Extradition upheld; contestation dismissed as unfounded, surrender postponed pending domestic case

Asupra cauzei penale de faţă;

În baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 199/P din data de 19 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din data de 20 decembrie 2019, pronunţată de aceeaşi instanţă, în dosarul nr. x/2019, în baza art. 52 în referire la art. 49 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-au constatat întrunite condiţiile extrădării privind pe numitul A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune gravă în mai multe cazuri, prevăzută de art. 159 secţiunile 1 - 4 din C. pen. din Rusia.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea de extrădare.

S-a dispus extrădarea şi predarea către autorităţile judiciare din Federaţia Rusă a persoanei extrădabile A., cu respectarea regulii specialităţii predării, prevăzută de art. 74 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În baza art. 58 alin. (1) Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus amânarea predării persoanei extrădate A. către autorităţile judiciare din Federaţia Rusă până soluţionarea definitivă a cauzei înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului Constanţa, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

În baza art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării pe numele persoanei extrădate A., a cărui intrare în vigoare va avea loc la încetarea motivelor care au justificat amânarea.

Cheltuielile judiciare aferente prezentei proceduri rămân în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel Constanţa a reţinut următoarele:

La Curtea de Apel Constanţa a fost înregistrată cauza penală nr. x/36/2019, având ca obiect sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, prin care, în temeiul art. 46, art. 52 şi art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată şi completată, s-a solicitat admiterea cererii de extrădare formulată de autorităţile judiciare ruse, amânarea predării şi luarea măsurii arestării, în vederea predării amânate privind pe numitul A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune gravă în mai multe cazuri, prevăzută de art. 159 secţiunile 1 - 4 C. pen. din Rusia, sancţionată cu pedeapsa de maxim 10 ani închisoare.

Din descrierea faptelor rezultă că în perioada 2 septembrie 2015 - 23 iulie 2016 numitul A., în scopul unei îmbogăţiri ilicite, a iniţiat o schemă infracţională de înşelăciune, prin intermediul mai multor firme care nu desfăşurau activitate economică din Rusia, a indus în eroare mai multe societăţi comerciale din aceeaşi ţară, prin Încheierea unor contracte comerciale, pe care nu a intenţionat nici un moment să le deruleze, postând pe diverse pagini web operaţiuni de vânzare de echipament care nu exista în realitate. După ce a obţinut solicitări de la 6 companii, numitul A., prin intermediul internetului, a făcut oferte de vânzare şi a încheiat contracte cu toate aceste companii, respectiv: B., C., D., E., F., G., H., I., pe care nu a intenţionat şi în realitate nu le-a derulat niciodată, inducând în eroare aceste companii, de la care a obţinut sume de bani. În realitate, reiese din documentele furnizate că echipamentele nu au fost livrate niciodată, cu toate că au fost plătite, iar persoanele juridice din Federaţia Rusă au suferit pagube în valoare de peste 3.000.000 ruble ruseşti.

Curtea a mai reţinut şi faptul că potrivit C. pen. al Federaţiei Ruse, prin fraudă se înţelege furtul proprietăţii altuia sau dobândirea dreptului asupra proprietăţii altuia prin fraudă sau abuzul încrederii, iar prin fapta de furt se înţelege acţiunile săvârşite cu scopul mercenar de confiscare ilegală şi (sau) circulaţia bunurilor altuia în favoarea persoanei vinovate sau a altor persoane care au provocat pagube proprietarului sau altui proprietar al acestei proprietăţi.

Astfel, cum frauda include furtul, iar furtul, potrivit legislaţiei ruse beneficiază de o altă definiţie decât cea recunoscută de legislaţia penală română, având o arie de acoperire mult mai vastă, faptele reţinute în sarcina persoanei extrădabile A. corespund ca încadrare juridică infracţiunii de înşelăciune din C. pen. român, ceea ce face ca exigenţele dublei incriminări să fie pe deplin îndeplinite.

Astfel instanţa a constatat a fi îndeplinite condiţiile de fond şi de formă impuse de art. 18 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, în cauză nefiind identificate motive obligatorii sau opţionale de refuz la extrădare, iar cerinţele impuse de art. 24 - art. 35 din lege fiind pe deplin întrunite.

De altfel, faptele pentru care persoana extrădabilă este cercetată nu sunt acoperite de prescripţia răspunderii penale, potrivit legilor statului solicitant sau statului român, că pentru aceste fapte nu a intervenit amnistia în România, că tragerea la răspundere penală nu este condiţionată de o plângere prealabilă şi că pentru aceste fapte sunt prevăzute atât legislaţia Federaţiei Ruse cât şi legislaţia română prevăd o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an.

Din perspectiva celorlalte aspecte ce interesează justa soluţionare a cauzei, Curtea a reţinut şi faptul că sesizarea de faţă nu a fost însoţită de o cerere distinctă de arestare provizorie a persoanei extrădabile formulată în baza art. 43 din Legea nr. 302/2004, republicată, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă curtea de apel în cărei circumscripţie a fost prinsă persoana faţă de care s-a formulat cererea de extrădare.

