Part-time EU project staff costs ruled eligible; €17,682 reimbursement upheld with interest

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 8 ianuarie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantele Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă ("ANOFM"), SC A. SRL au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Autoritatea de Management Programul Operaţional Capital Uman (AMPOSDRU) şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar POSDRU (OI POSDRU MMFPS), ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să se dispună:

1. Anularea în parte a Scrisorii standard de informare a Beneficiarului (SSIB) nr. x din 14 septembrie 2015 emisă de pârâta OIPOSDRU MMFPSPV, înregistrată la Beneficiar sub nr. x/14 septembrie 2015, aferentă Cererii de Rambursare nr. x/13.07.2015, în ceea ce priveşte nevalidarea la rambursare a cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului în valoare de 17.682,00 RON, pentru Partenerul 1- A. SRL, ce reprezintă cheltuieli cu drepturile salariale, compuse din:

a) Suma de 14.252,00 RON reprezentând cheltuieli cu contribuţiile sociale la Bugetul Asigurărilor Sociale şi Fondurilor Speciale, aferente salariilor lunii decembrie 2014 pentru următorii experţi: B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., deoarece nu au fost respectate prevederile din bugetul detaliat al proiectului cu privire la tariful orar;

b) Suma de 2.960,00 RON, reprezentând cheltuieli cu salariul net, aferent lunii decembrie 2014 pentru expertul C., deoarece nu au fost respectate prevederile din bugetul detaliat al proiectului cu privire la tariful orar;

c) Suma de 256,00 RON, reprezentând cheltuieli cu salariul net, aferent lunii februarie 2015 pentru expertul K., deoarece nu au fost respectate prevederile din bugetul detaliat al proiectului cu privire la tariful orar;

d) Suma de 214,00 RON, reprezentând cheltuieli cu contribuţiile sociale la Bugetul Asigurărilor Sociale şi Fondurilor Speciale, aferente salariului lunii decembrie 2014 pentru expertul L., deoarece nu au fost respectate prevederile Ghidului Solicitantului-Condiţii Generale 2013, pct. 4 "Niveluri maximale ale remunerării personalului administrative şi auxiliar", subpunctul 4.3 "Nivel de remunerare a personalului administrativ", cu privire la tariful orar.

2. Anularea în tot a Adresei OI POSDRU MMFPSPV nr. x din 16 octombrie 2015 privind soluţionarea Contestaţiei nr. x din 21 septembrie 2015, înregistrată la OIPOSDRU sub nr. x din 21 septembrie 2015, formulată de Beneficiar împotriva Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului nr. x din 14 septembrie 2015 referitoare la cererea de rambursare nr. x din 13 iulie 2015.

3. Anularea procesului-verbal de soluţionare a contestaţiei nr. x din 16 octombrie 2015 emis de Grupul de soluţionare a contestaţiei nr. x din 21 septembrie 2015 constituit la nivelul OI POSDRU.

4. Constatarea caracterului eligibil al tuturor cheltuielilor solicitate la rambursare prin Cererea de rambursare nr. x din 13 iulie 2015, reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experţilor Partenerului 1 implicaţi în Proiect.

5. Obligarea pârâtelor la rambursarea şi plata către Beneficiar a sumei de 17.682 RON reprezentând cheltuieli eligibile efectuate în cadrul Proiectului x - "Profesionişti pentru Parteneriat - PPP", aferente cheltuielilor cu contribuţiile sociale aferente salariile experţilor Partenerului 1 implicaţi în activităţile Proiectului, în luna decembrie 2014 şi cheltuielile salariale aferente lunii decembrie 2014 pentru expertul C. şi lunii februarie 2015 pentru expertul K., respectiv cheltuielile cu contribuţiile sociale aferente CGA (cheltuieli generale de administraţie) pentru luna decembrie 2014 - expertul L.

6. Obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumei de 17.682,00 RON, calculată de la data emiterii Scrisorii standard de informare nr. x din 14 septembrie 2015 şi până la data plăţii efective a sumelor reprezentând cheltuieli eligibile refuzate în mod nelegal la rambursare.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2957 pronunţată în data de 10 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei SC A. SRL, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Prin aceeaşi sentinţă, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Autoritatea de Management Programul Operaţional Capital Uman şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - OIPOSDRU, a anulat în tot Adresa MMFPSPV OIPOSDRU cu nr. x din 16 octombrie 2015 privind soluţionarea contestaţiei administrative, a anulat în parte, SSI nr. x din 14 septembrie 2015, emisă de pârâtul MMFPSPV OIPOSDRU şi aferentă cererii de rambursare nr. x din 13 iulie 2015, în ceea ce priveşte respingerea la rambursare a sumei de 17.682 RON, a obligat pârâţii la rambursarea, respectiv plata către reclamanta beneficiar ANOFM a sumei de 17.682 RON, reprezentând cheltuieli eligibile, precum şi la plata dobânzii legale, calculată asupra acestei sume începând cu data emiterii Scrisorii standard de informare-14 septembrie 2015 - până la data plăţii efective şi pârâtul MMFPSPV OIPOSDRU la plata către reclamanta ANOFM a cheltuielilor de judecată în sumă de 450 RON reprezentând taxă judiciară de timbru.

3. Recursurile formulate în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au declarat recurs pârâţii Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Autoritatea de Management Programul Operaţional Capital Uman prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, ambele invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca fiind netemeinică şi nelegală.

A. Pârâtul Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a declarat recurs împotriva Sentinţei nr. 2957 din 10 ocotmbrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., formulând următoarele critici:

a) Prima instanţă a preluat apărările formulate de intimaţii reclamanţi fără a observa că susţinerile acestora, privind înlocuirea dispoziţiilor legale cuprinse în Ghidul solicitantului - Condiţii generale - 2013 cu dispoziţiile legale ale Ghidul solicitantului - Condiţii generale - 2014, sunt nefondate, dovedind, prin aceasta, o interpretare arbitrară a legii.

A pretins recurentul-pârât că, în verificările efectuate, Organismul Intermediar a aplicat Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013 punctul 1.3, a cărui formă a fost preluată mai detaliat şi în Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2014 punctul 1.3, după cum se observă:

- varianta din 2013: "în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea se va determina în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună."

- varianta din 2014: "în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea se va determina în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună, astfel, că remuneraţia lunară se calculează proporţional în raport cu timpul lucrat."

