SAPARD road modernization funding: legality of revoking eligibility and demanding full repayment for failure to budget post-construction maintenance costs

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

La data de 19 decembrie 2015 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Comuna Răsuceni, prin Consiliul Local al Comunei Răsuceni, prin care, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat anularea în tot a Deciziei nr. 30808 din 10 septembrie 2014, de soluţionare a contestaţiei, şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare întocmit de APDRP CRPDR 3 SUD MUNTENIA la data de 27 iunie 2014 şi, pe cale de consecinţă, anularea Notificării nr. x din 3 iulie 2014 privind constituirea debitului în sumă de 2.028.569,15 RON. A mai solicitat suspendarea executării actelor administrative menţionate, până la soluţionarea cauzei.

Prin Încheierea din 10 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2014, a admis cererea de suspendare a executării actelor contestate şi a dispus suspendarea executării acestora, până la soluţionarea pe fond a cauzei.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 2505 din 7 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Comuna Răsuceni, prin Consiliul Local al Comunei Răsuceni, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Comuna Răsuceni, prin Consiliul Local al Comunei Răsuceni, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi, rejudecând, admiterea contestaţiei în sensul anulării actelor administrative atacate şi, pe cale de consecinţă, înlăturarea obligaţiei de plată a sumei de 2.028.569,15 RON şi a accesoriilor aferente, precum şi a dispoziţiei de reziliere a Contractului de finanţare nr. x din 8 august 2006.

În motivarea recursului prezintă situaţia de fapt şi invocă aplicarea greşită a legii în privinţa modului în care o autoritate publică poate proceda la remedierea unor deficienţe şi suportarea cheltuielilor. Susţine că nu a putut include în bugetul de venituri şi cheltuieli fondurile necesare pentru remedierea eventualelor deficienţe ale proiectului, în absenţa unui temei contractual, şi că nicio clauză expresă din contractul de finanţare nu prevede obligaţia sa de includere în bugetul de venituri şi cheltuieli a fondurilor necesare întreţinerii şi exploatării proiectului, sens în care invocă disp. art. 14 alin. (3) din Legea nr. 273/2006. Cu toate acestea, a impus executantului constituirea unei garanţii de bună execuţie şi a uneia pentru viciile ascunse ale lucrării.

Mai arată că fondurile proprii pe care instanţa a considerat că recurenta trebuia să le folosească la remedierea lucrării sunt venituri proprii ale unităţii administrativ teritoriale, care nu puteau primi o altă destinaţie şi nici nu acopereau cuantumul cheltuielilor necesare remedierii deficienţelor, aspect ce nu a fost verificat de instanţă. Pentru remedierea deficienţelor proiectului, indiferent de sursa de finanţare, era necesar să parcurgă anumite etape specifice autorităţilor publice, cum ar fi identificarea şi atragerea fondurilor necesare reabilitării lucrării şi efectuarea procedurii de achiziţie publică prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006.

De asemenea, critică modalitatea în care prima instanţă a verificat neîndeplinirea criteriilor de eligibilitate în realizarea proiectului, întrucât aceasta nu a făcut nicio remarcă cu privire la nedepunerea cererii de finanţare. În absenţa acestei cereri instanţa a avut în vedere doar doar afirmaţiile intimatei, nesusţinute prin nicio probă.

Invocă aplicarea greşită a legii în privinţa posibilităţii de reziliere a contractului de finanţare, sens în care susţine că rezilierea se poate dispune numai în perioada de execuţie a contractului, or, în speţă, aceasta era finalizată din momentul în care lucrarea a fost executată şi recepţionată, astfel că nu este incidentă instituţia rezilierii contractului.

Recurenta-reclamantă consideră că prin menţinerea de către instanţă a actelor administrative contestate se încalcă autoritatea de lucru judecat, întrucât prin Sentinţa comercială nr. 132 din 18 martie 2014 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, în Dosarul nr. x/2013, s-a constatat că la lucrarea în discuţie au apărut în perioada de garanţie deficienţe din culpa executantului, motiv pentru care a fost obligată pârâta să deblocheze şi să predea garanţia aferentă contractului de execuţie.

Intimata-pârâtă a recunoscut că recurenta a întreprins anumite măsuri şi acţiuni, dar a apreciat că acestea nu au fost suficiente pentru a conduce la o bună întreţinere şi exploatare în condiţii optime a celor două drumuri - DC 24 şi DC 111, ulterior finalizării lucrărilor de modernizare, fără a preciza în concret fapta prin care s-a săvârşit neregula, respectiv care sunt măsurile şi acţiunile ce se impuneau a fi întreprinse. Intimata-pârâtă s-a referit la "deficienţe majore", fără a cuantifica gradul de deteriorare a lucrării, deşi expertiza tehnică în specialitatea construcţii efectuată în Dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Giurgiu a stabilit care sunt deficienţele şi a estimat contravaloarea reparaţiilor, constatând că deficienţele au apărut în perioada de garanţie a lucrărilor.

Referitor la constatarea încălcării dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din contractul de finanţare, ce a condus la neeligibilitatea investiţiei, invocă lipsa analizei existenţei modificărilor substanţiale prevăzute de respectivul articol, în condiţiile în care intimata-pârâtă nu a menţionat în procesul-verbal în ce constă modificarea substanţială produsă pe perioada de valabilitate a contractului. Din probatoriul administrat rezultă că nu a modificat proiectul pentru care a primit finanţarea, menţinând destinaţia şi natura proprietăţii bunurilor, în conformitate cu condiţiile de implementare, şi nici nu s-a dovedit existenţa unei deturnări a scopului contractului şi a sumelor alocate din contribuţia U.E. şi a Guvernului României, astfel că nu există vreo încălcare a angajamentelor asumate de recurentă, iar întârzierile în implementarea contractului de finanţare s-au datorat unor situaţii obiective, cum ar fi intrarea în insolvenţă/faliment a executantului, refuzul acestuia de a remedia deficienţele, durata considerabilă a judecării acţiunii în constatare şi pretenţii, precum şi procedura anevoioasă a organizării de achiziţii publice.

