din C. proc. pen., după cel puţin un an de la trimiterea în judecată, durata activităţii de judecată şi să solicite accelerarea procedurii, nu au formulat o asemenea contestaţie.

- Pedeapsa complementară şi pedeapsa accesorie

Ministerul Public a criticat sentinţa instanţei de fond cu privire la omisiunea interzicerii dreptului prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, respectiv art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., atât în cazul pedepsei complementare, cât şi în cazul pedepsei accesorii pentru inculpaţii L., N., X., P., M., V. şi B. având în vedere că aceşti inculpaţi şi-au folosit funcţia în exercitarea infracţiunii pentru care au fost condamnaţi. Aceste critici sunt parţial întemeiate, în sensul că într-adevăr instanţa de fond nu a aplicat pedepsele complementare şi accesorii ale interzicerii profesiei de care s-au folosit inculpaţii X., P., M., V. şi B. pentru comiterea infracţiunilor.

Înalta Curte reţine că în situaţia inculpatelor L. şi N. nu este necesară interzicerea dreptului prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior [art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen.], atât în cazul pedepsei complementare, cât şi în cazul pedepsei accesorii, câtă vreme instanţa de fond a interzis exerciţiul drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior [art. 66 lit. a) şi b) C. pen.].

Judecătorii, ca şi procurorii de altfel, exercită indiscutabil o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aşa încât odată interzis dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, este implicit interzis şi dreptul de a ocupa funcţia de judecător sau procuror (în acelaşi sens ICCJ, secţia penală, Decizia nr. 175/A pronunţată la data de 17 mai 2017 în Dosarul nr. x/2016, ale căror argumente se aplică mutatis mutandis).

Aşadar, Înalta Curte reţine că în cazul magistraţilor (judecători, procurori, magistraţi asistenţi), urmare a dispunerii condamnării pentru comiterea unei fapte intenţionate, cum este cazul luării de mită, trafic de influenţă, funcţia acestora încetează prin efectul legii, indiferent de modalitatea de executare a pedepsei aleasă de către instanţă (executare efectivă ori suspendare), deoarece această modalitate de executare nu este decât un mijloc de individualizare a executării pedepsei.

Cu aceste consideraţii, în raport de dispoziţiile art. 65 alin. (1) C. pen. anterior, respectiv art. 67 alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi va fi aplicată pentru fiecare pedeapsă principală, cum în mod corect a solicitat Ministerul Public în motivele de apel.

Înalta Curte, ca urmare a propriului demers de individualizare a pedepselor şi modalităţilor de executare, va avea în vedere toate criteriile anterior enunţate, atât în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii care au urmat procedura simplificată, cât şi în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii ce nu au urmat această procedură.

Gravitatea şi pericolul social al infracţiunilor sunt elemente care nu pot fi omise şi care trebuie bine evaluate de instanţă în alegerea pedepsei, a cuantumului acesteia şi a modalităţii de executare. Astfel instanţa va evalua numărul şi amploarea actelor de executare, existenţa unor contribuţii conjugate fără de care nu s-ar fi putut obţine rezultatul infracţional, urmările produse sau nivelul folosului injust obţinut (Sentinţa nr. 477 din data de 16 iunie 2016, Dosar nr. x/2015).

În cauza pendinte, toate aceste criterii justifică reţinerea unui pericol social concret ridicat pentru infracţiunile de grup infracţional organizat-, trafic de influenţă şi luare de mită.

În jurisprudenţa instanţei supreme pedepsele pentru infracţiuni de luare de mită ori trafic de influenţă comise de magistraţi au fost de: 3 ani închisoare (o faptă continuată de trafic de influenţă,), de 4 ani închisoare închisoare (complicitate la o unică infracţiune de trafic de influenţă ori la luare de mită - Decizia nr. 81 din data de 22 iunie 2015, Dosar nr. x/2014, Decizia nr. 29 din 10 martie 2014, Dosar nr. x/2013, Decizia nr. 86 din data de 22 aprilie 2013, Dosar nr. x/2012) de 7 ani închisoare (luare de mită în condiţiile procedurii simplificate - Decizia nr. 40 din 20 februarie 2018, Dosar nr. x/2016), însă se constată că activitatea infracţională derulată de către inculpaţii în calitate de magistraţi şi pentru care au fost aplicate pedepsele în cuantumul evocat, a vizat o activitate ilicit penală ce se referea la soluţionarea unui dosar ori în interesul unei singure persoane, dispusă să cumpere influenţa.

Or, în prezenta cauză, faptele comise de către inculpatele L. şi N. relevă o perseverenţă infracţională deosebită.

Instanţa de apel are în vedere că faptele de corupţie comise de către inculpatele L. şi N., ce aveau calitatea de magistraţi, au fost comise în condiţiile unui grup infracţional organizat-, al cărui scop a fost obţinerea unor venituri ilicite, în urma pronunţării unor hotărâri (incorecte) în dosare penale care erau preluate abuziv spre soluţionare de către cele două inculpate.

În raport de aceleaşi criterii şi argumente, instanţa de apel constată că pedepsele inculpatului O., cu luarea în considerare faţă de acesta în mod suplimentar, procedura simplificată, trebuie să fie corelate cu pedepsele ce se aplică inculpatei L., deoarece inculpatul O. este unul dintre principalii "factori" prin care inculpata comitea infracţiunile de corupţie, iar modalitatea concretă de comitere a faptelor de către inculpat (formă continuată a traficului de influenţă), demonstrează o periculozitate ridicată, ce impune un tratament sancţionator mai sever.

În egală măsură, aceleaşi argumente se reţin şi în situaţia inculpatei Q., care a acţionat ca un veritabil "cabinet de traficare a influenţei" pentru inculpatele L. şi N.

În aceşti parametri de analiză a modalităţii de individualizare a pedepselor, instanţa de apel va statua următoarele:

§ în cazul inculpatelor L. şi N., la stabilirea fiecăreia dintre pedepsele principale se va avea în vedere faptul că acestea aveau calitatea de judecător la data săvârşirii faptelor, calitate care era de natură să le determine să acţioneze împotriva săvârşirii infracţiunilor, iar nu pentru susţinerea acestora, precum şi faptului că cele două inculpate, din poziţia de judecători, au avut o contribuţie principală în comiterea infracţiunilor, având un rolul decisiv în atingerea scopului grupului infracţional.

Instanţa de apel are în vedere faptul că în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor, acesta va fi mai sever în situaţia inculpatei L. Astfel, se constată că din declaraţiile inculpaţilor O., S. şi P., coroborat cu celelalte probe, rezultă că aceasta a avut iniţiativa în ceea ce priveşte stabilirea unor viitoare întâlniri ce au creat fundamentul acţiunilor infracţionale din cadrul grupului.

Inculpatul O. a declarat:

"[...] La finalul acestui sejur, printre discuţiile purtate cu dna F. mi-a spus mie că dacă am nevoie de serviciile sale, mi-a dat adresa sa de acasă - Bucureşti str. x. La un an de zile, în 2012 am trimis-o pe soţia mea până la doamna F. acasă. Am trimis-o de fapt de trei ori, până la doamna F. acasă cu un bileţel. Pe primul bileţel i-am scris dacă TT. care este arestat de 2 ani de zile este posibil ca să fie pus în libertate; în celelalte două bilete i-am scris o dată PPP. şi o dată QQQ. Aceştia erau, la momentul respectiv, clienţii cabinetului meu de avocatură ... Niciodată, nici eu şi nici soţia mea nu am întrebat cum se împart banii. L. lăsa să se înţeleagă că împarte banii cu celelalte judecătoare [...].

Mai mult, inculpata L. a manifestat preocupare asupra cuantumului sumelor de bani ce trebuiau percepute în cadrul infracţiunilor de corupţie, fiind principalul factor prin care, de altfel, a acţionat inculpata Q.

Inculpata Q. a declarat:

"[...] a venit o cunoştinţă la mine, pe nume BB., că dacă pot să ajut pe cineva. I-am spus să îmi dea scris numele şi numărul de dosar şi m-am dus la L. I-am dat acel bilet, mi-a spus să vin peste câteva zile. Am venit, mi-a spus că se poate să ajute ... I-am spus că sunt 10.000 euro, dintre care i-am data acesteia 8000 euro+1000 euro pentru ce a spus dumneaei. 1.000 euro erau pentru dirijarea dosarului pentru un anumit complet de judecată, aşa mi-a spus. Mie mi-au rămas 1.000 euro [...].

Cu această diferenţiere în ceea ce priveşte individualizarea, cuantumul pedepselor se va diminua şi ca urmare a duratei excesive a procedurii, astfel că pedeapsa rezultantă a inculpatei L. va fi diminuată de la 8 ani la 7 ani, iar pedeapsa rezultantă a inculpatei N. va fi diminuată de la 8 ani la 6 ani.

§ În ceea ce îi priveşte pe inculpatul O. şi inculpata P. se va avea în vedere că aceştia erau avocaţi la data comiterii faptelor, calităţi ce erau de natură să îi determine să nu susţină săvârşirea de noi infracţiuni, precum şi faptul că au avut, alături de inculpata L. o contribuţie principală şi determinantă în comiterea infracţiunilor. De aceea, în raport de participaţia fiecăruia, pedepsele principale vor fi orientate spre maximum în raport de limitele de pedeapsă, astfel cum rezultă ca urmare a aplicării procedurii simplificate ori a reţinerii art. 19 din Legea nr. 682/2002, corespunzător şi unei diminuări a sancţiunii ca urmare a duratei excesive a procedurii. Astfel, pedeapsa rezultantă a inculpatului O. va fi diminuată de la 10 ani la 7 ani şi 6 luni, iar pedeapsa rezultantă a inculpatei P. va fi diminuată prin înlăturarea sporului de 2 ani şi 6 luni aplicat de către instanţa de fond.

