Securitate worker status established after quashing lower court dismissal based on privacy rights violation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 12 noiembrie 2014 reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei de contencios administrativ să constate calitatea pârâtului A. de lucrător al Securităţii.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 836 din 24 martie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 836 din 24 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, iar în subsidiar să rejudece procesul de fond şi să admită acţiunea şi să se constate calitatea de lucrător al securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârât.

În dezvoltarea criticilor sentinţei recurate, recurentul-reclamant a reiterat situaţia de fapt care a condus la formularea cererii prin care acesta solicită constatarea calităţii de lucrător al Securităţii şi a precizat că prima instanţă a încălcat şi aplicat greşit prevederile 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008.

Acesta a arătat că prima instanţă nu a negat faptul că intimatul-pârât a avut atribuţii pe linie de Securitate, aspect ce rezultă cu evidenţă şi din datele speţei (intimatul era implicat într-o urmărire informativă determinată de criterii politice, într-un dosar al fostei Securităţi), confirmându-se că nu a analizat incidenţa art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 din perspectiva încălcării dreptului la viată privată, deşi acţiunea CNSAS era motivată, în principal, pe încălcarea dreptului la viaţă privată.

Recurentul-reclamant afirmă că prima instanţă a analizat aplicarea art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 exclusiv din perspectiva încălcării dreptului la liberă exprimare şi astfel apreciază că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant consideră că hotărârea atacată nu este motivată, în condiţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în raport cu respingerea cererii de chemare în judecată din perspectiva încălcării dreptului la viaţă privată, situaţie care atrage şi incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Tot în critica sentinţei recurate, recurentul-reclamant apreciază că, neanalizând incidenţa art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 din perspectiva încălcării dreptului la viaţă privată, sentinţa a încălcat şi a aplicat greşit prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, dar şi prevederile art. 17 din Pactul Internaţional cu Privire la Drepturile Civile şi Politice, precum şi prevederile art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, situaţie ce atrage incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În drept, recurentul-reclamant şi-a întemeiat cererea de recurs pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

În apărare, intimatul-pârât a afirmat că instanţa de fond a pronunţat o soluţie corectă şi că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile legale impuse de art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca reclamantul să demareze o astfel de procedură.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză s-a întocmit raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia către părţi, prin Încheierea din 31 octombrie 2017.

Prin Încheierea din 23 octombrie 2018, Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului.

În motivarea acestei dispoziţii s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este întemeiat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În ceea ce priveşte criticile recurentului-reclamanta subscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu respectarea prevederilor 425 C. proc. civ., republicat, privitoare la conţinutul hotărârii, instanţa reţinând în considerentele sentinţei recurate motivele care i-au format opinia şi care au condus la soluţia pronunţată.

Înalta Curte apreciază de asemenea că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este neîntemeiat, criticile dezvoltate în susţinerea acestuia urmărind în concret aspecte privitoare la nemotivarea sentinţei recurate şi nu cu privire la încălcarea unor reguli de procedură ce ar putea atrage nulitatea hotărârii.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat, prima instanţă făcând aplicarea greşită a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 la pronunţarea sentinţei recurate.

În conformitate cu prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, lucrător al Securităţii este:

"orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Pentru reţinerea calităţii de lucrător al securităţii, în conformitate cu textul legal citat anterior, trebuie ca persoana vizată să îndeplinească două condiţii:

- să aibă calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989;

- în calitatea menţionată anterior, să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

În speţă, probele administrate în cauză evidenţiază faptul că intimatul-pârât A., având gradul de plutonier major în cadrul Inspectoratului Judeţean Teleorman, Postul de Miliţie Măldăeni (1988, 1989), a participat activ la supravegherea informativă a unui fost membru al organizaţiei "B.", care a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru "uneltire contra ordinei sociale", iar după punerea sa în libertate a fost supravegheat informativ, figurând în evidenţe ca fost condamnat, pentru cunoaşterea atitudinii faţă de regimul politic de la acea vreme.

În funcţia deţinută, intimatul-pârât a dirijat surse din legătura sa personală pentru a obţine informaţii privind viaţa privată a urmăritului şi poziţia acestuia faţă de politica regimului, acţiuni confirmate prin notele informative.

Înalta Curte, reţine că măsurile dispuse de intimatul-pârât implicau date şi informaţii referitoare la anturajul, preocupările şi viata de zi cu zi a celui urmărit. Prin urmare, simpla obţinere a unor date cu caracter personal şi privat, referitoare la cel urmărit de Securitate, fără cunoştinţa şi fără acordul acestui şi pentru motive care nu aveau legătură cu apărarea intereselor naţionale, constituie o încălcare a dreptului la viaţă privată, consfinţit de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Prima instanţă a apreciat că supravegherea a fost formală şi fără a produce consecinţele cerute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, având în vedere că pârâtul a dispus ca informatorul să discute în continuare cu persoana urmărită, dar acest fapt nu reprezintă un element suficient care, prin el însuşi, să conducă la concluzia că a fost suprimat sau îngrădit dreptul persoanei la liberă exprimare, câtă vreme nu au fost luate şi alte măsuri care să fi negat dreptul la opiniile politice al persoanei supravegheate ori să limiteze în vreun fel acest drept.

În dezacord cu raţionamentul instanţei de fond, Înalta Curte apreciază că, prin activităţile desfăşurate, intimatul-pârât a îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale, garantate de legislaţia de la acea dată, iar aceste ingerinţe s-au produs la momentul în care intimatul, în calitatea sa de cadrul al Miliţiei, a dirijat surse informative în intimitatea persoanei urmărite, pentru a furniza informaţii despre opiniile acesteia la adresa regimului politic de la acea vreme.

Având în vedere cele reţinute, Înalta Curte apreciază că cele două condiţii privind calitatea de lucrător al Securităţii, prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 sunt îndeplinite în ceea ce-l priveşte pe intimatul-pârât, astfel că susţinerile recurentului sunt întemeiate.

Faţă de cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat şi în conformitate cu prevederile art. 496 din acelaşi cod, va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va admite acţiunea şi va constata calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei civile nr. 836 din 24 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, admite acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi constată calitatea pârâtului A. de lucrător al securităţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2019.

GGC - CP