În ce priveşte Decizia nr. 30808 din 10 septembrie 2014 arată că prin aceasta, intimata-pârâtă nu a respins motivat contestaţia, ci a procedat la modificarea temeiului de drept invocat iniţial în cuprinsul procesului-verbal. Astfel, s-a reţinut, în plus, faţă de cele precizate în procesul-verbal, că recurenta-reclamantă a încălcat şi criteriul EG7, pe lângă criteriul EG1, precum şi criteriul ES1.3. Totodată, din cauza deteriorărilor constatate pe traseul drumului finanţat prin Programul SAPARD, se constată încălcarea criteriului general de selecţie SG3, deoarece drumul nu mai poate asigura în condiţii de siguranţă legătura cu obiectivele turistice şi culturale, respectiv încălcarea criteriului specific de selecţie SS1.3.

Referitor la nerespectarea dispoziţiilor din contractul de finanţare se reţine că a fost încălcat art. 1 alin. (2), deşi în procesul-verbal s-a constatat încălcarea art. 1 alin. (1) şi (3), iar cu privire la nerespectarea dispoziţiilor din anexa I - Prevederi generale şi prevederi financiare la contractul de finanţare s-a reţinut încălcarea art. 1 alin. (2), art. 3 alin. (1) şi art. 14 alin. (2), fără a se mai reţine încălcarea art. 1 alin. (1), art. 11 alin. (2) şi art. 17 alin. (1) şi art. 17 alin. (3). Organul de soluţionare a contestaţiei nu se poate substitui celui de constatare a neregulilor, iar soluţia instanţei de fond nu se poate bucura de legalitate în condiţiile menţinerii procesului-verbal incomplet, completat ulterior printr-o decizie, în procedura prealabilă exercitată de recurentă.

În privinţa lipsei înscrisurilor care au stat la baza emiterii Procesului-verbal din data de 27 iunie 2014 şi a Deciziei nr. x din 10 septembrie 2014, arată că acestea nu au fost vreodată depuse în instanţă. Intimata-pârâtă a precizat în mod eronat la pag. 9 din procesul-verbal că cererea de finanţare a devenit anexa V la contractul de finanţare, deşi nici cererea de finanţare şi nici celelalte documente la care intimata pârâtă a făcut trimitere, respectiv studiul de fezabilitate şi proiectul tehnic, nu constituie anexe la contractul de finanţare, aceste anexe fiind enumerate la art. 6 din contractul de finanţare. În opinia intimatei-pârâte, Consiliul Local al Comunei Răsuceni s-ar fi obligat prin cererea de finanţare, studiul de fezabilitate şi proiectul tehnic (şi nu prin contractul de finanţare) să includă în bugetul de venituri şi cheltuieli fondurile necesare pentru întreţinerea şi exploatarea proiectului finalizat şi să suporte cheltuielile de întreţinere a investiţiei pe perioada de monitorizare.

Recurenta-reclamantă mai arată că înscrisurile depuse de intimata-pârâtă fac trimitere la o solicitare de finanţare depusă de recurenta-reclamantă la Agenţia SAPARD la sfârşitul anului 2002, înregistrată sub nr. x, pentru o finanţare în sumă de 38.513.277.360,00 ROL, din care 32.150.331.900,00 ROL valoare eligibilă şi 6.362.945.460,00 ROL valoare neeligibilă, astfel că aceste înscrisuri nu sunt cele care au stat la baza încheierii Contractului de finanţare x din 8 august 2006. Cu privire la acestea, intimata pârâtă a invocat faptul că nu le-a găsit din motive de reorganizare a instituţiei.

Referitor la includerea în bugetul de venituri şi cheltuieli a fondurilor pentru întreţinerea şi exploatarea proiectului finalizat şi suportarea cheltuielilor de întreţinere a menţionat că, în absenţa unei dispoziţii legale sau contractuale, nu le poate include şi nu poate fi obligată să suporte cheltuielile de întreţinere, altele decât cele de întreţinere curentă, sens în care a făcut trimitere la disp. art. 14 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 273/2006. În plus, pe perioada în care proiectul se afla în perioada de garanţie oferită de executant, remedierea deficienţelor cade în sarcina acestuia, conform disp. art. 25 lit. k) din Legea nr. 10/1995, iar autoritatea contractantă are dreptul de a emite pretenţii asupra garanţiei de bună execuţie pentru acoperirea prejudiciului creat, potrivit art. 91 din H.G. nr. 925/2006.

În situaţia în care organul de control al AFIR ar fi procedat la o verificare temeinică a bugetului de venituri şi cheltuieli pe anii 2008 - 2014, precum şi a înscrisurilor existente la dosar, ar fi constatat că reclamanta a efectuat asupra drumurilor comunale DC 24 şi DC 111, în această perioadă, lucrări de întreţinere curentă a drumurilor constând în activităţi de menţinere a curăţeniei şi asigurarea scurgerii apelor, respectiv deszăpezirea acestora pe timpul iernii, înlăturarea vegetaţiei adiacente şi decolmatarea şanţurilor laterale, pentru care a prevăzut în bugetul local sumele necesare acestor operaţiuni.

O altă critică vizează lipsa oricăror diligenţe din partea intimatei pârâte în relaţia cu recurenta în sensul că, până la data emiterii Deciziei nr. 30808 din 10 septembrie 2014, nu a întreprins niciun demers pentru a verifica dacă obligaţia de a prevedea în bugetul de venituri şi cheltuieli fonduri pentru întreţinerea şi exploatarea proiectului finalizat este reală şi a fost asumată de recurenta reclamantă.

Legea stabileşte în privinţa intimatei pârâte nu numai atribuţii în domeniul constatării neregulilor şi aplicării de sancţiuni, ci şi atribuţii care să preîntâmpine producerea unor nereguli şi/sau fraude, potrivit: art. 5 lit. b) şi e) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 5 pct. 1 lit. d) din Anexa 1 din Legea nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului multianual de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţilor Europene, semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001.

Susţine, totodată, că nu a fost respectat principiul proporţionalităţii sancţiunii în raport cu gravitatea faptei şi vinovăţia autorului, principiu consacrat atât de legislaţia internă - art. 2 lit. n) şi art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011- cât şi de cea europeană, deoarece faptele nu se datorează unor nereguli săvârşite de beneficiar - beneficiarul nu a încălcat vreo prevedere legală sau contractuală care să prejudicieze bugetul UE, astfel că la stabilirea sancţiunii nu trebuie avut în vedere doar interesul apărării sociale, ci gravitatea faptei şi vinovăţia autorului. Astfel, o pedeapsă justă este o pedeapsă proporţională, al cărei cuantum este stabilit în funcţie de gravitatea faptei şi de vinovăţia autorului.

