Organized crime and tax evasion convictions upheld after annulment appeals rejected as unfounded.

Asupra recursurilor în casaţie de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 120/2015 din 23 octombrie 2015 Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a dispus următoarele:

A respins, ca inadmisibilă, cererea inculpatului A., formulată prin concluzii scrise, privind repunerea pe rol a cauzei.

A respins, ca neîntemeiate, cererea de restituire a cauzei la procuror pentru reluarea urmăririi penale şi cererile de constatare a nulităţii absolute, formulate în cauză.

A admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţiile de neconstituţionalitate invocate de inculpatul A., prin apărător ales, referitor la:

- dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b), c) C. pen. şi

- dispoziţiile art. 374 alin. (7) teza a II-a C. proc. pen. cu referire la art. 344 alin. (3), (4) C. proc. pen.

A respins cererea formulată de inculpatul A., prin apărător ales, privind constatarea inadmisibilităţii acţiunii civile formulate de S.C. B. S.R.L. Bucureşti.

Pe fondul cauzei, instanţa investită cu soluţionarea cauzei a dispus cu privire la inculpaţi, astfel:

1. A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpatul A., prin apărător ales, din infracţiunea de bancrută frauduloasă, prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 în infracţiunea prev. de art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., cu aplicarea art. 4 C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost achitat inculpatul A., pentru infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 şi art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, infracţiunea prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006 şi infracţiune prev. de art. 2802 din Legea nr. 31/1990, toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969.

În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. c) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

1. prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 37 lit. a) C. pen. 1969;

2. prev. de art. 290 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 37 lit. a) C. pen. 1969;

3. prev. de art. 29 C. pen. 1969 rap. la art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 37 lit. a) C. pen.

4. prev. de art. 2801 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la următoarele pedepse:

1. 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii privind combaterea şi sancţionarea criminalităţii organizate, prev. de art. 7 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 39/2003, cu reţinerea art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

2. 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), d), f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

3. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la uz de fals, prev. de art. 25 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

4. 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1), lit. b), art. 76 lit. a) C. pen. 1969, art. 80 alin. (1) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

5. 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 25 rap. la art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 cu reţinerea art. 74 alin. (1), lit. b), art. 76 lit. a) C. pen. 1969, art. 80 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

6. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) din legea privind procedura insolvenţei, Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

7. 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, cu art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

8. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 raportat la art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, cu art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 864 C. pen. 1969 raportat la art. 83 C. pen. 1969 a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 177/30.03.2007 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 1033/18.03.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi s-a dispus cumulul aritmetic al acesteia cu pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă penală la punctele 1), 2), 3), 4), 5), 6), 7), 8), rezultând următoarele pedepse:

- 9 (nouă) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani;

- 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani;

- 4 (patru) ani închisoare;

- 11 (unsprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani;

- 11 (unsprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani;

- 4 (patru) ani închisoare;

- 6 (şase) ani închisoare;

- 4 (patru) ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. 1969 au fost contopite pedepsele stabilite (principale şi complementare) în pedeapsa cea mai grea de executat de 11 (unsprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani şi în condiţiile art. 65 C. pen. 1969.

În baza art. 71 C. pen. 1969 s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. 1969.

Conform art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a interzis inculpatului A. să fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţii comerciale, iar dacă a fost ales, s-a dispus decăderea acestuia din drepturi, ca urmare a condamnării pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de prezenta lege.

Conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi art. 4 şi art. 6 din O.G. nr. 75/2001, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, s-a dispus comunicarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, Ministerului Finanţelor Publice şi Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice Bacău, o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

În baza dispoziţiilor art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. a fost dedusă din pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare aplicată inculpatului A., durata reţinerii şi arestului preventiv de la 06.03.2013 (Încheierea de şedinţă nr. 10/07.03.2013 a Curţii de Apel Bacău) până la 07.11.2014, inclusiv (Decizia penală nr. 2949 din 06.11.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

În baza dispoziţiilor art. 399 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., a fost menţinută măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpatul A.

2. În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. cu aplic. art. 4 C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost achitată inculpata C. pentru infracţiunea prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, infracţiunea prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006 şi infracţiunea prev. de art. 2802 din Legea nr. 31/1990.

În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. c) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost achitată inculpata C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. 1969 şi infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata C., fără antecedente penale, la următoarele pedepse:

1. 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii privind combaterea şi sancţionarea criminalităţii organizate prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 cu reţinerea art. 5 C. pen.

2. 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), d), e), f) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

3. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

4. 7 (şapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 74 alin. (1) lit. b), art. 76 lit. a), art. 80 alin. (1) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

5. 7 (şapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 74 alin. (1) lit. b), art. 76 lit. a), art. 80 alin. (1) C. pen. 1969, art. 5 C. pen.

6. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

7. 1 (un) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

8. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

9. 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 277 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

10. 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen.

11. 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea şi combaterea spălării banilor, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 5 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. 1969, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. 1969.

