Customs classification of all-terrain vehicles and illegality of tariff information revocation due to lack of motivation

Asupra recursurilor de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată în dosarul cu numărul de mai sus, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Vămilor, solicitând admiterea acţiunii şi pe cale de consecinţă, anularea deciziei obligatorie cu numărul de referinţă x din 8 ianuarie 2014 pentru produsele x marca x tip CF x emisă de pârâta A.N.A.F. - D.G.V. la subpoziţia tarifară 8701 9090 din NC; obligarea pârâtei A.N.A.F.-D.G.V. să emită în favoarea reclamantei decizia -Informaţie Tarifară Obligatorie la subpoziţia tarifară 8701 9011 din NC pentru produsele x marca x tip CF x; anularea deciziei - Informaţie Tarifară Obligatorie cu numărul de referinţă x din 8 ianuarie 2014 pentru produsele x marca x tip CF x emisă de pârâta A.N.A.F. - D.G.V. la subpoziţia tarifară 8701 9090 din NC; obligarea pârâtei A.N.A.F. - D.G.V. să emită în favoarea reclamantei decizia - Informaţie Tarifară Obligatorie la subpoziţia tarifară 8701 9011 din NC pentru produsele x marca x tip CF x; anularea deciziei - Informaţie Tarifară Obligatorie cu numărul de referinţă x din 14 februarie 2014 produsele x marca x tip CF x emisă de pârâta A.N.A.F. D.G.V. la subpoziţia tarifară 8701 9090 din NC; obligarea pârâtei pârâta A.N.A.F. - D.G.V. să emită în favoarea reclamantei decizia - Informaţie Tarifară Obligatorie la subpoziţia tarifară 8701 9011 din NC pentru produsele x marca x tip CF x; anularea deciziei - Informaţie Tarifară Obligatorie cu numărul de referinţă x din 14 februarie 2014 pentru produsele x marca x tip CF x emisă de pârâta A.N.A.F.-D.G.V. la subpoziţia tarifară 8701 9090 din NC; să fie obligată pârâta A.N.A.F. - D.G.V. să emită în favoarea reclamantei decizia -Informaţie Tarifară Obligatorie la subpoziţia tarifară 8701 9011 din NC pentru produsele x marca x tip CF x; să se dispună anularea deciziei - Informaţie Tarifară Obligatorie cu numărul de referinţă x din 14 februarie 2014 pentru produsele x marca x tip CF x emisă de pârâta A.N.A.F. - D.G.V. la subpoziţia tarifară 8701 9090 din NC; obligarea pârâtei A.N.A.F. - D.G.V. să emită în favoarea reclamantei decizia - Informaţie Tarifară Obligatorie la subpoziţia tarifară 8701 9011 din NC pentru produsele x marca x tip CF x; obligarea pârâtei A.N.A.F. - D.G.V. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta acţiune şi a cheltuielilor efectuate în procedurile prealabile.

2. Soluţiile instanţei de fond

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 422 din 20 octombrie 2015 Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. SRL, cu sediul în Municipiul Cluj-Napoca, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Vămilor, şi în consecinţă:

- a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantei Informaţie Tarifară Obligatorie la subpoziţia tarifară 87019011 din NC pt. produsele x marca x tip CF x; marca x tip CF x; marca x tip CF x; marca x tip CF x; marca x tip CF x, a respins cererea de anulare a Deciziei nr. 102645/STVI din 20 august 2014, a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 46.450 RON cheltuieli de judecată parţiale.

Instanţa de fond a reţinut că A. SRL a solicitat anularea a 5 ITO cu numerele x din 8 ianuarie 2014, x din 8 ianuarie 2014, x din 14 februarie 2014, x din 14 februarie 2014, x din 14 februarie 2014 emise de DGV şi obligarea paratei la emiterea unor noi ITO cu încadrările tarifare solicitate de reclamanta, cu cheltuieli de judecata.

Reclamanta A. SRL a arătat, cu privire la capătul de cerere de anulare a celor 5 ITO că, prin acţiunea introductivă a solicitat anularea celor 5 ITO-uri deoarece pârâta ANAF - DGV atunci când a emis cele 5 ITO-uri, în mod eronat a încadrat tarifar produsele importate de ea subscrisa x CF x, x CF x, x CF x, x CF x şi x CF x la subpoziţia tarifară 8701 9090 din Nomenclatura Combinată, care atrage taxe vamale în cotă de 7%.

Aceste produse trebuiau clasificate, pe baza caracteristicilor tehnice ale acestora, la subpoziţia tarifară 8701 9011 din NC, care atrage taxe vamale în cotă de 0%, motiv pentru care a solicitat instanţei ca, ulterior anularii celor 5 ITO, să oblige pârâta să emită în favoarea subscrisei ITO-uri pentru cele 5 modele la subpoziţia tarifară 8701 9011 din NC.

Conform celor menţionate în ITO-uri la rubrica 9 "Motivarea clasificării mărfurilor", pentru stabilirea codului tarifar pârâta a aplicat:

- Regulile Generale de Interpretare (RGI) a NC 1 şi 6

- Prevederile Notei 2 de la Capitolul 87 din Anexa 1 la Regulamentul (UE) NR. 1001/2013 (p. 587) - conform căreia produsul se clasifică la poziţia 8701 şi nu la poziţia 8703;

- Prevederile NENC aferent subpoziţiilor 87019011 - 87019090.

Conform RGI nr. 1, clasificarea tarifară este legal determinată atunci când este în concordanţă cu textul poziţiilor şi notelor de secţiuni şi de capitole.

RGI nr. 6 menţionează "Clasificarea mărfurilor la subpoziţiile unei aceleiaşi poziţii se efectuează, în mod legal, cu respectarea textelor acelor subpoziţii şi a notelor de subpoziţii, precum şi, mutatis mutandis, cu respectarea regulilor anterioare, înţelegând prin aceasta că nu pot fi comparate decât subpoziţiile aflate pe acelaşi nivel. În sensul acestei reguli, se utilizează şi notele de secţiuni şi capitole corespunzătoare, cu excepţia cazului în care există dispoziţii contrare".

Prevederile Notei 2 de la Capitolul 87 din Regulamentul (UE) NR. 1001/2013 (p. 587) arată că prin "tractoare", în sensul acestui capitol, se înţeleg vehiculele cu motor concepute în principal pentru a trage sau a împinge alte vehicule sau încărcături, chiar în cazul în care au unele amenajări accesorii, în legătură cu principala lor destinaţie, care să permită transportul de unelte, seminţe, îngrăşăminte etc.

NENC aferente subpoziţiilor 8701 90 11 până la 8701 90 90 stipulează că: aceste subpoziţii includ aşa-numitele "vehicule pentru toate tipurile de teren", proiectate pentru a fi folosite ca tractoare, care prezintă următoarele caracteristici: un ghidon cu două mânere pe care se află comenzile pentru direcţionarea vehiculului; direcţionare realizată prin orientarea celor două roţi din faţă şi bazată pe un sistem de direcţie de tipul celui folosit la autovehicule (principiul Ackerman);

- frânare pe toate roţile;

- ambreiaj automat şi marşarier;

- motor special proiectat pentru utilizarea pe teren dificil şi suficient de puternic la turaţie redusă pentru a remorca echipamente ataşate;

- transmiterea puterii la roţi prin arbori de transmisie, nu prin lanţ;

- anvelope cu striaţii adânci, adaptate utilizării pe teren accidentat;

- un dispozitiv de cuplare de orice tip, de exemplu un cârlig de remorcare, proiectat pentru a-i permite vehiculului să tracteze sau să împingă cel puţin dublul masei uscate proprii;

- capacitate de a remorca o remorcă fără dispozitiv de frânare, cu masa de minimum două ori mai mare decât masa uscată a vehiculului pentru toate tipurile de teren. Această capacitate de remorcare poate fi atestată prin documentaţia tehnică, manualul de utilizare sau printr-un certificat emis de producător sau de o autoritate naţională, care să specifice exact, în kilograme, capacitatea de remorcare şi masa uscată (masa vehiculului, fără niciun fel de lichid, pasageri sau încărcătură) a vehiculului pentru toate tipurile de teren".

În urma încuviinţării la data de 4 noiembrie 2014 de către instanţă a probei cu interogatoriul pârâtei, aceasta prin răspunsul la interogatoriu depus la data de 20 noiembrie 2014 a precizat că viteza de deplasare a vehiculelor ar fi caracteristica care nu ar corespunde legislaţiei în materie pentru ca cele 5 tipuri de vehicule să fie încadrate la subpoziţia tarifară 8701 9011 din N.C.

Contrar celor afirmate de pârâtă, dispoziţiile legale cuprinse în NENC pentru subpoziţiile 8701 9011 - 8701 9050 nu prevăd ca vehiculele care se încadrează la aceste subpoziţii să aibă în mod obligatoriu viteza limitată la 45 km/h, ci că vehiculele "au în mod normal" această viteză. Prin urmare, după modul de redactare dispoziţia legală se încadrează în categoria normelor dispozitive permisive.

Pârâta în Adresele nr. x/2014, y/2014 a susţinut în acelaşi sens, respectiv: sintagmele:

"în mod normal", "în general", au următoarea interpretare: în cazul în care aceste produse sunt în mod evident concepute pentru lucrări agricole sau forestiere, rămân clasificate la aceste subpoziţii, chiar dacă o anumită caracteristică nu este strict în concordanţă cu parametrii menţionaţi în textul NENC (de exemplu, atingerea unei viteze maxime de 50 km/h de un vehicul care este evident tractor agricol/forestier, nu îi schimbă acestuia caracterul esenţial acesta fiind clasificat ia subpoziţiile 8701 90 11+8701 90 50.

Prin urmare, vehiculele importate îndeplinesc şi această cerinţă din cuprinsul NENC, pentru ca acestea sa fie încadrate la subpoziţia 8701 9011 N.C. Conform prevederilor NENC aferente subpoziţiilor 8701 9011 - 8701 9090, pentru ca un vehicul sa poată fi încadrat atât la subpoziţia 8701 9011 din N.C., cât şi la subpoziţia 8701 9090 din N.C, trebuie să aibă capacitate de a remorca o remorcă fără dispozitiv de frânare, cu masa de minimum două ori mai mare decât masa uscată a vehiculului pentru toate tipurile de teren.