Cu privire la acest principiu invocă şi jurisprudenţa CJUE relevantă, respectiv hotărârile pronunţate în cauzele: C 146/05, Hotărârea din 27 septembrie 2007, Collee KG şi Finanzanet; C - 45/2006 - Campina; cauza Comissia/Partheon, precum şi adresa Comisiei Europene - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală nr. x din 30 noiembrie 2011, prin care se stabilesc expres condiţiile în care este recomandată constituirea unui debit pentru întreaga finanţare nerambursabilă. Astfel, Comisia precizează că "în ceea ce priveşte natura artificială a unui proiect, trebuie în general, să se analizeze dacă proiectul este încă eligibil pentru a primi finanţare fără elementele afectate de către activităţile frauduloase. Serviciile Comisiei consideră că, în termeni concreţi, se va presupune că proiectul este de natură artificială atunci când procentul cheltuielilor tuturor elementelor afectate depăşeşte 50% din costul total al întregului proiect".

Or, în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în adresa respectivă întrucât, pe de o parte, prin actele administrative emise de AFIR nu au fost constatate infracţiuni săvârşite în legătură cu obţinerea ori utilizarea fondurilor europene, incriminate de C. pen. ori alte legi speciale, care să facă aplicabile recomandările Comisiei Europene - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, iar, pe de altă parte, cu privire la natura artificială a proiectului, din actul de control nu rezultă că procentul cheltuielilor tuturor elementelor afectate depăşeşte 50% din costul total al întregului proiect.

4. Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă AFIR a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate.

A prezentat situaţia de fapt, neregula reţinută în sarcina recurentei, prevederile legale şi contractuale încălcate de aceasta, respectiv: art. 1 alin. (2) şi (3) din contract; Anexa I la contract - Prevederi generale - art. 1 alin. (1) şi (2), art. 3 alin. (1), art. 11 alin. (2), art. 14 alin. (2), art. 17 alin. (1) şi (3); art. 2 alin. (1) şi art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011; precum şi criteriul EG1 din cererea de finanţare.

A subliniat faptul că emiterea procesului-verbal de constatare nereguli nu este consecinţa voinţei sale unilaterale, ci rezultatul conduitei defectuoase a reclamantei în derularea contractului de finanţare, întrucât nu a respectat obligaţiile pe care şi le-a asumat prin semnarea acestui contract şi prin cererea de finanţare şi anume, obligaţia să depună toate diligenţele în a remedia eventualele deficienţe astfel încât proiectul finanţat să îşi demonstreze atât în perioada de monitorizare, cât şi ulterior, utilitatea şi funcţionalitatea.

Astfel, se constată că starea de degradare accentuată a celor două drumuri modernizate prin Program SAPARD pune sub semnul întrebării realizarea obiectivelor generale, specifice şi operaţionale urmărite a fi atinse în cadrul măsurii 2.1 a Programului SAPARD şi asumate prin cererea de finanţare de beneficiarul Consiliul Local Răsuceni. Încă de la depunerea cererii de finanţare beneficiarul a cunoscut condiţiile de acordare a finanţării, criteriile de eligibilitate care trebuie îndeplinite şi obligaţia de a menţine criteriile de eligibilitate pe toată durata contractului de finanţare, atât în perioada de execuţie, cât şi în perioada de monitorizare a acestui contract.

Potrivit primului criteriu de eligibilitate, beneficiarul trebuie să demonstreze utilitatea tehnică şi funcţională a proiectelor ulterior finalizării, iar din interpretarea art. 14 - Eligibilitatea cheltuielilor - reiese că beneficiarul trebuie să menţină eligibilitatea proiectului pe tot parcursul derulării contractului de finanţare. Orice modificare ce afectează proiectul şi generează nemenţinerea criteriilor de eligibilitate avute în vedere iniţial la selectarea cererii de finanţare echivalează cu o neregulă, conducând implicit la aplicarea sancţiunilor stabilite în cadrul art. 17 din Anexa I la contractul de finanţare, în acelaşi sens fiind şi dispoziţiile contractuale sus menţionate.

Finanţarea nerambursabilă este acordată prin programul SAPARD pentru acele proiecte care se dovedesc viabile şi funcţionale. Or, în speţă, la verificarea ex - post pe teren s-a constatat că investiţia realizată era în stare proastă de funcţionare pe o parte importantă din suprafaţa drumului, fiind necesare lucrări specifice de întreţinere şi reparaţii. Situaţia de fapt este acceptată şi de reclamantă care nu contrazice cele menţionate în titlul executoriu emis.

S-a mai arătat în întâmpinare că beneficiarul nu a prezentat documente justificative care să demonstreze funcţionalitatea drumului, deşi s-a angajat ca pe întreaga perioadă de monitorizare a proiectului să aloce fondurile necesare pentru lucrările de reparaţii şi întreţinere a investiţiei şi, în cazul în care investiţia prezintă deteriorări, să ia toate măsurile necesare în vederea remedierii acestor deficienţe în cel mai scurt timp posibil, astfel încât investiţia să se prezinte în stare bună de funcţionare şi să fie utilizată conform scopului destinat, pentru care s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil. Reclamanta nu aduce niciun fel de dovezi din care să reiasă că, pe lângă acţionarea în judecată a executantului şi purtarea unei corespondenţe cu acesta, ar fi făcut şi alte demersuri care, în concret, să conducă la refacerea investiţiei şi la aducerea drumului respectiv la o stare funcţională înainte de terminarea perioadei de monitorizare.

Prin contractul de finanţare beneficiarul nu este ţinut să efectueze lucrările de întreţinere din garanţia de bună execuţie a executantului lucrării, acesta putând identifica şi alte surse din care să procedeze la remedierea deficienţelor.

Intimata precizează că nu contestă eforturile depuse de reclamantă în implementarea proiectului şi în determinarea executantului să remedieze deficienţele, dar programul SAPARD este un instrument financiar oferit de Uniunea Europeană, pentru a cărui accesare trebuie îndeplinite o serie de criterii şi condiţii impuse de legislaţia naţională şi comunitară, cunoscute de beneficiari înainte de semnarea contractului de finanţare, context în care motivarea pe care se întemeiază soluţia pronunţată de instanţa de fond este în acord atât cu prevederile legale, cât şi cu clauzele contractuale.

