Second appeal against rejection of annulment motion dismissed as inadmissible for violating uniqueness of the remedy
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the second appeal filed by a party against a Court of Appeal decision, which had previously rejected an extraordinary motion for annulment (contestație în anulare) as procedurally deficient; the appellant was ordered to pay 100 RON in court costs, and the lower court's rejection of the annulment motion remains in force. The dispute involved a procedural challenge where the appellant, after having their initial appeal against the same Court of Appeal decision dismissed as inadmissible by the Supreme Court, attempted to re-initiate judicial review through a new appeal, effectively seeking to circumvent the finality of that prior ruling. The decisive legal basis for the dismissal was the violation of the constitutional principle of the uniqueness of the remedy (unicitatea căii de atac), which prohibits exercising appeals without limit or on alternative grounds once a specific avenue has been exhausted, coupled with the binding force of the Supreme Court’s definitive prior determination on the admissibility of the identical procedural step.
Legislator headnote
AI generatedart. 431 C. proc. pen, art. 275 alin. (2) C. proc. pen, art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen; Second appeal against rejection of annulment motion dismissed as inadmissible for violating uniqueness of the remedy: The dispute involved a procedural challenge where the appellant, after having their initial appeal against the same Court of Appeal decision dismissed as inadmissible by the Supreme Court, attempted to re-initiate judicial review through a new appeal, effectively seeking to circumvent the finality of that prior ruling. The decisive legal basis for the dismissal was the violation of the constitutional principle of the uniqueness of the remedy (unicitatea căii de atac), which prohibits exercising appeals without limit or on alternative grounds once a specific avenue has been exhausted, coupled with the binding force of the Supreme Court’s definitive prior determination on the admissibility of the identical procedural step.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for declaring the appeal inadmissible due to violation of the principle of uniqueness of the appeal.
Provision applied to impose judicial costs on the appellant.
Full text
Asupra apelului penal de faţă, constată următoarele:
1. Prin Decizia penală nr. 1217 din 27 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2019, în baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare declarată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 361 din 13 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018, dispunându-se obligarea contestatorului la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că prin Decizia penală nr. 361/A din 13 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2018, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 941 din 3 decembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia penală, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de aceeaşi parte.
A mai reţinut că, împotriva deciziei anterior menţionate a formulat contestaţie în anulare revizuentul A., susţinând că la judecarea cauzei, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu soţii B..
În contextul prezentat, examinând contestaţia în anulare formulată de revizuentul A., Curtea de Apel Bucureşti a constatat că aceasta nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege întrucât simpla trimitere la un caz de contestaţie în anulare dintre cele prevăzute de lege, fără indicarea argumentelor faptice pertinente în susţinerea acestuia şi invocarea de pretinse dovezi corelative, nu satisface exigenţele dispoziţiilor legale în materie şi nu justifică admiterea în principiu a acestei căi extraordinare de atac.
2. Împotriva Deciziei penale nr. 1217 din 27 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2019, a formulat apel contestatorul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de de 28 octombrie 2019, sub nr. x/2019.
Prin Decizia penală nr. 370/A din 22 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2019, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1217 din data de 27 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca inadmisibil, cu argumentarea, de esenţă, că acesta a fost exercitat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de reformare.
3. Împotriva aceleiaşi Deciziei penale nr. 1217 din 27 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2019, contestatorul A. a formulat "contestaţie în anulare-apel".
Cauza a fost înregistrată, iniţial, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, instanţă care, prin Decizia penală nr. 1610/A din 4 decembrie 2019 a calificat calea de atac ca fiind apel împotriva Deciziei penale nr. 1217 din data de 27 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2019, şi a declinat competenţa de soluţionare a acestuia în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 7 ianuarie 2020, sub nr. x/2019.
La termenul fixat în cauză, 21 februarie 2020, Înalta Curte a pus în discuţie admisibilitatea căii de atac, concluziile reprezentantului Ministerului Public şi ale petentului A. asupra acestei chestiuni fiind detaliat redate în practicaua prezentei hotărâri.
*
I. Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de cenzurare a unei hotărâri judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie, prevăzut de art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea celui de al doilea apel declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1217 din data de 27 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2019.
Altfel spus, după ce, prin Decizia penală nr. 370/A din 22 noiembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins primul apel declarat de contestatorul A. împotriva deciziei anterior menţionată, aceeaşi parte, tinzând la reluarea controlului jurisdicţional asupra aceleiaşi hotărâri, în acelaşi cadru procesual, a formulat un nou apel împotriva acesteia.
C. proc. pen. statuează însă că, în materie de control judiciar, căile de atac nu pot fi exercitate nelimitat, ci numai în cadrul şi în condiţiile expres prevăzute de lege, context în care prezentul demers judiciar al contestatorului A. se dovedeşte a fi inadmisibil, fiind exercitat cu încălcarea principiului unicităţii căii de atac.
În plus, în condiţiile în care, prin Decizia penală nr. 370/A din 22 noiembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a tranşat, cu titlu definitiv, chestiunea admisibilităţii primului apel declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1217 din 27 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2019, constatându-l inadmisibil, prezentul demers judiciar al contestatorului, care, în mod obiectiv, ridică aceeaşi problemă a admisibilităţii apelului declarat, pune în discuţie forţa obligatorie a dezlegării dată de instanţa supremă acestei chestiuni prin decizia penală definitivă anterior menţionată.
În acest context, concluzionând că inadmisibilitatea apelului ce face obiectul cauzei pendinte este determinată de faptul exercitării acestuia cu încălcarea, în principal, a principiului unicităţii căii de atac, iar în subsidiar, a principiului forţei obligatorii a dezlegării dată de instanţa supremă chestiunii admisibilităţii aceleiaşi căi ordinare de atac în procedura similară anterioară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl va respinge, ca atare.
Pentru argumentele prezentate, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1217 din data de 27 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2019, dispunând obligarea acestuia, conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., la plata de cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 100 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1217 din data de 27 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2019.
Obligă apelantul contestator la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2020.
GGC - CL