Deci, sensul punctului 1.3 din Ghidul solicitantului - Condiţii Generale 2013 este cel referitor la o decontare, care presupune aceleaşi cerinţe, atât pentru un timp de lucru cu normă parţială, dar şi pentru un timp de lucru cu normă întreagă, respectiv un tarif orar calculat "luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună".

Prin urmare, a susţinut recurentul pârât că analizarea comparativă a celor două texte de lege de către Organismul Intermediar nu înseamnă substituirea unuia cu celălalt, ci doar s-a urmărit o mai bună înţelegere a dispoziţiilor legale în raport cu criticile formulate în cererea de chemare în judecată.

b) Cu privire la obligaţia beneficiarului de a include în cererea de finanţare sau în bugetul detaliat norma de muncă a expertului, susţine recurentul-pârât că instanţa a pierdut din vedere dispoziţiile legale aplicabile în prezenta cauză, care sunt clare şi trebuie aplicate corespunzător.

Din considerentele hotărârii recurate (de la pag. 18 ultimul paragraf) rezultă că prima instanţă nu a lămurit înţelesul dispoziţiilor legale de la punctul 1.3 din Ghidul Solicitantului, care, în opinia recurentului-pârât nu au fost respectate de intimaţii reclamanţi, iar problema de drept ce trebuia dezlegată de instanţă era cea a corectei aplicări a punctului 1.3 din Ghidul solicitantului ediţia 2013, în sensul cuprinderii în bugetul detaliat a tarifului orar prevăzut de norma de drept reglementată la acest punct al Ghidului solicitantului 2013.

Or, în opinia recurentului-pârât, instanţa de fond a mutat centrul de greutate într-o altă direcţie, respectiv de la tariful orar, astfel cum este reglementat de punctul 1.3 din Ghidul solicitantului 2013 ("... decontarea se va determina în baza retribuţiei echivalente pe oră ...") la norma de muncă. De fapt şi de drept, acest articol reglementează modalitatea de calcul a tarifului orar, obţinut prin raportarea "activităţii zilnice efectuate parţial" sau a timpului parţial lucrat dintr-un contract individual de muncă la "ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună". De aceea, consideră recurentul-pârât că instanţa de fond a greşit când a reţinut în considerentele sentinţei recurate, că "nu există o obligativitate a precizării numărului de ore pe lună, prestate de experţii angajaţi în proiect", când, de fapt, Contractul de finanţare cu numărul de identificare x intitulat "Profesionişti pentru Parteneriat - PPP", ce face obiectul prezentului litigiu, reglementează la Subpunctul 3.1.3 Eligibilitatea Cheltuielilor - Reguli generale de eligibilitate a cheltuielilor din Ghidul solicitantului 2013, între acestea fiind considerată importantă în cauză, de către recurentul-pârât, cerinţa care impune ca o cheltuială "să fie înregistrată în contabilitatea Beneficiarului/Partenerului/Partenerilor, să fie identificabilă, verificabilă şi să fie dovedită prin facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie".

Prin urmare, pe lângă celelalte condiţii de eligibilitate, această condiţie prevăzută de Punctul III subpunctul 3.1.3 "Eligibilitatea Cheltuielilor" din Ghidul solicitantului 2013 impune, pentru eligibilitatea cheltuielii, ca aceasta să fie identificabilă, adică pe lângă costul unitar cuprins în bugetul detaliat trebuie să figureze sau să fie cuprins şi numărul de ore avut în vedere la încheierea contractului individual de muncă, necesar pentru determinarea tarifului orar (adică a "retribuţiei echivalente pe oră") cerut de prevederile punctului 1.3 al paragrafului 3.1.4 din Ghidul solicitantului ediţia 2013.

Numai în acest fel cheltuiala cu resursa umană asumată poate fi verificabilă (aşa cum se dispune la poziţa arătată a subpunctului 3.1.3 din Ghidul solicitantului 2013), în sensul verificării cheltuielii avansate la rambursare prin comparare cu tariful orar rezultat din contractul individual de muncă respectiv.

Tariful orar se determină prin împărţirea costului unitar din bugetul detaliat la numărul de ore avute în vedere pentru încheierea contractului de muncă respectiv şi reprezintă timpul parţial de muncă avut în vedere la încheierea contractului individual de muncă, fără a avea relevanţă dacă persoana desfăşoară activităţi exclusiv în acel proiect.

Dacă se va verifica tariful orar din bugetul detaliat cu tariful orar din contractual individual de muncă, pentru persoanele nominalizate de reclamanţi, reţinute de instanţă în sentinţa recurată, se va observa neconcordanţa existentă, tariful orar din contractul individual de muncă depăşind tariful orar prevăzut în bugetul detaliat, caz în care cheltuiala devine, potrivit legii, neeligibilă. Ca atare, corect s-a respins rambursarea acesteia.

Susţine recurentul-pârât că, în lipsa unei analize pertinente cu privire la mecanismul prevăzut de legislaţia naţională şi comunitară pentru gestionarea şi decontarea finanţării europene nerambursabile, instanţa a achiesat facil la poziţia incorectă, nefundamentată, a intimaţilor reclamanţi.

c) Cu privire la interpretarea punctului 1.3 din Ghidul solicitantului 2013, arată recurentul Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale că problema în dezbatere nu o constituie calificarea contractului, ca fiind cu normă întreagă sau timp parţial de muncă, cum greşit arată instanţa (experţii din proiect având contracte de muncă cu timp parţial), ci eludarea prevederilor legale referitoare la tariful orar sau retribuţia echivalentă pe oră, ce trebuie prevăzut în bugetul detaliat, pentru ca această cheltuială cu resursa umană să poată fi identificabilă şi verificabilă în raport cu contractele individuale de muncă încheiate în vederea implementării proiectului.

d) Curtea emite păreri contrare, atunci când, la pag. 18 antepenultimul alineat, afirmă "că nu există nici o menţiune cu privire la obligativitatea beneficiarului de a include în cererea de finanţare ori în bugetul detaliat norma de muncă a expertului, pentru, ca la pag. 19 alin. (4) să revină şi să arate, că "onorariile experţilor au fost convenite de comun acord" (deşi afirmă că "nu există obligativitate").