În ceea ce priveşte prejudiciul creat Agenţiei şi, în mod direct Comunităţii Europene, arată că s-a produs ipoteza a doua a pct. 5 A 13 1 b din Secţiunea F din Acordul multianual de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţilor Europene, aprobat prin Legea nr. 316/2001, respectiv a avut loc un efect (de prejudiciere) asupra unui punct nejustificat de cheltuială. Mai arată că recuperarea prejudiciului produs din culpa reclamantei este obligatorie pentru derularea Programului SAPARD în condiţiile impuse de Comunitate, prin actele normative emise de aceasta şi ratificate de Guvernul României, precum şi pentru o judicioasă şi legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate. Primirea unui ajutor financiar nerambursabil incumbă tuturor persoanelor beneficiare respectarea cu stricteţe a condiţiilor de realizare a obiectivului subvenţionat, fapt ce justifică aplicarea din partea Agenţiei de plată a unor măsuri corective, în scopul evitării pe viitor a punerii în dificultate a proiectelor.

Referitor la măsura rezilierii contractului a invocat art. 17 din Anexa I - Prevederi Generale - la contractul de finanţare, care conţine clauze exprese cu privire la obligaţiile părţilor şi modul de acordare a sumelor reprezentând ajutor financiar nerambursabil, precum şi disp. art. 14 din Secţiunea A a Legii nr. 316/2001 susţinând că Agenţia trebuie să sancţioneze dezinteresul şi lipsa de diligenţă manifestate atât de beneficiari, cât şi de contractori în respectarea termenilor contractuali ai Programului SAPARD, întrucât deficienţele de calitate şi neexecutarea investiţiilor finanţate prin Programul SAPARD afectează credibilitatea Programului SAPARD şi a României privitor la capacitatea de administrare a fondurilor europene.

În consecinţă, AFIR a acţionat conform prevederilor contractuale, cu respectarea obligaţiilor ce îi revin în conformitate cu prevederile legale în ceea ce priveşte administrarea fondurilor europene, iar reclamanta nu contestă existenţa neregulilor care au condus la întocmirea titlului de creanţă necontracarând prin nicio susţinere cele evidenţiate prin actele administrative emise.

În ceea ce priveşte principiul proporţionalităţii arată că în raport cu situaţia de fapt avută în vedere la momentul emiterii procesului-verbal de constatare, măsura declarării ca neeligibilă a finanţării aferente achiziţiilor realizate de beneficiar este justificată. Principiul de bază al finanţării nerambursabile este acela al rambursării cheltuielilor eligibile efectuate în prealabil de către beneficiar. Un proiect poate conţine cheltuieli eligibile, dar şi neeligibile. Fondurile nerambursabile vor fi acordate doar pentru decontarea cheltuielilor eligibile, cheltuielile neeligibile urmând a fi suportate integral de beneficiarul proiectului.

Pentru acordarea finanţării nerambursabile pot fi luate în considerare doar cheltuielile eligibile, cheltuielile prevăzute în bugetul proiectului (buget care constituie Anexa II la contractul de finanţare) având caracter estimativ şi reprezentând plafonul maxim pentru cheltuielile eligibile.

Precizează că situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal de constatare nereguli reprezintă o dovadă clară a unei nereguli comise în mod intenţionat, care a afectat întregul contract de finanţare. Toate aceste constatări sunt considerate astfel fapte intenţionate prin care s-a încercat fraudarea bugetului comunităţii europene şi, în conformitate cu legislaţia comunitară aplicabilă, s-a aplicat principiul proporţionalităţii potrivit prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

În contextul în care investiţia a fost afectată în integralitate, drumurile ce ar fi trebuit modernizate fiind deteriorate în mare măsură şi nefuncţionale, măsura retragerii în integralitate a finanţării nerambursabile este temeinică şi în acord cu principiul proporţionalităţii, sens în care a făcut trimitere şi la adresa Comisiei Europene - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală nr. x din 30 noiembrie 2011, precum şi la jurisprudenţa CJUE relevantă în materie.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, faţă de următoarele considerente:

La data de 27 iunie 2014 a fost emis de către intimata pârâtă procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, înregistrat sub nr. x din 1 iulie 2014, privind proiectul "Modernizarea drumurilor de interes local, comuna Răsuceni, jud. Giurgiu", Contract nr. x din 8 august 2006.

Prin acest proces-verbal s-a propus rezilierea contractului de finanţare încheiat cu recurenta reclamantă şi s-a stabilit o creanţă bugetară în cuantum de 2.028.569,15 RON, la care se adaugă majorări de întârziere, întrucât s-a constatat că investiţia reclamantei a devenit neeligibilă pentru că s-au încălcat prevederi legale şi contractuale.

Astfel, la cap. 7 al procesului-verbal s-a reţinut încălcarea criteriului de eligibilitate din cererea de finanţare EG1, referitor la demonstrarea utilităţii tehnice şi funcţionale a proiectelor ulterior finalizării. S-a constatat că investiţia realizată prin program SAPARD "Modernizarea drumurilor de interes local, comuna Răsuceni, jud. Giurgiu" se află într-o stare de degradare majoră, iar beneficiarul nu a întreprins în totalitate măsuri şi acţiuni eficiente care să conducă la o bună întreţinere şi exploatare în condiţii optime a DC 24 şi DC 111, ulterior finalizării lucrărilor de modernizare, obligaţie asumată prin semnarea contractului şi nerespectată pe întreaga durată de valabilitate a contractului. S-a mai concluzionat că nu au fost atinse obiectivele urmărite în cadrul Măsurii 2.1 a programului SAPARD şi nici nu a fost demonstrată utilitatea tehnică şi funcţională a proiectelor de interes public.

Instanţa de fond a respins acţiunea ca neîntemeiată reţinând, cu privire la susţinerea reclamantei că a primit sumele necesare lucrării cu întârziere, că acest fapt nu are nicio relevanţă în cauză deoarece reclamanta nu a invocat niciun aspect din care să reiasă că acest fapt a influenţat neîndeplinirea de către aceasta a prevederilor cererii şi contractului de finanţare prin nedemonstrarea utilităţii tehnice şi funcţionale a proiectului, ulterior finalizării. Mai mult, nu s-a demonstrat în niciun fel legătura dintre primirea cu întârziere a sumelor necesare desfăşurării proiectului cu cele reţinute de pârâtă în procesul-verbal contestat şi cu nerespectarea obligaţiilor asumate de reclamantă.

