Extension of temporary surrender under European Arrest Warrant: Validity of agreement-based prolongation despite absence of statutory mechanism

Deliberând asupra contestaţiei formulate de persoana solicitată A., în baza actelor şi lucărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 94/F din data de 15 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 116 raportat la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost admisă cererea autorităţilor judiciare italiene, respectiv Tribunalul Napoli Nord, I secţiune penală - Colegiul A - Italia şi s-a dispus prelungirea predării temporare a persoanei solicitate A., către autorităţile italiene, pe o perioadă de încă 90 de zile, calculată de la data de 23.10.2019, până la data de 20 ianuarie 2020, inclusiv.

S-a dispus ca prelungirea ce se acordă să se supună aceloraşi condiţii precum cele ce au stat la baza acordului iniţial încheiat cu autorităţile italiene.

Conform art. 274 alin. (1) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată, în sumă de 313 lei, s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că, la data de 09.10.2019, a fost înregistrată, sub nr. x/2019, solicitarea autorităţilor judiciare italiene de prelungire a predării temporare a numitului A., cu încă 180 de zile.

În fapt, autorităţile italiene, respectiv Tribunalul Napoli Nord, I secţiune penală - Colegiul A - Italia, au arătat că, de la predarea inculpatului şi până în prezent, au avut loc dezbaterile în primul grad, finalizate la data de 27.05.2019 prin pronunţarea sentinţei de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 16 ani închisoare, iar în data de 27 august 2019 a fost depusă expunerea motivelor sentinţei prin care inculpatul a fost condamnat. Autorităţile italiene au mai arătat că este previzibil ca inculpatul să declare apel împotriva sentinţei de condamnare, termenul pentru formularea căii de atac împlinindu-se la data de 12 octombrie 2019.

Autoritatea juridică din Italia a susţinut că este necesar a se solicita autorităţii judiciare române prelungirea termenului de predare temporară cu încă 180 de zile, pentru a permite inculpatului să participe la judecarea apelului formulat de către acesta, respectiv pentru a asigura exercitarea concretă a dreptului său la apărare şi în cel de-al doilea grad de jurisdicţie, întrucât se consideră că întoarcerea inculpatului în România la expirarea termenului de predare provizoriu ar putea provoca prejudicii grave autorităţii judiciare italiene solicitante, inhibând încheierea procesului de apel, luând în considerare faptul că judecarea apelului nu va putea fi finalizată din cauza unui impediment legitim al inculpatului.

În final, autoritatea judiciară italiană a precizat că, în cazul admiterii solicitării de prelungire a predării temporare, va proceda la transmiterea către Autoritatea Judiciară Română prin Eurojust.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că, prin Încheierea penală nr. 77/F din 11.05.2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în baza art. 112 raportat la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea autorităţilor judiciare italiene, respectiv Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia şi s-a dispus predarea temporară a persoanei solicitate A. (către autorităţile italiene, pe o perioadă de 180 de zile, calculate de la data predării efective a acestuia, conform acordului încheiat de Curtea de Apel Piteşti şi Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia şi care face parte din prezenta hotărâre.

Acordul s-a încheiat în baza art. 112 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată, ce reglementează predarea amânată sau condiţionată.

Potrivit art. 112 din Legea nr. 302/2004, dispoziţiile art. 58 alin. (1) - (5) şi (7) se aplică în mod corespunzător. Condiţiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autorităţile române şi străine competente. Pentru România, autoritatea competentă este curtea de apel care a executat mandatul european de arestare.

Preluarea persoanei predate şi returnarea acesteia se fac de către autorităţile competente ale statului emitent, pe teritoriul României. Cheltuielile privind preluarea şi returnarea persoanei predate sunt suportate de statul emitent.

Autoritatea judiciară de executare, Curtea de Apel Piteşti, România, a dispus predarea temporară a persoanei solicitate A. către Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli, Italia, emitent al mandatului european de arestare, în următoarele condiţii:

Predarea temporară a persoanei solicitate A. a avut loc în vederea efectuării urmăririi penale şi/sau judecăţii în cauza care stă la baza mandatului european de arestare emis de către Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia, în Dosarul nr. x, ce a făcut obiectul Hotărârii de amânare a predării nr. 53/F din 13 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, definitivă prin Decizia nr. 399 din 26 aprilie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Predarea temporară a persoanei solicitate A. s-a acordat pe o perioadă de 180 de zile calculate de la data predării efective, predare temporară pentru care acesta nu şi-a dat consimţământul.

Persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii, conform art. 115 din Legea nr. 302/2004, modificată.

Predarea persoanei solicitate, pe teritoriul României, s-a efectuat de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, conform art. 111 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

S-a convenit că toate autorităţile judiciare italiene implicate în procedura penală de urmărire penală, care fundamentează mandatul european de arestare, executat prin amânarea predării, prin Sentinţa penală nr. 53/F din 13 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, definitivă prin Decizia nr. 399 din 26 aprilie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectă termenul şi perioada de predare temporară, de 180 de zile, calculate de la data predării efective.

Autoritatea judiciară italiană s-a obligat la returnarea persoanei solicitate după curgerea termenului de predare temporară, în stare de deţinere.

Cheltuielile aferente preluării şi, ulterior, returnării persoanei solicitate A. au fost suportate de statul italian.

În baza art. 103 alin. (6) şi 13 raportat la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data efectivei încarcerări.

În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

S-a luat act că persoana solicitată nu a mai consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din Italia, conform mandatului european de arestare emis de către acestea.

S-a constatat că în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare, persoana solicitată a fost reţinută şi arestată preventiv în perioada 12 aprilie 2018 - 26 aprilie 2018.

Curtea de apel a reţinut că, potrivit art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autorităţile române şi statul solicitant, iar potrivit art. 112 alin. (2) din acelaşi act normativ, condiţiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autorităţile române şi străine competente.

Având în vedere că, prin adresa emisă de autorităţile italiene, acestea, pe de o parte, solicitau expres predarea temporară, iar pe de altă parte arătau că această solicitare o doresc pentru cel puţin 180 de zile, s-a considerat că acest act poate fi valorificat ca o ofertă a autorităţilor italiene în vederea obţinerii acordului pentru predarea temporară.

În altă ordine de idei, în faţa acestei situaţii create pe de o parte, de solicitarea autorităţilor italiene, pe de altă parte, de cercetările pe care cele două unităţi de parchet le efectuează faţă de persoana solicitată A., aflate într-o fază publică a urmăririi penale, s-a considerat că, în cauză, se impune o soluţie de predare temporară a acestei persoane autorităţilor italiene, emitente ale mandatului european de arestare. Astfel, având în vedere îndeosebi natura acuzaţiilor ce se aduc, prezenţa persoanei solicitate în Italia este mult mai presantă faţă de interesul autorităţilor române ce conduc cercetările penale deschise pe numele aceleiaşi persoane. S-a mai adăugat la acestea şi interesul persoanei solicitate, exprimat iniţial, în cursul audierilor, de a fi prezent în faţa autorităţilor italiene pentru a-şi demonstra nevinovăţia în faţa acuzaţiilor aduse. Chiar dacă la ultimul termen persoana solicitată nu a mai fost de acord cu predarea, probabil pentru că implica arestarea sa provizorie, s-a apreciat că în această situaţie interesul autorităţilor italiene este prioritar.

Prin Decizia penală nr. 369 din data de 23.07.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a respins contestaţia formulată de persoana solicitată, împotriva Încheierii penale nr. 68/F din 11.07.2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. x/2019, prin care s-a dispus prelungirea predării temporare a persoanei solicitate A., către autorităţile italiene, pe o perioadă de încă 90 de zile, calculată de la data de 25.07.2019, până la data de 22.10.2019, inclusiv.

În continuare, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că, din informarea autorităţilor italiene rezultă că predarea temporară a persoanei solicitate A. şi-a atins doar în parte obiectivele. Astfel, de la predarea persoanei solicitate şi până în prezent s-a procedat la soluţionarea cauzei pe fond, în data de 27 mai 2019 fiind pronunţată sentinţa de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 16 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii reţinută în sarcina acestuia, însă, se presupune că inculpatul va formula apel împotriva acestei hotărâri, având în vedere că în cursul dezbaterilor inculpatul şi-a declarat propria nevinovăţie, termenul în care se poate exercita calea de atac expirând la data de 12.10.2019.