S-a aplicat inculpatei C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. 1969 în baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. 1969.

Conform art. 12 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus interzicerea inculpatei C. să fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţii comerciale, iar dacă a fost ales, s-a dispus decăderea acesteia din drepturi, ca urmare a condamnării pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de prezenta lege.

Conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi art. 4 şi art. 6 din O.G. nr. 75/2001, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, s-a dispus comunicarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, Ministerului Finanţelor Publice şi Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice Bacău, o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

În baza dispoziţiilor art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus rea din pedeapsa aplicată de 7 (şapte) ani de închisoare, durata arestării preventive a inculpatei C. de la data de 08.03.2013 (Încheierea de şedinţă nr. 12/08.03.2013 a Curţii de Apel Bacău) pana la data de 04.08.2014, inclusiv.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpata C.

3. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., cu aplicarea art. 4 C. pen., art. 5 C. pen. a fost achitat inculpatul D. pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 147 din Legea nr. 85/2006 şi infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 2802 din Legea nr. 31/1990.

În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. c) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost achitat inculpatul D. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de:

- art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969;

- art. 264 C. pen. 1969.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D., la următoarele pedepse:

1. 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii privind combaterea şi sancţionarea criminalităţii organizate, prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen.

2. 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen.

3. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, cu art. 5 C. pen.

4. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

5. 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 292 C. pen. 1969, cu art. 5 C. pen.

6. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

7. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, cu art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. 1969, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea de executat de către inculpatul D. - de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969.

S-a aplicat inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969.

Conform art. 12 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus interzicerea inculpatului D. să fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţii comerciale, iar dacă a fost ales, s-a dispus decăderea acestuia din drepturi, ca urmare a condamnării pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de prezenta lege.

Conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi art. 4 şi art. 6 din O.G. nr. 75/2001, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, s-a dispus comunicarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, Ministerului Finanţelor Publice şi Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice Bacău, o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

4. În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost achitată inculpata E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 290 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., cu art. 5 C. pen., a fost achitată inculpata E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003.

În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în ref. la art. 16 lit. c) C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost achitată inculpata E. pentru săvârşirea infracţiunilor:

- prev. de art. 264 C. pen. 1969 rap. la art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969;

- prev. de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. 1969 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969;

- prev. de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969;

- prev. de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969;

- prev. de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata E. la următoarele pedepse:

1. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

2. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu art. 5 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. 1969, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.

S-a aplicat inculpatei E. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. 1969.

În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen. 1969, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe o perioadă de 3 (trei) ani, ce constituie durata termenului de încercare, în condiţiile art. 82 C. pen. 1969.

A fost atenţionată inculpata asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. 1969 privind revocarea suspendării condiţionate în cazul în care în cursul termenului de încercare săvârşeşte din nou o infracţiune.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. 1969 s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei accesorii.

5. În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., cu reţinerea art. 4, 5 C. pen. a fost achitat inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii la legea contabilităţii prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 şi art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F. la următoarele pedepse:

1. 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 pentru săvârşirea infracţiunii privind combaterea şi sancţionarea criminalităţii organizate, prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 şi art. 5 C. pen.

2. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 5 C. pen.

3. 2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de 25 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 5 C. pen.

4. 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 5 C. pen.

5. 10 (zece) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de delapidare prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 2151, alin. (1), (2) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 5 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 85 alin. (1) C. pen. 1969, a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 1 an şi 9 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 113/D/4.04.2013 a Tribunalului Bacău, definitivă prin nerecurare la 22.10.2013, şi a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1694/07.10.2013 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin nerecurare la 22.10.2013, precum şi a executării pedepselor accesorii aplicate.

În baza dispoziţiilor art. 85 alin. (1) C. pen. 1969 raportat la art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (3) C. pen. 1969, au fost contopite pedepsele de 1 (un) an şi 9 (nouă) luni închisoare şi 2 ani închisoare cu pedepsele de la pct. 1) - 5) în pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969, la care se adaugă un spor de 1 (un) an închisoare, inculpatul F. urmând a executa în final 11 (unsprezece) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969.

S-a aplicat inculpatului F. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969, în baza dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. 1969.

Conform art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus interzicerea inculpatului F. să fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţii comerciale, iar dacă a fost ales, s-a dispus decăderea acestuia din drepturi, ca urmare a condamnării pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de prezenta lege.

Conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi art. 4 şi art. 6 din O.G. nr. 75/2001, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, s-a dispus comunicarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, Ministerului Finanţelor Publice şi Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice Bacău, o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

6. În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. şi cu art. 5 C. pen., a fost achitat inculpatul G. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

1. fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969;

2. complicitate la infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) în referire la art. 16 lit. c) C. proc. pen., cu art. 5 C. pen., a fost achitat inculpatul G. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

1. combaterea şi sancţionarea criminalităţii organizate prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003;

2. complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969;

3. complicitate la infracţiunea de delapidare prev. de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

7. În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. cu aplicarea art. 4 C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost achitat inculpatul H. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea legii contabilităţii prev. de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 43 din Legea 82/1999 cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul H. la următoarele pedepse:

1. 4 (patru) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii privind combaterea şi sancţionarea criminalităţii organizate, prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. c) teza I, art. 76 lit. b) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

2.1 (un) an de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. c) teza I, art. 76 lit. d) C. pen. 1969, art. 80 alin. (1) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

3. 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de delapidare prev. de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 74 lit. c) teza I, art. 76 lit. a) C. pen. 1969, art. 80 alin. (1) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

4. 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 74 lit. c) teza I, art. 76 lit. c) C. pen. 1969, art. 80 alin. (1) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 864 alin. (1) C. pen. 1969 raportat la art. 83 C. pen. 1969, a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante de 4 (patru) ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 177/30.03.2007 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 1033/18.03.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi a pedepselor accesorii aplicate şi s-a dispus contopirea pedepsei revocată de 4 (patru) ani închisoare cu fiecare din pedepsele aplicate inculpatului H. prin prezenta sentinţă penală, de la punctele 1 - 4, rezultând următoarele pedepse:

a) 8 (opt) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969;

b) 5 (cinci) ani închisoare;

c) 9 (nouă) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969;

d) 6 (şase) ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele de la punctele a) - d) în pedeapsa rezultantă, de executat, de 9 (nouă) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969.

În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. din 1969 a fost aplicată inculpatului H. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969.

Conform art. 12 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus interzicerea inculpatului H. să fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţii comerciale, iar dacă a fost ales, s-a dispus decăderea acestuia din drepturi, ca urmare a condamnării pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de prezenta lege.

Conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi art. 4 şi art. 6 din O.G. nr. 75/2001, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, s-a dispus comunicarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, Ministerului Finanţelor Publice şi Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice Bacău, o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

8. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată persoana juridică I. S.R.L. la următoarele pedepse:

- 10.000 RON amendă penală prev. de art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani, prev. de dispoziţiile art. 531 alin. (3) lit. b) C. pen. 1969 şi art. 713 alin. (1), art. 711 alin. (3) C. pen. 1969 pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

- 10.000 RON amendă penală prev. de art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 711 alin. (3) C. pen. 1969 pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

- 5.000 RON amendă penală prev. de art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 711 alin. (2) C. pen. 1969 pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. 1969 au fost contopite pedepsele principale aplicate în pedeapsa cea mai grea de 10.000 RON amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani prev. de art. 531 alin. (3) lit. b) C. pen. 1969 şi în condiţiile art. 532 alin. (4) teza I C. pen. 1969.

A fost atenţionată inculpata persoană juridică S.C. I. S.R.L. Bacău asupra dispoziţiilor art. 497 şi art. 498 alin. (1), (2) C. proc. pen. privind executarea pedepsei principale a amenzii penale şi a pedepsei complementare.

În baza art. 495 alin. (6) C. proc. pen., la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, s-a dispus comunicarea unui copii de pe dispozitivul hotărârii organului care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice, organului care a înregistrat persoana juridică, organului care a înfiinţat instituţia nesupusă autorizării sau înregistrării, precum şi organelor cu atribuţii de control şi supraveghere a persoanei juridice, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

A fost atenţionată persoana juridică inculpată asupra dispoziţiilor art. 503 din Legea nr. 135/2010 privind neexecutarea cu rea credinţă a pedepsei complementare dispuse.

S-a dispus comunicarea unei copii de pe dispozitiv şi instituţiilor prev. la art. 495 alin. (6) C. proc. pen. şi în acord cu art. 36 din Legea nr. 253/2013.

9. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată persoana S.C. J. S.A. la următoarele pedepse:

- 4.000 RON amendă penală prev. de art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani, prev. de dispoziţiile art. 531 alin. (3) lit. b) C. pen. 1969 şi art. 713 alin. (1), art. 711 alin. (3) C. pen. 1969 pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen., cu reţinerea art. 74 lit. b) C. pen. 1969 raportat la art. 76 lit. a) C. pen. 1969;

- 10.000 RON amendă penală prev. de art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 711 alin. (2) C. pen. 1969 pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

- 5.000 RON amendă penală prev. de art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 711 alin. (2) C. pen. 1969 pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. 1969 s-au contopit pedepsele principale aplicate în pedeapsa cea mai grea de 10.000 RON amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani prev. de art. 531 alin. (3) lit. b) C. pen. 1969 şi în condiţiile art. 532 alin. (4) teza I C. pen. 1969.

A fost atenţionată inculpata persoană juridică S.C. J. S.A. Bacău asupra dispoziţiilor art. 497 şi art. 498 alin. (1), (2) C. proc. pen. privind executarea pedepsei principale a amenzii penale şi a pedepsei complementare.