Prin urmare, instanţa va trebui să verifice dacă informaţiile furnizate în privinţa capacităţii de remorcare au fost sau nu în concordanţă cu marfa pentru care s-au emis cele 5 ITO. Aşadar, produsele marca x tipul CF x, CF x, CF x, CF x, CF x au capacitatea de remorcare o remorcă fără dispozitiv de frânare, cu masa de minimum două ori mai mare decât masa uscată a vehiculului pentru toate tipurile de teren.

Or, prin probaţiunea administrată s-a făcut dovada existenţei capacităţii de remorcare prevăzuta în legislaţia anterior amintită.

Astfel, în Certificatul şi în Declaraţiile emise, producătorul B. a afirmat că produsele în cauză au obiectiv o capacitate de remorcare sau împingere de cel puţin 2 ori greutatea lor proprie (fără frână). Doar pentru omologarea pe drumurile publice, capacitatea de remorcare este limitata la valoarea înscrisă în actul de omologare CE.

Totodată, concluziile expertizei încuviinţată în cauză în specialitatea autovehicule, circulaţie rutiera, în urma verificării fizice şi documentare a celor 5 tipuri de produse efectuate de către expertul principal şi cel asistent, susţin că:

Cu privire la modelul x CF x:

- masa uscata a vehiculului este de 323 kg.

- capacitatea de remorcare a vehiculului tip x tip CF x, este de 646 kg, aceasta reprezentând dublul masei uscate a vehiculului încercat;

- pe cale de consecinţa, se poate susţine că vehiculul tip x tip CF x estet conform din în punct de vedere al prevederilor tehnico/dinamice ale criteriilor menţionate în notele explicative ale Nomenclaturii combinate a Uniunii Europene aferente supoziţiilor 870190H-87019090 şi/sau supoziţiilor B7019011-870190SO ori în în nota 2 de la capitolul 87, p.587 din Anexa X la Regulamentul (UE) nr. 1001/2003 al comisiei din octombrie 2013.

Cu privire la modelul x CF x:

- masa uscata a vehiculului este de 340 kg.

- capacitatea de remorcare a vehiculului tip x tip CF x- S.A., este de 680 kg, aceasta reprezentând dublul masei uscate a vehiculului încercat;

- pe cale de consecinţă, se poate susţine faptul ca vehiculul tip x tip x este conform din punct de vedere al prevederilor tehnico/dinamice ale criteriilor menţionate în notele explicative ale Nomenclaturii combinate a Uniunii Europene aferente supoziţiilor 87019011-87019090 şi/sau supoziţiilor 87019011 - 87019050 ori în nota 2 de la capitolul 87. p.587 din Anexa 1 la Regulamentul (UE) nr. 1001/2003 al comisiei din 4 octombrie 2013.

Cu privire la modelul x CF x

- masa uscata a vehiculului este de 340 kg;

- capacitatea de remorcare a vehiculului x tip CF x, este de 680 kg, aceasta reprezentând dublul masei uscate a vehiculului încercat;

- pe cale de consecinţa, se poate susţine faptul ca vehiculul tip x tip CF x (x6) este conform din punct de vedere al prevederilor tehnico/dina mi ce ale criteriilor menţionate în notele explicative ale Nomenclaturii combinate a Uniunii Europene aferente supoziţiilor 87019011 - 87019090 şi/sau supoziţiilor 87019011 - 87019050 ori în nota 2 de la capitolul 87, p.587 din Anexa 1 la Regulamentul CUE) nr. - 1001/2003 al comisiei din 4 octombrie 2013.

Cu privire la modelul x CF x

- masa uscata a vehiculului este de 372 kg.

- capacitatea de remorca re a vehiculului x tip CF x, este de 744 kg, aceasta reprezentând dublul masei uscate a vehiculului încercat;

- pe cale de consecinţă, se poate susţine faptul ca vehiculul tip x tip x tip CF x (x8) este conform din punct de vedere al prevederilor tehnico/dinamice ale criteriilor menţionate în (1} notele explicative ale Nomenclaturii combinate a Uniunii Europene aferente supoziţiilor 87019011 - 87019090 şi/sau supoziţiilor 87019011-87019050 ori în nota 2 de la capitolul 87, p.587 din Anexa 1 la Regulamentul (UE} nr. 1001/2003 al comisiei din 4 octombrie 2013.

Cu privire la x CF x

- masa uscata a vehiculului este de 326 kg.

- capacitatea de remorcare a vehiculului tip x tip x, este de 652 kg, aceasta reprezentând dublul roasei uscate a vehiculului încercat;

- pe cale de consecinţă, se poate susţine faptul ca vehiculul tip x tip CF x este conform din punct de vedere al prevederilor tehnico/dinamice ale criteriilor menţionate în notele explicative ale Nomenclaturii combinate a Uniunii Europene aferente supoziţiilor 87019011 - 87019090 şi/sau supoziţiilor 87019011 - 87019050 ori în nota 2 de la capitolul 87, p.587 din Anexa 1 la Regulamentul CUE) nr. 1001/2003 al comisiei din 4 octombrie 2013.

Pe cale de consecinţă, pe aspectul tehnic a capacităţii de remorcare trebuie dată eficienta concluziilor expertizei care confirmă Certificatul şi Declaraţiile emise de producătorul B.

Pârâta interpretează în mod greşit Raportul de expertiză susţinând în cuprinsul Obiecţiunilor formulate (mai exact la pct. 10) că "Deşi expertul afirmă că forţa de încărcare admisibilă utilizata la încercări nu a depăşit 6kN echivalent al masei de 600 kg, în final acceptă ca vehiculul poate tracta 646 kg, 680 kg, 680 kg, 744 kg, respective 652 kg".

Astfel cum a lămurit şi expertul în cuprinsul Răspunsului la obiecţiuni depus în 8 septembrie 2015,capacitatea de remorcare a vehiculului (646 kg, 680 kg, 744 kg, respectiv 652 kg) nu este egal cu forţa de încărcare la cuplaj (6kn-echivalent a 600 kg). Masă utilă transportată (ex:nisip) se distribuie ca forţa în întreagă masa a remorcii, generând astfel o rezultantă a acesteia, care este forţa de încărcare ce se regăseşte distribuita la cuplaj. Masa transportat de remorcă generează o forţă care este distribuită în întreaga structură a remorcii (osie, structura portantă, proţap) distribuind doar o parte în cuplaj.

Prin urmare, s-a demonstrat în timpul testelor dinamice efectuate de către expert (detaliate grafic şi numeric prezentate în Anexele 1 şi 2 la Raport) faptul că x-ul este echipat cu un cuplaj de remorcare a cărui sarcină de tracţiune de 6 kN nu a fost depăşită, maximul atins a fost de 3 kn, în timp ce x-ul remorca 646 kg sau 680 kg sau 744 kg sau 652 kg de nisip, funcţie de greutatea acestuia.

Totodată, din cuprinsul Obiecţiunilor la Raportul de expertiză formulate de către pârâtă, aceasta face trimitere la capacitatea de remorcare de 150 kg indicată în actul de omologare CE.

Prin urmare, trebuie făcuta distincţie între:

- procedura încadrării tarifare a vehiculelor în Nomenclatura Combinată în UE, pe baza căreia se determina subpoziţia tarifară şi, pe cale de consecinţă, cuantumul taxelor vamale (vămuirea în sine) şi

- procedura de înmatriculare pentru circulaţia pe drumurile publice cu aceste x-uri. Iar pârâta trebuie să înţeleagă că

- chestiunea înmatriculării este (atunci când şi dacă clientul final decide) o etapă ulterioară vămuii, iar cerinţele tehnice cerute pentru vămuire pot să difere de cele cerute de legislaţia privind înmatricularea acestor vehicule pentru a circula în siguranţă pe drumurile publice.

- în vederea stabilirii încadrării tarifare a produselor nu interesează dispoziţiile legale privind omologarea şi înmatricularea vehiculelor rutiere;

- interesează numai legislaţia aferentă încadrării tarifare în NC arătata mai sus la pct. (l 1).

Certificatul de conformitate nu reprezintă înscrisul care trebuie avut în vedere în mod obligatoriu pentru încadrarea tarifară conform NENC şi nici pentru eliberarea de ITO. Acesta este înscrisul necesar uneori şi numai ulterior vămuirii şi ulterior stabilirii încadrării tarifare în nomenclatura combinată a produsului importat.

Mai exact, certificatul de conformitate este necesar pentru omologarea produselor în vederea înmatriculării lor şi pentru utilizarea rutieră pe drumuri publice.

Prin urmare, caracteristica tehnică a capacităţii de remorcare ce apare înscrisă în Certificatul de conformitate la 150 kg este limitată juridic pentru siguranţa circulaţiei rutiere. Această limitare reiese şi din Declaraţiile/Certificatele emise de către producătorul B.

Conform cap. 87 din acest Regulament, act normativ cu forţă juridică obligatorie, vehiculele importate de reclamantă se clasifică la poziţia tarifară 8701 (Tractoare) şi nu la poziţia 8703 (Autoturisme şi alte autovehicule, proiectate în principal pentru transportul persoanelor (altele decât cele de la poziţia 8702), inclusiv maşinile de tip " break" şi maşinile de curse), aşa cum corect a clasificat şi pârâta în cuprinsul deciziilor ITO contestate.

2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 189 din 16 iunie 2016, Curtea de Apel Cluj a admis cererea de completare a sentinţei civile nr. 422 din 20 octombrie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Cluj formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Vămilor şi a completat sentinţa în sensul că a admis excepţia lipsei de obiect şi a respins cererea de anulare a deciziilor privind cele 5 ITO emise de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Vămilor la subpoziţia tarifară 8701 9090 NC.

Prima instanţă a reţinut că reclamanta A. SRL a solicitat în contradictoriu cu ANAF - DGV Completarea Sentinţei civile 422/2015 în sensul soluţionării capătului de cerere prin anularea celor 5 informaţii tarifare obligatorii arătând că Curtea de Apel a omis să se pronunţe cu privire la capătul de cerere respectiv şi cu privire la excepţia lipsei de obiect unită cu fondul la termenul din 4 noiembrie 2014.