Ceea ce a reţinut pârâta a fost că reclamanta nu a mai îndeplinit criteriul de eligibilitate din cererea de finanţare EG1 referitor la demonstrarea utilităţii tehnice şi funcţionale a proiectelor ulterior finalizării şi că nu a întreprins toate demersurile necesare care să conducă la o bună întreţinere şi exploatare în condiţii optime a DC 24 şi DC 111, ulterior finalizării lucrărilor de modernizare.

Referitor la acest criteriu de eligibilitate, care trebuie respectat atât potrivit cererii de finanţare, cât şi art. 3 alin. (1) din contractul de finanţare, s-a reţinut, ca şi criteriu specific în privinţa infrastructurii tehnico-edilitare, că reclamanta avea obligaţia să suporte cheltuielile de întreţinere, fapt asigurat prin existenţa unei hotărâri a consiliului local în acest sens. Reclamanta nu a făcut dovada nici a existenţei unei hotărâri în acest sens şi nici că, urmare a faptului că încă din mai 2013 pârâta i-a pus în vedere să remedieze deficienţele constatate, aceasta ar fi luat măsurile care să ducă efectiv la remediere lor. Prin adresa din 28 iunie 2013, pârâta i-a pus în vedere reclamantei să remedieze deficienţele, însă până la momentul încheierii procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, după un an, nu le-a remediat.

Deşi reclamanta a constatat deficienţe ale lucrării executate de SC A. SRL încă din anul 2009, iar din iunie acelaşi an societatea respectivă a intrat în insolvenţă, împrejurare ce relevă faptul că remedierea deficienţelor fie nu mai putea fi realizată de aceasta, fie putea să fie insuficientă pentru ca proiectul să îşi demonstreze utilitatea tehnică şi funcţională, aceasta nu a întreprins măsurile necesare pentru a se asigura că este asigurată acea utilitate. Aşteptarea finalizării unor procese pentru remedierea deficienţelor demonstrează că reclamanta nu a luat măsurile necesare ca lucrarea să nu se degradeze în continuare şi să fie funcţională, chiar reclamanta afirmând că se aştepta ca procesul să dureze în timp.

Prima instanţă a mai reţinut că fondurile proprii trebuiau folosite dintru început, aceasta fiind şi raţiunea pentru care la criteriile de eligibilitate s-a trecut prevederea referitoare la existenţa unei hotărâri a consiliului local prin care să fie suportate cheltuieli în legătură cu proiectul. Dacă reclamanta ar fi remediat deficienţele nu avea importanţă nici durata procedurilor de recuperare şi nici faptul că executantul a intrat în faliment. Urma să îşi recupereze respectivele sume de la persoanele vinovate de existenţa unei lucrări necorespunzătoare.

Deşi reclamanta a învederat că în comisiile de recepţie a lucrărilor au fost implicaţi dirigintele de şantier şi proiectantul SC A. SRL, care şi-au asumat prin punctele de vedere şi procesul-verbal aflat la dosar calitatea lucrărilor, fapt contrazis de situaţia constatată ulterior printr-o expertiză judiciară şi prin sentinţa civilă prin care s-a admis deblocarea garanţiei de bună execuţie, se reţine că reclamanta nu a luat nicio măsură în privinţa atragerii răspunderii şi a acestora şi urmăririi lor pentru a răspunde pentru calitatea lucrărilor executate de SC A. SRL.

Practic, reclamanta ar fi trebuit să ia măsuri în sensul executării lucrărilor de remediere din fonduri proprii, aşa încât proiectul să fie funcţional în perioada de monitorizare a acestuia, pentru ca ulterior să se îndrepte împotriva persoanelor vinovate de caracterul necorespunzător al lucrărilor şi să-şi recupereze sumele cheltuite pentru remedierea lucrărilor. Aşadar, nu se poate reţine susţinerea reclamantei că nu are nicio culpă în legătură cu respectarea contractului de finanţare şi a criteriilor de eligibilitate.

Corect pârâta, la cap. 7 al procesului-verbal contestat, a indicat textele din contractul de finanţare incidente care au atras considerarea cheltuielilor neeligibile şi obligaţia reclamantei de a restitui sumele încasate în temeiul acestui contract, relevante în acest sens fiind şi art. 1 alin. (3) din contract, precum şi art. 3, 11, 14 şi 17 din anexa I la contract. Prin urmare, nu are relevanţă nici definiţia neregulii din O.U.G. nr. 66/2011, atât timp cât neregularitatea a fost definită prin contractul de finanţare ca orice încălcare a prevederilor contractului, iar nerespectarea criteriilor de eligibilitate este o încălcare a obligaţiilor asumate prin contract (art. 3 din anexa I la contractul de finanţare). Nu se poate reţine nici apărarea în sensul că nu a fost respectat principiul proporţionalităţii, pe de o parte, pentru că în contract se prevede că încălcarea acestuia atrage încetarea contractului şi înapoierea sumelor plătite (art. 17 alin. (3) din anexa I) iar, pe de altă parte, reclamanta nu a invocat şi nici nu a dovedit în ce măsură proiectul şi-a dovedit utilitatea şi funcţionalitatea. În consecinţă, nu se poate reţine nici susţinerea că rezilierea contractului ar fi lipsită de temei contractual.

Primul motiv de casare invocat de recurenta reclamantă este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. în susţinerea căruia arată că sentinţa cuprinde motive contradictorii, respectiv motive străine de natura cauzei.

Acest motiv de casare este invocat formal, întrucât recurenta nu dezvoltă criticile subsumate acestuia, limitându-se la afirmaţia că hotărârea cuprinde motive contradictorii, motive străine de natura cauzei, după care formulează critici cu privire la aplicarea greşită de către instanţă a normelor de drept material, începând cu normele privind modul în care o autoritate publică poate proceda la remedierea unor deficienţe şi suportarea cheltuielilor. În consecinţă, acest motiv de recurs nu poate fi reţinut.

