Suspension of execution of revocation of fiscal depositary authorizations: substantiation of "well-justified case" and "imminent harm" under Law 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. x/2017, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Comisia de Autorizare a Operaţiunilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, suspendarea executării Deciziei nr. 062 din 19 iulie 2017.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Decizia nr. 181/F/2017 din 15 septembrie 2017, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea şi a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 062 din 19 iulie 2017, emisă de pârât.

3. Cererea de recurs şi motivele de recurs invocate

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, în numele pârâtului Ministerul Finanţelor Publice - Comisia de Autorizare a Operaţiunilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, formulând critici ce se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În critica hotărârii recurate, recurenta-pârâtă apreciază că aceasta nu conţine motivele care au format convingerea instanţei şi nici considerentele pentru care au fost îndepărtate apărările pârâtei, în mod evident fiind încălcate dispoziţiile imperative ale art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

În esenţă, recurenta a arătat că instanţa de fond a reţinut doar faptul că prin Hotărârea Adunării Creditorilor din 22 iulie 2017 a fost aprobat planul de reorganizare, iar contestaţiile formulate au fost respinse prin Sentinţa civilă nr. 1238 din 22 decembrie 2016 a Tribunalului Prahova, rămasă irevocabilă prin respingerea recursurilor prin Decizia nr. 116 din 14 iunie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că în Dosarul nr. x/2012/a44, ce are ca obiect contestarea confirmării planului de reorganizare, prin Decizia nr. 1117 din 14 iunie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, s-a dispus casarea Sentinţei nr. 146 din 2 februarie 2017, pronunţată în Dosarul x/2012 al Tribunalului Prahova, prin care se confirmase planul de reorganizare, şi s-a reţinut cauza spre rejudecare. Având în vedere aceste argumente, recurenta a precizat că societatea reclamantă nu se mai află în perioada de reorganizare pe baza planului, ci în perioada de observaţie, iar hotărârea prin care a fost aprobat planul de reorganizare a fost casată, în conformitate cu disp. art. 500 C. proc. civ., nemaiavând nicio putere. Cu toate că acest aspect a fost reţinut şi de instanţa de fond, în mod contradictoriu, aceasta a apreciat că există un caz bine justificat.

A mai precizat recurenta că instanţa de fond nu a observat că susţinerile făcute în conţinutul acţiunii de către societatea reclamantă nu constituie motive suficiente pentru înlăturarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ fiscal, raportat la împrejurările de fapt şi de drept aplicabile în cauză, iar în ceea ce priveşte condiţia privind incidenţa producerii unei pagube, deşi instanţa de fond a reţinut că aceasta este îndeplinită, reclamanta nu a făcut dovada existenţei unui prejudiciu material, ci a formulat simple supoziţii ale urmărilor executării actului.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă SC A. SA Focşani a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii absolute a cererii de recurs apreciind că cererea nu este motivată. Pe fond a solicitat respingerea cererii de recurs, ca neîntemeiată.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză s-a întocmit raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia către părţi, prin Încheierea din 22 mai 2018.

Prin Încheierea din 31 octombrie 2018, Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului.

În motivarea acestei dispoziţii s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă SC A. SRL, pe motiv că recursul nu prezintă motivele de casare pe care se întemeiază, Înalta Curte apreciază că excepţia este neîntemeiată şi urmează a o respinge, reţinând că recurenta-pârâtă a formulat critici ce se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Trecând la analiza cererii de recurs şi examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Motivul de casare constând în lipsa motivării sentinţei recurate, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, instanţa apreciază că aceasta nu este întemeiat, instanţa de fond reţinând în considerentele sentinţei motivele care i-au format convingerea şi care au condus la soluţia pronunţată.

Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu cuprinde argumente străine de natura pricinii, instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată, pronunţând o hotărâre cu respectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat.

În ceea ce priveşte criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte apreciază că şi acestea sunt neîntemeiate.

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect suspendarea executării Deciziei nr. 062 din 19 iulie 2017, emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Comisia de Autorizare a Operaţiunilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare, în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte apreciază că prima instanţă a stabilit în mod corect că în cauză condiţia cazului bine justificat este îndeplinită, în raport cu argumentele prezentate de părţi.

În conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate sa ceara instantei competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pana la pronunţarea instantei de fond ..."

Prin urmare, pentru suspendarea executării unui act administrativ este necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiei existenţei cazului bine justificat şi a condiţiei prevenirii unei pagube iminente.

În accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, noţiunea de "cazuri bine justificate" este definită ca "împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".

În raport cu susţinerile din cererea de chemare în judecată, prima instanţă a reţinut în motivarea soluţiei de admitere a cererii de suspendare a executării că prin Decizia nr. 062 din 19 iulie 2017, emisă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, au fost revocate Autorizaţiile de antrepozit fiscal nr. x din 27 aprilie 2017 şi x din 27 aprilie 2017, conform art. 369 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 227/2015. La efectuarea acestei proceduri s-a avut în vedere că prin Decizia nr. 1117 din 14 iunie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti a fost casată sentinţa civilă nr. 146 din 2 februarie 2017 de confirmare a planului de reorganizare, astfel că societatea nu se mai află în reorganizare pe baza de plan, ci în perioada de observaţie, conform art. 3 pct. 15 din Legea nr. 85/2006.

Instanţa de fond a mai reţinut că, prin Hotărârea Adunării Creditorilor din 22 iulie 2017, a fost aprobat planul de reorganizare al societăţii, iar contestaţiile formulate au fost respinse prin Sentinţa civilă nr. 1238 din 22 decembrie 2016 a Tribunalului Prahova, rămasă irevocabilă prin respingerea recursurilor prin Decizia nr. 116 din 14 iunie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod corect că, în conformitate cu prevederile art. 157 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 207/2015, obligaţiile fiscale cu termene de plată viitoare, stabilite în planul de reorganizare judiciară aprobat, nu sunt obligaţii fiscale restante.

Totodată, Înalta Curte reţine că, în cauză, există elemente care confirmă îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, având în vedere soluţia pronunţată de instanţa de fond cu privire la acţiunea în anulare a actului administrativ, ce se solicită a fi suspendat.

Astfel, prin Sentinţa nr. 98 din 21 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017, s-a dispus anularea Deciziei nr. 062 din 19 iulie 2017 emisă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate

Pronunţarea unei hotărâri pe fond, privind anularea actului administrativ, are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, aşa încât, în speţă este îndeplinită condiţia cazului bine justificat.

Criticile recurentei-pârâte privitoare la motivele pentru care prima instanţă a reţinut că în cauză este îndeplinită condiţia prevenirii unei pagube iminente sunt, de asemenea, neîntemeiate.

Potrivit art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004 prin pagubă iminentă se înţelege "prejudiciul material viitor şi previzibil, sau după caz perturbarea gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public".

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că prin revocarea autorizaţiilor de antrepozit fiscal se produce un prejudiciu material imposibil de reparat în patrimoniul reclamantei, raportat la obiectul de activitate al societăţii, la faptul că la acea dată reclamanta se afla începutul campaniei de recoltare şi valorificare a strugurilor. Sub acelaşi aspect, s-a mai reţinut şi că reclamanta are în derulare 100 de contracte comerciale şi un număr de 107 salariaţi şi 1853 de colaboratori pentru care trebuie să achite drepturi băneşti.

În concluzie, având în vedere cele expuse mai sus, recursul exercitat potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă SC A. SA.

Respinge recursul declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi în numele Ministerului Finanţelor Publice - Comisia de Autorizare a Operaţiunilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate împotriva Deciziei nr. 181/F/2017 din 15 septembrie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2019.

GGC - CP