Cererea de completare formulată de A. SRL este fondată în sensul art. 444 alin. (1) C. proc. civ., deoarece prin Sentinţa civilă 422 din 20 octombrie 2015 din Dosarul x/2014 a Curţii de Apel Cluj, instanţa a omis să se pronunţe cu privire la capătul de cerere privind anularea celor 5 ITO-uri emise la subpoziţia tarifară 87019090 din Nomenclatura combinată şi cu privire la excepţia lipsei de obiect unită cu fondul la termenul din 04 noiembrie 2014.

Astfel, Curtea a observat că reclamanta a înregistrat la Curtea de Apel Cluj o acţiune în contencios administrativ solicitând anularea a 5 informaţii tarifare obligatorii, şi obligarea pârâtei să emită în favoarea reclamantei alte 5 informaţii tarifare obligatorii pentru cele 5 produse ITO al subpoziţia tarifară 87019090 din Nomenclatura combinată care nu atrage aplicarea de taxe vamale.

Direcţia Generală a Vămilor a emis Decizia 1026485/STVI din 20 august 2014 prin care a anulat cele 5 informaţii tarifare obligatorii a căror anulare s-a cerut prin acţiunea introductivă, prin care au fost încadrate tarifar produsele importante la subpoziţia tarifară 87019090 din Nomenclatura combinată ce atrăgea taxe vamale în cotă de 7%, ca urmare a unor neconcordanţe între prescripţia produselor şi documentaţia tehnică.

Reclamanta şi-a completat acţiunea introductivă solicitând şi anularea Deciziei 1026485/STVI din 20 august 2014 a Direcţiei Generale a Vămilor.

Prin Sentinţa civilă 422 din 20 octombrie 2015 a Curţii de Apel Cluj a fost admisă în parte cererea reclamantei, a fost obligată pârâta să emită informaţiile tarifare obligatorii la subpoziţia tarifară 87019011 din Nomenclatura combinată şi a fost respinsă cererea de anulare a Deciziei 102645 STVI din 20 august 2014. În considerentele sentinţei se reţine faptul că raportat la această decizie, la obiectul ei, instanţa va respinge cererea de anulare.

Având în vedere faptul că cererea de anulare a deciziei a fost respinsă şi această statuare poate face doar obiectul recursului la ICCJ se impune admiterea excepţiei lipsei de obiect deoarece respingându-se anularea deciziei,informaţiile tarifare obligatorii contestate prin acţiune au rămas anulate de către Direcţia Generală a Vămilor în temeiul art. 8 din Regulamentul CEE nr. 2913/92.

3. Cererile de recurs

3.1. Împotriva Sentinţei civile nr. 422 din 20 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanta SC A. SRL şi pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Vămilor.

3.1.1. În ceea ce priveşte recursul pârâtei, aceasta solicită admiterea lui şi casarea în parte a sentinţei civile recurate în sensul respingerii acţiunii în totalitate ca neîntemeiată şi menţinerii actelor atacate ca fiind temeinice şi legale.

Sentinţa civilă recurată este în parte lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept - art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Instanţa de fond reţine în considerentele hotărârii atacate împrejurarea că dispoziţiile legale cuprinse în NENC pentru subpoziţile tarifare 8701 9011 - 8701 9050 nu prevăd că vehiculele care se încadrează la aceste subpoziţii să aibă în mod obligatoriu viteza limitată la 45 km/h, ci că vehiculele au "în mod normal" această viteză, prin urmare dispoziţia legală este una permisivă.

Pornind de la acest raţionament şi însuşindu-şi în totalitate concluziile raportului de expertiză administrat în cauză, instanţa de fond stabileşte că bunurile în cauză prezintă caracteristicile stabilite de subpoziţia tarifară 8701 9011 din NC.

Consideră că instanţa de fond a interpretat în mod eronat prevederile legale referitoare la încadrarea tarifară.

Prin actele administrative care fac obiectul cauzei, autoritatea vamală a stabilit încadrarea tarifară pentru produsele x marca x tip x.

Informaţiile tarifare obligatorii se emit în conformitate cu prevederile art. 11 şi 12 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/1992 a Consiliului de stabilire a Codului vamal Comunitar şi ale art. 5 - 14 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/1993 al Comisiei privind dispoziţiile de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/1992.

În România, pentru obţinerea de informaţii tarifare obligatorii (ITO), solicitările se adresează în scris către structura specializată - respectiv Direcţia Generală a Vămilor cu sediul în str. x, Bucureşti în conformitate cu prevederile Capitolului II art. 12 din H.G. nr. 707/2006 de aprobare a Regulamentului de aplicare a Codului Vamal al României.

În fapt, prin Adresele nr. x din 1 aprilie 2013 înregistrate la Autoritatea Naţională a Vămilor cu nr. x din 1 aprilie 2013, intimata a transmis un număr de 6 formulare de solicitări pentru emiterea de ITO pentru 6 tipuri de produse.

Prin Adresa x din 4 aprilie 2013 înregistrată la ANV cu nr. x din 5 aprilie 2013, intimata a furnizat informaţii suplimentare privind datele înscrise în formularele deja transmise.

În urma corelării informaţiilor din adresele înregistrate la ANV cu nr. x din 1 aprilie 2013 şi x din 5 aprilie 2013, s-a constatat ca sunt îndeplinite prevederile art. 6 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/1993 al Comisiei cu privire la completarea solicitărilor de ITO.

În temeiul art. 6 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/1993 al Comisiei, ANV a introdus solicitările în baza de date a Comisiei UE şi a notificat solicitantul, în aceeaşi zi (5 aprilie 2013), cu privire la acest fapt.

Deoarece clasificarea produselor care făceau obiectul solicitărilor de ITO era în discuţie la nivel comunitar în cadrul unor reuniuni ale CCV, prin Adresa nr. x din 13 iunie 2013 Autoritatea Naţionala a Vămilor (în prezent Direcţia Generală a Vămilor) a transmis intimatei o notificare prin care i-au fost aduse la cunoştinţa aceste aspecte şi în consecinţa s-a arătat ca la acest moment este în imposibilitate de a emite ITO solicitate.

Autoritatea vamală nu a făcut decât să pună în aplicare legislaţia în vigoare şi procedura soluţionării cererilor de ITO pentru mărfuri a căror clasificare este în discuţie în cadrul Comitetului Codului Vamal, procedură a cărei respectare este monitorizată de către Comisia UE.

Având în vedere situaţia prezentata datorita căreia ITO solicitate nu puteau fi emise, ANV a notificat intimata în acest sens, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la acea dată şi pentru a veni în sprijinul acesteia, a emis un punct de vedere referitor la clasificarea tarifară a produselor respective.

Ulterior acestei date, au fost adoptate la nivel comunitar decizii cu privire la determinarea clasificării tarifare a produselor denumite x şi în JO seria x nr. x/2013 au fost publicate modificări ale Notelor explicative la Nomenclatura combinată (NENC) aferente subpoziţiilor 8701 90 11 - 8701 90 90.

Prin aceste NENC sunt stabilite criteriile care determină clasificarea tarifară a produselor denumite x la subpoziţiile respective.

Conform acestor NENC se aduc precizări suplimentare şi se accentuează faptul că produsele care se clasifică la subpoziţiile 8701 90 11 + 8701 90 50 trebuie să aibă caracteristici care să le facă în mod evident recunoscute ca fiind concepute pentru a fi utilizate pentru lucrări agricole sau forestiere.

Prin adresele nr. x intimata a transmis plângeri prealabile pentru ITO cu numărul de referinţă x şi y emise în data de 8 ianuarie 2014, prevalându-se de dreptul de contestare potrivit art. 243 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar coroborat cu art. 268 din Legea nr. 86/2006 privind Codului Vamal al României şi art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În susţinerea plângerilor prealabile intimata a anexat informaţii constând din documente şi declaraţii provenite de la producător, unele dintre aceste date nefiind prezentate în momentul solicitării de ITO, date care prin natura lor susţin punctul de vedere al autorităţii vamale exprimat prin clasificarea acestor vehicule în cadrul subpoziţiei 87019090.

Autoritatea vamala a răspuns plângerilor prealabile ale intimatei prin adresele nr. x, menţinându-şi punctul de vedere exprimat prin ITO emise.

Produsele care fac obiectul acestor ITO nu prezintă caracteristici conform cărora să fie evident recunoscute ca fiind concepute pentru lucrări agricole sau forestiere.

Vehiculele respective, conform informaţiilor puse la dispoziţie, nu sunt destinate a fi utilizate pentru efectuarea unor lucrări agricole sau forestiere.

Justificarea corectitudinii clasificării tarifare a produselor respective este expusă, pentru fiecare produs contestat în adresele autorităţii vamale nr. x.

În urma reanalizării documentaţiei din care rezultă caracteristicile produselor în cauza, documentaţie pusă la dispoziţie de intimata în anexa la cererile de ITO, s-a concluzionat că încadrarea tarifară a respectivelor mărfuri a fost corect determinată în conformitate cu prevederile legale, fapt pentru care plângerile au fost respinse.

Potrivit art. 10 punctul 3a) din Regulamentul CEE nr. 2454/93 al Comisiei privind dispoziţiile de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar, o ITO poate fi invocată numai de către titularul acesteia şi produce efecte numai dacă mărfurile prezentate la vămuire corespund în toate privinţele cu cele descrise în ITO.

Astfel, solicitantul are responsabilitatea de a informa în mod corect autoritatea vamala cu privire la bunurile asupra cărora solicita o ITO şi de a depune documentaţia aferenta corespunzătoare, întrucât pe baza acestor informaţii şi documente autoritatea competenta emite ITO.

Ulterior acestei corespondente cu intimata, Biroul vamal de interior Cluj a constatat că există neconcordanţe între mărfurile prezentate la vămuire de aceasta şi cele descrise în ITO prezentate.

Intimata s-a prezentat la Biroul vamal de interior Cluj solicitând efectuarea operaţiunilor de vămuire în baza ITO cu numerele de referinţă x, x, x. x şi x - ITO pe care le considera nelegale şi a căror anulare o solicita în prezenta cauzal

Din analiza descrierii bunurilor din ITO prezentate a rezultat faptul că acestea nu corespund cu informaţiile din documentele prezentate la vămuire (certificatul de conformitate al vehiculului, specificaţii tehnice).