§ în cazul inculpatei Q., instanţa de apel va stabili un cuantum al pedepselor principale corespunzător participaţiei penale, va diminua pedepsele urmare a duratei excesive a procedurii, astfel ca pedeapsa rezultantă să fie redusă de la 7 ani la 5 ani.

§ în cazul inculpatului V. concomitent cu reducerea cuantumului pedepselor ca urmare a reţinerii art. 19 din Legea nr. 682/2002, instanţa de apel, ca urmare a duratei excesive a procedurii, va îndepărta sporul de pedeapsă aplicat de către instanţa de fond.

§ în situaţia inculpatului U., instanţa de apel constată că pedepsele aplicate de către instanţa de fond sunt corespunzătoare participaţiei acestuia, însă ca urmare a duratei excesive a procedurilor, va îndepărta sporul de pedeapsă aplicat de către instanţa de fond.

§ dimpotrivă, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii W. şi F., instanţa de apel constată că pedepsele aplicate de către instanţa de fond nu corespund participaţiei avute în cadrul activităţii infracţionale şi de aceea ar fi necesar să fie majorate, însă, ca urmare a duratei excesive a procedurilor, va menţine aceleaşi pedepse principale;

§ în ce îl priveşte pe inculpatul A. instanţa de apel va reduce pedepsele ca urmare a duratei excesive a procedurilor, însă va constată că, în baza art. 864 raportat la art. 83 C. pen. de la 1969, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate în termenul de încercare este obligatorie revocarea suspendării condiţionate a pedepsei anterioare, respectiv a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1366 pronunţată în Dosarul nr. x/2005 de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală la data de 10 noiembrie 2006, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 114 din 3 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pedeapsă ce va fi adăugată la pedeapsa rezultantă din prezenta decizie.

§ referitor la inculpatul R., instanţa de apel, ca urmare a duratei excesive a procedurilor, va reduce pedepsele şi va constată că este obligatorie revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 135 din 15 februarie 2011 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1845 din 28 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, pedeapsă ce se va adăuga la pedeapsa aplicată prin prezenta decizie.

§ pentru aceleaşi considerente, în raport de participaţia fiecăruia dintre următorii inculpaţi, instanţa de apel va avea în vedere durata excesivă a procedurilor, astfel că pedepsele vor fi diminuate corespunzător, după cum urmează: T. de la 6 ani la 4 ani şi 6 luni; B. de la 2 ani şi 8 luni la 2 ani şi 1 lună; D. de la 5 ani la 4 ani; G. de la 2 ani şi 3 luni la 1 an şi 6 luni; H. de la 2 ani şi 4 luni la 2 ani; C., J., I. şi K. de la 2 ani la 1 an şi 6 luni.

§ Toate pedepsele astfel individualizate în cazul inculpaţilor deja nominalizaţi urmează a fi executate în regim de detenţie.

§ în situaţia inculpatei S., instanţa de apel are în vedere că se impune reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare, respectiv a celor prevăzute de art. 74 alin. (2) coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. b) şi art. 80 alin. (2) C. pen. anterior, situaţie datorată exclusiv faptul că are în creştere un copil nou născut, urmând a stabili o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, împrejurări ce au orientat instanţa de apel şi pentru alegerea ca executarea pedepsei să fie suspendată sub supraveghere; instanţa de apel reţine că aceste circumstanţele atenuante nu pot fi reţinute în situaţia celorlalţi inculpaţi, datorită contribuţiilor obiective avute la comiterea faptelor penale săvârşite pe parcursul unui intervalul lung de timp, a persistenţei infracţionale, a insistenţei pentru a puteau modifica conduita instanţelor de judecată, a uşurinţei cu care s-a invocat posibilitatea de a influenţa soluţia unor instanţe de judecată, precum şi primirea, acceptarea, oferirea şi/sau promisiunea primirii unei sume de bani în legătură cu pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti.

§ în ceea ce îi priveşte pe inculpata M. şi inculpatul E., instanţa de apel are în vedere de asemenea că se impune suspendarea condiţionată a executării pedepselor ce vor fi aplicate. Astfel, se are în vedere, pe lângă durată excesivă a procedurii, şi contribuţia obiectivă a inculpaţilor la aflarea adevărului şi sinceritatea declaraţiilor date încă din timpul urmăririi penale. De asemenea, se are în vedere faptul că în situaţia inculpatei M. sunt aplicabile şi prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002, astfel că pedeapsa principală de 2 ani răspunde exigenţelor scopului pedepsei.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul E., raportat la vârsta sa, de 74 de ani, executarea pedepsei principale de 2 ani în regim de detenţie nu ar reprezenta un răspuns eficient şi necesar scopului pedepsei.

§ Durata termenul de încercare al suspendării sub supraveghere pentru inculpatele S. şi M. va fi stabilită pentru un interval de 7 ani, deoarece activitatea infracţională desfăşurată a presupus comiterea mai multor infracţiuni de corupţie iar pentru inculpatul E., a cărui pedeapsă principală va fi menţinută în cuantumul stabilit de către instanţa de fond, va fi stabilită pentru un interval de 4 ani.

§ pedepsele complementare:

- instanţa de apel urmează să interzică exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, respectiv art. 66 lit. a), b) C. pen., după cum urmează: inculpata L. pentru o perioadă de 5 ani; inculpata N. pentru o perioadă de 5 ani; inculpatul F. pentru o perioadă de 5 ani; inculpata Q. pentru o perioadă de 4 ani; inculpatul T. pentru o perioadă de 4 ani; inculpatul A. pentru o perioadă de 4 ani; inculpatul R. pentru o perioadă de 4 ani; inculpatul U. pentru o perioadă de 4 ani; inculpatul C. pentru o perioadă de 2 ani; inculpatul D. pentru o perioadă de 3 ani; inculpata M. pentru o perioadă de 3 ani; inculpatul E. pentru o perioadă de 3 ani; inculpatul H. pentru o perioadă de 2 ani; inculpatul I. pentru o perioadă de 2 ani; inculpatul J. pentru o perioadă de 2 ani; inculpatul K. pentru o perioadă de 2 ani; inculpata S. pentru o perioadă de 2 ani; inculpatul W. pentru o perioadă de 2 ani;

- inculpatului O. şi inculpatei P. le va fi interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior, pentru o perioadă de 5 ani,

- inculpatului V. şi inculpatei B. le va fi interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen. anterior, respectiv art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, respectiv pentru o perioadă de 5 ani.

v) Critici referitoare la măsurile asigurătorii, confiscarea specială şi cheltuielile judiciare

- Măsura de siguranţă a confiscării

În actul de sesizare s-a arătat că având în vedere foloasele care au fost remise ca obiect al infracţiunilor de corupţie pentru care au fost formulate acuzaţiile penale, astfel cum au fost descrise în situaţia de fapt, precum şi considerentele expuse în ordonanţele de luare a măsurilor asigurătorii, se impune ca în conformitate cu dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 78/2000, să fie dispusă confiscarea specială, după cum urmează:

- de la inculpata L. - suma de 72.500 euro;

- de la inculpata N. - suma de 2.500 euro;

- de la inculpata Q. - sumele de 24.500 euro şi 380 RON;

- de la inculpata P. şi învinuitul C. - câte 9.000 euro fiecare;

- de la învinuitul E. - suma de 40.000 euro;

- de la inculpatul O. - sumele de 72.500 euro şi 10.000 USD;

- de la învinuita S. - suma de 6.500 euro;

- de la inculpatul U. - suma de 232.000 euro;

- de la învinuitul V. - suma de 27.000 euro;

- de la învinuitul F. - suma de 50.000 euro;

- de la învinuitul K. - suma de 22.000 euro;

- de la învinuitul J. - suma de 15.000 euro;

- de la învinuitul H. - suma de 21.000 euro;

- de la martora denunţătoare Y. - suma de 100.000 RON;

- de la martorele denunţătoare Z. şi AA. - câte 12.500 euro fiecare;

- de la martora denunţătoare BB. - 7.500 euro.

Instanţa de fond, a dispus confiscarea specială a următoarelor sume de bani; de la inculpata L. - 72.500 euro; de la inculpata N. - 2.500 euro; de la inculpata Q. - 24.500 euro şi 380 RON; de la inculpata P. - 9.000 euro; de la inculpatul C. - 9.000 euro; de la inculpatul E. - 40.000 euro; de la inculpatul O. -72.500 euro şi 10.000 USd; de la inculpata S. - 6.500 euro; de la inculpatul U. - 232.000 euro; de la inculpatul V. - 27.000 euro; de la inculpatul F. - 50.000 euro;de la inculpatul K. - 22.000 euro; de la inculpatul J.- 15.000 euro; de la inculpatul H. - 21.000 euro; martora Y. - 100.000 RON; martora Z. - 12.500 euro; martora AA. - 12.500 euro şi de la BB. -7.500 euro;

Criticile inculpaţilor cu privire la cuantumul sumelor confiscare este parţial întemeiată, şi, de aceea, instanţa de apel va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 19, art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, art. 118 lit. a), b), e) C. pen. anterior, art. 254 alin. (3), art. 255 alin. (3), art. 257 alin. (2) C. pen. anterior, respectiv a dispoziţiilor art. 112 lit. b), e), art. 292 alin. (4), art. 289 alin. (3), art. 290 alin. (5) şi art. 291 alin. (2) C. pen., confiscarea specială a următoarelor sume de bani:

1. de la inculpata L. - 72.500 euro.