Cel de-al doilea motiv de casare menţionat în cererea de recurs este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Cu titlu prealabil, înainte de analizarea efectivă a criticilor subsumate acestui motiv, Înalta Curte subliniază că nu toate aceste critici pot face obiectul analizei cu ocazia soluţionării prezentei căi de atac.

Aceasta întrucât unele dintre ele nu au fost invocate în faţa instanţei de fond, ca motive de nelegalitate a actelor administrative contestate, deci nu au făcut obiectul analizei acestei instanţe, ci au fost invocate direct în calea de atac a recursului. Or, în stadiul procesual al recursului nu pot fi invocate motive noi, care nu au fost supuse dezbaterilor în faţa instanţei de fond, neputând face astfel obiectul căii de atac formulate, având în vedere disp. art. 478, raportat la art. 494 din C. proc. civ.

Este vorba despre următoarele critici:

- intimata-pârâtă nu a respins motivat contestaţia, ci a procedat la modificarea temeiului de drept invocat iniţial în cuprinsul procesului-verbal. Astfel, s-a reţinut, în plus, faţă de cele precizate în procesul-verbal, că recurenta-reclamantă a încălcat şi criteriul EG7, pe lângă criteriul EG1, precum şi criteriul ES1.3. Totodată, din cauza deteriorărilor constatate pe traseul drumului finanţat prin Programul SAPARD, se constată încălcarea criteriului general de selecţie SG3, deoarece drumul nu mai poate asigura în condiţii de siguranţă legătura cu obiectivele turistice şi culturale, respectiv încălcarea criteriului specific de selecţie SS1.3.

Referitor la nerespectarea dispoziţiilor din contractul de finanţare se reţine că a fost încălcat art. 1 alin. (2), deşi în procesul-verbal s-a constatat încălcarea art. 1 alin. (1) şi (3), iar cu privire la nerespectarea dispoziţiilor din Anexa I - Prevederi generale şi prevederi financiare la contractul de finanţare s-a reţinut încălcarea art. 1 alin. (2), art. 3 alin. (1) şi art. 14 alin. (2), fără a se mai reţine încălcarea art. 1 alin. (1), art. 11 alin. (2) şi art. 17 alin. (1) şi art. 17 alin. (3). Or, organul de soluţionare a contestaţiei nu se poate substitui celui de constatare a neregulilor.

- lipsa oricăror diligenţe din partea intimatei pârâte în relaţia cu recurenta în sensul că, până la data emiterii Deciziei nr. 30808 din 10 septembrie 2014, nu a întreprins niciun demers pentru a verifica dacă obligaţia de a prevedea în bugetul de venituri şi cheltuieli fonduri pentru întreţinerea şi exploatarea proiectului finalizat este reală şi a fost asumată de recurenta reclamantă. Legea stabileşte în privinţa intimatei pârâte nu numai atribuţii în domeniul constatării neregulilor şi aplicării de sancţiuni, ci şi atribuţii care să preîntâmpine producerea unor nereguli şi/sau fraude, potrivit: art. 5 lit. b) şi e) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 5 pct. 1 lit. d) din Anexa 1 din Legea nr. 316/2001.

În condiţiile în care în faţa primei instanţe reclamanta nu a invocat aceste argumente în susţinerea nelegalităţii procesului-verbal de nereguli şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative, nu le poate invoca direct în faţa instanţei de control judiciar, astfel că nu pot fi examinate cu ocazia soluţionării prezentului recurs.

Referitor la celelalte critici aduse legalităţii sentinţei, Înalta Curte constată că potrivit art. 13 din Legea nr. 554/2004, la primirea cererii, instanţa va dispune citarea părţilor şi va putea cere autorităţii al cărei act este atacat să îi comunice de urgenţă acel act, împreună cu documentaţia care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei.

La judecata în primă instanţă, la termenul din 29 aprilie 2015, instanţa i-a pus în vedere pârâtei să depună toate înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei şi a procesului-verbal contestate.

Prin notele de şedinţă depuse de reclamantă pentru termenul din 10 iunie 2015 s-a învederat faptul că înscrisurile depuse de pârâtă, la solicitarea expresă a instanţei, nu sunt cele care au stat la baza încheierii contractului de finanţare ce face obiectul litigiului de faţă. Cu ocazia dezbaterilor care au avut loc la termenul din 10 iunie 2015, reprezentantul pârâtei a menţionat că sunt înscrisurile ce i-au fost comunicate de Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, că va face verificări şi dacă există o altă cerere de finanţare o va depune la dosar.

La următorul termen de judecată din 23 septembrie 2015, reprezentantul pârâtei a susţinut că nu a intrat în posesia cererii de finanţare din 2005, deşi a făcut verificări atât la arhiva Centrului Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 3 Sud Muntenia, cât şi la arhiva instituţiei din Bucureşti. Din 2005 până la acest moment au avut loc două reorganizări, iar personalul nu mai e acelaşi.

Instanţa de recurs, în îndeplinirea rolului reglementat de disp. art. 22 din C. proc. civ., a solicitat intimatei pârâte să depună la dosar, în integralitate, documentaţia care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate.

Ca răspuns la această solicitare au fost depuse la dosar, printre altele, următoarele înscrisuri: cererea de finanţare nr. x a solicitantului Consiliul Local al comunei Răsuceni, jud. Giurgiu, înregistrată la data de 31 octombrie 2002, declaraţia pe proprie răspundere din 25 octombrie 2002 a reprezentantului acestui solicitant, angajamentul solicitantului din data de 25 octombrie 2015, Hotărârea nr. 12 din 29 septembrie 2002 a Consiliului Local al comunei Răsuceni, jud. Giurgiu.

Înalta Curte constată că aceste înscrisuri nu fac parte din documentaţia care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate.

Astfel, în Contractul de finanţare nr. x din 8 august 2006, ce face obiectul prezentei cauze, se menţionează că a fost încheiat pe baza cererii de finanţare x, iar valoarea totală eligibilă a proiectului ce face obiectul finanţării nerambursabile de către autoritatea contractantă este estimată la suma de 3.496.270 RON. De asemenea, se reţine că prin acest contract a fost acordată o finanţare în vederea modernizării drumurilor de interes local DC 111 Carapacea - Prunaru, pe o lungime de 5,363 km şi DC 24 Răsuceni - Sat Nou-Staţia CF, pe o lungime de 4,984 km, în total 10,347 km, astfel cum rezultă din referatul privind verificarea de calitate la cerinţa: A4, B2 şi D a proiectului, faza: proiect tehnic şi detalii de execuţie, referat depus în dosarul de fond.