Astfel, potrivi informaţiilor puse la dispoziţie de către intimata atât în cererile de eliberare a ITO cât şi în documentaţia anexă, fiecare din vehiculele tip x care au făcut obiectul respectivelor solicitări şi a ITO emise "are o capacitate de remorcare de două ori greutatea sa fără frâne", informaţie necesară pentru stabilirea clasificării tarifare.

La momentul vămuirii, în cadrul documentaţiei anexă la declaraţiile vamale depuse de intimata au fost analizate şi certificatele de conformitate ale vehiculelor, analiza în urma căreia s-a constatat ca vehiculele de tip x care au făcut obiectul solicitărilor de ITO au o capacitate de tractare mai mică decât dublul masei uscate a vehiculului, aspect contrar declaraţiei intimatei la solicitarea emiterii ITO - "are o capacitate de remorcare de două ori greutatea sa fără frâne".

Astfel, s-a constatat ca informaţiile furnizate de intimata în solicitările de ITO şi anexele acestora au fost incorecte şi necorespunzătoare cu datele conţinute în documentaţia care defineşte produsele respective.

Având în vedere situaţia de fapt existenţa, prin adresa DGV nr. x din 20 august 2014 s-a comunicat intimatei faptul ca cele 5 ITO au fost anulate în baza art. 8 din Regulamentul CEE nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar.

Potrivit art. 8 din Regulamentul CEE nr. 2913/92:

"O decizie favorabilă persoanei interesate se anulează în cazul în care ea a fost luată pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete şi atunci când:

• solicitantul a ştiut sau ar fi trebuit să ştie că aceste informaţii erau eronate sau incomplete, - această decizie nu ar fi fost luată dacă informaţiile prezentate ar fi fost complete şi corecte."

În documentaţia anexată solicitărilor de ITO, în prezentarea caracteristicilor tehnice ale vehiculelor, intimata a declarat în mod inexact:

"vehiculul are o capacitate de remorcare de două ori greutatea sa fără frâna".

Textul Notelor explicative la Nomenclatura combinată (NENC) aferente subpoziţiilor 87019011 - 87019090 prevede, printre alte caracteristici tehnice, "capacitatea de a remorca o remorcă fără dispozitiv de frânare, cu masa de minimum două ori mai mare decât masa uscată a vehiculului pentru toate tipurile de teren. Această capacitate de remorcare poate fi atestată prin documentaţia tehnică, manualul de utilizare sau printr-un certificat emis de producător sau de o autoritate naţională care să specifice exact, în kilograme, capacitatea de remorcare şi masa uscată a vehiculului (...)".

Prin adresa ANAF - DGV nr. x din 12 iulie 2013 s-au comunicat intimatei informaţii referitoare la prevederile NENC aferente subpoziţiilor 87019011 - 87019090; de asemenea, precizăm şi faptul că la solicitările de emitere a ITO intimata nu a anexat şi certificatele de conformitate.

Având în vedere toate aceste aspecte, în cauza sunt aplicabile prevederile art. 8 din Regulamentul CEE nr. 2913/92, prevederi în baza cărora cele 5 ITO au fost anulate.

Este evident că prin declararea necorespunzătoare a capacităţii de tractare a vehiculului aceste ITO au fost emise la poziţia 8701.

Astfel, descrierea incorectă şi inexactă privind caracteristicile produselor din fiecare solicitare a fost evidenţiată în momentul prezentării acestora la vămuire şi a condus la anularea formularelor de ITO prin aplicarea prevederilor art. 8 din Regulamentul CEE nr. 2913/92.

În concluzie, prin adresa DGV nr. x din 20 august 2014, persoana căreia i s-a adresat decizia a fost înştiinţată cu privire la anularea deciziei, anulare care produce efecte de la data la care s-a luat aceasta decizie - potrivit prevederilor Regulamentului CEE nr. 2913/92.

Având în vedere toate considerentele expuse, decizia ANAF - DGV nr. x din 20 august 2014 a fost emisă în mod corect şi legal în baza prevederilor legale comunitare, aşa cum retine şi instanţa de fond.

În ceea ce priveşte stabilirea încadrării tarifare la subpoziţia 8701 9011, consideră că instanţa de fond şi-a însuşit în totalitate susţinerile reclamantei şi cele ale expertului, neţinând cont de apărările şi obiecţiunile formulate de ANAF.

Necesitatea stabilirii capacităţii de tractare a acestui tip de vehicule decurge din textul NENC şi nu reprezintă o opinie sau o teză a ANAF - DGV.

Preluând din Ordinul pentru aprobarea Reglementărilor privind omologarea individuală, eliberarea cărţii de identitate şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere - RNTR7, capitolul IV, punctul 2.3.3., expertul a menţionat în mod tendenţios, pe parcursul raportului de expertiză (punctul 9. Rezultate experimentale), faptul că "masa maximă tehnic admisibilă a remorcii fără dispozitiv de frânare nu poate depăşi 750 kg", sugerând în acest fel că vehiculele în cauză au o capacitate de tractare de minimum dublul masei uscate.

În ceea ce priveşte obligarea paratei de a emite ITO la subpoziţia tarifară 8701 9011 pentru produsele în cauză, face precizarea că potrivit legislaţiei specifice în domeniu, o informaţie tarifară obligatorie se emite de autoritatea competentă ca urmare a unei solicitări depusă conform prevederilor legale, care să conţină toate informaţiile pe baza cărora să poată fi luată o decizie.

În ceea ce priveşte obligarea ANAF la plata sumei de 46.450 RON cheltuieli de judecată parţiale, consideră că instanţa de fond trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 451 C. proc. civ. şi să cenzureze onorariul avocaţial şi plata expertului.

3.1.2. În ceea ce priveşte recursul reclamantei împotriva aceleiaşi sentinţe, aceasta solicită casarea ei în parte, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de anulare a Deciziei nr. x din 20 august 2014 emisă de pârâtă.

Cu toate că recurenta reclamantă a solicitat în cadrul acţiunii introductive şi anularea celor 5 ITO pentru greşita încadrare tarifară a produselor la 7% în loc de 0%, a considerat nelegală Decizia 1026485/STVI din 20 august 2014 deoarece a fost emisă în temeiul art. 8 din Regulamentul CEE nr. 2913/92, care presupune că ITO-urile au fost luate pe baza unor informaţii inexacte furnizate de parte. Or, documentele furnizate de aceasta au fost corecte.

Prin urmare, a depus la termenul din 23 septembrie 2014 o cerere adiţională prin care a înţeles să completeze cererea principală, sens în care a solicitat şi anularea Deciziei 1026485/STVI din 20 august 2014.

Prima instanţă a omis însă să se pronunţe cu privire la excepţia lipsei de obiect şi implicit asupra capătului de cerere privind anularea celor 5 ITO-uri, cu care a fost învestită prin acţiunea introductivă.

Cu privire la capătul de cerere de anulare a Deciziei nr. x din 20 august 2014:

1. Incidenţa art. 488 pct. 6 noul C. proc. civ. "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază,,

Raportat la petitul de anulare a Deciziei nr. x din 20 august 2014 (prin care au fost anulate cele 5 ITO), prima instanţă se rezumă să afirme că faţă de obiectul acesteia, va respinge cererea de anulare a acestei Decizii formulate de reclamantă.

Decizia de anulare nr. x din 20 august 2014 este nelegală atât pentru că este nemotivată, nefiind astfel îndeplinită cerinţa esenţială de legalitate a motivării oricărui act administrativ, cât şi pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 8 din Regulamentul CEE nr. 2913/92 invocat de intimata-pârâtă.

Mai mult, menţionează reclamanta recurentă că intenţionează să formuleze pe viitor o acţiune în despăgubiri privind restituirea sumelor plătite în plus cu titlu de T.V.A şi cu titlu de taxe vamale în cuantum de 7% din valoarea în vamă a vehiculelor, marca x, obiect al declaraţiilor vamale depuse pe toată perioada în care s-au aplicat aceste 5 ITO. Or, şi din această perspectivă atât soluţia, cât şi nemotivarea acesteia mă vatămă ţinând seama că intimata-pârâtă ar putea invoca că nu are vreo culpă cu privire la emiterea iniţială a celor 5 ITO la 7%.

2. Incidenţa art. 488 pct. 6 noul C. proc. civ. "când hotărârea cuprinde motivele contradictorii,,.

Aşa cum a arătat mai sus, nu cunoaşte care sunt motivele pentru care instanţa a respins cererea de anularea a Deciziei de anulare şi a considerat că aceasta este legală.

Insă, daca instanţa de control ar considera ca motivarea este implicită şi suficientă sau, mergând mai departe, s-ar considera ca au fost validate apărările intimatei, atunci critică hotărârea considerând ca motivarea (implicita) este contradictorie.

Astfel, reaminteşte că motivul care a justificat anularea celor 5 ITO şi care s-a putut desprinde din înscrisurile intimatei-pârâte (nu din cuprinsul Deciziei de anulare, care este nemotivată) a fost aşa- zisa declarare necorespunzătoare a capacităţii de remorcare a vehiculelor, astfel cum reiese din cuprinsul întâmpinării pârâtei la cererea adiţională, dar şi din Răspunsul la plângerea prealabila (Adresa nr. x din 22 septembrie 2014).

Or, prima instanţă, atunci când a admis petitul referitor la obligarea intimatei-pârâte să emită cele 5 ITO la subpoziţia tarifară 0% a motivat, printre altele, că, prin probaţiunea administrată s-a făcut dovada existenţei capacităţii de remorcare prevăzuta în legislaţia anterior amintită.

În aceste condiţii, motivarea instanţei este contradictorie, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut la art. 488 pct. 6 noul C. proc. civ.

3. Incidenţa art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a art. 6 alin. (3), a art. 8 din Regulamentul nr. 2913/92 şi a a art. 31 alin. (2) din Constituţia României

Deoarece prima instanţa a considerat valabilă Decizia de anulare, critică aplicarea legii.

Prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit atât art. 8 din Regulamentul nr. 2913/92 (dispoziţia legală invocată de intimata-pârâtă în cuprinsul deciziei) cât şi dispoziţiile art. 6 alin. (3) şi ale art. 31 alin. (2) din Constituţia României şi nu a aplicat principiul mai jos evocat.