A fost atenţionată persoana juridică inculpată asupra dispoziţiilor art. 503 din Legea nr. 135/2010 privind neexecutarea cu rea credinţă a pedepsei complementare dispuse.

În baza art. 495 alin. (6) C. proc. pen., la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, s-a dispus comunicarea unui copii de pe dispozitivul hotărârii organului care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice, organului care a înregistrat persoana juridică, organului care a înfiinţat instituţia nesupusă autorizării sau înregistrării, precum şi organelor cu atribuţii de control şi supraveghere a persoanei juridice, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

Pe latură civilă, în baza dispoziţiilor art. 397 C. proc. pen., s-a dispus:

Au fost constatate achitate prejudiciile cauzate părţilor civile S.C. K. S.R.L. Timişoara (în valoare de 7.065,91 RON), S.C. L. S.R.L. Braşov (în valoare de 3.246,94 RON), Colegiul Tehnic "Gh. Asachi" Focşani (în valoare de 2.458 RON).

A fost constatat achitat parţial prejudiciul cauzat părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - DGFP Bacău, respectiv suma de 422.414,3 RON reprezentând TVA, dedus nejustificat din suma totală de 2.770.178,27 RON.

A fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de A.N.A.F. - Direcţia Finanţelor Publice Bacău şi Ilfov şi s-a dispus obligarea la plata despăgubirilor civile, respectiv:

- suma de 1.216.071 RON, la plata căreia au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii A., C., S.C. J. S.A., S.C. I. S.R.L., M., F., H. - sumă ce a rezultat din săvârşirea infracţiunii de delapidare a S.C. N. S.A., sumă la care s-au adăugat dobânzi şi penalităţi, de la data scadenţei până la stingerea în totalitate a creanţelor către stat, conform Codului fiscal şi Codului de procedură fiscală;

- suma de 1.311.693,14 RON (reprezentând T.V.A. dedus nejustificat rezultat din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală), la plata căreia au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii A., C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. N. (prin lichidator judiciar O.), M., F., D., H., S.C. J. S.A., S.C. I. S.R.L., la care s-au adăugat dobânzi şi penalităţi, de la data scadenţei până la stingerea în totalitate a creanţelor către stat, conform Codului fiscal şi Codului de procedură fiscală.

A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. N., prin lichidatorul judiciar S.C. O., şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii A., C., S.C. J. S.A., S.C. I. S.R.L., H. şi D. la plata sumei de 18.613.496,71 RON (din suma totală de 19.829.567,71 RON despăgubiri civile solicitate prin plângerea penală formulată în vol. 16 d.u.p., constatându-se că pentru diferenţa de 1.216.071 RON s-a dispus obligarea inculpaţilor la plata către ANAF) la care s-au adăugat dobânda şi penalităţile aferente până la achitarea integrală a debitului.

A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. Servicii Energetice ZZ. S.A. şi s-a dispus obligarea, în solidar, a inculpaţilor A., C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. N. S.A. şi a inculpaţilor S.C. J. S.A., S.C. I. S.R.L. şi D., la plata sumei de 41.508,27 RON, reprezentând contravaloare facturi neachitate.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. x România şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii A., C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. N. S.A., şi inculpaţii M., D., S.C. J. S.A., S.C. I. S.R.L., la plata sumei de 659.641 RON către partea civilă S.C. P.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Administraţia Fondului pentru Mediu şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii A. şi C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. N. S.A., la plata sumei de 1.657 RON către Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Administraţia Fondului pentru Mediu, la care s-au adăugat dobânzile aferente până la achitarea integrală a debitului.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. Q. S.R.L. şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii A., C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. N., şi inculpaţii S.C. J. S.A., S.C. I. S.R.L., H., D., la plata sumei de 6587,59 RON către partea civilă S.C. Q. S.R.L.

A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. B. S.R.L. Bucureşti şi Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii - Bucureşti şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii A., C., ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. N., şi inculpaţii M., F., H., S.C. J. S.A., S.C. I. S.R.L., la plata sumei de 6.781.800,00 RON (reprezentând garanţia creditului) către partea civilă Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi a sumei de 1.904.635,00 RON către partea civilă S.C. B. S.R.L. Bucureşti (reprezentând diferenţa din suma totală solicitată drept prejudiciu, respectiv din c/val. contractului de credit R., de 8.686.432,59 RON).

În baza dispoziţiilor art. 397 alin. (4) teza I C. proc. pen. în ref. la art. 33 alin. (1), (2), (4) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. 1969, s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri:

I. - sumei de 49.300 RON ridicată de la inculpata C. cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate;

- sumei de 8,74 euro deţinute de inc. C. la R.:

- sumei de 7827,17 RON şi 11,70 GBP deţinute de aceeaşi inculpata în conturile de la S.