Faţă de aceste considerente ale instanţei de fond precizează recurentul MMJS că, atunci când în bugetul detaliat nu este inclus şi numărul de ore (situaţie în care se regăsesc intimaţii reclamanţi), costul unitar se împarte la 168 de ore, astfel cum rezultă şi din prevederile paragrafului în discuţie, 3.1.4. punctul 1.3. din Ghidul solicitantului 2013, unde se stipulează, că "se iau ca referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare", determinându-se, astfel, tariful orar, rezultat prin înmulţirea cu numărul de ore pentru care s-a încheiat contractul individual de muncă, iar situarea intimaţilor - reclamanţi pe poziţii contrare prevederilor legale constituie un subterfugiu, pe care aceştia îl denumesc simplu "interpretarea greşită a legii" de către OI POSDRU din cadrul M.M.J.S.

În acest context, a susţinut recurentul-pârât că Organismul Intermediar a emis Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. x din 14 septembrie 2015 cu respectarea prevederilor din Ghidul solicitantului, ediţia 2013, astfel cum a fost aprobat prin Ordinul ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice nr. 1069/2013, contractul de finanţare aferent, asumat de beneficiar, Adresa AMPOSDRU nr. x din 4 noiembrie 2014 de abordare unitară a procesului de verificare a cererilor de rambursare/cererilor de plată, H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programe operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare, Ordinul comun al Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice nr. 1117/2170/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin Programul operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007 20013", Codul muncii şi, în general, legislaţia internă şi comunitară incidenţă.

e) La pag. 20 din sentinţă instanţa reduce obligaţia beneficiarului de a cere lămuriri Organismului Intermediar sau o substituie cu un drept, deşi Contractul de finanţare reglementează această obligaţie ce revine Beneficiarului, iar Ghidul solicitantului Condiţii generale ediţia 2013 prevede: "Atât instituţiile publice, cât şi celelalte tipuri de solicitanţi/parteneri eligibili au obligaţia de a respecta prevederile legislaţiei naţionale aplicabile în funcţie de tipul organizaţiei privind angajarea personalului". Prin urmare, cheltuielile cu experţii pe termen lung şi scurt, potrivit Ghidului solicitantului Condiţii generale ediţia 2013, se fundamentează în bugetul estimat al proiectului, la capitolul bugetar "Resurse umane" sau la capitolul bugetar "Alte tipuri de costuri", dacă sunt externalizări (subcontractaţi). La aceeaşi pagină, paragraful următor, instanţa arată, că "o astfel de atitudine a reclamantei este justificată de faptul, că la depunerea cererii de finanţare nu s-a solicitat detalierea modului de formare a tarifelor experţilor prin raportare la norma de muncă, nu s-a solicitat precizarea naturii contractelor individuale de muncă".

Aprecierea instanţei nu este conformă prevederilor legale ale Ghidului solicitantului - Condiţii generale ediţia 2013, care la Secţiunea 5.1. denumită "Procedura de evaluare şi selecţie a proiectelor" dispune: "Scopul procesului de evaluare şi selecţie a proiectelor este de a elimina proiectele care nu contribuie la implementarea POSDRU şi va evita dubla finanţare asigurându-se o utilizare eficientă şi eficace a resurselor", iar la Secţiunea 5.6 "Contestaţii" din Ghidului solicitantului - Condiţii generale ediţia 2013 reglementează posibilitatea de a contesta rezultatul evaluării în trei zile lucrătoare de la transmiterea pe e - mail a scrisorii de informare. Rezultă că procedurii de evaluare îi este specifică verificarea sub aspectul depunerii documentelor cerute de legislaţie şi a îndeplinirii scopului proiectului.

f) Recurentul-pârât a făcut trimitere la soluţia pronunţată într-o speţă similară, înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, în cadrul acestui litigiu reţinându-se că "alin. (1).3. paragraful 3.1.4. din Ghidul solicitantului - Condiţii generale 2013 - nu poate fi interpretat altfel decât în sensul că, în situaţia în care personalul angajat pentru implementarea proiectului desfăşoară activitate parţială, în baza unui contract de muncă cu timp parţial, drepturile sale salariate se calculează prin raportare la drepturile stabilite prin programul normal de lucru, care, potrivit art. 112 alin. (1) din Codul muncii este de 8 ore pe zi. Curtea de Apel Bucureşti arată, în cadrul acelui dosar, că o astfel de concluzie este susţinută de trimiterea făcută în cadrul alin. (1).3 la activitatea zilnică efectuată parţial ce trimite la noţiunea de contract individual de muncă cu timp parţial din Codul muncii, precum şi la modalitatea de determinare a retribuţiei cuvenite în cazul prestării unui astfel de timp parţial de muncă, luându-se ca punct de referinţă ziua de lucru de 8 ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună, această modalitate fiind identică cu cea prevăzută de Codul muncii, în situaţia contractului de muncă cu timp parţial.

g) Cu privire la dobânda acordată intimatelor reclamante pentru beneficiul nerealizat, menţionează recurentul-pârât că, fiind în prezenţa unui litigiu care are ca obiect fonduri europene nerambursabile, beneficiul nerealizat nu este specific acestui tip de finanţare, astfel că acordarea dobânzii legale pentru beneficiu nerealizat este neîntemeiată.

h) Obligarea M.M.F.P.S.P.V - O.I. la plata taxei de timbru, în cuantum de 450 RON, în opinia recurentului-pârât nu se justifică, întrucât instituţia publică este scutită de plata taxelor de timbru, conform prevederilor art. 30 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

B. Recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice, în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene

În calea de atac declarată a solicitat recurentul-pârât MFE prin MFP să fie casată parţial sentinţa recurată şi trimisă cauza spre rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar, rejudecând cauza pe fond, să fie respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Motivele de casare ce au constituit temeiul de drept al recursului declarat de MFE prin MFP sunt cele reglementate de dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., fiind formulate următoarele critici:

a) Din considerentele hotărârii judecătoreşti nu rezultă că argumentele părţilor au fost analizate, în integralitate, de instanţa de fond, fiind, astfel, nesocotite apărările formulate de pârâţi, fapt pentru care, în opinia recurentului-pârât, se impune casarea hotărârii şi trimiterea dosarului la prima instanţă, în vederea pronunţării unei hotărâri din a cărei motivare să rezulte că aceasta conţine toate elementele prevăzute în mod imperativ de dispoziţiile art. 425 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

b) Instanţa de fond nu a făcut altceva decât să-şi însuşească mare parte din susţinerile reclamantei, preluate din cererea de chemare în judecată, fără a indica, în concret, motivele pentru care poziţia procesuală exprimată de autorităţile pârâte a fost înlăturată, şi nici motivele pentru care instanţa de fond şi-a însuşit poziţia procesuală exprimată de reclamantă.