Cererea de finanţare depusă la dosarul de recurs de intimata pârâtă are nr. x şi în cuprinsul ei se menţionează o valoare totală a proiectului de 38.513.277.360 ROL, la nivelul anului 2002 când a fost depusă cererea), din care valoarea eligibilă este de 32.150.331.900 ROL, iar valoarea neeligibilă este de 6.362.945.460 ROL. Totodată, în această cerere de finanţare, la rubrica A4 "Descrierea generală a proiectului", se menţionează că proiectul are ca obiect modernizarea a 12, 2 km de drumuri comunale (DC 111 şi DC 24), iar la rubrica E4 "Alte informaţii" se consemnează că data lansării proiectului este luna ianuarie 2003, iar data finalizării proiectului este septembrie 2003.

Din examinarea acestor înscrisuri rezultă că este vorba despre cereri de finanţare distincte, care au numere diferite, se referă la valori diferite ale proiectelor ce fac obiectul finanţării nerambursabile, precum şi la obiecte diferite în sensul că, deşi este vorba despre modernizarea drumurilor comunale, lungimea drumurilor ce urmează a fi reabilitate prin cele două proiecte este diferită.

Instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia de respingere a acţiunii ca neîntemeiate pe argumentul că, în ceea ce priveşte criteriul de eligibilitate din cererea de finanţare EG1 referitor la demonstrarea utilităţii tehnice şi funcţionale a proiectelor ulterior finalizării, reclamanta nu a întreprins toate demersurile necesare care să conducă la o bună întreţinere şi exploatare în condiţii optime a DC 24 şi DC 111, ulterior finalizării lucrărilor de modernizare. Referitor la acest criteriu de eligibilitate, care trebuie respectat atât potrivit cererii de finanţare, cât şi art. 3 alin. (1) din contractul de finanţare, s-a reţinut, ca şi criteriu specific în privinţa infrastructurii tehnico-edilitare, că reclamanta avea obligaţia să suporte cheltuielile de întreţinere, fapt asigurat prin existenţa unei hotărâri a consiliului local în acest sens.

Înalta Curte constată, aşa cum s-a arătat anterior, că la dosar nu a fost depusă cererea de finanţare x ce a stat la baza încheierii Contractului de finanţare nr. x din 8 august 2006, astfel că argumentul primei instanţe nu are suport probator. Totodată, susţinerea intimatei conform căreia cererea de finanţare reprezintă Anexa V la contractul de finanţare este contrazisă de înscrisurile depuse la dosar, din care rezultă că Anexa V la acest contract este reprezentată de Instrucţiunile de plată.

Cât priveşte art. 3 alin. (1) din contractul de finanţare se reţine că acesta reglementează obligaţia beneficiarului de a respecta pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare, precum şi obligaţia de a nu modifica substanţial proiectul pe o perioadă de 5 ani de la ultima plată efectuată de Agenţia SAPARD, conform art. 14 (2) din contract. Aceste prevederi contractuale nu fac referire în mod expres la obligaţia beneficiarului de a adopta o hotărâre a consiliului local prin care să îşi asume obligaţia de a suporta din bugetul propriu cheltuielile de întreţinere a drumurilor reabilitate.

Sub acest aspect se constată că la dosarul de recurs a fost depusă Hotărârea Consiliului local al comunei Răsuceni nr. 12 din 29 septembrie 2002 prin care s-a aprobat elaborarea proiectului tehnic în cel mult 3 luni de la aprobarea cererii de finanţare pentru realizarea obiectivului "Modernizare drumuri comunale". Art. 4 al acestei hotărâri prevede că primăria comunei Răsuceni va suporta cheltuielile de întreţinere a obiectivului, după execuţia acestuia, cheltuieli care, potrivit art. 5 din aceeaşi hotărâre, vor fi prevăzute în bugetul local al anului 2003.

Această hotărâre face parte însă din documentaţia pe care beneficiarul a fost obligat să o depună odată cu cererea de finanţare nr. x, astfel cum rezultă din opisul documentelor anexate acestei cereri de finanţare, aflat în dosarul de recurs, fiind evident că nu vizează cererea de finanţare din prezenta cauză, câtă vreme se referea la proiectul având ca dată de lansare luna ianuarie 2003 şi dată de finalizare septembrie 2003, aceasta fiind raţiunea pentru care cheltuielile erau prevăzute în bugetul local al anului 2003.

Întrucât proba cu înscrisuri administrată în cauză nu a făcut dovada asumării de către recurentă a obligaţiei de a asigura din fonduri proprii întreţinerea drumurilor modernizate cu fonduri SAPARD, Înalta Curte urmează să analizeze în ce măsură demersurile recurentei întreprinse pentru întreţinerea acestora pot fi considerate ca reprezentând o executare a obligaţiei reglementate de art. 3 alin. (1) din contractul de finanţare, analiză impusă de faptul că în procesul-verbal contestat s-a reţinut că beneficiarul nu a întreprins în totalitate măsuri şi acţiuni eficiente care să conducă la o bună întreţinere şi exploatare în condiţii optime a DC 24 şi DC 111, ulterior finalizării lucrărilor de modernizare.

În acest sens se reţine că în derularea contractului de finanţare, după procedura de achiziţii publice de servicii şi lucrări, s-a încheiat Contractul de execuţie lucrări nr. x din 7 august 2007 între Consiliul Local al Comunei Răsuceni, în calitate de beneficiar, şi SC A. SRL, în calitate de executant.