Instanţa de apel constată că în raport de acuzaţiile formulate şi probatoriul administrat suma totală de care a beneficiat inculpata L. este în cuantum de 81.500 euro şi este compusă din următoarele sume: 30.000 din cei 32.500 euro primiţi cu sprijinul lui N., care şi-a reţinut 2.500 euro din cea de-a doua sumă; 11.500 euro provenită de la K. şi 40.000 euro proveniţi de la U. Cu toate acestea procurorul a solicitat, atât prin actul de sesizare, cât şi în faţa instanţei, la fond şi în apel, confiscarea doar a sumei de 72.500 euro.

2. de la inculpata N. - 2.500 euro, provenită din suma de 32.500 remisă lui L.;

3. de la inculpatul O. - 72.000 euro şi 10.000 USD.

Instanţa de apel constată că în raport de acuzaţiile formulate şi probatoriul administrat, suma totală de care a beneficiat inculpatul X. este în cuantum de 86.000 euro şi 10.000 USD, fiind compusă din următoarele sume: 13.000 euro, 28.000 euro, 10.000 USD şi 15.000 euro banii primiţi de la martorii denunţători KK. şi LL., 25.000 euro de la inculpata M., 5.000 euro reţinuţi din suma totală pretinsă de la U. şi remisă lui L. în cuantum de 40.000 euro. Procurorul a solicitat, atât prin actul de sesizare, cât şi în faţa instanţei, la fond şi în apel, confiscarea sumei de 72.500 euro, ce nu se confirmă.

4. de la inculpata Q. - 24.500 euro şi 380 RON;

Instanţa de apel constată că în raport de acuzaţiile formulate şi probatoriul administrat, suma totală de care a beneficiat inculpata Q. este în cuantum de 27.000 euro şi 380 RON, provenită din sumele oferite de inculpatul D. - 12.000 euro pentru cumpărarea influenţei, de inculpatul I. - 15.000 euro pentru cumpărarea influenţei şi 380 RON primiţi de la inculpatul J., toate sume nerestituite. Cu toate acestea procurorul a solicitat atât prin actul de sesizare, cât şi în faţa instanţei, la fond şi în apel, confiscarea doar a sumei de 24.500 euro

5. de la inculpatul J. - 15.000 euro, oferiţi pentru corupere şi care i-au fost restituiţi de Q.;

6. de la inculpatul H. - 21.000 euro, oferiţi pentru corupere şi ce i-au fost restituiţi de Q.;

7. de la inculpatul E. - 40.000 euro, din cei 45.000 oferiţi pentru corupere, iar suma de 5.000 euro a rămas la BB.;

8. de la inculpatul U. - 230.000 euro, compusă din cumulul sumelor de 150.000 euro şi 80.000 euro oferite drept mită, din care se scad cei 5.000 euro reţinuţi de O.; suma de 60.000 euro nu este inclusă pentru confiscare, întrucât 40.000 euro remişi numitei L. prin intermediul lui V. se confiscă de la L., iar restul de 20.000 euro se confiscă de la V.;

9. de la inculpatul V. - 25.000 euro, compusă din cumulul sumelor de 5.000 euro primiţi de la O. şi P. şi 20.000 euro din cei 60.000 euro oferiţi de U., din care 40.000 au ajuns la L.;

10. de la inculpatul K. - 22.000 euro, oferiţi pentru corupere.

În raport de actele dosarului, instanţa de apel constată că martora Y. este beneficiara sumei de 100.000 RON oferiţi pentru corupere, sumă care i-a fost restituită de inculpatul O.; martorele Z. şi AA., sunt beneficiarele a câte 12.500 euro fiecare, bani oferiţi pentru corupere, dar care le-au fost restituiţi de inculpatul O.; martora BB. este beneficiara sumei de 5.000 euro, proveniţi din cei 10.000 euro reţinuţi din suma de 45.000 euro oferiţi pentru corupere de E., dar din care a restituit doar 5.000 euro. Deşi prin actul de sesizare s-a solicitat de către procuror confiscarea acestor sume, iar instanţa de fond a dispus confiscarea sumelor de bani, instanţa de apel reţine că măsura confiscării nu poate fi dispusă în cazul acestor martore, deoarece pe parcursul procesului penal nu au fost respectate drepturile procesuale ale acestora, în sensul de a se putea apăra împotriva propunerii confiscării speciale formulată prin actul de acuzare al Parchetului.

Instanţa de apel reţine că pentru ca bunurile să poată fi confiscate nu este suficientă întrunirea exigenţelor art. 118 alin. (5) C. pen., ci trebuie respectate şi parcurse şi o serie de garanţii procedurale, şi de aceea orice cerere din cursul procesului penal trebuie să facă obiectul unei dezbateri orale şi contradictorii.

În acest sens, procurorul trebuia să solicite să susţină cererea la momentul la care martori au fost ascultaţi în şedinţă publică, apărarea să-şi exprime un punctul de vedere în raport cu această solicitare distinctă, martorii să aibă posibilitatea să consulte şi să fie asistat de un avocat şi să poată solicita administrarea de probatorii.

Or, în cauză susţinerea unei asemenea măsuri doar prin actul de sesizare şi cu ocazia dezbaterilor nu poate fi dispusă, deoarece ar fi înfrânte toate garanţiile procesuale referitoare la desfăşurarea unui proces echitabil.

- Măsurile asigurătorii

Instanţa de apel va menţine măsurile asigurătorii luate în cursul procesului penal (dispuse prin ordonanţele procurorului din data de 22 mai 2013, vol. 21 dosar de urmărire penală) faţă de inculpaţii L. - până la concurenţa sumei de 72.500 euro, N. - până la concurenţa sumei 2.500 euro, V. - până la concurenţa sumei 25.000 euro, E. - până la concurenţa sumei de 40.000 euro şi U. - până la concurenţa sumei de 230.000 euro.

Va menţine, de asemenea măsurile asigurătorii luate în cursul procesului penal (dispuse prin ordonanţele procurorului din data de 22 mai 2013, vol. 21 dosar de urmărire penală) faţă de inculpatul O., inclusiv asupra bunurilor comune ale soţilor O. şi S. - până la concurenţa sumelor de 72.000 euro şi 10.000 USD.

Cu privire la inculpata Q. va menţine în parte măsura asigurătorie luată în cursul procesului penal (dispusă prin ordonanţa procurorului din data de 22 mai 2013, vol. 21 dosar de urmărire penală) referitoare la sechestrul asigurător privind bunul imobil, până la concurenţa sumelor de 24.500 euro şi 380 RON, însă va ridica măsurile asigurătorii cu privire la sechestrul asigurător aplicat asupra celor două autoturisme, care nu îi aparţin. Asemănător, va dispune ridicarea măsurilor asigurătorii (dispuse prin ordonanţele procurorului din data de 22 mai 2013, vol. 21 dosar de urmărire penală) luate faţă de inculpaţii A., T.

- Bunurile ridicate de la inculpaţi

La data de 13 martie 2013, ora 17:00, Curtea de Apel Bucureşti a emis, în Dosarul nr. x/2013, următoarele autorizaţii de percheziţie domiciliară:

- Autorizaţiile nr. 18/P şi nr. 19/P, privind efectuarea percheziţiilor domiciliare la locuinţa inculpatei L., precum şi la biroul din sediul Tribunalului Bucureşti, situat în Bucureşti, B-dul x, în care acest magistrat îşi desfăşoară activitatea profesională;

- Autorizaţiile nr. 20/P şi 21/P, privind efectuarea percheziţiilor domiciliare la locuinţa inculpatului V., din Bucureşti, Bd. x, precum şi la biroul din sediul Tribunalului Bucureşti, situat în Bucureşti, B-dul x, în care acesta îşi desfăşoară activitatea profesională;

- Autorizaţiile nr. 22/P şi 23/P, privind efectuarea percheziţiilor domiciliare la locuinţa inculpatului O., din Bucureşti, precum şi la sediul cabinetului său de avocat, în care îşi desfăşoară activitatea profesională, situat în Bucureşti, str. x, sectorul 3;

- Autorizaţiile nr. 25/P şi nr. 26/P, privind efectuarea percheziţiilor domiciliare la locuinţa inculpatei Q., din Bucureşti, str. x, precum şi la imobilul folosit de aceasta, situat în Bucureşti, str. x, sectorul 4;

- Autorizaţia nr. 27/P, privind efectuarea percheziţiilor domiciliare la locuinţa inculpatului T., din Bucureşti, str. x, sectorul 5;

- Autorizaţia nr. 28/P, privind efectuarea percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului R., din Bucureşti, str. x, sectorul 3;

- Autorizaţia nr. 29/P, privind efectuarea percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului A., din Bucureşti, str. x, sectorul 5;

- Autorizaţiile nr. 16/P şi 17/P, privind efectuarea percheziţiilor domiciliare la locuinţa inculpatei N., din oraşul Voluntari, judeţul Ilfov, precum şi la biroul (care, potrivit datelor pe care le deţinem, are nr. 335) din sediul Tribunalului Bucureşti, situat în Bucureşti, B-dul x, în care acest magistrat îşi desfăşoară activitatea profesională .