A criticat recurentul-pârât faptul că simpla indicare a unor file aflate la dosarul cauzei nu reprezintă dovada analizării respectivelor înscrisuri, câtă vreme instanţa de fond nu a indicat, în concret, care sunt contractele individuale de muncă în cauză şi de unde din cuprinsul acestora rezultă fracţiunile de normă şi, mai ales, că a fost respectat bugetul alocat cu cheltuielile reprezentând contravaloarea salariilor şi contribuţiilor cuvenite acestora.

În ceea ce priveşte chestiunea reţinută de instanţa de fond, potrivit căreia, "în privinţa contractului de finanţare şi a cererilor de rambursare întocmite în baza acestuia aplicabile în cauză sunt prevederile Ghidului Solicitantului 2013, aprobat prin Ordinul nr. 1069/2013, iar nu cele ale Ghidului Solicitantului 2014, care se aplică proiectelor aferente perioadei ulterioare anului 2014", aceasta, în opinia recurentului-pârât MFE prin MFP reprezintă o dovadă în plus a faptului că instanţa de fond nu a analizat apărările formulate de autorităţile pârâte, acestea neinvocând, vreun moment, faptul că în cauză ar fi incidente alte prevederi decât cele ale Ghidului Solicitantului 2013.

În legătură cu faptul că instanţa de fond, în considerentele hotărârii sale, a reţinut că, în cuprinsul Ghidului Solicitantului 2013, nu există nicio menţiune cu privire la obligativitatea beneficiarului de a include în cererea de finanţare ori în bugetul detaliat norma de muncă a expertului, arată recurentul-pârât că acest argument este preluat din cererea de chemare în judecată. Cât priveşte faptul că s-a arătat în hotărârea primei instanţe că, la momentul depunerii cererii de finanţare, nu existau menţiuni cu privire la interdicţia angajării personalului cu contract individual de muncă cu timp parţial, iar în condiţiile în care normele de dreptul muncii prevedeau o astfel de posibilitate şi nu exista obligativitatea precizării numărului de ore/lună prestat de experţii angajaţi în cadrul proiectului, s-a considerat că este permis partenerului contractual să încheie astfel de contracte, critica recurentului vizează împrejurarea că instanţa de fond nu a indicat, în concret, care sunt documentele ataşate cererii de finanţare, care au făcut obiectul analizei şi în raport de care instanţa de fond a ajuns la concluzia redată anterior.

Un alt aspect criticat în recursul declarat de MFE prin MFP este cel referitor la faptul că instanţa de fond a reţinut că "în lipsa unor clarificări din partea pârâţilor şi a unor menţiuni exprese din documentaţie, noţiunea de "activitate zilnică" se referă la activitatea zilnică prevăzută în contractul individual de muncă, astfel că, în cazul activităţii zilnice a expertului angajat cu o normă de 4 ore pe zi (spre exemplu) aceasta constă în îndeplinirea normei de 4 ore, neexistând niciun indiciu în documentaţie, ori în Ghid, cu privire la aceea că activitatea zilnică reprezintă în mod necesar activitatea aferentă unei norme de 8 ore zilnice."

În acest context se susţine că instanţa de fond nu a indicat la ce anume din cuprinsul documentaţiei s-a raportat, iar, pe de altă parte, nu a menţionat motivul pentru care a apreciat că se impunea ca pârâţii să solicite clarificări.

Un alt aspect criticat a fost acela că "onorariile experţilor au fost convenite cu aceştia în considerarea normei de lucru, stabilită de comun acord", chestiunea fiind preluată din susţinerea reclamantei, iar prin inserarea considerentelor privind faptul că, "nu se justifică, în condiţiile în care onorariile experţilor au fost convenite în considerarea unei norme de lucru reduse, fiind incluse ca atare în bugetul destinat resurselor umane, ca decontarea să se raporteze la o normă de lucru de 8 ore, o astfel de metodă de calcul fiind de natură a diminua nejustificat retribuţia lunară iniţial acceptată de pârâţi, cu ocazia depunerii cererii de finanţare, a semnării contractului de finanţare", instanţa de fond acceptă nerespectarea Ghidului Solicitantului 2013 de către reclamantă.

Au fost criticate de către recurent şi alte considerente care, în opinia sa, sunt contradictorii, în referire la interpretarea prevederilor pct. 1.3 din Ghidul solicitantului 2013, referitoare la activitatea zilnică efectuată parţial, concluzia primei instanţe fiind aceea că nu sunt incidente, în cauză, aceste prevederi, iar cu privire la Adresa nr. x din 15 decembrie 2014, prin care s-a solicitat reclamanţilor "evidenţierea distinctă în cadrul bugetului detaliat a contribuţiilor angajatorului, aferente echipei de management şi echipei de implementare (...)", constatându-se că această adresă nu este de natură a lămuri situaţia contractelor individuale de muncă cu timp parţial, ori faptul că în situaţia acestora indemnizaţia orară, negociată şi declarată deja în buget prin raportare la o normă redusă trebuie recalculată cu ocazia decontării, prin raportare la o normă de 8 ore, susţine recurentul MFE prin MFP că un astfel de demers din partea reclamantei era necesar, în condiţiile în care interpretarea dată de Organismul Intermediar, unor prevederi din Ghidul Solicitantului, era diferită de cea a reclamantei.

A mai susţinut recurentul-pârât că menţionarea Ghidului Solicitantului 2014, s-a făcut exclusiv cu titlu de comparaţie între Ghidul Solicitantului 2013 si Ghidul Solicitantului 2014, fără a se susţine vreun moment că acesta din urmă ar fi incident în cauză.