Cu privire la interpretarea şi aplicarea greşită a art. 8 din Regulamentul CEE nr. 2913/92:

Din cuprinsul acestei dispoziţii legale, rezultă că pentru a putea interveni anularea unui act trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

(1) ITO a fost luat pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete;

(2) solicitantul a ştiut sau ar fi trebuit în mod normal să ştie că informaţiile erau eronate sau incomplete;

(3) ITO nu ar fi fost luat dacă informaţiile ar fi fost corecte şi complete;

Aceste condiţii nu sunt îndeplinite astfel că art. 8 a fost aplicat greşit de către intimata-pârâtă A.N.A.F.-D.G.V. şi implicit de către prima instanţă.

în ceea ce priveşte prima condiţie, informaţiile furnizate de către reclamantă au fost exacte şi complete.

Cele 5 ITO-uri au fost eliberate de intimata-pârâtă la subpoziţia tarifară 8701 9090 din N.C. (care atrage taxe vamale de import în cuantum de 7%) avându-se în vedere toate caracteristicile produselor x CF x, x CF x, x CF x, x CF x-2 (x8) şi x CF x, aşa cum au fost descrise în solicitările de emitere ITO, în documentaţia tehnică anexată acesteia, precum şi legislaţia în vigoare la momentul emiterii ITO-urilor.

Foarte important de reţinut este că deşi a solicitat prin plângerile prealabile împotriva celor 5 ITO anularea acestora deoarece consideră corectă încadrarea produselor la subpoziţia 8701 9011 din N.C. (care atrage taxe vamale 0%), pârâta A.N.A.F. - D.G.V. a refuzat revocarea celor 5 ITO10.

Aşadar, atât la momentul emiterii ITO, cât şi ulterior cu ocazia soluţionării plângerilor prealabile împotriva celor 5 decizii ITO, intimata-pârâtă a considerat că cele 5 ITO au fost emise cu respectarea prevederilor legale şi nu se justifică revocarea lor.

Decizia de anulare a celor 5 ITO nu s-a luat ca urmare a plângerilor prealabile ale recurentei împotriva ITO-urilor ci a fost întemeiată pe art. 8 din Regulamentul comunitar.

Prin urmare, nu a fost îndeplinită prima condiţie de anulare, ceea ce atrage nelegalitatea Deciziei de anulare, având în vedere că cele 5 ITO-uri s-au emis pe baza unor informaţii corecte furnizate. Implicit, este nelegală şi soluţia Curţii de menţinere ca valabilă a acestei decizii.

Nici a doua condiţie nu este îndeplinită deoarece solicitantul a furnizat informaţii exacte, astfel că nu se poate pretinde să cunoască ceva ce nu există.

Deoarece din cuprinsul Deciziei de anulare nu reiese care informaţii furnizate au fost eronate ori incomplete, susţine că toate documentele furnizate au fost exacte.

în ceea ce priveşte a treia condiţie susţine că ITO-urile ar fi fost emise oricum deoarece informaţiile furnizate au fost corecte şi complete.

Pe baza informaţiilor furnizate dar şi în temeiul legislaţiei în domeniu, ITO-urile ar fi fost emise oricum.

în consecinţă, sancţiunea anulării celor S ITO în temeiul art. 8 nu poate interveni decât în situaţia reglementată de acest text de lege, astfel că Decizia de anulare contestată este nelegală, motiv pentru care se impune anularea acesteia. Consecutiv, este nelegală şi hotărârea Curţii prin care se validează legalitatea acestei decizii.

Prin urmare, Curtea a aplicat greşit dispoziţiile art. 6 alin. (3), a art. 8 din Regulamentul nr. 2913/92 şi a a art. 31 alin. (2) din Constituţia României, iar aplicarea greşită a legii se reflectă în dispozitivul hotărârii, instanţa respingând cererea de anulare a Decizie nr. x din 20 august 2014.

Cu privire la capătul de cerere de anulare a celor 5 ITO se impune a fi reţinută incidenţa art. 488 pct. 6 noul C. proc. civ. "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază,,

Astfel cum se poate observa, prima instanţă nu face nicio apreciere şi nu dispune cu privire la capătul de cerere al reclamantei de anulare a celor 5 ITO.

Propriu-zis, pare ca instanţa a admis implicit excepţia lipsei de obiect, invocată de către intimata-pârâtă prin întâmpinarea la cererea adiţională depusă la data de 08.10.2014, excepţie unită cu fondul Ia termenul din 04 noiembrie 2014, astfel cum apare în încheierea de şedinţă şi a respins implicit capătul de cerere al subscrisei de anulare a celor 5 ITO.

Insă, daca e aşa, nu se arată motivele pentru care s-a admis excepţia lipsei de obiect şi pentru care s-a respins petitul de anulare a celor 5 ITO, ceea ce pune instanţa de control judiciar în imposibilitatea de a verifica raţionamentul instanţei, legalitatea şi temeinicia sentinţei căci semnifică nedezlegarea unui mijloc de apărare care era hotărâtor pentru soluţia dată.

Referitor la soluţionarea cererii accesorii de acordare a cheltuielilor de judecata: art. 488 pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ.

Indiferent de soluţia asupra celorlalte critici mai sus formulate, critica soluţionarea cererii accesorii de acordare a cheltuielilor de judecată întrucât prima instanţa nu explică din ce este compusă suma cheltuielilor pe care le acordă. Aşadar, acceptând că ne aflăm în ipoteza de la art. 453 alin. (2) din C. proc. civ., consideră că trebuia motivată măsura acordării cheltuielilor.

3.2. Reclamanta a recurat şi Sentinţa civilă nr. 189 din 16 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. x/2014* solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei privind soluţia de admitere a excepţiei lipsei de obiect şi de respingere a cererii de anulare a celor 5 Informaţii Tarifare Obligatorii.

Apreciază că prima instanţă în mod greşit a soluţionat capătul de cerere privind anularea celor 5 ITO şi, pe cale de consecinţă, sentinţa recurată este nelegală în parte având în vedere următoarele:

Incidenţa art. 488 pct. 6 noul C. proc. civ. "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază".

Astfel cum se poate observa, prima instanţă nu face nicio apreciere cu privire la motivele pentru care s-a admis excepţia lipsei de obiect şi pentru care s-a respins petitul de anulare a celor 5 ITO, ceea ce pune instanţa de control judiciar în imposibilitatea de a verifica raţionamentul instanţei, legalitatea şi temeinicia sentinţei deoarece semnifică nedezlegarea unui mijloc de apărare care era hotărâtor pentru soluţia dată.

Curtea se rezumă la a afirma că deoarece cererea de anulare a Deciziei nr. x din 20 august 2014 a fost respinsă se impune şi admiterea excepţiei lipsei de obiect şi respingerea cererii de anulare a celor 5 ITO.

Raportat la venitul de anulare a Deciziei nr. x din 20 august 2014 (prin care au fost anulate cele 5 ITO), prima instanţă se rezumă la pag. 18 să afirme că faţă de obiectul acesteia, va respinge cererea de anulare a acestei Decizii formulate.

Aşadar, Curtea a considerat ca valabilă Decizia de anulare, dar nu a argumentat de ce a pronunţat această soluţie.

Iar aceasta soluţie a stat la baza respingerii şi a capătului de cerere privind anularea celor 5 ITO.

În consecinţă, greşeala instanţei s-a perpetuat, motivarea cu privire la soluţia de respingere a celor 2 capete de cerere arătate lipseşte cu desăvârşire.

Or, o astfel de motivare a Curţii era şi este necesară ţinând seama că motivele de anulare ale celor 5 ITO-uri invocate de reclamantă în acţiune sunt diferite de cele reţinute de intimata-pârâtă în Decizia de anulare şi chiar dacă aparent părţile urmăresc acelaşi lucru (anularea ITO), în realitate motivele şi consecinţele anulării dispuse de pârâtă o vatămă şi pun în sarcina reclamantei culpa pentru emiterea ITO-urilor nelegale.

Reaminteşte că intimata ANAF - DGV a anulat cele 5 ITO în temeiul art. 8 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, care prevede că "(9 decizie favorabilă persoanei interesate se anulează în cazul în care ea a fost luată pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete şi atunci când: -solicitantul a ştiut sau ar fi trebuit în mod normal să ştie că informaţiile erau eronate sau incomplete şi - această decizie nu ar fi fost luată dacă informaţiile ar fi fost corecte şi complete."

A arătat pe larg în cuprinsul înscrisurilor depuse la fond că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 8 din Regulamentul CEE nr. 2913/92 invocat de intimata-pârâtă însă, Curtea nu a analizat niciunul dintre aceste motive.

Iar a accepta ca valabilă Decizia de anulare a celor 5 ITO şi a respinge cererea de anulare a lor semnifică a accepta că reclamanta a greşit şi că a furnizat autorităţii informaţii inexacte sau incomplete. Ceea ce este fals, deoarece emiterea celor 5 ITO la subpoziţia tarifară 8701 9090 din N.C. (7%) se datorează exclusiv unei încadrări tarifare greşite făcuta de intimata, dar în baza unei documentaţii corecte şi complete depusă de parte.

Aşadar, prin Decizia de anulare emisă, intimata pârâtă a încercat, pe cale ocolită, să se dezică de la propriile acte administrative (însăşi cele 5 ITO, Adresa A.N.A.F. - D.F.V. nr. x din 6 martie 2014, Adresa A.N.A.F. - D.F.V. nr. x din 6 martie 2014, Adresa A.N.A.F. - D.F.V. nr. x din 13 mai 2014) punând în sarcina reclamantei greşeala pentru încadrarea vehiculelor la poziţia tarifară arătată şi astfel emiterea celor 5 ITO contestate.

Prin urmare, prima instanţă trebuia să motiveze explicit soluţia de respingere a cererii de anulare a Deciziei nr. x din 20 august 2014 şi astfel soluţia de respingere a cererii de anulare a celor 5 ITO pentru a se putea exercita controlul judiciar.

Nu se cunosc motivele pentru care instanţa a respins cererea de anulare a Deciziei de anulare şi a cererii de anulare a celor 5 ITO.

Insă, daca instanţa de control ar considera ca motivarea este implicita şi suficienta sau, mergând mai departe, s-ar considera ca au fost validate apărările intimatei, atunci critica hotărârea considerând ca motivarea (implicita) este contradictorie.