La data de 18 martie 2013, ora 15:00, Curtea de Apel Bucureşti a emis Autorizaţia nr. 30/P, în Dosarul nr. x/2013, privind efectuarea percheziţiei domiciliare la biroul nr. 336 din sediul Tribunalului Bucureşti, situat în municipiul Bucureşti, B-dul x, unde îşi desfăşoară activitatea profesională inculpata N. .

La data de 20 martie 2013, ora 13:30, Curtea de Apel Bucureşti a emis Autorizaţia nr. 31/P, în Dosarul nr. x/2013, privind efectuarea unei percheziţii informatice pe medii de stocare şi efectuarea de copii, după cum urmează:

1. Suporturi de stocare ridicate de la inculpata L.: un memory-stick, marca x, sigilat într-un plic de culoare maro, cu menţiunea "Plic nr. 1 desigilare, x/2012, Telefon x, stick memorie şi cartelă x" o cartelă x, nr. x, sigilată într-un plic de culoare maro, cu menţiunea "plic nr. 1 desigilare, x/2012, Telefon x, stick memorie şi cartelă x" un telefon mobil marca x, sigilat într-un plic de culoare maro, cu menţiunea "plic nr. 1 desigilare, x/2012, Telefon x, stick memorie şi cartelă x" un laptop, marca x, sigilat într-un sac de rafie, prin aplicarea semnăturilor şi a sigiliului "Ministerul Public P.N.A. 113"

2. Suporturi de stocare ridicate de la învinuiţii O. şi S.: o tabletă PC cu carcasă de culoare albastră, marca x, sigilată într-un plic de hârtie de culoare maro, cu menţiunea "tabletă PC şi hard disc ridicate de la învinuiţii S. şi O., cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa acestora" hard disk având carcasa de culoare argintie, marca x, sigilat într-un plic de hârtie de culoare maro, cu menţiunea "tabletă PC şi hard disc ridicate de la învinuiţii S. şi O., cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa acestora" un laptop marca x, sigilat într-un sac de rafie de culoare albă, cu sigiliul "Ministerul Public P.N.A. 191", pe care a fost făcută menţiunea "Sac conţinând 4 laptop-uri ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa lui X.

şi S., situată în Bucureşti" un laptop x cu carcasă de culoare argintie, seria x, sigilat într-un sac de rafie de culoare albă, cu sigiliul "Ministerul Public P.N.A. 191", pe care a fost făcută menţiunea "Sac conţinând 4 laptop-uri ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa lui O. şi S., situată în Bucureşti" un laptop x cu carcasă de culoare argintie, seria x, sigilat într-un sac de rafie de culoare albă, cu sigiliul "Ministerul Public P.N.A. 191", pe care a fost făcută menţiunea "Sac conţinând 4 laptop-uri ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa lui O.

şi S., situată în Bucureşti" un laptop marca x cu carcasă de culoare neagră, seria x, sigilat într-un sac de rafie de culoare albă, cu sigiliul "Ministerul Public P.N.A. 191", pe care a fost făcută menţiunea "Sac conţinând 4 laptop-uri ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa lui O. şi S., situată în Bucureşti" patru suporţi optici tip CD-R, marca x cu seriile constructive x, un suport optic marca x, un suport optic tip DVD-R cu seria constructiva x şi o dischetă marca x, cu seria x, pe care este consemnat olograf textul "model notificări - RRRRRRRRRRRR.", sigilaţi într-un plic de hârtie de culoare maro, prin aplicarea semnăturilor şi prin aplicarea sigiliului cu menţiunea "Ministerul Public P.N.A. 133" hard disk marca x, de 320 Gb, S/N: x sigilat într-un plic de hârtie de culoare maro, cu menţiunea "388/P/2012, Biroul nr. 1 - hard disk" hard disk marca x, de 160 Gb, S/N: x sigilat prin aplicarea de etichete autocolante într-un plic de hârtie de culoare maro, cu menţiunea "388/P/2012, Biroul nr. 2 - hard disk" hard disk cu carcasă de culoare albă, seria x, sigilat într-un plic de hârtie de culoare maro, cu menţiunea "Hard Disk ridicat în conf.

Cu art. 96, 97 C. proc. pen. de la O." laptop marca x culoare gri/negru, cu S/N: x, fără alimentator, sigilat într-un sac de rafie de culoare albă, cu sigiliul "Ministerul Public - PNA 177" şi inscripţionat "388/P/2012, Biroul nr. 3 - laptop" un suport digital, tip CD-R, marca x, fără serie constructivă, pe care sunt consemnate olograf menţiunile "966/P/2012 Centralizator monetare", sigilat într-un plic de hârtie de culoare maro,cu sigiliul "Ministerul Public PNA 133", cu menţiunea "suport digital tip CD-R ridicat cu ocazia percheziţiei efectuate la 13 martie 2013 la cabinetul de avocatură al lui O."

3. Suporturi de stocare ridicate de la inculpata N.: un laptop x cu seria x, fără baterie (acumulator), sigilat într-un plic cu menţiunea "Plic 2 N., laptop x" o Tabletă x de 16G, model x, sigilată într-un plic cu menţiunea "Plic 3 N., Tabletă x, fragil" suporţi optici, respectiv: 1DVD-R marca x cu seria x, având marcat cifra 1; 1DVD-R marca x cu seria x, având marcat cifra 2; 1DVD-R marca x cu seria x, având marcat cifra 3; 1DVD-R marca x cu seria x, având marcat cifra 4; 1CD-R cu seria x; 1CD-R - x cu seria x; 1CD-R inscripţionat "x" seria x; 1CD-R x cu seria x; sigilaţi într-un plic cu menţiunea "Plic nr. 4, N., medii de stocare 8 CD-uri, 1 SD card, 1 memory stick" 1 micro SD seria x, sigilat într-un plic cu menţiunea "Plic nr. 4, N., medii de stocare 8 CD-uri, 1 SD card, 1 memory stick" 1 memory stick seria x, sigilat într-un plic cu menţiunea "Plic nr. 4, N., medii de stocare 8 CD-uri, 1 SD card, 1 memory stick" o casetă video marca x cu seria x, ce a fost sigilată într-un plic cu menţiunea "Plic nr. 1, N., medii de stocare 1 casetă video - birou"

4. Suporturi de stocare ridicate de la inculpatul R.: un CD-R, marca x, cu seria x ce a fost sigilat într-un plic cu menţiunea "Plic nr. 1, R., medii de stocare 1 CD"

5. Suporturi de stocare ridicate de la inculpata Q.: laptop x cu seria x, ce a fost sigilat într-un sac de rafie cu sigiliul MAI 2614; unitate de calculator marca x cu seria x, sigilată cu sigiliul MAI X;

6. Suporturi de stocare ridicate de la inculpatul V.: o unitate de calculator, marca x, de culoare gri metalizat, fără serie, sigilată într-o cutie de carton cu sigiliul cu menţiunea "Ministerul Public P.N.A. 172" un laptop marca x, de culoare neagră, având seria x, check number X, sigilat într-o cutie de carton cu sigiliul cu menţiunea "Ministerul Public P.N.A. 172" .

La data de 23 martie 2013, ora 13:00, Curtea de Apel Bucureşti, a emis Autorizaţia nr. 33, în Dosarul nr. x/2013, prin care a autorizat efectuarea unei percheziţii în sistem informatic pentru datele existente în serverul care conţine aplicaţia şi baza de date aferente sistemului ECRIS - CMDS, utilizat la Tribunalul Bucureşti .

La data de 15 aprilie 2013, ora 15:00, Curtea de Apel Bucureşti a autorizat, în Dosarul nr. x/2013, efectuarea percheziţiei informatice, precum şi efectuarea de copii care pot servi ca mijloace de probă, pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 15 aprilie 2013 şi până la data de 14 mai 2013, inclusiv, asupra suporturilor de stocare a datelor informatice, reprezentând telefonul mobil marca x, cu seria x, în care se află cartela SIM marca x, cu seria x şi, respectiv, x, model x, cu seria x, în care se află cartela SIM x, cu seria x, ridicate în cauză de la inculpatul O., la 13 aprilie 2013, cu ocazia constatării infracţiunii flagrante .

În legătură cu toate aceste bunuri, instanţa de apel constată prealabil că instanţa de fond a dispus la 30 iunie 2015 restituirea către inculpata L. a înscrisurilor şi actelor ridicate la data de 13 martie 2013, din imobilul - reşedinţa inculpatei, situat în Bucureşti, str. x, menţionate în procesul-verbal încheiat la acea dată, precum şi în opisul ataşat la procesul-verbal de restituire înscrisuri din data de 19 iunie 2015.

Instanţa de apel va dispune restituirea tuturor bunurilor mobile ridicate cu ocazia percheziţiilor efectuate în prezenta cauză, cu excepţia sumelor de bani supuse confiscării, bunuri care nu constituie mijloace de probă în cauza pendinte sau în cauzele disjunse prin Rechizitoriul nr. x/2012 emis la data de 4 iulie 2013 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei.

- Cuantumul cheltuielilor judiciare

În actul de sesizare au fost stabilite cheltuieli judiciare în sumă de 449.000 RON, care urmează să fie suportate de către inculpaţi, astfel: inculpatele L. şi N., câte 120.000 RON fiecare, inculpaţii O., S., Q., T., A. şi V., câte 30.000 RON fiecare, inculpaţii D., E., C., P., M., R. şi U., câte 3.000 RON fiecare, iar inculpaţii K., J., H., I., F., G., W. şi B., câte 1.000 RON fiecare.