În privinţa sumei de 17.682,00 RON, se arată de către recurent că, în realitate, această sumă este formată din două categorii eligibile prevăzute de Ordinul nr. 1117/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane 2007 - 2013, nu doar din cheltuieli cu personalul implicat în implementarea proiectului, astfel:

- categoria cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului - suma de 17.468,00 RON;

- categoria cheltuielilor indirecte/cheltuieli generale de administraţie - suma de 214,00 RON.

Aceste cheltuielile solicitate spre rambursare de către reclamantă prin Cererea de rambursare nr. x/13.07.2015 nu au respectat valorile indicate în bugetul detaliat al proiectului, parte integrantă a contractului de finanţare, fiind încălcate următoarele prevederi legale:

- Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale, 2013, sub-capitolul 3.1.4 Plafoanele maxime de referinţă ale cheltuielilor cu personalul: "(...) în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea se va determina în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună"

- art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordinul comun al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice nr. 1117/2170/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin Programul operaţional sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013"

A arătat recurentul-pârât că, la verificarea Cererii de rambursare nr. x din 13 iulie 2015, s-a avut în vedere ca:

- pentru experţii din echipa de implementare, pentru care s-a prevăzut în bugetul detaliat al proiectului norma de lucru, trebuie corelate prevederile din bugetul detaliat al proiectului (norma specificată în Anexa 2, partea integrantă a cererii de finanţare), cu cele din contractul individual de muncă (durata muncii) şi cu cele din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale, 2013 (niveluri maximale ale remunerării);

- pentru experţii care fac parte din echipa de implementare, pentru care nu a fost precizată norma de lucru în bugetul detaliat al proiectului, trebuie corelate prevederile din cererea de finanţare (respectiv se ţine cont de norma indicată de 2h-4h-6h/zi/21 zile), cu cele din contractul individual de muncă (durata muncii) şi cu cele din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale, 2013 (niveluri maximale ale remunerării).

În atare condiţii, consideră recurentul MFE că nu se poate aprecia în sensul că "remuneraţia stabilită în contractul individual de muncă" se confundă cu cel referitor la decontarea şi regulile specifice privind eligibilitatea/neeligibilitatea cheltuielilor.

Organismul Intermediar a stabilit neeligibilitatea cheltuielilor în baza unei prevederi clare existente la nivelul anului 2013, respectiv Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale, 2013, astfel cum a fost aprobat prin Ordinul nr. 1069/2013, act normativ ce nu poate fi apreciat că nu reprezintă un temei legal.

Organismul Intermediar, în virtutea funcţiei sale legale şi instituţionale, dispusă de Ordinul nr. 600/2008 pentru aprobarea unor acorduri de delegare de funcţii privind implementarea Programului Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013" şi cu prevederile actelor adiţionale la aceste acorduri, a analizat cererea de rambursare, documentele justificative ataşate acesteia şi a aplicat o dispoziţie legală în vigoare, prevăzută de Ordinul nr. 1069/2013, unei situaţii de fapt constatate.

Verificarea legalităţii actelor administrative se realizează potrivit unui act determinat precum Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale, ediţia 2013, dar şi a celorlalte acte normative referitoare la eligibilitatea cheltuielilor angajate pe perioada de implementare a proiectului, indicate în contractul de finanţare.

Câtă vreme reclamantele recunosc, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, situaţia premisă a activităţii zilnice parţiale - a se vedea pct. 23 de la pagina 8, unde se precizează "... Contracte individuale de muncă având prevăzută la Durata muncii, o fracţiune de normă (...)", măsura de declarare ca neeligibile a cheltuielilor, calculate corespunzător, prin Scrisoarea standard de informare a Beneficiarului, este pe deplin întemeiată.

Ulterior adresei AMPOSDRU nr. x din 4 noiembrie 2014, Organismul Intermediar a comunicat beneficiarilor de proiecte adresa nr. x din 15 decembrie 2014, prin care a solicitat acestora "evidenţierea distinctă în cadrul bugetului detaliat a contribuţiilor angajatorului aferente echipei de management şi echipei de implementare, întrucât taxele şi contribuţiile angajatorului reprezintă cheltuieli eligibile în cadrul POSDRU, dar nu sunt incluse în plafoanele maximale de referinţă ale remunerării", atrăgând atenţia asupra temeiului legal menţionat în scrisoarea standard de informare a beneficiarului, şi anume pct. 1.3 cap. 3.1.4 Plafoanele maximale de referinţă ale cheltuielilor cu personalul din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale, 2013, unde se prevede că, "în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea se va determina în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună."

Contrar celor menţionate prin cererea de chemare în judecată, reclamantele nu au solicitat un punct de vedere, conform art. 6 lit. A), alin. (2) din contractul de finanţare, procedând la efectuarea unor cheltuieli ce nu îndeplinesc condiţiile de eligibilitate prevăzute în contractul de finanţare şi în Ordinul nr. 1069/2013 reprezentând Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale, pentru care rambursarea nu este posibilă.

În altă ordine de idei, arată recurentul-pârât MFE prin MFP că Ghidul Solicitantului Condiţii Generale, punctul 4.1, din ediţia 2014, nu se aplică proiectului "Profesionişti pentru Parteneriat - PPP" - x, iar Organismul Intermediar a aplicat, în verificarea cererilor de rambursare şi pentru stabilirea cheltuielilor eligibile aferente proiectului, numai Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale, 2013, punctul 1.3, întrucât fiecărui caii de lansare proiecte îi corespunde doar un singur Ghid al Solicitantului - Condiţii Generale.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantelor, ca instanţa să constate caracterul eligibil al tuturor cheltuielilor solicitate la rambursare prin Cererea de rambursare nr. x din 13 iulie 2015, reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experţilor Partenerului 1 implicaţi în Proiect, menţionează recurentul că, pentru a fi considerate eligibile, costurile solicitate la rambursare trebuie să fie prevăzute în bugetul proiectului, respectiv trebuie furnizate suficiente informaţii cu privire la natura, componentele şi sumele aferente cheltuielilor, iar pe parcursul implementării proiectului, reclamantele aveau posibilitatea de a modifica sau completa bugetul sintetic şi detaliat al proiectului, anexă la contractul de finanţare, prin încheierea unui act adiţional sau aprobarea unei notificări, în temeiul art. 11 din contractul de finanţare.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei, de obligare a pârâţilor la plata dobânzii legale aferente sumei de 17.682,00 RON, calculate de la data emiterii Scrisorii standard de informare a Beneficiarului nr. x/14 septembrie 2015 şi până la data plăţii efective a sumelor reprezentând cheltuieli eligibile refuzate la rambursare, face trimitere recurentul-pârât la prevederile din Ghidului Solicitantului - Condiţii Generale, 2013, Secţiunea 1.5 Contribuţia solicitantului, precum şi la dispoziţiile art. 5 lit. D) Rambursarea cheltuielilor, alin. (17) din contractul de finanţare, semnat şi asumat de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, care prevede că, "Pe parcursul implementării proiectului, cheltuielile considerate neeligibile la verificarea cererii de rambursare vor fi suportate exclusiv de către Beneficiar şi/sau Partenerii acestuia."