Dar, prin respingerea cererii de anulare a Deciziei de anulare a celor 5 ITO şi a cererii de anulare a celor 5 ITO, s-ar putea interpreta că instanţa acceptă şi argumentele A.N.A.F. - D.G.V. şi astfel că cele 5 vehicule nu ar avea capacitatea de remorcare prevăzută de lege pentru a fi încadrate tarifar la 8701 9011 din N.C (care atrage taxe vamale 0%).

Evident, un astfel de raţionament este contradictoriu cu considerentele cuprinse în paginile 16 şi 17 ale hotărârii (privind capacitatea de remorcare) şi cu soluţia de admitere a capătului de cerere privind obligarea pârâtei să emită cele ITO pentru cele 5 produse la subpoziţia tarifară 8701 9011 din N.C.

Incidenţa art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a Regulamentului (UE) nr. 1001/2013, a Regulamentului nr. 2913/92 şi a NENC

Deoarece prima instanţa a considerat valabilă Decizia de anulare, daca se va aprecia ca hotărârea este motivata implicit şi instanţa de fond a înlăturat argumentele reclamantei referitoare la nelegalitatea acestei decizii, critică aplicarea legii.

Aşadar, prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit art. 6 alin. (3) din Regulamentul nr. 2913/92, cap. 87 (pag. 587) din Regulamentul (UE) nr. 1001/2013 şi NENC raportat la subpoziţiile 8701 9011 - 8701 9090 şi la subpoziţiile 8701 9011 - 8701 9050.

Cu privire la motivarea insuficientă a celor 5ITO:

Potrivit art. 6 alin. (3) din Regulamentul nr. 2913/92 stipulează că "Deciziile adoptate de autorităţile vamale în scris, care fie resping solicitările, fie sunt în detrimentul persoanelor cărora le sunt adresate, trebuie să stipuleze motivele pe care se întemeiază."

La fel, Constituţia României prevede la art. 31 alin. (2) că "Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra [...] asupra problemelor de interes personal."

Deşi produsele reclamantei prezintă caracteristicile aferente subpoziţiei 8701 9011 din NC, intimata-pârâta a încadrat greşit aceste produse la codul 8701 9090 din NC atunci când a emis cele 5 ITO, aşa cum reiese din pct. 6 din deciziile ITO atacate. Insa motivele încadrării tarifare nu au fost explicate de către intimata.

Consideră că aceste produse trebuiau clasificate de la bun început, pe baza caracteristicilor tehnice ale acestora, la subpoziţia tarifară 8701 9011 din NC "Tractoare agricole şi forestiere (altele decât motocultoare), cu roţi, noi, cu o putere a motorului de maximum 18 kW" care atrage taxe vamale în cotă de 0%.

În cererile înregistrate la A.N.V. (actuala A.N.A.F.) privind emiterea ITO, pentru aceste tipuri de mărfuri am arătat, în conformitate cu art. 6 alin. (3) din Regulamentul (CEE) 2454/93 al Comisiei, nomenclatura vamală în care urmează a se încadra mărfurile, descrierea amănunţită a acestora care să permită identificarea lor şi determinarea încadrării în nomenclatura vamală, am anexat fotografii şi totodată am indicat că în Comunitate s-au solicitat şi eliberat ITO pentru mărfuri identice sau similare la subpoziţia tarifară 8701 9011.

Ţinând seama de cele de mai sus, apreciază că cele 5 ITO contestate trebuiau să prezinte în scris în mod complet, precis, clar şi neechivoc raţionamentul intimatei, să enunţe considerentele de fapt şi de drept care constituie fundamentul actului.

În speţă, motivarea intimatei lipseşte cu desăvârşire, cele 5 ITO emise la 7% fiind aşadar nelegale pentru motivele invocate de către reclamantă la fond şi care exclud culpa reclamantei astfel că, menţinerea de către Curte a Deciziei de anulare a celor 5 ITO ca valabila şi respingerea cererii de anulare a celor 5 ITO atrage nelegalitatea hotărârii Curţii.

Având în vedere toate caracteristicile produselor (indicate pe larg în actele de la fond), regulile generale de interpretare a nomenclaturii combinate, precum şi documentaţiile tehnice anexate prezentei, reiese că produsele importate pentru care a solicitat emiterea deciziilor ITO au fost proiectate pentru a fi folosite ca tractoare forestiere şi/sau agricole, motiv pentru care intimata-pârâtă era obligată să emită cele 5 ITO cu încadrarea corectă la subpoziţia tarifară 8701 9011 din NC.

Faţă de cele învederate, intimata-pârâta A.N.A.F.-D.G.V. a interpretat şi aplicat greşit reglementările vamale.

Consecutiv, este nelegală şi hotărârea Curţii prin care se validează implicit legalitatea acestor decizii, ţinând seama ca anularea lor a intervenit prin emiterea deciziei de anulare a intimatei pentru alte motive decât cele invocate de reclamantă.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimata A. SRL a depus întâmpinare la recursul formulat de ANAF, prin care solicită, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului formulat în conformitate cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat şi, pe cale de consecinţă, menţinerea Sentinţei 422 din 20 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj ca fiind legală şi temeinică în ceea ce priveşte soluţia de admitere a acţiunii în privinţa obligării pârâtei să emită în favoarea reclamantei Informaţie Tarifară Obligatorie la subpoziţia tarifara 8701 9011 din NC pentru produsele x marca x tip CF x; marca x tip 500-5A; marca x tip CF x - C(X6); marca x tip 800-2(X8); marca x tip CF x.

4.2. Intimata Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala a formulat întâmpinare la recursurile formulate de recurenta-reclamanta A. SRL împotriva Sentinţelor nr. 422 din 20 octombrie 2015 şi nr. 189 din 16 iunie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2014, respectiv în Dosarul nr. x/2014* solicitând respingerea lor, ca nefondate şi menţinerea celor doua sentinţe ca fiind temeinice şi legale în ceea ce priveşte aspectele criticate de recurenta-reclamanta.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 12 iunie 2019.

5.2. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Deciziile ITO contestate în prezenta cauză au fost emise de către pârâtă pentru produsele marca x, importate de către reclamantă (CF x CF x, CF x, CF x, CF x).

La data de 21 martie 2013 reclamanta a înregistrat adresele nr. x care au primit nr. de înregistrare x din 1 aprilie 2013, reprezentând cererile de obţinere de ITO referitoare la clasificarea tarifară a produselor denumite x (All-terrain vehicle).

Ulterior a trimis adresa f.n. de completare a primelor adrese, care a fost înregistrată la ANV sub nr. x din 5 aprilie 2013, prin care a solicitat confidenţialitatea cu privire la denumirea comercială a mărfurilor raportat la Adresa nr. x din 1 aprilie 2013.

Prin Adresa nr. x din 11 aprilie 2013, ANV i-a comunicat reclamantei că solicitările privind emiterea de ITO au fost introduse în baza de date a Comisiei Europene, urmând ca în cel mai scurt timp să fie emise formularele de ITO.

În data de 11 iunie 2013 reclamanta a comunicat către ANV, pe cale electronică, o adresă înregistrată la aceasta cu nr. x din 11 iunie 2013 prin care a solicitat informaţii privind data la care vor fi eliberate ITO-urile solicitate.

Prin Adresa nr. x din 13 iunie 2013 ANV a răspuns, menţionând că solicitările reclamantei au fost introduse în baza de date a CE la data de 3 aprilie 2013 şi că data limită de emitere a ITO este data de 2 iulie 2013. Totodată, ANV a comunicat că încadrarea tarifară a unor produse similare face obiectul unor discuţii în cadrul unui Comitet de Specialitate al CE şi până la luarea unei decizii uniform aplicabile în toate statele membre, nu pot fi eliberate ITO.

În data de 3 iulie 2013, reclamanta a transmis o notificare către ANV, pe cale electronică, care a fost înregistrată la aceasta din urmă cu nr. x din 4 iulie 2013. Prin această notificare a adus la cunoştinţa ANV că termenul legal de eliberare ITO a fost depăşit şi a solicitat eliberarea acestora în cel mai scurt timp.

ANV a răspuns notificării reclamantei prin Adresa nr. x din 12 iulie 2013 menţionând că emiterea formularelor ITO solicitate a fost condiţionată de existenţa unor dezbateri la nivel comunitar. Prin aceeaşi adresă, ANV a comunicat punctul de vedere referitor la clasificarea tarifară a produselor care au făcut obiectul solicitărilor reclamantei.

Nesoluţionarea în termenul legal a cererilor reclamantei precum şi refuzul nejustificat al ANAF - DGV privind emiterea ITO-urilor solicitate a fost statuată de către Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2013, prin sentinţa civilă nr. 558 din 19 noiembrie 2013, prin care s-a dispus admiterea acţiunii reclamantei şi, pe cale de consecinţă, obligarea A.N.A.F. - D.G.V. să emită ITO pentru mărfurile indicate în cererile înregistrate sub nr. x din 1 aprilie 2013, completate cu cererea înregistrată sub nr. x din 5 aprilie 2013.

La data de 10 ianuarie 2014, pârâta a comunicat reclamantei prin poştă electronică ITO nr. x pentru produsele x CF x, ITO nr. x pentru produsele x CF x, precum şi Adresa nr. x din 8 ianuarie 2014 de notificare şi solicitare a unor informaţii suplimentare referitoare la produsele pentru care a solicitat celelalte 4 ITO-uri.

La data de 7 februarie 2013 reclamanta a declanşat procedura prealabilă administrativă, plângerile prealabile împotriva deciziilor ITO nr. x şi ITO nr. x fiind transmise prin poştă către pârâta A.N.A.F.-D.G.V.

A.N.A.F.- D.G.V. prin Adresele nr. x din 6 martie 2014 şi y din 6 martie 2014 a comunicat reclamantei că deciziile ITO nr. x, respectiv ITO nr. x au fost emise cu respectarea prevederilor legale în vigoare şi nu se justifică revocarea acestora.

La data de 21 februarie 2014 pârâta a comunicat reclamantei prin poştă ITO nr. x pentru produsele x CF x, ITO nr. x pentru produsele x CF x-2 (x8), ITO nr. x pentru produsele x CF x şi ITO nr. x pentru produsele x CF x-2A.