Acest cuantum al cheltuielilor judiciare a fost contestat de majoritatea inculpaţilor, atât în faţa instanţei de fond, cât şi în apel.

Instanţa de apel observă că urmare a solicitărilor inculpaţilor instanţa de fond a cerut procurorului să detalieze cheltuieli judiciare ocazionate de urmărirea penală, iar ca urmare a răspunsului primit de la procuror, instanţa a realizat propria evaluare a cuantumului acestor cheltuieli, inclusiv cele ocazionate de judecarea cauzei în fond şi a dispus obligarea inculpaţilor O., S., Q., T., A., V. şi U. la câte 40.000 RON fiecare cheltuieli judiciare, a inculpatei P. la 10.000 RON cheltuieli judiciare, a inculpatelor L. şi N. la câte 100.000 RON cheltuieli judiciare, a inculpaţilor D., E., C., M., R. la câte 5.000 RON cheltuieli judiciare şi a inculpaţilor K., J., CC., I., F., G., W. şi B., la câte 3.000 RON cheltuieli judiciare.

În raport de actele dosarului, de volumul activităţilor judiciare derulate pe parcursul instrumentării dosarului penal în timpul urmăririi penale, al termenelor acordate în faza camerei preliminare, precum şi al termenelor acordate în faţa instanţei de fond, fiind incluse astfel cheltuielile ocazionate cu efectuarea actelor de procedură şi administrarea probelor, instanţa de apel apreciază că nivelul cuantumului cheltuielilor judiciare la care au fost obligaţi inculpaţii de către instanţa de fond corespunde criteriilor legale impuse de prevederile art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., fiind analizate şi evaluate ţinând seama, pentru fiecare inculpat în parte, de măsura în care au provocat cheltuielile judiciare.

Sesizarea Curţii Constituţionale

Inculpaţii O. şi S. au formulat cereri privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., precum şi a dispoziţiilor art. 396 alin. (1), (2), (3) şi 4 C. proc. pen., iar inculpata N., prin avocat, a invocat neconstituţionalitatea prevederilor art. 103 C. proc. pen.

Instanţa de fond a apreciat că toate aceste cereri sunt nefondate, nefiind întrunite condiţiile cerute de lege pentru sesizarea Curţii Constituţionale şi de aceea le-a respins.

Împotriva acestei respingeri au declarat recurs inculpaţii. Recursul este nefondat.

Instanţa de apel reţine că din economia dispoziţiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanţei de contencios constituţional în cadrul controlului de constituţionalitate a posteriori implică îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din lege:

§ calitatea de parte în proces a autorului excepţiei;

§ identificarea exactă a normei/normelor legale criticate, dar şi a măsurii în care legea sau ordonanţa în care sunt inserate se află în vigoare la data soluţionării cererii; sub acest aspect, se impune observaţia că indicarea explicită a textului normativ criticat este o condiţie absolut necesară în etapa evaluării admisibilităţii cererii, numai astfel putându-se determina obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, dar şi existenţa legăturii dintre norma criticată şi soluţia ce ar putea fi dată cauzei în care partea a înţeles să uzeze de mijlocul procedural al excepţiei;

§ existenţa unei legături dintre norma legală criticată şi soluţia ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului; fiind expresia cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, "legătura cu soluţionarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităţilor speţei, prin evaluarea atât a "aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (mutatis mutandis, Decizia nr. 591 din 21 octombrie 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 916 din 16 decembrie 2014);

§ verificarea deciziilor pronunţate anterior de către Curtea Constituţională cu privire la constituţionalitatea acelei dispoziţii legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituţionalităţii normei criticate printr-o decizie precedentă.

Aşadar se constată că, dacă evaluarea primelor două şi a ultimei condiţii dintre cele patru anterior enunţate implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerinţă cumulativă reclamă, în anumite cazuri, o evaluare mai amănunţită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilităţii cererii de sesizare. O atare evaluare nu contravine dispoziţiilor art. 2 ori art. 29 din Legea nr. 47/1992. Curtea Constituţională este unica autoritate competentă să supună controlului de constituţionalitate actele normative prevăzute de art. 2 alin. (1) din legea specială.

Încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale are însă valenţele unui act procedural, prin care sunt definite limitele învestirii autorităţii de jurisdicţie constituţională. În întocmirea unui astfel de act procedural, instanţa de judecată în faţa căreia a fost invocată excepţia are, potrivit legii, nu doar competenţa, ci şi responsabilitatea corelativă de a cenzura eventualele susţineri ale autorului excepţiei şi, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării autorităţii de jurisdicţie constituţională, în strictă conformitate cu dispoziţiile legii pertinente, dar şi cu specificul cauzei.

În aceste coordonate de principiu, se apreciază că cele criticate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate invocate de inculpaţii O., S. şi N. nu au legătură cu soluţionarea cauzei, având în vedere soluţia impusă de normele procedurale în speţa dedusă judecăţii, cu atât mai mult cu cât printr-o decizie anterioară, de admitere, instanţa de contencios constituţional a dezlegat întreagă controversă.

Aşadar, "legătura" dintre norma legală pretins contrară Constituţiei şi soluţia ce ar putea fi dată cauzei trebuie să rezulte nu din simpla invocare tangenţială a acelei norme, ci implică o analiză prealabilă a două aspecte: aplicabilitatea dispoziţiei în speţă şi necesitatea invocării excepţiei în vederea restabilirii stării de legalitate. În componenta referitoare la necesitatea invocării excepţiei, exigenţele legăturii dintre normele de lege criticate şi soluţionarea cauzei pendinte nu sunt însă îndeplinite.

De aceea, instanţa de apel va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpaţii O. şi X. şi N. împotriva dispoziţiei de respingere a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul Sentinţei penale apelate nr. 112 din data de 16 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în Dosarul nr. x/2013.

Onorariile parţiale ale avocaţilor din oficiu

Înalta Curte evaluează că prestaţia avocaţilor desemnaţi din oficiu trebuie să reflecte în mod obiectiv activitatea concretă depusă pentru asistarea inculpaţilor ce au fost desemnaţi să-i reprezinte. De aceea, în speţa de faţă, pentru apărătorii ale căror delegaţii au fost menţinute la termenele consecutiv acordate, deşi apărătorii aleşi au fost prezenţi, instanţa de control judiciar va stabili un cuantum corespunzător numărului de termene acordate.

De aceea în limitele prevederilor protocolului încheiat între Ministerul Justiţiei şi Uniunea Barourilor din România şi a celor evaluate, va acorda un onorariul parţial în cuantum de 80% din valoarea onorariului ce ar fi fost cuvenit dacă prestaţia avocaţială din oficiu ar fi fost finalizată, respectiv câte 360 RON pentru fiecare dintre cei 5 (cinci) inculpaţi asistaţi - avocat SSSSSSSSSSSS. şi avocat TTTTTTTTTTTT., respectiv pentru fiecare dintre cei 7 (şapte) inculpaţi asistaţi - avocat UUUUUUUUUUUU., rămâne în sarcina statului.

Faţă de toate cele ce preced, Înalta Curte va admite apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, şi de către intimaţii inculpaţi V., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., N., O., S., Q., T., A., R., U., P., M., privindu-l şi pe intimatul inculpat W. împotriva Sentinţei penale nr. 112 din data de 16 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în Dosarul nr. x/2013,

Va casa în parte sentinţa apelată şi rejudecând:

A. Va schimbă încadrarea juridică a celor trei infracţiuni de complicitate la luare de mită prevăzute de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 (prezentate la punctele 3.3, 3.6, 3.9, 13.2, 13.4 şi 13.6, din rechizitoriu) reţinute în sarcina fiecăruia dintre inculpaţii O. şi S., într-o singură infracţiune de complicitate la luare de mită în formă continuată prevăzute de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior, art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Va schimbă încadrarea juridică a celor trei infracţiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 (prezentate punctele 1.4, 1.7, 1.9, paginile 578 - 582 din rechizitoriu) reţinute în sarcina inculpatei L., într-o singură infracţiune de luare de mită în formă continuată, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

B. I. 1. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata L., la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat-.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei L. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

I.2. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata L. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei L. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

I.3. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata L. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei L. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

I.4. În temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata L. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, în formă continuată (punctele 1.4, 1.7, 1.9, paginile 578 - 582 din rechizitoriu).

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei L. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

I.5. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata L. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei L. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

I.6. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata L. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei L. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

I.7. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata L. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei L. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, va contopi pedepsele stabilite, urmând ca inculpata L. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 5 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei L. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei L., perioada reţinerii, a arestului preventiv ori a arestului la domiciliu, începând de la data de 14 martie 2013 până la data 18 iunie 2015.

II.1. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata N., la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat-.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei N. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

II. 2. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 257 C. pen. anterior şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata N. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei N. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

II. 3. În temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata N. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei N. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

II. 4. În temeiul art. 257 C. pen. anterior şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata N. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei N. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

II. 5. În temeiul art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata N. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii informatice.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei N. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

II. 6. În temeiul art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata N. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii informatice.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei N. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

II. 7. În temeiul art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata N. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii informatice.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei N. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, va contopi pedepsele stabilite, urmând ca inculpata N. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 5 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei N. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei N., perioada reţinerii, a arestului preventiv ori a arestului la domiciliu, începând de la data de 14 martie 2013 până la data de 18 iunie 2015.