4. Apărări formulate în cauză

Recurentul-pârât Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a depus întâmpinare la recursul promovat de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Autoritatea de Management Programul Operaţional Capital Uman prin Ministerul Finanţelor Publice şi, fără a invoca excepţii, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei civile şi pe fondul cauzei, respingerea acţiunii reclamanţilor şi menţinerea actelor contestate ca întemeiate sau ca temeinice şi legale.

Intimata-reclamantă Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a depus întâmpinări la recursurile formulate şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Recurentul-pârât Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a depus la dosar răspuns la întâmpinarea depusă de intimata-reclamantă Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

Totodată, la data de 26 septembrie 2018, recurentul-pârât Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a formulat o cerere de scoatere a sa din cauză, întrucât prin O.U.G. nr. 1/2018, Organismul intermediar, emitent al actelor administrative contestate a trecut în structura Ministerului Fondurilor Europene, care se subrogă în toate cauzele, indiferent de faza de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 10 mai 2019, Înalta Curte a respins cererea de scoatere din cauză a recurentului-pârât Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale

Intimata-reclamantă SC A. a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma criticilor formulate şi a probelor administrate, Înalta Curte reţine caracterul lor nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

II.1 Argumentele de fapt şi de drept relevante

Date fiind argumentele comune ale celor două recursuri declarate împotriva Sentinţei civile nr. 2957 din 10 octombrie 2016, Înalta Curte va analiza criticile formulate de ambii recurenţi-pârâţi în mod unitar, fără a fi defalcate considerentele pentru fiecare din cele două căi de atac exercitate în cauză.

Un prim motiv de casare regăsit în criticile ambilor recurenţi-pârâţi este cel reglementat de prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., referitor la "nemotivarea hotărârii recurate sau la motivarea sa contradictorie ori existenţa unor motive străine de natura cauzei".

În esenţă, au arătat recurenţii-pârâţi că prima instanţă a nesocotit apărările lor, exprimate prin întâmpinările depuse la dosarul de fond, preluând doar susţinerile reclamantei din cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Aceste critici sunt neîntemeiate, întrucât prima instanţă a avut în vedere deopotrivă argumentele tuturor părţilor litigante, hotărârea fiind motivată corespunzător exigenţelor procedurale, fără a se identifica vreo părtinire în sensul arătat de recurentele-pârâte.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., "hotărârea va cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au respins cererile părţilor". Verificând criticile aduse sentinţei recurate din perspectiva motivului de casare regăsit în dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că hotărârea primei instanţe respectă rigorile unei motivări adecvate, în care se poate identifica raţionamentul logico-juridic ce a condus la pronunţarea soluţiei criticate, argumentele părţilor litigante fiind grupate de către judecătorul fondului într-o manieră recognoscibilă, pentru a răspunde, astfel, motivelor de fapt inserate în cererile depuse la dosar.

De altfel, în legătură cu acest motiv de casare, observă Înalta Curte că nu este necesar ca în cuprinsul unei hotărâri judecătoreşti să se răspundă punctual fiecărui argument al părţilor, ci trebuie avute în vedere motivele de fapt şi de drept determinante, care contribuie în mod decisiv la crearea propriului raţionament al instanţei judecătoreşti, exprimat în mod coerent pentru a justifica soluţia pronunţată.

În privinţa hotărârii recurate în cauză, motivarea permite exercitarea controlului judiciar al instanţei superioare asupra sentinţei pronunţate de prima instanţă, fiind respectate garanţiile procesuale ale imparţialităţii judecătorului şi ale calităţii actului de justiţie, precum şi exigenţele instituite în cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi cele ale art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la existenţa unui proces echitabil.

Prin urmare, nu se poate reţine incidenţa acestui motiv de casare, criticile circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. fiind neîntemeiate.

În privinţa criticilor care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acestea sunt nefondate, urmând a fi menţinută soluţia primei instanţe, astfel cum a fost pronunţată.

Un prim aspect ce necesită clarificare în calea de atac declarată este cea a corectei interpretări şi aplicări a prevederilor pct. 1.3 din Ghidul solicitantului 2013, astfel cum imperios au solicitat recurenţii prin motivele de fapt expuse în cererile lor, în vederea analizării aspectelor de nelegalitate a actelor administrative contestate în cauză.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantele ANOFM şi Societatea A. SRL au solicitat anularea actelor administrative de impunere în privinţa sumei de 17682 RON, reprezentând cheltuieli reţinute ca neeligibile, efectuate în cadrul proiectului x - "Profesionişti pentru parteneriat-PPP", aferente cheltuielilor cu contribuţiile sociale pentru salariile experţilor Partenerului 1 implicaţi în activităţile proiectului, în luna decembrie 2014 şi cheltuielile salariale aferente lunii decembrie 2014 pentru expertul C. şi lunii februarie 2015 pentru expertul K., respectiv cheltuielile cu contribuţiile sociale aferente costurilor generale de administraţie pentru luna decembrie 2014, pentru expertul L.

Pentru a fi eligibilă o cheltuială, conform regulilor înscrise în capitolul 3.1.3 din Ghidul solicitantului 2013, aprobat prin Ordinul MMFPSPV nr. 1069/2013, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiţii, printre care şi cele referitoare la includerea respectivei cheltuieli în bugetul proiectului, conformitatea acesteia cu prevederile legislaţiei naţionale şi europene, precum şi cu prevederile contractului de finanţare, menţionarea sa în lista cheltuielilor eligibile prezentată în Condiţiile solicitantului-Condiţii specifice pentru fiecare cerere de propunere de proiect.