Corelativ, la data de 7 martie 2014 reclamanta a declanşat procedura prealabilă administrativă, plângerile prealabile împotriva deciziilor ITO nr. x, ITO nr. x şi ITO nr. x fiind transmise prin poştă către pârâta A.N.A.F.-D.G.V.

De asemenea, tot la data de 7 martie 2014 reclamanta a comunicat către pârâtă completarea plângerii prealabile împotriva Deciziei ITO nr. x, reprezentând traducerea înscrisurilor.

Deoarece reclamanta este nemulţumită atât de cele 2 răspunsuri primite la plângerile prealabile cât şi pentru că pârâta nu i-a soluţionat în termenul legal celelalte 3 plângeri prealabile,a considerat că este îndreptăţită să formuleze acţiune în contencios administrativ.

În temeiul art. 37 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României "persoanele interesate au dreptul să solicite autorităţii vamale, în scris, informaţii privind aplicarea reglementărilor vamale.'", iar conform art. 38 alin. (1) "Autoritatea Naţională a Vămilor (în prezent ANAF) emite informaţii tarifare obligatorii... la solicitarea scrisă a persoanei interesate, conform regulamentului vamal".

Art. 11 alin. (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar cu modificările ulterioare (în continuare Regulamentul nr. 2913/92) dispune că "orice persoană poate solicita autorităţilor vamale informaţii privind aplicarea legislaţiei vamale".

ITO sunt documente legale privind clasificarea tarifară a mărfurilor emise de către autorităţile vamale ale statelor membre UE la cererea operatorului economic, iar odată eliberate acestea sunt valabile pentru o perioadă de 6 ani, fiind obligatorii în toate statele membre UE.

Potrivit legislaţiei naţionale, ITO este o decizie în sensul reglementat de art. 4 pct. 9 din Codul vamal, fiind un "act oficial al autorităţii vamale privind reglementările vamale, referitor la un anumit caz, care produce efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane identificate sau identificabile, inclusiv informaţiile tarifare obligatorii [...]". De asemenea, conform art. 4 pct. 5 din Regulamentul nr. 2913/92 prin decizie se înţelege "orice act administrativ al autorităţilor vamale în domeniul legislaţiei vamale care reglementează un anumit caz, un astfel de document având efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane anume sau care pot fi identificate; acest termen cuprinde, inter alia, informaţiile obligatorii în sensul art. 12."

În temeiul art. 266 alin. (1) coroborat cu art. 268 alin. (1) din Codul vamal "Orice persoană are dreptul de a formula acţiune împotriva deciziilor care o privesc direct, luate de autoritatea vamală cu privire la aplicarea reglementărilor vamale", iar "acţiunile care privesc alte decizii decât cele prevăzute la art. 267 se formulează potrivit dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004". Dreptul la acţiune este de asemenea reglementat în art. 243 din Regulamentul nr. 2913/92.

Dispoziţiile legale incidente în vederea clasificării produselor reclamantei sunt:

1. Regulamentul (UE) nr. 927/2012 al Comisiei din 9 octombrie 2012 care stabileşte în Anexa I. Nomenclatura mărfurilor (Nomenclatura combinată - NC).

2. Regulamentul (CE) nr. 1051/2009 al Comisiei din 3 noiembrie 2009 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată.

3. Notele explicative ale Nomenclaturii Combinate a Uniunii Europene-Comunicări ale Comisiei Europene

4. Decizii ITO emise în UE - date suplimentare.

5.3. Aspecte de fapt relevante, în legătură cu cadrul procesual

La data de 9 mai 2014, reclamanta a înregistrat la Curtea de Apel Cluj o acţiune în contencios administrativ prin care a solicitat:

(1) anularea a 5 Informaţii Tarifare Obligatorii (în continuare "ITO"), prin care pârâta-intimată a încadrat tarifar produsele importate x CF x, x CF x, x CF x, x CF x şi x CF x la subpoziţia tarifară 8701 9090 din Nomenclatura Combinată, care atrage taxe vamale în cotă de 7%;

(2) obligarea pârâtei să emită în favoarea reclamantei ITO pentru cele 5 produse x la la subpoziţia tarifară 8701 9011 din Nomenclatura Combinată, care atrage taxe vamale în cotă de 0%.

Ulterior înregistrării acţiunii, la data de 26 august 2014, pârâta A.N.A.F. - Direcţia Generală a Vămilor a comunicat prin poştă Decizia nr. x din 20 august 2014 prin care reclamanta a fost informată că cele 5 ITO contestate prin acţiunea introductivă au fost anulate în temeiul art. 8 din Regulamentul CEE nr. 2913/92, în baza unor invocate neconcordanţe între descrierea produselor din ITO şi documentaţia tehnică prezentată.

Reclamanta a solicitat, în cadrul acţiunii introductive, şi anularea celor 5 ITO pentru greşita încadrare tarifară a produselor la 7% în loc de 0%, considerând nelegală Decizia 1026485/STVI din 20 august 2014 deoarece a fost emisă în temeiul art. 8 din Regulamentul CEE nr. 2913/92, care presupune că ITO-urile au fost luate pe baza unor informaţii inexacte furnizate de parte.

Prin urmare, a depus la termenul din 23 septembrie 2014 o cerere adiţională prin care a înţeles să completeze cererea principală, sens în care a solicitat şi anularea Deciziei 1026485/STVI din 20 august 2014.

Prin Sentinţa nr. 422 din 20 octombrie 2015, Curtea a admis în parte cererea formulată şi precizată în sensul că a respins capătul de cerere privind anularea Deciziei de anulare a celor 5 ITO şi a admis capătul de cerere privind obligarea pârâtei de a emite ITO pentru cele 5 tipuri de vehicule la încadrarea tarifară 8701 9011 din N.C. (care atrage taxe vamale 0%), omiţând să se pronunţe cu privire la excepţia lipsei de obiect şi implicit asupra capătului de cerere privind anularea celor 5 ITO-uri, cu care a fost învestită prin acţiunea introductivă.

Pentru acest motiv, a formulat o cerere de completare a hotărârii, potrivit art. 444 C. proc. civ., obiect al Dosarului nr. x/2014* care a fost admisă prin Sentinţa nr. 189 din 16 iunie 2016 pronunţata de Curtea de Apel Cluj. Prin aceeaşi hotărâre, Curtea a admis excepţia lipsei de obiect şi a respins cererea de anulare a deciziilor celor 5 ITO.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţele atacate, prin prisma criticilor respectiv a apărărilor formulate de părţi, Înalta Curte apreciază că recursurile reclamantei sunt fondate în vreme ce recursul pârâtei se impune a fi respins, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

6.1. Recursurile declarate de reclamantă

Faţă de motivarea cererilor de recurs, Înalta Curte reţine că, unul din motivele de recurs invocate de către recurenta reclamantă, în temeiul căruia aceasta a solicitat casarea Sentinţei civile nr. 422 din 20 octombrie 2015, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de anulare a Deciziei nr. x din 20 august 2014 emisă de pârâtă,vizează motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Acest text de lege acoperă ipoteze variate: nemotivare, motivare insuficientă sau motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii, recurenta oprindu-se la tezele nemotivării/motivării contradictorii, acestea presupunând lipsa argumentelor avute în vedere de către instanţă respectiv existenţa unei contradicţii între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că aceasta este întemeiată.

În acord cu afirmaţiile recurentului, hotărârea nu cuprinde o motivare corespunzătoare, argumentarea acesteia fiind lacunară, în contradicţie cu prevederile legale aplicabile contenciosului administrativ.

De principiu, un raţionament logico-juridic neargumentat poate conduce la o nemotivare. În analiza deciziei recurate se constată că instanţa de fond nu a argumentat soluţia pronunţată cu respectarea cerinţelor art. 425 C. proc. civ., în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei cu privire la motivele de respingere a cererii de anulare a deciziei de anulare a ITO, neconţinând suficiente elemente care să facă posibil controlul hotărârii în căile de atac.

Or, o astfel de motivare a Curţii era şi este necesară ţinând seama că motivele de anulare ale celor 5 ITO-uri invocate de reclamantă în acţiune sunt diferite de cele reţinute de pârâtă în Decizia de anulare şi, chiar dacă aparent părţile urmăresc acelaşi lucru (anularea ITO), în realitate motivele şi consecinţele anulării dispuse de pârâtă o vatămă pe reclamantă şi pun în sarcina acesteia culpa pentru emiterea ITO-urilor.

Prin urmare, în condiţiile în care s-a demonstrat lipsa motivării instanţei de fond asupra soluţiei criticate, criticile subsumate prevederilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ. vor fi reţinute.

În rejudecare, cu privire la legalitatea deciziei de anulare, intimata ANAF - DGV a anulat cele 5 ITO în temeiul art. 8 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, care prevede că "O decizie favorabilă persoanei interesate se anulează în cazul în care ea a fost luată pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete şi atunci când: solicitantul a ştiut sau ar fi trebuit în mod normal să ştie că informaţiile erau eronate sau incomplete şi această decizie nu ar fi fost luată dacă informaţiile ar fi fost corecte şi complete."

La rândul ei, această decizie, cu nr. x din 20 august 2014, apare ca nelegală, urmare a nemotivării sale.

Art. 6 alin. (3) din Regulamentul nr. 2913/92 stipulează că "Deciziile adoptate de autorităţile vamale în scris, care fie resping solicitările, fie sunt în detrimentul persoanelor cărora le sunt adresate, trebuie să stipuleze motivele pe care se întemeiază."

Prin urmare, decizia contestată trebuia sa cuprindă în mod obligatoriu motivele de fapt care au determinat anularea celor 5 1TO întrucât numai în acest fel ea poate fi cenzurată pe cale jurisdicţională. În lipsa argumentelor intimatei, recurenta nu a fost în măsură să-şi orienteze conduita, fiind nevoită să speculeze asupra posibilelor impedimente pe care intimata le-a avut în vedere atunci când a anulat cele 5 1TO.

Din cuprinsul Deciziei de anulare, din indicarea exclusiv a art. 8 din Regulamentul nr. 2913/92, nu se pot desprinde considerentele care au stat la baza anulării celor 5 1TO care să permită recurentei să cunoască în mod efectiv şi să evalueze temeiurile, ţinând seama că o motivare insuficientă echivalează cu lipsa motivării.