III. 1. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul O., la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat-.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului O. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior.

III. 2. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul O. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului O. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior.

III. 3. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul O. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului O. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior.

III.4. În temeiul art. 26 C. pen. anterior art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul O. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de luare de mită, în formă continuată (punctele 3.3, 3.6, 3.9 din rechizitoriu).

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului O. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior.

III. 5. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 257 C. pen. anterior şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va va condamna pe inculpatul O. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului O. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior.

III. 6. În temeiul art. 61 raportat la art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va va condamna pe inculpatul O. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului O. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior.

III. 7. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 61 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul O. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de cumpărare a influenţei.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului O. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, va contopi pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul O. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 5 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului O. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului O., perioada reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu, începând de la data de 14 aprilie 2013 până la data de 18 iunie 2015.

IV.1. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata S. (), la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat-.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei S. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

IV.2. În temeiul art. 26 C. pen. anterior art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. c), art. 80 alin. (2) C. pen. anterior, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata S. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de luare de mită, în formă continuată (punctele 13.2, 13.4 şi 13.6 din rechizitoriu).

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei S. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

IV.3. În temeiul art. 61 raportat la art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. c), art. 80 alin. (2) C. pen. anterior, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata S. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei S. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

IV.4. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 257 C. pen. anterior şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. c), art. 80 alin. (2) C. pen. anterior, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata S. la pedeapsa de 1 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei S. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, va contopi pedepsele, urmând ca inculpata S. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei S. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 861 C. pen. anterior, va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei S. şi potrivit art. 862 C. pen. anterior, fixează un termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. anterior, va obliga pe inculpată ca, pe perioada termenului de încercare stabilit, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte săptămânal la Serviciul de probaţiune Bucureşti, în a cărei rază teritorială domiciliază inculpata;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Va atrage atenţia inculpatei S. asupra prevederilor art. 864 C. pen. anterior, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate.

V. 1. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata Q., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat-.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei Q. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

V. 2. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 257 C. pen. anterior şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata Q. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei Q. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

V. 3. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata Q. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei Q. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

V. 4. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata Q. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei Q. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

V. 5. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata Q. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei Q. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

V.6. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata Q. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei Q. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

V.7. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata Q. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei Q. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

V.8. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata Q. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei Q. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

V.9. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata Q. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei Q. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

V octombrie În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata Q. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei Q. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

V noiembrie În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata Q. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei Q. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

V decembrie În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata Q. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei Q. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, va contopi pedepsele stabilite, urmând ca inculpata Q. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei Q. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei Q., perioada reţinerii, a arestării preventive ori a arestului la domiciliu, de la data de 14 martie 2013 până la data de 11 iunie 2013.

VI.1. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul T., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat-.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului T. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

VI.2. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 257 C. pen. anterior şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul T. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului T. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

VI.3. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 257 C. pen. anterior şi art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul T. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului T. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, va contopi pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul T. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului T. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T., perioada reţinerii, a arestării preventive ori a arestului la domiciliu, de la data de 14 martie 2013 până la data de 23 aprilie 2014.

VII.1. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul A., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat-.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului A. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

VII.2. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 61 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de cumpărare a influenţei, în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului A. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

VII.3. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 257 C. pen. anterior şi la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului A. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, va contopi pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 864 C. pen. anterior, va revoca suspendarea condiţionată a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1366 pronunţată în Dosarul nr. x/2005 de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală la data de 10 noiembrie 2006, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 114 din 3 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pe care o adaugă la pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare din prezenta decizie, în final inculpatul A. urmând să execute pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului A. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A., perioada reţinerii, a arestării preventive ori a arestului la domiciliu, de la data de 14 martie 2013 până la data de 11 iunie 2013, precum şi de la data de 2 august 2005 la data de 10 ianuarie 2006.

VIII. În temeiul art. 48 C. pen. raportat la art. 292 alin. (1) C. pen. şi art. 35 alin. (1), art. 41 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul R. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de cumpărare a influenţei, în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului R. pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 cu aplicarea art. 864 C. pen. anterior, va revoca suspendarea condiţionată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 135 din 15 februarie 2011 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1845 din 28 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, pe care o adaugă la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta decizie, în final inculpatul R. urmând să execute pedeapsa de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului R. pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R. perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 14 martie 2013 până la data de 15 martie 2013, de la data de 20 martie 2013 până la data de 17 iunie 2013, respectiv de la data de 9 martie 2011 până la data de 10 martie 2011 şi de la data de 28 martie 2011 până la data de 25 aprilie 2011.

IX. 1. În temeiul art. 255 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul U. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului U. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

IX.2. În temeiul art. 255 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul U. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului U. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

IX.3. În temeiul art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul U. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului U. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, va contopi pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul U. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului U. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului U., perioada reţinerii, a arestării preventive ori a arestului la domiciliu de la data de 28 martie 2013 până la data de 3 ianuarie 2014.

X.1. În temeiul art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata P. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei P. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. anterior.

X.2. În temeiul art. 255 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata P. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei P. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. anterior.

X.3. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata P. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de cumpărare a influenţei.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei P. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, va contopi pedepsele stabilite, urmând ca inculpata P. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 5 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei P. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. anterior.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei P., perioada reţinerii, a arestării preventive ori a arestului la domiciliu de la data de 14 martie 2013 până la data de 12 mai 2013.

XI. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 257 C. pen. anterior şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata M., la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei M. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 861 C. pen. anterior, va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei M. şi potrivit art. 862 C. pen. anterior, fixează un termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. anterior, va obliga pe inculpată ca, pe perioada termenului de încercare stabilit, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte săptămânal la Serviciul de probaţiune Bucureşti, în a cărei rază teritorială domiciliază inculpata;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Va atrage atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 864 C. pen. anterior, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei M., durata arestului preventiv de la 13 aprilie 2013 până la data de 14 mai 2013.

XII.1. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul V., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat-.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului V. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen. anterior.

XII.2. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul V. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului V. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen. anterior.

XII.3. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 257 C. pen. anterior şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul V. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului V. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen. anterior.

XII.4. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 254 C. pen. anterior şi la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul V. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de luare de mită.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului V. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, va contopi pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul V. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului V. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen. anterior.

XIII. 1. În temeiul art. 367 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata B. la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat-.

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatei B. pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen.

XIII.2. În temeiul art. 325 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata B. la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii informatice.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatei B. pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen.

XIII. 3. În temeiul art. 325 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpata B. la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii informatice.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatei B. pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen.

În baza art. 38 - art. 39 lit. b) C. pen., va aplica pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 3 luni închisoare, la care va adăuga sporul obligatoriu de 10 luni închisoare, inculpata B. urmând să execute în final pedeapsa de 2 ani şi 1 lună închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatei B. pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen.

XIV. În temeiul art. 48 C. pen. raportat la art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul C., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de cumpărare a influenţei.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului C. pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

XV.1. În temeiul art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul D. ), la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului D. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

XV.2. În temeiul art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul D., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului D. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

XV.3. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul D., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de cumpărare a influenţei.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului D. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

XV.4. În temeiul art. 194 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. d1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul D., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, comisă în legătură cu infracţiunea de cumpărare a influenţei.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului D. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

XV.5. În temeiul art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul D., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului D. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

XV.6. În temeiul art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul D., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului D. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, va contopi pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul D. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului D. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

XVI. În temeiul art. 61 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul E., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului E. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 861 C. pen. anterior, va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului E. şi fixează, potrivit art. 862 C. pen. anterior, un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. anterior, va obliga pe inculpat ca, pe perioada termenului de încercare stabilit, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte săptămânal la Serviciul de probaţiune Ilfov, în a cărei rază teritorială domiciliază inculpatul;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Va atrage atenţia inculpatului E. asupra prevederilor art. 864 C. pen. anterior, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate.

XVII. În temeiul art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul W., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului W. pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

XVIII. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 255 C. pen. anterior şi la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul F., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de dare de mită.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului F. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

Va constată că inculpatul F. este arestat în altă cauză, fiind încarcerat la Penitenciarul Jilava.

XIX. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 255 C. pen. anterior şi la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul G., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de dare de mită.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului G. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

XX. În temeiul art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul H., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei, în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului H. pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

XXI. În temeiul art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul I., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului I. pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

XXII. În temeiul art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul J., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului J. pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

Va constată că inculpatul J. este arestat în altă cauză, fiind încarcerat la Penitenciarul Giurgiu.