De asemenea, curtea de apel a constatat că, potrivit autorităţilor italiene, procesul s-a desfăşurat în mod corespunzător şi, în data de 27 august 2019, a fost depusă expunerea motivelor sentinţei prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 16 ani. Autorităţile italiene au mai susţinut că este posibil ca persoana solicitată să formuleze apel, având în vedere că în cursul procesului penal a susţinut că este nevinovat.

Aşadar, instanţa de fond a constatat că obiectivele statuate în acordul încheiat între autorităţile române, respectiv Curtea de Apel Piteşti, şi autorităţile italiene au fost atinse doar în parte în acest interval, pentru care s-a permis predarea temporară. Este adevărat că Legea nr. 302/2004 nu prevede o procedură specială de prelungire a predării temporare însă, atâta timp cât acelaşi act normativ lasă în puterea autorităţilor judiciare implicate în executarea unui mandat european de arestare încheierea unui acord de predare temporară a persoanei solicitate, curtea de apel a apreciat că nimic nu se opune ca, în baza aceluiaşi mutuum consensus iniţial al celor două autorităţi, să se procedeze la prelungirea perioadei pentru care se acordă predarea temporară. Or, în cuprinsul solicitării, autorităţile italiene fac referire la aceleaşi obiective care au determinat instanţa de fond să dispună predarea temporară iniţială, obiective care nu şi-au atins decât parţial scopul, situaţie în care devine justificată solicitarea acestora de a se prelungi acordul iniţial, în aceleaşi condiţii.

Chiar dacă persoana solicitată are deschise pe numele său trei dosare penale în România, pentru fapte comise pe teritoriul ţării noastre, s-a apreciat că, prioritar, atât pentru interesul propriu, cât şi pentru interesul public înţeles de data aceasta din perspectivă europeană, este procesul deschis pe numele lui A. în Italia, având în vedere gravitatea faptelor imputate, aşa cum sunt descrise în mandatul european de arestare. Mai mult, prezenţa persoanei solicitate în faţa autorităţilor italiene este de natură să conducă într-o mai mare măsură la garantarea drepturilor procesuale ale acesteia. În plus, aşa cum au arătat şi autorităţile italiene, acordarea unei prelungiri va permite desfăşurarea procesului de apel cu celeritate şi pronunţarea unei hotărâri definitive într-un termen mai scurt, garantând persoanei solicitate A. posibilitatea pregătirii apărării. Întoarcerea inculpatului în România ar putea provoca prejudicii grave în ceea ce priveşte desfăşurarea procesului în apel, având în vedere faptul că dosarul ar putea fi suspendat din cauza lipsei inculpatului de la judecarea cauzei.

Prin încheierea din data de 21 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta Sentinţei penale nr. 94/F din data de 15 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. x/2019, în sensul că paragraful I al minutei va avea următorul conţinut:

"În baza art. 116 raportat la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, admite cererea autorităţilor judiciare italiene, respectiv Tribunalul Napoli Nord, I secţiune penală - Colegiul A - Italia şi dispune prelungirea predării temporare a persoanei solicitate A., către autorităţile italiene, pe o perioadă de încă 90 de zile, calculată de la data de 23.10.2019, până la data de 20 ianuarie 2020, inclusiv.

Menţiunile îndreptate se vor consemna direct în dispozitivul sentinţei, făcându-se menţiune despre îndreptare pe marginea acesteia, într-un proces-verbal."

Pentru a pronunţa această încheiere, curtea de apel a reţinut că, la data de 21 octombrie 2019, din oficiu, a sesizat că în minuta Sentinţei penale nr. 94/F din data de 15 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, s-a strecurat o eroare materială în legătură cu perioada noii prelungiri a predării temporare.

Potrivit dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însăşi instanţa care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.

Astfel, s-a constatat că, în cauză, la redactarea minutei Sentinţei penale nr. 94/F din data de 15 octombrie 2019 s-a menţionat, în mod greşit, la parag. I, că perioada noii prelungiri a predării temporare este "...calculată de la data de 24.10.2019, până la data de 21 ianuarie 2020, inclusiv", în loc de "(...) calculată de la data de 23.10.2019, până la data de 20 ianuarie 2020, inclusiv", cum era corect.