Cheltuielile eligibile sunt definite şi în cuprinsul art. 2, alin. (3) lit. g) din O.U.G. nr. 64/2009, ca fiind acele "cheltuieli efectuate de beneficiar, aferente proiectelor finanţate în cadrul programelor operaţionale, care pot fi finanţate atât din instrumente structurale, cât şi din cofinanţarea publică şi/sau privată, conform reglementărilor legale comunitare şi naţionale în vigoare privind eligibilitatea cheltuielilor, iar în ceea ce priveşte regulile specifice Programului operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane 2007 - 2013, acestea au fost stabilite prin Ordinul comun MFP/MMFPS nr. 1117/2010.

Potrivit pct. 1.3 din Ghidul solicitantului 2013, "în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea se va determina în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună".

Aceste dispoziţii legale au în vedere situaţia premisă a încheierii unor contracte individuale de muncă în derularea cărora s-a efectuat doar parţial norma de muncă înscrisă în cuprinsul lor, ipoteză în care decontarea urmează a se face proporţional cu timpul de lucru efectiv lucrat, raportat la norma întreagă, însă o astfel de situaţie reglementată în prevederile pct. 1.3 din Ghidul solicitantului 2013, coroborat cu dispoziţiile art. 106 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii nu este cea regăsită în contractele de muncă ale experţilor pentru care s-au diminuat cheltuielile prezentate în cererea de rambursare nr. x din 13 iulie 2015.

Modalitatea de încheiere a contractului de prestare a activităţilor de către experţii nominalizaţi în cuprinsul Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 1870 din 14 septembrie 2015, pentru care s-a reţinut neeligibilitatea anumitor cheltuieli în legătură cu activităţile prestate de către aceştia în cadrul proiectului, a vizat retribuirea lor pentru munca prestată în vederea îndeplinirii activităţilor cerute de graficul de implementare a respectivului proiect, conform tarifului orar agreat de părţi, iar timpul efectiv lucrat a fost remunerat corespunzător, fiind vorba despre executarea unui contract de muncă în totalitate, nu de o fracţie din normativul instituit prin prevederile Codului muncii.

Răspunzând criticilor formulate de recurentele-pârâte, Înalta Curte reţine, în privinţa susţinerilor referitoare la nelămurirea, de către prima instanţă, a problemei de drept care trebuia dezlegată, respectiv a corectei interpretări a punctului 1.3 din Ghidul solicitantului 2013, că judecătorul fondului a concluzionat corect în referire la inaplicabilitatea acestei prevederi, ce reglementează situaţia în care activitatea zilnică este efectuată parţial, deşi timpul de lucru a fost stabilit cu normă întreagă în contractul individual de muncă, în condiţiile în care, în cauza de faţă, s-au încheiat contracte de muncă cu timp parţial, cu tarife orare conform acestui program, iar activitatea a fost prestată conform contractului, în mod integral.

Au reproşat ambele recurente-pârâte judecătorului fondului că a făcut abstracţie de condiţia referitoare la identificarea, verificarea şi dovedirea cheltuielii cu munca expertului prin facturi în contabilitatea beneficiarului/partenerului, condiţie necesară pentru a fi eligibilă cheltuiala înlăturată din cuprinsul cererii de rambursare nr. x/13.07.2015, în cuantum de 17 468 RON (cheltuieli cu drepturile salariale), arătându-se, de către recurente, că, pe lângă costul unitar cuprins în bugetul detaliat trebuia să figureze sau să fie cuprins şi numărul de ore avut în vedere la încheierea contractului de muncă, necesar pentru determinarea tarifului orar (adică a retribuţiei echivalente pe oră) cerut de prevederile punctului 1.3 al paragrafului 3.1.4 din Ghidul solicitantului 2013.

În detalierea acestor critici, susţin recurentele-pârâte că, esenţial în cauză, nu este calificarea contractului de muncă al expertului, ca fiind unul cu normă întreagă sau timp parţial, de muncă, ci eludarea prevederilor legale referitoare la retribuţia echivalentă pe oră, ce trebuie prevăzută în bugetul detaliat al proiectului, pentru ca respectiva cheltuială să poată fi identificabilă şi verificabilă în raport cu contractele individuale de muncă încheiate în vederea implementării proiectului.

În legătură cu aceste critici, reţine Înalta Curte că nicio prevedere din cuprinsul Ghidului solicitantului 2013 nu impune obligativitatea celui care solicită finanţare nerambursabilă în cadrul POSDRU 2007 - 2013 de a include în cererea de finanţare ori în bugetul detaliat norma de muncă a expertului şi tipul contractului de muncă, iar intimata ANOFM a susţinut că, la momentul întocmirii cererii de finanţare, documentul pus la dispoziţie de către AMPOSDRU nu cuprindea câmpul de completat intitulat "numărul de ore/lună", reprezentând norma de muncă a expertului, ci doar coloana intitulată "cost lunar management de proiect", aspect ce se verifică astfel cum a fost reliefat de către beneficiara finanţării europene nerambursabile.

Aşadar, este real faptul că, potrivit condiţiilor inserate în Ghidul solicitantului 2013, nu se prevedea, la momentul depunerii cererii de finanţare de către ANOFM, obligaţia beneficiarului de a preciza în bugetul proiectului norma de încadrare(de tipul număr ore/zi sau nr. ore/lună) a unui expert angajat în cadrul proiectului, iar cheltuielile aferente resursei umane au fost corect arătate în cuprinsul coloanei cost lunar management de proiect, nefiind contestat faptul că nu au fost depăşite cheltuielile înscrise la această rubrică.

Totodată, se reţine în calea recursului, referitor la cerinţa de detaliere a costurilor prevăzute pentru derularea proiectului propus de către intimata ANOFM, că, în referire la resursa umană necesară pentru implementarea activităţilor din cadrul respectivului proiect, cheltuielile pentru această componentă au fost detaliate în conformitate cu prevederile Ordinului pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin POSDRU şi ale H.G. nr. 759/2007, buget care a fost evaluat, considerându-se, la analizarea sa, că este fundamentat în mod adecvat, în raport de activităţile în care a fost implicată resursa umană alocată acestui proiect.