XXIII. În temeiul art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul K. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului K. pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

C. În temeiul dispoziţiilor art. 19, art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, art. 118 lit. a), b), e) C. pen. anterior, art. 254 alin. (3), art. 255 alin. (3), art. 257 alin. (2) C. pen. anterior, respectiv a dispoziţiilor art. 112 lit. b), e), art. 292 alin. (4), art. 289 alin. (3), art. 290 alin. (5) şi art. 291 alin. (2) C. pen. va dispune confiscarea specială a următoarelor sume de bani:

1. de la inculpata L. - 72.500 euro;

2. de la inculpata N. - 2.500 euro;

3. de la inculpatul O. - 72.000 euro şi 10.000 USD;

4. de la inculpata Q. - 24.500 euro şi 380 RON;

5. de la inculpatul J. - 15.000 euro;

6. de la inculpatul H. - 21.000 euro;

7. de la inculpatul E. - 40.000 euro;

8. de la inculpatul U. - 230.000 euro;

9. de la inculpatul V. - 25.000 euro;

10. de la inculpatul K. - 22.000 euro.

D. Va dispune restituirea tuturor bunurilor mobile, cu excepţia sumelor de bani supuse confiscării, bunuri ridicate cu ocazia percheziţiilor efectuate în prezenta cauză, care nu constituie mijloace de probă în cauza pendinte sau în cauzele disjunse prin Rechizitoriul nr. x/2012 emis la data de 4 iulie 2013 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei.

E. 1. Va menţine măsurile asigurătorii luate în cursul procesului penal (dispuse prin Ordonanţele procurorului din data de 22 mai 2013) faţă de inculpaţii L. - până la concurenţa sumei de 72.500 euro, N. - până la concurenţa sumei 2.500 euro, V. - până la concurenţa sumei 25.000 euro, E. - până la concurenţa sumei de 40.000 euro şi U. - până la concurenţa sumei de 230.000 euro.

2. Va menţine măsurile asigurătorii luate în cursul procesului penal (dispuse prin ordonanţele procurorului din data de 22 mai 2013, vol. 21 dosar de urmărire penală) faţă de inculpatul O., inclusiv asupra bunurilor comune ale soţilor O. şi S. - până la concurenţa sumelor de 72.000 euro şi 10.000 USD.

3. Va menţine în parte măsura asigurătorie luată în cursul procesului penal (dispusă prin ordonanţa procurorului din data de 22 mai 2013, vol. 21 dosar de urmărire penală) referitoare la sechestrul asigurător privind bunul imobil, măsură dispusă faţă de inculpata Q. - până la concurenţa sumelor de 24.500 euro şi 380 RON.

4. Va ridică măsurile asigurătorii (dispuse prin ordonanţele procurorului din data de 22 mai 2013, vol. 21 dosar de urmărire penală) luate faţă de inculpaţii A., T. şi în ceea ce o priveşte pe inculpata Q., numai cu privire la sechestrul asigurător aplicat asupra celor două autoturisme.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, dacă nu contravin prezentei decizii.

Cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea apelului vor rămâne în sarcina statului.

F. Va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpaţii O. şi X. şi N. împotriva dispoziţiei de respingere a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul sentinţei penale apelate nr. 112 din data de 16 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în Dosarul nr. x/2013.

Va obligă recurenţii - intimaţi apelanţi inculpaţi O. şi X. şi N. la plata sumei de câte 100 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de analizarea recursului.

G. Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu în faţa instanţei de apel, ale căror delegaţii au fost menţinute şi după prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 360 RON pentru fiecare dintre cei 5 (cinci) inculpaţi asistaţi - avocat SSSSSSSSSSSS. şi avocat TTTTTTTTTTTT., respectiv pentru fiecare dintre cei 7 (şapte) inculpaţi asistaţi - avocat UUUUUUUUUUUU., vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorilor din oficiu în cuantum de câte 520 RON pentru fiecare dintre cei 3 (trei) inculpaţi asistaţi pe întreaga durată a apelului - avocat SSSSSSSSSSSS. şi avocat TTTTTTTTTTTT., vor rămâne în sarcina statului.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, şi de către intimaţii inculpaţi V., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., N., O., S., Q., T., A., R., U., P., M., privindu-l şi pe intimatul inculpat W. împotriva Sentinţei penale nr. 112 din data de 16 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în Dosarul nr. x/2013,

Casează în parte sentinţa apelată şi rejudecând:

A. Schimbă încadrarea juridică a celor trei infracţiuni de complicitate la luare de mită prevăzute de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 (prezentate la punctele 3.3, 3.6, 3.9, 13.2, 13.4 şi 13.6, din rechizitoriu) reţinute în sarcina fiecăruia dintre inculpaţii O. şi S., într-o singură infracţiune de complicitate la luare de mită în formă continuată prevăzute de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior, art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Schimbă încadrarea juridică a celor trei infracţiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000 (prezentate punctele 1.4, 1.7, 1.9, din rechizitoriu) reţinute în sarcina inculpatei L., într-o singură infracţiune de luare de mită în formă continuată, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

B. I. 1. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata L., la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat-.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei L. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

I.2. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata L. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei L. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

I.3. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata L. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei L. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

I.4. În temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata L. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, în formă continuată (punctele 1.4, 1.7, 1.9, din rechizitoriu).

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei L. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

I.5. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata L. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei L. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

I.6. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata L. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei L. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

I.7. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata L. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei L. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, contopeşte pedepsele stabilite, urmând ca inculpata L. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 5 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei L. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei L., perioada reţinerii, a arestului preventiv ori a arestului la domiciliu, începând de la data de 14 martie 2013 până la data 18 iunie 2015.

II. 1. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata N., la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat-.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei N. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

II. 2. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 257 C. pen. anterior şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata N. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei N. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

II. 3. În temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata N. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei N. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

II. 4. În temeiul art. 257 C. pen. anterior şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata N. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei N. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

II. 5. În temeiul art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata N. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii informatice.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei N. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

II. 6. În temeiul art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata N. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii informatice.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei N. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

II. 7. În temeiul art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata N. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii informatice.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei N. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, contopeşte pedepsele stabilite, urmând ca inculpata N. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 5 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei N. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei N., perioada reţinerii, a arestului preventiv ori a arestului la domiciliu, începând de la data de 14 martie 2013 până la data de 18 iunie 2015.

III. 1. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul O., la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat-.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului O. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior.

III. 2. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul O. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului O. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior.

III. 3. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul O. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului O. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior.

III. 4. În temeiul art. 26 C. pen. anterior art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul O. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de luare de mită, în formă continuată (punctele 3.3, 3.6, 3.9 din rechizitoriu).

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului O. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior.

III. 5. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 257 C. pen. anterior şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul O. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului O. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior.

III. 6. În temeiul art. 61 raportat la art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul O. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului O. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior.

III. 7. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 61 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul O. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de cumpărare a influenţei.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului O. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, contopeşte pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul O. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 5 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului O. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (profesia de avocat) C. pen. anterior.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului O., perioada reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu, începând de la data de 14 aprilie 2013 până la data de 18 iunie 2015.

IV.1. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata S. (), la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat-.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei S. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

IV.2. În temeiul art. 26 C. pen. anterior art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. c), art. 80 alin. (2) C. pen. anterior, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata S. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de luare de mită, în formă continuată (punctele 13.2, 13.4 şi 13.6 din rechizitoriu).

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei S. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

IV.3. În temeiul art. 61 raportat la art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. c), art. 80 alin. (2) C. pen. anterior, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata S. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei S. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

IV.4. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 257 C. pen. anterior şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. c), art. 80 alin. (2) C. pen. anterior, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata S. la pedeapsa de 1 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei S. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, contopeşte pedepsele, urmând ca inculpata S. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei S. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 861 C. pen. anterior, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei S. şi potrivit art. 862 C. pen. anterior, fixează un termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. anterior, obligă pe inculpată ca, pe perioada termenului de încercare stabilit, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte săptămânal la Serviciul de probaţiune Bucureşti, în a cărei rază teritorială domiciliază inculpata;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Atrage atenţia inculpatei S. asupra prevederilor art. 864 C. pen. anterior, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, dispune suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate.

V. 1. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata Q., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat-.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei Q. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

V. 2. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 257 C. pen. anterior şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata Q. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei Q. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

V. 3. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata Q. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei Q. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

V. 4. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata Q. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei Q. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

V. 5. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata Q. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei Q. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

V.6. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata Q. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei Q. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

V.7. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata Q. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei Q. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

V.8. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata Q. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei Q. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

V.9. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata Q. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei Q. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

V octombrie În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata Q. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei Q. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

V noiembrie În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata Q. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei Q. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

V decembrie În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata Q. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei Q. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, contopeşte pedepsele stabilite, urmând ca inculpata Q. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei Q. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei Q., perioada reţinerii, a arestării preventive ori a arestului la domiciliu, de la data de 14 martie 2013 până la data de 11 iunie 2013.

VI.1. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul T., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat-.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului T. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

VI.2. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 257 C. pen. anterior şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul T. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului T. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

VI. 3. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 257 C. pen. anterior şi art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul T. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului T. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, contopeşte pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul T. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului T. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T., perioada reţinerii, a arestării preventive ori a arestului la domiciliu, de la data de 14 martie 2013 până la data de 23 aprilie 2014.

VII.1. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul A., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului A. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

VII.2. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 61 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de cumpărare a influenţei, în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului A. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

VII.3. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 257 C. pen. anterior şi la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului A. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, contopeşte pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 864 C. pen. anterior, revocă suspendarea condiţionată a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1366 pronunţată în Dosarul nr. x/2005 de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală la data de 10 noiembrie 2006, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 114/03 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pe care o adaugă la pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare din prezenta decizie, în final inculpatul A. urmând să execute pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului A. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A., perioada reţinerii, a arestării preventive ori a arestului la domiciliu, de la data de 14 martie 2013 până la data de 11 iunie 2013, precum şi de la data de 2 august 2005 la data de 10 ianuarie 2006.