Prin urmare, în baza prevederilor anterior menţionate, Curtea de Apel Piteşti a îndreptat eroarea strecurată în paragraful I al minutei Sentinţei penale nr. 94/F din data de 15 octombrie 2019.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie persoana solicitată A., motivele acesteia fiind expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Prioritar, în ceea ce priveşte obiectul prezentei cauze, Înalta Curte, având în vedere susţinerile apărătorului ales al persoanei solicitate, formulate oral în cadrul dezbaterilor, constată că a fost formulată contestaţie atât împotriva Sentinţei penale nr. 94/F din data de 15 octombrie 2019, cât şi a încheierii din data de 21 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. Referitor la încheierea din data de 21 octombrie 2019, se observă că prin această hotărâre instanţa de fond a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în parag. I al minutei Sentinţei penale nr. 94/F din data de 15 octombrie 2019. Sentinţa penală nr. 94/F din data de 15 octombrie 2019 a fost redactată ulterior pronunţării încheierii din 21 octombrie 2019, prin care s-a îndreptat eroare materială, astfel încât dispozitivul a fost redactat în mod corect.

Examinând Sentinţa penală nr. 94/F din data de 15 octombrie 2019 şi încheierea din data de 21 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, atât potrivit susţinerilor orale ale apărătorului persoanei solicitate, cât şi în raport de conţinutul actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Sentinţa penală contestată este legală şi temeinică, instanţa de fond dispunând, în mod corect, admiterea cererii Tribunalului Napoli Nord, I secţiune penală - Colegiul A - Italia şi prelungirea predării temporare a persoanei solicitate A. către autorităţile italiene, pe o perioadă de încă 90 de zile, de la data de 23.10.2019, până la data de 20.01.2020, inclusiv.

Astfel, se observă că, potrivit dispoziţiilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autorităţile române şi statul solicitant.

De asemenea, conform prevederilor art. 114 alin. (2) din acelaşi act normativ, condiţiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autorităţile române şi străine competente.

Totodată, se observă că, deşi Legea nr. 302/2004, republicată, nu prevede, în mod expres, prelungirea predării temporare, aceasta se poate dispune în baza acordului încheiat iniţial între autorităţile judiciare române şi străine.

În acest sens este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 916 din 2018 statuându-se că "În raport cu dispoziţiile art. 112 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora condiţiile privind predarea temporară a persoanei solicitate în baza unui mandat european de arestare se stabilesc prin acordul încheiat între autorităţile române şi autorităţile solicitante competente, precum şi în raport cu dispoziţiile art. 58 alin. (4) din aceeaşi lege, în baza cărora predarea temporară se realizează pe o durată stabilită de comun acord de autorităţile române şi autorităţile solicitante competente, nefiind stabilită prin lege durata maximă a predării temporare, instanţa de judecată poate prelungi predarea temporară a persoanei solicitate, în condiţiile acordului iniţial încheiat între autorităţile române şi autorităţile solicitante competente." (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 916 din 26 noiembrie 2018, publicată, www.x.ro)

Deopotrivă, trebuie subliniat că Legea nr. 302/2004, republicată, nu prevede o durată maximă a perioadei de timp pentru care se poate dispune predarea temporară a persoanei solicitate.

În speţa dedusă judecăţii, se observă că, la data de 11 mai 2018 (prin Încheierea penală nr. 77/F pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, definitivă prin Decizia nr. 488 din 23 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) s-a dispus predarea temporară a persoanei solicitate A., către autorităţile italiene, pe o perioadă de 180 de zile, calculate de la data predării efective a acestuia, conform acordului încheiat de Curtea de Apel Piteşti şi Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia.