Verificând contractele individuale de muncă depuse la dosarul de fond, reţine Înalta Curte că pentru experţii K., B., L., C., D., E., M., N., F., J., G., H., I. s-a identificat durata timpului de lucru în aceste contracte, iar prin Deciziile nr. 206 din 2 decembrie 2014 şi 11 din 1 februarie 2015, emise de administratorul Societăţii A. SRL, s-a stabilit durata muncii pentru experţii nominalizaţi în conţinutul acestui act, pentru activităţile desfăşurate în cadrul proiectului x, fiind arătat, la art. 2 din decizia menţionată, că "drepturile salariale pentru persoanele desemnate se calculează lunar, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă aflat în vigoare, în funcţie de activităţile desfăşurate efectiv în cadrul proiectului."

Aşadar, determinarea retribuţiei cuvenite acestora avea ca punct de referinţă norma înscrisă în contractul individual de muncă încheiat de fiecare dintre experţii nominalizaţi în scrisoarea Standard de informare a beneficiarului nr. 1870 din 14 septembrie 2015, în raport de activitatea efectiv prestată în cadrul proiectului.

Deşi recurenta MMJS arată că, pentru a fi considerată identificabilă o cheltuială salarială, trebuie ca, pe lângă costul unitar cuprins în bugetul detaliat, să figureze şi numărul de ore avut în vedere la încheierea contractului de muncă, necesar pentru determinarea tarifului orar, conform prevederilor punctului 1.3 al paragrafului 3.1.4 din Ghidul solicitantului 2013, aceasta ignoră împrejurarea că, în realitate, partenerul A. SRL a procedat astfel, fiind arătate în contractele individuale de muncă orele înscrise pentru durata determinată a fiecărui contract, precum şi retribuţia lunară, pentru a se determina costul unei ore de muncă, conform regulilor preexistente la momentul semnării contractului de finanţare în cauză.

În concluzie, diferenţa de interpretarea a prevederilor punctului 1.3 din Ghidul solicitantului 2013 porneşte de la raportarea numărului de ore efectiv lucrate de către experţii din cadrul proiectului în cauză la numărul de ore stabilit prin contractele individuale de muncă şi actele adiţionale ce fac parte integrantă din aceste contracte ori la norma totală de muncă, astfel cum e reglementată de Codul muncii.

Or, cât timp prin respectivele contracte s-a reţinut un cuantum al normei agreate cu fiecare expert în parte, pentru o remunerare lunară, activitatea efectiv prestată se impunea a fi plătită având în vedere prevederile contractului încheiat între părţi, în lipsa unor prevederi legale care să impună o altă soluţie.

În referire la pretinsa obligaţie a beneficiarului finanţării europene nerambursabile de a cere lămuriri OI POSDRU, reţine Înalta Curte că obligaţiile solicitantului care a semnat contractul de finanţare sunt cele izvorând din acest contract şi din prevederile legale la nivel naţional şi european în vigoare la data obţinerii finanţării cerute, fără a se putea atrage consecinţe în privinţa regulilor a căror nerespectare se pretinde, care nu erau aplicabile în perioada verificării eligibilităţii proiectului propus şi aprobat pentru a fi implementat cu sprijin european nerambursabil.

În legătură cu soluţia pronunţată de către o altă instanţă judecătorească într-o speţă similară, Înalta Curte reţine că nu se poate opune o putere de lucru judecat în cauză, fiind vorba despre contracte diferite şi fără a se putea cunoaşte în ce măsură au fost întocmite în cauza respectivă înscrisurile care au fundamentat cererile de rambursare a cheltuielilor pretins eligibile, iar practica judecătorească, în sistemul dreptului românesc, nu constituie izvor de drept, astfel că nu poate fi valorificată decizia indicată de recurentul-pârât MMJS, pronunţată în Dosarul nr. x/2013 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a CAF, în prezentul dosar.

Cu privire la dobânda acordată intimatelor-reclamante pentru beneficiul nerealizat, reţine Înalta Curte că obligaţia de reparare integrală a unui prejudiciu cauzat prin emiterea unor acte administrative declarate nelegale implică şi obligarea la suportarea beneficiului nerealizat de către emitentul actelor administrative anulate pe cale judecătorească, iar potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) lit. o) şi p) din O.U.G. nr. 64/2009, "În bugetele ordonatorilor principali de credite cu rol de Autoritate de management pentru programele operaţionale care utilizează mecanismul plăţii indirecte, cu excepţia Autorităţii de management pentru Programul operaţional "Asistenţă tehnică", se cuprind:

o) sumele rezultate din aplicarea dobânzii datorate pentru neachitarea la termen a creanţelor bugetare aferente sumelor prevăzute la lit. i), n) şi p) stabilite în aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare;

p) sumele necesare pentru plata cheltuielilor solicitate de beneficiari prin cereri de rambursare şi/sau prin cereri de plată, considerate neeligibile de către Autoritatea de management în procesul de verificare şi pentru care ulterior o instanţă judecătorească s-a pronunţat în favoarea beneficiarului printr-o hotărâre judecătoreasca definitivă."

În referire la obligarea MMJS la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 450 RON, reprezentând taxa de timbru achitată la fond de reclamanta ANOFM, Înalta Curte reţine că este corectă soluţia de suportare a acestor cheltuieli de către partea căzută în pretenţii, conform regulilor prevăzute de art. 453 C. proc. civ., iar faptul că instituţia publică în cauză este una dintre cele enumerate la art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, ca beneficiară a scutirii de la plata taxei de timbru, în privinţa acţiunilor care au ca obiect venituri publice, nu îl exonerează pe recurentul-pârât MMJS de la plata cheltuielilor de judecată, în care se includ şi sumele achitate de reclamantă cu titlul de taxă de timbru, dată fiind reuşita titularei cererii de chemare în judecată asupra pretenţiilor solicitate în cauză.

II.2 Temeiul de drept al soluţiei

Pentru considerentele anterior expuse, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la cele ale art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, ambele recursuri declarate în cauză, de către pârâţii Ministerul Fondurilor Europene-Direcţia Generală Autoritatea de Management Programul Operaţional Capital Uman prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale împotriva Sentinţei civile nr. 2957 din 10 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sentinţă ce va fi menţinută astfel cum a fost pronunţată, fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Fondurilor Europene-Direcţia Generală Autoritatea de Management Programul Operaţional Capital Uman prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale împotriva Sentinţei civile nr. 2957 din 10 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă SC A. SRL, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 iunie 2019.

GGC - LM