Existenţa unor neconcordanţe între descrierea produsului şi certificatul de conformitate (afirmaţie din cuprinsul deciziei) este o formulare mult prea vagă, ea putând să semnifice neconcordanţe cu privire la oricare dintre caracteristicile tehnice ale produsului.

Omisiunile actului administrativ nu pot fi suplinite prin argumentele furnizate în răspunsul la plângerea prealabilă formulată şi nici de motivaţiile furnizate de intimata A.N.A.F. în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, ceea ce atrage sancţiunea anulării actului administrativ.

Motivul care a justificat anularea celor 5 ITO şi care s-a putut desprinde din înscrisurile intimatei-pârâte (nu din cuprinsul Deciziei de anulare) a fost declararea necorespunzătoare a capacităţii de remorcare a vehiculelor, astfel cum reiese din cuprinsul întâmpinării pârâtei la cererea adiţională, dar şi din Răspunsul la plângerea prealabilă (Adresa nr. x din 22 septembrie 2014).

Or, prin probaţiunea administrată (inclusiv raport de expertiză judiciară) s-a făcut dovada existenţei capacităţii de remorcare prevăzută în legislaţia aplicabilă.

Raportat la aceste considerente, în condiţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., soluţia ce se impunea a fi pronunţată era aceea de admitere a cererii de anulare a deciziei nr. x.

Cu privire la cele 5 ITO contestate în cauză şi care au făcut obiectul deciziei din 20 august 2014, apreciată de Înalta Curte ca nelegală, instanţa de fond a reţinut că, prin emiterea Deciziilor ITO, pârâta a încadrat produsele importate de reclamantă x CF x, x CF x, x CF x, x CF x şi x CF x la subpoziţia tarifară 8701 9090 din NC "Tractoare agricole şi forestiere (altele decât motocultoare), cu roti: Altele" care atrage taxe vamale în cotă de 7%.

Contrar acestei încadrări, judicios s-a stabilit că, pentru motivele ce urmează a fi expuse la pct. 6.2 din prezenta decizie, aceste produse trebuiau clasificate, pe baza caracteristicilor tehnice ale acestora, la subpoziţia tarifară 8701 9011 din NC "Tractoare agricole şi forestiere (altele decât motocultoare), cu roţi, noi, cu o putere a motorului de maximum 18 kW " care atrage taxe vamale în cotă de 0%.

Problema cheltuielilor de judecată acordate reclamantei în primul ciclu procesual, chiar dacă nu a fost explicitată de către instanţă, nu se impune a fi reapreciată în cadrul motivelor de recurs, judecătorul fondului făcând referire la incidenţa art. 435 alin. 1 C. proc. civ. şi având în vedere inclusiv onorariul expertului judiciar, aşa cum a fost el încuviinţat prin încheierea de şedinţă din 16 iunie 2015.

În privinţa recursului declarat împotriva SC 189 din 16 iunie 2016, impunându-se anularea Deciziei nr. x din 20 august 2014 pentru nemotivarea actului şi reţinându-se nelegalitatea celor 5 ITO iniţiale, emise pentru subpoziţia tarifară 87019090, în mod firesc se impunea a fi respinsă excepţia lipsei de obiect şi dispusă anularea deciziilor cu privire la acestea.

6.2. Recursul pârâtei

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului declarat de către pârâtă, Înalta Curte o va respinge, reţinând că. potrivit art. 489 alin. (1) noul C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) noul C. proc. civ., în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 din noul C. proc. civ., intervine sancţiune nulităţii recursului.

În speţă, recurenta îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ. (încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material) putând fi identificate criticile aduse modului de judecată al primei instanţe şi dispoziţiile legale pretins încălcate sau aplicate greşit de către Curtea de Apel Cluj.

Deciziile privind ITO-urile contestate de către reclamantă sunt nemotivate având în vedere că acesteia nu i s-au adus la cunoştinţă care dintre caracteristicile produselor, menţionate în legislaţia aplicabilă, lipsesc sau sunt neconforme, determinând astfel pârâta să emită cele 5 ITO-uri la subpoziţia tarifară 8701 9090 din N.C. şi nu la 8701 9011 din N.C.

În măsura în care au fost avute în vedere, de către pârâtă, viteza de deplasare a vehiculelor respectiv vehiculele să aibă capacitatea de a remorca o remorcă fără dispozitiv de frânare, cu masa de minimum două ori mai mare decât masa uscată a vehiculului pentru toate tipurile de teren, drept cerinţe tehnice lipsa sau necorespunzătoare care au determinat încadrarea la suboziţia tarifara 8701 9090 în loc de 8701 9011 N.C, vehiculele în cauză îndeplinesc aceste exigenţe, aşa cum corect reţine instanţa fondului, pe baza probatoriului administrat, inclusiv a expertizei judiciare dispuse în cauză.

Concluziile expertizei încuviinţată în cauză în specialitatea "Autovehicule, circulaţie rutiera", în urma verificării fizice şi documentare a celor 5 tipuri de produse efectuate de către expertul principal şi cel asistent, susţin îndeplinirea şi a cerinţei referitoare la capacitatea de remorcare, iar expertul a lămurit prin Răspunsul la obiecţiuni capacitatea de remorcare a vehiculului (646 kg, 680 kg, 744 kg, respectiv 652 kg) NU este egal cu forţa de încărcare la cuplaj (6kn - echivalent a 600 kg). Masa utila transportata (ex: nisip) se distribuie ca forţa în întreaga masa a remorcii, generând astfel o rezultanta a acesteia, care este forţa de încărcare ce se regăseşte distribuita la cuplaj. Masa transportata de remorca generează o forţa care este distribuita în întreaga structura a remorcii (osie, structura portanta, proţap) distribuind doar o parte în cuplaj.

Prin urmare, s-a demonstrat în timpul testelor dinamice efectuate de către expert (detaliate grafic şi numeric prezentate în Anexele 1 şi 2 la Raport) faptul că x-ul este echipat cu un cuplaj de remorcare a cărui sarcina de tracţiune de 6 kN nu a fost depăşită, maximul atins a fost de 3 kn, în timp ce x-ul remorca 646 kg sau 680 kg sau 744 kg sau 652 kg de nisip, funcţie de greutatea acestuia.

Prin urmare, ţinând seama şi de faptul că există deja o hotărâre judecătorească definitivă - Sentinţa civilă nr. 558 din 19 noiembrie 2013 pronunţată în Dosarul x/2013 de către Curtea de Apel Cluj, de obligare a recurentei în a emite ITO-uri (fără un conţinut determinat) - prima instanţa a procedat corect când a obligat pârâta la emiterea celor 5 ITO-uri cu încadrarea tarifară solicitată, pentru aceleaşi vehicule.

Chestiunea înmatriculării este o etapă ulterioară vămuirii, iar cerinţele tehnice cerute pentru vămuire pot să difere de cerinţele cerute de legislaţia privind înmatricularea acestor vehicule pentru a circula în siguranţa pe drumurile publice. În vederea stabilirii încadrării tarifare a produselor nu interesează dispoziţiile legale privind omologarea şi înmatricularea vehiculelor rutiere (incluzând aici şi textul cap. VI, punctul 2.4. din Ordinul pentru aprobarea Reglementărilor privind omologarea individuală, eliberarea cărţii de identitate şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere - RNTR7), ci numai legislaţia aferentă încadrării tarifare în NC.

În acelaşi context, a reţinut şi Curtea că certificatul de conformitate nu reprezintă înscrisul care trebuie avut în vedere în mod obligatoriu pentru încadrarea tarifară conform NENC şi nici pentru eliberarea de ITO.

Prin urmare, raportat atât la cerinţa capacităţii de remorcare, cat şi cu privire la toate celelalte cerinţe tehnice ale produselor în cauza, vehiculele îndeplinesc caracteristicile prevăzute în legislaţia comunitară care atrage încadrarea acestora la subpoziţia tarifară 8701 9011 din NC, ele fiind concepute în principal pentru a trage sau împinge alte vehicule sau încărcături, aceasta fiind principala lor funcţie motiv pentru care pârâta era obligată să emită de la început deciziile ITO cu această încadrare astfel că, judicios a admis prima instanţa acest capăt de cerere.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va dispune în sensul admiterii recursurilor declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. SRL, împotriva Sentinţei nr. 422 din 20 octombrie 2015 şi Sentinţei nr. 189 din 16 iunie 2016, ambele pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2014*.

Va fi casată în parte Sentinţa nr. 422 din 20 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, şi, în rejudecare, anulată Decizia nr. x din 20 august 2014 .

Vor fi menţinute restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

Va fi casată sentinţa de completare a dispozitivului nr. 189 din 16 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2014* şi, rejudecând, se va respinge excepţia lipsei de obiect.

Se va dispune anularea deciziilor privind cele 5 ITO emise de pârâta ANAF- DGF la subpoziţia tarifară 87019090.

Va fi respins recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva Sentinţei nr. 422 din 20 octombrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2014*, ca nefondat.

Va fi obligată intimata pârâtă la plata către recurenta reclamantă a sumei de 9.000 de RON (400 RON taxe judiciare de timbru, 2.684,49 RON cheltuieli de deplasare, şi parţial onorariu avocaţial) cheltuieli de judecată parţiale în recurs (din totalul de 17.604,83 RON) cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., ţinând seama de circumstanţele cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă SC A. SRL, împotriva Sentinţei nr. 422 din 20 octombrie 2015 şi Sentinţei nr. 189 din 16 iunie 2016, ambele pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2014*.

Casează în parte Sentinţa nr. 422 din 20 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, şi rejudecând anulează Decizia nr. x din 20 august 2014 .

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

Casează sentinţa de completare a dispozitivului nr. 189 din 16 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2014* şi, rejudecând, respinge excepţia lipsei de obiect.

Dispune anularea deciziilor privind cele 5 ITO emise de pârâta ANAF - DGF la subpoziţia tarifară 87019090.

Respinge excepţia nulităţii recursului ANAF.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva Sentinţei nr. 422 din 20 octombrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2014*, ca nefondat.

Obligă intimata la plata către recurenta a sumei de 9.000 de RON cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2019.

GGC - LM