II. bunurilor mobile ale S.C. N. S.A. (Ordonanţa nr. 154D/P/2011 din 19.04.2013):

1. Autobasculantă marca x cu seria şasiu x;

2. Autobasculantă marca x cu seria şasiu x;

3. Autobasculantă marca x cu seria şasiu x cu nr. de înmatriculare x;

4. Autobasculantă marca x cu seria şasiu x;

5. Autobasculantă marca x cu seria şasiu x;

6. Autobasculantă marca x cu seria şasiu x.

7. Autobasculantă marca x cu seria şasiu x şi nr. de înmatriculare x.

8. Autobasculantă marca x cu seria şasiu x, cu nr. de înmatriculare x;

9. Autobasculantă marca x cu seria şasiu x, cu nr. de înmatriculare x;

10. Autobasculantă marca x cu seria şasiu x, cu nr. de înmatriculare x;

11. Autobasculantă marca x cu seria şasiu x, cu nr. de înmatriculare x;

12. Autobasculantă marca x cu seria şasiu x, cu nr. de înmatriculare x.

13. Autobasculantă marca x cu seria şasiu x, cu nr. de înmatriculare x;

14. Autobasculantă marca x cu seria şasiu x, cu nr. de înmatriculare x;

15. Autobasculantă marca x cu seria şasiu x, cu nr. de înmatriculare x;

16. Autobasculantă marca x cu seria şasiu x, cu nr. de înmatriculare x;

17. Autobasculantă marca x cu seria şasiu x, cu nr. de înmatriculare x;

18. Autobasculantă marca x cu seria şasiu x, cu nr. de înmatriculare x;

19. Autobasculantă marca x cu seria şasiu x, cu nr. de înmatriculare x;

20. Autobasculantă marca x cu seria şasiu x, cu nr. de înmatriculare x.

21. Excavator marca x, model x, serie şasiu x.

22. Autobasculantă marca x cu seria şasiu x, cu nr. de înmatriculare x;

23. Autobasculantă marca x cu seria şasiu x, cu nr. de înmatriculare x;

24. Autobasculantă marca x cu seria şasiu x, cu nr. de înmatriculare x;

25. Autobasculantă marca x cu seria şasiu x, cu nr. de înmatriculare x;

26. Autobasculantă marca x cu seria şasiu x, identificată cu plăcuţă de înmatriculare x, înmatriculată în realitate cu nr. x;

27. Încărcător frontal marca x, model x, cu serie şasiu x;

28. Excavator marca x, model x, cu serie şasiu x.

III. Asupra a 39 părţi sociale deţinute de inc. A. - reprezentând o cotă de participare de 97,5% din beneficii şi pierderi în cadrul S.C. N. S.R.L. Bacău.(capitalul social al societăţii este de 400 RON).

IV. Asupra unei părţi sociale deţinută de inc. H. - reprezentând o cotă de participare de 2,5 % din beneficii şi pierderi în cadrul S.C. N. S.R.L. Bacău.

V. Asupra:

- unui imobil aparţinând S.C. J. S.A. Bacău, CUI x (spaţiu comercial, birouri P+2 şi garaj în suprafaţă totală de 2.624 mp) cu nr. carte funciară x, situat în jud. Bacău;

- imobil (teren în suprafaţă măsurată de 8.976 mp) cu nr. carte funciară x, situat în com. Săuceşti;

- imobil (teren în suprafaţă măsurată de 3.627 mp) cu nr. carte funciară x, situat în com. Săuceşti;

- imobil (teren în suprafaţă de 3.297 mp) cu nr. carte funciară x, situat în com. Săuceşti;

- imobil (teren în suprafaţă măsurată de 2.401 mp) cu nr. carte funciară x, situat în com. Săuceşti;

- imobil (teren în suprafaţă măsurată de 3.605 mp) cu nr. carte funciară x, situat în com. Săuceşti;

- imobil (teren în suprafaţă măsurată de 9.812 mp) cu nr. carte funciară x, situat în com. Săuceşti;

- imobil (teren în suprafaţă măsurată de 6.727 mp) cu nr. carte funciară x, situat în com. Traian;

- imobil (teren şi locuinţă P+1, în suprafaţă de 10.549,60 mp) cu nr. carte funciară x/N, situat în com. Traian;

- imobil (teren în suprafaţă de 3.600 mp) cu nr. carte funciară x, situat în com. Traian, toate aparţinând S.C. I. S.R.L. Bacău;

VI. Asupra uzufructului viager aparţinând inc. C. referitor la un apartament deţinut de numitul AAA.

VII. asupra a 97.129 acţiuni deţinute de inc. A. în cadrul S.C. T. S.A. Săuceşti - jud. Bacău cu o valoare de 7 RON/acţiune pentru care a subscris suma de 679.903 RON (ordonanţa din 25.04.2013).

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a dispus menţinerea măsurii asiguratorie instituită prin ordonanţa procurorului din 18.07.2012 dată în Dosar nr. x/2011 a D.I.I.C.O.T.-S.T. Bacău asupra bunurilor sus-menţionate (punctele I - VII).