Împotriva Sentinţei penale nr. 199/P din data de 19 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din data de 20 decembrie 2019, pronunţată de aceeaşi instanţă, în termen legal, persoana extrădabilă A. a formulat contestaţia de faţă, solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de extrădare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând contestaţia formulată de persoana extrădabilă A., atât în raport, cu susţinerile apărătorului, cât şi cu conţinutul actelor şi lucrărilor din dosar, constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte constată că potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004 (republicată), dispoziţiile cuprinse în Legea privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autorităţile judiciare române.

De asemenea, conform art. 4, rezultă că Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaţionale la care România este parte în situaţiile nereglementate.

Totodată, art. 7 din Legea nr. 302/2004 (republicată), statuează că în situaţia în care prin legea de cooperare judiciară internaţională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităţilor române în domeniile reglementate se îndeplinesc, conform normelor române de drept procesual penal.

În cauză, prin rechizitoriului nr. x din data de 23 octombrie 2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A., pentru săvârşirea infracţiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României, prevăzută de art. 262 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. pen. şi J., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de migranţi, prevăzută de art. 263 alin. (1) C. pen.

În cauză s-a reţinut că la dosarul cauzei a fost depusă, la data de 16 decembrie 2019, opoziţia la extrădare din partea persoanei extrădabile, în care aceasta a formulat trei apărări, cu privire la incidenţa motivelor prevăzute de art. 21 alin. (1) lit. a), art. 19 lit. b) şi art. 24 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Înalta Curte constă că, potrivit art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 în cauză sunt îndeplinite condiţiile de extrădare ale numitului A..

De asemenea, nu a fost identificat niciun motiv de refuz al extrădării dintre cele obligatorii, prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004, sau facultative, prevăzute de art. 22 din Legea nr. 302/2004 şi nici de art. 33 şi art. 34 din aceeaşi lege, privind prescripţia sau amnistia.

Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond constată că în mod corect motivele invocate de cetăţeanul rus (situaţia socială şi familială) nu se încadrează în motivele opţionale de refuz prevăzute de art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 .

Astfel, în cadrul procedurii de extrădare nu poate fi analizat fondul cauzei, având în vedere motivele de refuz al extrădării, prevăzute expres la art. 21 şi 22 din Legea nr. 302/2004, precum şi dispoziţiile art. 52 alin. (2) din acelaşi act normativ, potrivit cărora curtea de apel nu este competentă să se pronunţe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunităţii extrădării. De asemenea, nerecunoaşterea săvârşirii infracţiunilor care constituie obiectul cererii de extrădare, nu este un motiv de refuz al extrădării, prevăzut de Legea nr. 302/2004, aceasta fiind o chestiune care vizează fondul cauzei şi asupra căreia autorităţile judiciare române, învestite exclusiv cu cererea de extrădare, nu se pot pronunţa în niciun mod.

Înalta Curte reaminteşte că în cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate astfel încât susţinerea persoanei extrădabile, în sensul că nu a săvârşit fapta pentru care este acuzată nu poate fi analizată în acest cadru procesual.

Totodată în mod corect s-a constatat îndeplinită în cauză şi condiţia referitoare la dubla incriminare, prevăzută de art. 24 din Legea nr. 302/2004.

Infracţiunile de care este acuzată persoana extrădabilă au corespondent în legea penală română, circumscriindu-se infracţiuni de înşelăciune în formă continuată, potrivit art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 183 alin. (1) şi art. 35 alin. (1) C. pen., fiind pedepsite cu închisoarea maximă de 5 ani ani, limitele pedepsei majorându-se cu jumătate, potrivit art. 2561 C. pen.

În raport de acestea, se constată şi îndeplinirea condiţiei referitoare la gravitatea pedepsei, prevăzută de art. 26 din Legea nr. 302/2004, ţinând seama că pedeapsa maximă prevăzută de legislaţia Federaţiei Ruse pentru faptele pentru care este urmărită persoana extrădabilă, este de 10 ani închisoare.

Totodată, se constată că nu există niciun motiv să creadă că viaţa sau libertatea persoanei extrădabile ar fi pusă în pericol în statul solicitant sau că va fi supusă torturii, tratamentelor inumane sau degradante. Federaţia Rusă a oferit garanţii privind asigurarea dreptului la un proces echitabil, iar persoana extrădabilă nu a dovedit în niciun fel că situaţia sa concretă ar duce la o nerespectare a garanţiilor dreptului la un proces echitabil.

Nu există motive pentru a considera că persoana extrădabilă va fi judecată în Federaţia Rusă de o instanţă de judecată care nu asigură garanţiile fundamentale de procedură şi de protecţie a drepturilor la apărare.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că sentinţa contestată este legală şi temeinică, în cauză fiind îndeplinite condiţiile pentru extrădare prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge,ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinţei penale nr. 199/P din data de 19 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din data de 20 decembrie 2019, pronunţată de aceeaşi instanţă.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul persoană extrădabilă va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă în sumă de 253 RON, va rămâne în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limba rusă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinţei penale nr. 199/P din data de 19 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din data de 20 decembrie 2019, pronunţată de aceeaşi instanţă.

Obligă contestatorul persoana extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limba rusă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 februarie 2020.

GGC - CL