VIII. În temeiul art. 48 C. pen. raportat la art. 292 alin. (1) C. pen. şi art. 35 alin. (1), art. 41 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul R. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de cumpărare a influenţei, în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului R. pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 cu aplicarea art. 864 C. pen. anterior, revocă suspendarea condiţionată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 135 din 15 februarie 2011 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1845 din 28 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, pe care o adaugă la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta decizie, în final inculpatul R. urmând să execute pedeapsa de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului R. pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R. perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 14 martie 2013 până la data de 15 martie 2013, de la data de 20 martie 2013 până la data de 17 iunie 2013, respectiv de la data de 9 martie 2011 până la data de 10 martie 2011 şi de la data de 28 martie 2011 până la data de 25 aprilie 2011.

IX. 1. În temeiul art. 255 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul U. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului U. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

IX.2. În temeiul art. 255 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul U. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului U. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

IX.3. În temeiul art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul U. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului U. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, contopeşte pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul U. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului U. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului U., perioada reţinerii, a arestării preventive ori a arestului la domiciliu de la data de 28 martie 2013 până la data de 3 ianuarie 2014.

X.1. În temeiul art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata P. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei P. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. anterior.

X.2. În temeiul art. 255 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata P. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei P. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. anterior.

X.3. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata P. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de cumpărare a influenţei.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei P. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, contopeşte pedepsele stabilite, urmând ca inculpata P. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 5 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei P. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. anterior.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei P., perioada reţinerii, a arestării preventive ori a arestului la domiciliu de la data de 14 martie 2013 până la data de 12 mai 2013.

XI. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 257 C. pen. anterior şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata M., la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei M. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 861 C. pen. anterior, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei M. şi potrivit art. 862 C. pen. anterior, fixează un termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. anterior, obligă pe inculpată ca, pe perioada termenului de încercare stabilit, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte săptămânal la Serviciul de probaţiune Bucureşti, în a cărei rază teritorială domiciliază inculpata;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Atrage atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 864 C. pen. anterior, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, dispune suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei M., durata arestului preventiv de la 13 aprilie 2013 până la data de 14 mai 2013.

XII.1. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul V., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat-.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului V. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen. anterior.

XII.2. În temeiul art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul V. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului V. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen. anterior.

XII.3. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 257 C. pen. anterior şi la art. 7 alin. (3) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul V. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului V. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen. anterior.

XII.4. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 254 C. pen. anterior şi la art. 7 alin. (1) şi art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul V. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de luare de mită.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului V. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, contopeşte pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul V. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului V. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen. anterior.

XIII. 1. În temeiul art. 367 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata B. la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat-.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatei B. pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen.

XIII.2. În temeiul art. 325 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata B. la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii informatice.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatei B. pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen.

XIII. 3. În temeiul art. 325 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpata B. la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii informatice.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatei B. pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen.

În baza art. 38 - art. 39 lit. b) C. pen., aplică pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 3 luni închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu de 10 luni închisoare, inculpata B. urmând să execute în final pedeapsa de 2 ani şi 1 lună închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatei B. pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de grefier) C. pen.

XIV. În temeiul art. 48 C. pen. raportat la art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul C., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de cumpărare a influenţei.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului C. pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

XV.1. În temeiul art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul D. ), la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului D. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

XV.2. În temeiul art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul D., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului D. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

XV.3. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul D., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de cumpărare a influenţei.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului D. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

XV.4. În temeiul art. 194 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. d)1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul D., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, comisă în legătură cu infracţiunea de cumpărare a influenţei.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului D. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

XV.5. În temeiul art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul D., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului D. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

XV.6. În temeiul art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul D., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului D. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, contopeşte pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul D. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului D. pe toată durata executării pedepsei rezultante drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

XVI. În temeiul art. 61 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul E., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului E. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 861 C. pen. anterior, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului E. şi fixează, potrivit art. 862 C. pen. anterior, un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. anterior, obligă pe inculpat ca, pe perioada termenului de încercare stabilit, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte săptămânal la Serviciul de probaţiune Ilfov, în a cărei rază teritorială domiciliază inculpatul;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Atrage atenţia inculpatului E. asupra prevederilor art. 864 C. pen. anterior, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, dispune suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate.

XVII. În temeiul art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul W., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului W. pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

XVIII. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 255 C. pen. anterior şi la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul F., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de dare de mită.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului F. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

Constată că inculpatul F. este arestat în altă cauză, fiind încarcerat la Penitenciarul Jilava.

XIX. În temeiul art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 255 C. pen. anterior şi la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul G., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de dare de mită.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului G. pe toată durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

XX. În temeiul art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul H., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei, în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului H. pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

XXI. În temeiul art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul I., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului I. pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

XXII. În temeiul art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul J., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului J. pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

Constată că inculpatul J. este arestat în altă cauză, fiind încarcerat la Penitenciarul Giurgiu.

XXIII. În temeiul art. 292 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul K. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare a influenţei.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului K. pedeapsa accesorie în conţinutul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

C. În temeiul dispoziţiilor art. 19, art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, art. 118 lit. a), b), e) C. pen. anterior, art. 254 alin. (3), art. 255 alin. (3), art. 257 alin. (2) C. pen. anterior, respectiv a dispoziţiilor art. 112 lit. b), e), art. 292 alin. (4), art. 289 alin. (3), art. 290 alin. (5) şi art. 291 alin. (2) C. pen. dispune confiscarea specială a următoarelor sume de bani:

1. de la inculpata L. - 72.500 euro;

2. de la inculpata N. - 2.500 euro;

3. de la inculpatul O. - 72.000 euro şi 10.000 USD;

4. de la inculpata Q. - 24.500 euro şi 380 RON;

5. de la inculpatul J. - 15.000 euro;

6. de la inculpatul H. - 21.000 euro;

7. de la inculpatul E. - 40.000 euro;

8. de la inculpatul U. - 230.000 euro;

9. de la inculpatul V. - 25.000 euro;

10. de la inculpatul K. - 22.000 euro.

D. Dispune restituirea tuturor bunurilor mobile, cu excepţia sumelor de bani supuse confiscării, bunuri ridicate cu ocazia percheziţiilor efectuate în prezenta cauză, care nu constituie mijloace de probă în cauza pendinte sau în cauzele disjunse prin Rechizitoriul nr. x/2012 emis la data de 4 iulie 2013 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei.

E. 1. Menţine măsurile asigurătorii luate în cursul procesului penal (dispuse prin ordonanţele procurorului din data de 22 mai 2013, vol. 21 dosar de urmărire penală) faţă de inculpaţii L. - până la concurenţa sumei de 72.500 euro, N. - până la concurenţa sumei 2.500 euro, V. - până la concurenţa sumei 25.000 euro, E. - până la concurenţa sumei de 40.000 euro şi U. - până la concurenţa sumei de 230.000 euro.

2. Menţine măsurile asigurătorii luate în cursul procesului penal (dispuse prin ordonanţele procurorului din data de 22 mai 2013, vol. 21 dosar de urmărire penală) faţă de inculpatul O., inclusiv asupra bunurilor comune ale soţilor O. şi S. - până la concurenţa sumelor de 72.000 euro şi 10.000 USD.

3. Menţine în parte măsura asigurătorie luată în cursul procesului penal (dispusă prin ordonanţa procurorului din data de 22 mai 2013, vol. 21 dosar de urmărire penală) referitoare la sechestrul asigurător privind bunul imobil, măsură dispusă faţă de inculpata Q. - până la concurenţa sumelor de 24.500 euro şi 380 RON.

4. Ridică măsurile asigurătorii (dispuse prin ordonanţele procurorului din data de 22 mai 2013, vol. 21 dosar de urmărire penală) luate faţă de inculpaţii A., T. şi în ceea ce o priveşte pe inculpata Q., numai cu privire la sechestrul asigurător aplicat asupra celor două autoturisme.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, dacă nu contravin prezentei decizii.

Cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea apelului rămân în sarcina statului.

F. Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpaţii O. şi X. şi N. împotriva dispoziţiei de respingere a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul Sentinţei penale apelate nr. 112 din data de 16 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în Dosarul nr. x/2013.

Obligă recurenţii - intimaţi apelanţi inculpaţi O. şi X. şi N. la plata sumei de câte 100 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de analizarea recursului.

G. Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu în faţa instanţei de apel, ale căror delegaţii au fost menţinute şi după prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 360 RON pentru fiecare dintre cei 5 (cinci) inculpaţi asistaţi - avocat SSSSSSSSSSSS. şi avocat TTTTTTTTTTTT., respectiv pentru fiecare dintre cei 7 (şapte) inculpaţi asistaţi - avocat UUUUUUUUUUUU., rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorilor din oficiu în cuantum de câte 520 RON pentru fiecare dintre cei 3 (trei) inculpaţi asistaţi pe întreaga durată a apelului - avocat SSSSSSSSSSSS. şi avocat TTTTTTTTTTTT., rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2018.

GGC - LM