În baza dispoziţiilor art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri (aflate în Dosarul de urmărire penală nr. x/2011 al DIICOT - S.T. Bacău):

- înscrisurile întocmite în fals de inculpata M. (Factură fiscală nr. x/04.06.2013, borderouri achiziţie, ordine de plată, declaraţii falsificate) ataşate la dosarul de urmărire penală respectiv fila x, (în cazul băncii ...), f. x (în cazul ...) şi respectiv fila x şi fila x, (borderouri - verso), fila x, în cazul ... (contracte achiziţii nr. 3,4, 10, 445, 443, 444, 442, inclusiv unul fără număr);

- înscrisurile false ce vizează exclusiv comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în cazul S.C. U., ataşate la f. x (bilanţ prescurtat, declaraţii, procese-verbale AGA, raport de gestiune - întocmite în perioada în care inculpata M. nu era administrator al societăţii dar semna documente în această calitate);

- înscrisurile false înregistrate în contabilitatea S.C. J. S.A. şi S.C. N. S.A. cu privire la operaţiunea de achiziţie a utilajelor de către inculpata C. ce se regăsesc, în copie, la dosar de urmărire penală şi f. x (Facturi fiscale nr. x -nr. y/2009, Nota recepţie nr. 7/4.06.2009, registru inventar şi jurnal de vânzări);

- Promisiunea de vânzare-cumpărare nr. x/09.05.2007;

- Chitanţele nr. x din 18.09.2009, x din 21.09.2009, x din 22.09.2009, x din 23.09.2009, x din 24.09.2009, x din 25.09.2009, x/28.09.2009, x/29.09.2009, x/30.09.2009 emise în numele S.C. N. S.A.;

- Chitanţele nr. x emise în numele S.C. N.;

- balanţe contabile septembrie şi decembrie 2009, bilanţ 2009 ale S.C. N. S.A.,

- facturi fiscale emise de S.C. J. S.A. cu nr. x iar de către S.C. N. cu nr. x/01.10.2009;

- facturile fiscale nr. x emise de S.C. J. S.A., şi respectiv S.C. N. S.A., cu numărul x/11.11.2009;

- facturile fiscale nr. x, emise de S.C. J. S.A. respectiv cu numărul x/21.12.2009 emise de S.C. N. S.A.;

- procura autentică emisă în Irak în numele inc. D., redactată în limba arabă, procura autentică legalizată sub nr. x/20.01.2011, procura autentică legalizată sub nr. x/14.01.2011;

- contract vânzare-cumpărare acţiuni din 01.11.2009;

- Hotărârea nr. 1 a AGOA şi Hotărârile nr. 1, 2 ale AGEA;

- act constitutiv al N. la 22.01.2010;

- proces-verbal predare primire şi anexă;

- balanţă de verificare decembrie 2009;

- lista mijloace fixe predate lui D.;

- declaraţie pe propria răspundere C. depusă la ORC Bacău;

- Decizia nr. 1/14.05.2010 a inc. D. depusă la O.R.C., declaraţia pe propria răspundere depusă în numele acestuia din 28.05.2010;

- Contract comodat nr. x/14.05.2010, act constitutiv actualizat la 14.05.2010 al S.C. N.;

- declaraţii autentice D. legalizate sub numărul 13 şi 14/2010;

- bilanţ la 31.12.2009 al S.C. N. S.A., contul de profit - pierdere, date informative, situaţia activelor imobilizate, situaţia ajustărilor pentru depreciere, situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de numerar, notele 1 - 18 depuse la ORC Cluj;

- situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii S.C. N. la 30.06.2010;

- contul de profit-pierdere la 30.06.2010;

- date informative la 30.06.2010;

- balanţa verificare iunie 2010 depuse la D.G.F.P . Ilfov;

- declaraţii privind deconturi TVA (declaraţia 300) pentru lunile ianuarie - septembrie 2011, cu situaţii active, datorii, capitaluri proprii (raportări contabile semestriale) la datele de 30.06.2010 şi 30.06.2011 depuse la DGFP Ilfov;

- cerere de deschidere a procedurii "întocmită," de inc. D. la 21.01.2011, plan redresare, bilanţ prescurtat 31.05.2011, contul profit pierdere la 31.12.2010, balanţă verificare mai 2011, lista bunurilor S.C. N., plan reorganizare;

- raport revizuire - mai 2010;

- contract prestări servicii din 17.01.2011 şi act adiţional;

- Hotărârea AGA nr. 1/20.12.2011 a S.C. N.;

- raportul privind descrierea modului de îndeplinire a atribuţiilor din 22.05.2010 al numitului V. şi tabelul creditorilor restanţieri la 31.01.2010 (anexa);

- oferte concordat preventiv pentru S.C. N. S.A. din martie şi noiembrie 2010;

- împuternicirea avocaţială seria x;