Ulterior s-a dispus, în mod succesiv, prelungirea predării temporare a persoanei solicitate, respectiv prin Sentinţa penală nr. 131/F din 18.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, definitivă prin Decizia nr. 916 din data de 26.11.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (prelungirea predării temporare a persoanei solicitate pe o perioadă de încă 180 de zile), prin Sentinţa penală nr. 37/F din 09.05.2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, definitivă prin Decizia nr. 274 din data de 23.05.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (prelungirea predării temporare a persoanei solicitate pe o perioadă de 60 de zile, respectiv de la data de 26 mai 2019, până la data de 24 iulie 2019, inclusiv) şi prin Sentinţa penală nr. 68/F din data de 11.07.2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, definitivă prin Decizia nr. 369 din data de 23.07.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (prelungirea predării temporare a persoanei solicitate pe o perioadă de încă 90 de zile, calculată de la data de 25.07.2019, până la data de 22.10.2019, inclusiv).

Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că, în cuprinsul solicitării, autorităţile italiene fac referire la aceleaşi obiective care au determinat acordarea predării temporare iniţiale, obiective care şi-au atins doar parţial scopul, situaţie în care devine justificată solicitarea acestora de a se prelungi acordul iniţial, în aceleaşi condiţii, pentru o perioadă de încă 90 de zile, respectiv până la data de 20 ianuarie 2020, inclusiv.

Astfel, se observă că, la data de 27 mai 2019, Tribunalul Napoli Nord, I secţiune penală - Colegiul A - Italia a pronunţat sentinţa prin care a fost condamnat contestatorul A. la pedeapsa de 16 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de apartenenţă la o organizaţie criminală şi spălarea produselor infracţiunii, prevăzute de art. 416 bis din C. pen. italian.

De asemenea, apărătorul ales al contestatorului A., avocat B., a învederat instanţei, în cadrul dezbaterilor în prezenta cauză, că persoana solicitată şi-a exercitat drepturile procesuale în dosarul aflat pe rolul instanţelor italiene, exercitând calea de atac a apelului împotriva hotărârii pronunţate de autorităţile judiciare străine, iar primul termen de judecată în apel a fost stabilit la data de 08 ianuarie 2020.

Totodată, potrivit solicitării autorităţilor judiciare din Italia, prelungirea predării temporare este necesară pentru soluţionarea cu celeritate a procesului penal, precum şi pentru garantarea drepturilor persoanei solicitate, iar posibila întoarcere în România a contestatorului A. ar putea determina suspendarea judecării cauzei din cauza imposibilităţii acestuia de a participa la soluţionarea dosarului.

În acest context, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că prelungirea predării temporare este necesară atât pentru soluţionarea cu celeritate a cauzei aflate pe rolul organelor judiciare italiene, cât şi pentru a permite contestatorului să participe la calea de atac formulată şi să îşi exercite dreptul la apărare, în condiţiile în care faptele imputate acestuia prezintă o gravitate deosebită; a fost condamnat la o pedeapsă de 16 ani închisoare de către instanţa de fond, iar cauza este complexă.

Aşadar, chiar dacă persoana solicitată este cercetată în România în mai multe dosare penale, pentru fapte comise pe teritoriul ţării noastre, prioritar, atât pentru interesul propriu al contestatorului A. (prezenţa acestuia în faţa autorităţilor italiene fiind de natură să conducă într-o mai mare măsură la garantarea drepturilor sale procesuale), cât şi pentru interesul public, înţeles din perspectivă europeană, este apelul formulat de acesta împotriva hotărârii pronunţate în Italia. De altfel, din actele dosarului rezultă că Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, pe rolul cărora se află dosare în care este cercetat contestatorul, au fost de acord cu predarea temporară a acestuia.

În final, în ceea ce priveşte susţinerile apărătorului ales referitoare la dosarul Tribunalului Buzău în care s-a dispus transferul procedurii penale, respectiv a unei cauze a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Teritorială Buzău, aflată în faza de urmărire penală, către autorităţile italiene, se constată că acestea excedează prezentei cauze, al cărei obiect îl constituie hotărârea Curţii de Apel Piteşti prin care s-a dispus prelungirea predării temporare a persoanei solicitate. De altfel, aşa cum a menţionat şi apărătorul ales, hotărârea pronunţată de Tribunalul Buzău a rămas definitivă prin decizia Curţii de Apel Ploieşti pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 94/F din data de 15 octombrie 2019 şi a încheierii din data de 21 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 241 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului de Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 94/F din data de 15 octombrie 2019 şi a încheierii din data de 21 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul persoană solicitată A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 241 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului de Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 noiembrie 2019.

GGC - NN