În scopul garantării lucrărilor executate, SC A. SRL a constituit o garanţie de bună execuţie în cuantum de 10% din valoarea contractului (214.895,46 RON), perioada de garanţie a lucrărilor fiind de 5 ani de la data întocmirii procesului-verbal de terminare a lucrărilor, respectiv de la 13 noiembrie 2008. În anul 2009, urmare a degradării lucrării executate, Consiliul Local al Comunei Răsuceni a notificat executantul solicitându-i să efectueze reparaţiile necesare, ceea ce s-a şi întâmplat, contravaloarea reparaţiilor efectuate reprezentând 70% din valoarea garanţiei de bună execuţie. În anul 2012, urmare a producerii unor noi degradări a celor două drumuri, Consiliul Local al Comunei Răsuceni a notificat executantul SC A. SRL, intrat în insolvenţă la data de 2 iunie 2009, pentru a remedia deficienţele apărute, iar în absenţa unui răspuns, acesta a fost acţionat în instanţă, cererea făcând obiectul Dosarului nr. x/2013 al Tribunalului Giurgiu. Prin sent. nr. 132/2014, instanţa a admis acţiunea şi a obligat pârâta SC A. SRL, prin lichidator judiciar, să deblocheze şi să predea reclamantului garanţia aferentă contractului, constituită de pârâtă, în cuantum de 64.468,64 RON.

Se constată aşadar că recurenta a iniţiat o serie de demersuri în scopul aducerii drumurilor modernizate în stare de exploatare corespunzătoare, pentru remedierea deficienţelor apărute după finalizarea lucrărilor de modernizare, demersuri circumscrise executării obligaţiei prevăzute de contractul de finanţare, de a respecta pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare.

Cu privire la constatarea din procesul-verbal de nereguli potrivit căreia beneficiarul nu a întreprins în totalitate măsuri şi acţiuni eficiente care să conducă la o bună întreţinere şi exploatare în condiţii optime a DC 24 şi DC 111, ulterior finalizării lucrărilor de modernizare, Înalta Curte reţine că nu se precizează despre ce măsuri şi acţiuni eficiente este vorba, iar susţinerea că beneficiarul s-a angajat ca pe întreaga perioadă de monitorizare a proiectului să aloce fonduri necesare pentru lucrările de reparaţii şi întreţinere a investiţiei finanţate prin Programul SAPARD este lipsită de suport probator.

În întâmpinare, intimata pârâtă menţionează că reclamanta nu a respectat obligaţiile asumate prin contractul cadru de finanţare, precum şi pe cele declarate în Declaraţia pe proprie răspundere dată de beneficiar şi ataşată la cererea de finanţare, respectiv ca pe întreaga perioadă de monitorizare să se execute lucrări de mentenanţă asupra investiţiei.

Instanţa de recurs a solicitat în mod expres intimatei să depună la dosar această declaraţie, dar nu s-a dat curs solicitării, fiind depusă o altă declaraţie datând din 25 octombrie 2002 şi care vizează Cererea de finanţare nr. x, astfel că nu poate fi verificată susţinerea privind menţionarea în cuprinsul Declaraţiei pe proprie răspundere date de beneficiar a obligaţiei sus menţionate. Referitor la contractul cadru de finanţare s-a reţinut, conform considerentelor deja expuse, că în cuprinsul său nu este prevăzută obligaţia de a suporta din fonduri proprii contravaloarea lucrărilor de reparaţii şi întreţinere a drumurilor modernizate, astfel că respectarea criteriului de eligibilitate EG1 se stabileşte prin raportare la măsurile dispuse de recurentă în scopul menţinerii drumurilor într-o stare corespunzătoare de exploatare. Or, instanţa de recurs apreciază că prin aceste măsuri enumerate mai sus recurenta şi-a îndeplinit obligaţiile a căror încălcare o invocă intimata prin reţinerea neregulii care a determinat emiterea procesului-verbal contestat.

Este adevărat că potrivit art. 1 din Anexa I - Prevederi Generale - la contractul de finanţare beneficiarul va fi singurul răspunzător în faţa autorităţii contractante pentru implementarea proiectului şi se obligă să implementeze proiectul cu maximum de profesionalism, eficienţă şi vigilenţă, în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat şi în concordanţă cu acest contract, dar în condiţiile în care recurenta a procedat la luarea unor măsuri pentru a asigura utilitatea tehnică şi funcţională a proiectului nu se poate considera că a încălcat aceste prevederi contractuale. De asemenea, nu se poate reţine neexecutarea unei obligaţii a cărei asumare de către beneficiar nu rezultă din proba cu înscrisuri administrată.

În consecinţă, este nefondată susţinerea că recurenta a încălcat prevederile legale şi contractuale menţionate în actele administrative contestate şi în întâmpinările depuse la dosar şi că a săvârşit o neregulă în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Nefondată este însă critica privind încălcarea de către prima instanţă a autorităţii de lucru judecat a sentinţei nr. 132/2014 a Tribunalului Giurgiu având în vedere că potrivit art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. Autoritatea de lucru judecat presupune deci existenţa între cele două litigii a triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, identitate care nu se regăseşte în speţă din moment ce prezenta cauză are ca obiect anularea unor acte administrative emise în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 de autoritatea pârâtă AFIR, iar Dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Giurgiu a avut ca obiect solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei SC A. SRL, prin lichidator judiciar, să deblocheze şi să predea reclamantei garanţia aferentă contractului, constituită de pârâtă, neputându-se reţine că ar fi vorba despre aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

Având în vedere considerentele în raport cu care s-a reţinut nelegalitatea actelor administrative atacate, se constată că nu se mai impune analizarea criticilor recurentei privind: imposibilitatea includerii în bugetul de venituri şi cheltuieli a fondurilor necesare pentru remedierea deficienţelor, în lipsa unui temei contractual sau legal; neîndeplinirea condiţiilor de reziliere a contractului de finanţare şi încălcarea principiului proporţionalităţii consacrat de O.U.G. nr. 66/2011.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa şi rejudecând, va admite acţiunea, va anula Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare întocmit la data de 27 iunie 2014 şi Notificarea nr. x din data de 3 iulie 2014 privind debitul în sumă de 2.028.569,15 RON, întocmite de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, precum şi Decizia nr. 30808 din 10 septembrie 2014 de soluţionare a contestaţiei, emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Comuna Răsuceni, prin Consiliul Local al Comunei Răsuceni, împotriva Sentinţei civile nr. 2505 din 7 octombrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite acţiunea formulată de Comuna Răsuceni, prin Consiliul Local al Comunei Răsuceni.

Anulează Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare întocmit la data de 27 iunie 2014 şi Notificarea nr. x din data de 3 iulie 2014 privind debitul în sumă de 2.028.569,15 RON, întocmite de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, precum şi Decizia nr. 30808 din 10 septembrie 2014 de soluţionare a contestaţiei, emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2019.

GGC - LM