- cererea depusă la ORC înregistrată sub nr. x/09.04.2010, declaraţia pe proprie răspundere dată la cererea indicată anterior, actul adiţional la actul constitutiv la S.C. J. S.A., depuse la ORC Bacău, înregistrat cu nr. x/09.04.2010, hotărârea 2 din 16.03.2010 W., contractul de comodat din 08.04.2010 dintre S.C. J. S.A. şi S.C. X., cererea înregistrată sub nr. x/16.06.2010 de la ORC Bacău şi documentele aferente, cererea adresată Tribunalului Bacău prin care s-a solicitat înregistrarea la ORC a divizării capitalului social al S.C. J. S.A., înregistrată sub nr. x/16.06.2010, actul adiţional al actului constitutiv al S.C. J. S.A. prin care s-a aprobat divizarea S.C. J. S.A., Hotărârea nr. 1/16.03.2010 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor şi actul constitutiv actualizat, protocolul privind predarea primirea patrimoniului dintre S.C. J. S.A. şi S.C. I.).

S-a constatat că asupra înscrisurilor falsificate aflate în vol. 2 d.u.p. şi cele aflate în vol. 6 d.u.p. s-a dispus desfiinţarea şi prin Sentinţa penală nr. 101/4.10.2013 a Curţii de Apel Bacău, definitivă prin Decizia nr. 53/A/14.03.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 404 alin. (4) lit. f) C. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul A., la rămânerea definitivă a hotărârii, a următoarelor bunuri: hard disk seria x şi a unui laptop x seria x cu încărcător ridicate din locaţia situată în x jud. Bacău, a telefoanelor mobile marca x cu cartela SIM Y. x şi marca x.

După rămânerea definitivă a prezentei hotărâri s-a dispus ca o copie să fie comunicată la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Bacău.

În baza dispoziţiilor art. 276 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus:

a) restituirea de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi către inculpatul H. a sumei de 915 RON, reprezentând taxă expertiză grafologică - care nu s-a efectuat, conform Facturii nr. x/16.09.2014;

b) restituirea către inculpatul H. a înscrisurilor în original, depuse de inculpat în vol. VI Dosar instanţă nr. x/2013 a Curţii de Apel Iaşi, cu păstrarea unor copii la dosarul cauzei şi întocmirea procesului-verbal de detaşare, respectiv:

- antecontract vânzare-cumpărare din 21.04.2010 încheiat la BNP Z.(dosar instanţă),

- Contract de asigurare nr. x/28.06.2011 S.,

- contract vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit,

- certificat garanţie,

- facturi fiscale.

În temeiul art. 272 C. proc. pen. au fost avansate din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Iaşi suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu av. AA. conform Delegaţiei nr. x/04.09.2015, suma de 300 RON, reprezentând av. din oficiu BB. conform Delegaţiei nr. x/04.09.2015, suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu CC. conform Delegaţiei nr. x/04.09.2015, suma de 300 RON, reprezentând onorariul av. din oficiu DD. conform Delegaţiei nr. x/04.09.2015, suma de 300 RON av. din oficiu EE. conform Delegaţiei nr. x/04.09.2015, suma de 300 RON av FF. conform Delegaţiei nr. x/2015, suma de 400 RON, reprezentând onorariul av din oficiu GG. conform Delegaţiei nr. x/18.02.2014, suma de 400 RON, reprezentând onorariul av. din oficiu HH. conform Delegaţiei nr. x/18.02.2014 din, suma de 400 RON, reprezentând onorariul av din oficiu II. conf. Delegaţiei nr. x/18.02.2014 din fondurile Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 272 C. proc. pen. s-a dispus avansarea către Baroul de Avocaţi Bacău a sumei de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu av. JJ. conform Delegaţiei nr. x/30.07.2013, suma de 400 RON, reprezentând av. din oficiu KK. conform Delegaţiei nr. x/30.07.2013, suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu LL. conform Delegaţiei nr. x/30.07.2013, suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu MM. conform Delegaţiei nr. x/30.07.2013, suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu NN. conform Delegaţiei nr. x/30.07.2013.

În temeiul art. 272 alin. (1) şi art. 274 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii A., C., D., H., F., E., S.C. J. S.A. Bacău, I. S.R.L. Bacău la plata sumei de câte 2000 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 272 alin. (1) şi art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata M. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare efectuate cu soluţionarea cauzei privind pe inculpatul G., au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Iaşi, părţile civile S.C. B. S.R.L., S.C. B. S.R.L. - prin mandatar OO. S.R.L., Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii, Ministerul Finanţelor Publice, A.N.A.F., DGRFP IAŞI, AJFP Bacău, S.C. N. S.A. - prin O. şi inculpaţii A., C., M., S.C. J. S.A., H., D. şi S.C. I. S.R.L.

Prin Decizia penală nr. 411/A din 28.11.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi şi de inculpaţii A., C., S.C. J. S.A. - prin reprezentant PP., H., S.C. I. S.R.L. - prin reprezentant QQ., împotriva Sentinţei penale nr. 120/2015 din data de 23 octombrie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând s-au dispus următoarele:

I. S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A., de 11 (unsprezece) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani şi în condiţiile art. 65 C. pen. 1969 în pedepsele componente de: 9 (nouă) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani; 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani; 4 (patru) ani închisoare; 11 (unsprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani; 11 (unsprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 ani; 4 (patru) ani închisoare; 6 (şase) ani închisoare;4 (patru) ani închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.

S-a înlăturat aplicarea disp. art. 864 C. pen. 1969 raportat la art. 83 C. pen. 1969 cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 177/30.03.2007 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 1033/18.03.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

A fost condamnat inculpatul A. la 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 39/2003, cu reţinerea art. 5 C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 177/30.03.2007 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 1033/18.03.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. au fost contopite pedepsele de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 177/30.03.2007 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 1033/18.03.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

A fost condamnat acelaşi inculpat la 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 25 rap. la art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 cu reţinerea art. 74 alin. (1), lit. b), art. 76 lit. a) C. pen. 1969, art. 80 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 177/30.03.2007 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 1033/18.03.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. au fost contopite pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 177/30.03.2007 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 1033/18.03.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. au fost contopit pedepsele de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani şi 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c),d) şi f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. în 3 infracţiuni de evaziune fiscală prev. de art. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. 1969.

A fost condamnat acelaşi inculpat la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. art. 39 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 34 şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. au fost contopite pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedepsele de 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

A fost condamnat acelaşi inculpat la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. art. 39 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 34 şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. au fost contopite pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedepsele de 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

A fost condamnat acelaşi inculpat la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. art. 39 alin. (1) C. pen. 1969 rap.la art. 34 şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. au fost contopite pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedepsele de 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. art. 39 alin. (1) C. pen. 1969 rap.la art. 34 şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. au fost contopite pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la uz de fals, prev. de art. 25 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. art. 39 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 34 şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. au fost contopite pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1), lit. b), art. 76 lit. a) C. pen. 1969, art. 80 alin. (1) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. art. 39 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 34 şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. au fost contopite pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) din legea privind procedura insolvenţei, Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. art. 39 alin. (1) C. pen. 1969 rap. la art. 34 şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. au fost contopite pedepsele de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani cu pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 raportat la art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, cu art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. au fost contopite cele 7 pedepse de câte 8 (opt) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare, sporită cu un an, în final 9 (nouă) ani închisoare, precum şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969.

A făcut aplic. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 395 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

II. A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei C., de 7 (şapte) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani în pedepsele componente de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani; 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani; 1 (un) an închisoare; 7 (şapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani; 7 (şapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani; 1 (un) an închisoare; 1 (un) închisoare; 1 (un) an închisoare; 3 (trei) luni închisoare; 3 (trei) luni închisoare; 3 (trei) ani închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), d), e) şi f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în 4 infracţiuni de evaziune fiscală prev. de art. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005 şi art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. 1969.

A fost condamnată inculpata C. la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

A fost condamnată aceeaşi inculpată la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

A fost condamnată aceeaşi inculpată la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

A fost condamnată aceeaşi inculpată la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. 1969 au fost contopite pedepsele de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani; 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani; 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani; 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani; 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani; 1 (un) an închisoare; 7 (şapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani; 7 (şapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe o durată de 3 (trei) ani; 1 (un) an închisoare; 1 (un) închisoare; 1 (un) an închisoare; 3 (trei) luni închisoare şi 3 (trei) luni închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. 1969.

A făcut aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969.

În baza art. 395 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat inculpată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

III.A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului F., de 11 (unsprezece) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 în pedepsele componente de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969; 1 (un) an închisoare; 2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969; 3 (trei) ani închisoare; 10 (zece) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969; 1 an şi 9 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 113/D/4.04.2013 a Tribunalului Bacău, definitivă prin nerecurare la 22.10.2013; 2 (doi) ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1694/07.10.2013 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin nerecurare la 22.10.2013, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 25 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în 2 infracţiuni de evaziune fiscală prev. de art. 25 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 25 C. pen. 1969 rap.la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. 1969.

A fost condamnat inculpatul F. la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de 25 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

A fost condamnat acelaşi inculpat la 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969 pe o durată de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 25 C. pen. 1969 rap.la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. 1969 au fost contopite pedepsele de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969; 1 (un) an închisoare; 2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969; 2 (doi) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969; 10 (zece) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969; 1 an şi 9 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 113/D/4.04.2013 a Tribunalului Bacău, definitivă prin nerecurare la 22.10.2013; 2 (doi) ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1694/07.10.2013 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin nerecurare la 22.10.2013, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 10 ani închisoare, precum şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969.

A fost făcută aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969.

În baza art. 419 C. proc. pen. au fost extinse efectele apelului declarat de inculpatul A. şi în baza art. 395 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 C. pen. 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

IV. A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului H., de 9 (nouă) ani închisoare şi 3 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 în pedepsele componente de 8 (opt) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969; 5 (cinci) ani închisoare; 9 (nouă) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969; 6 (şase) ani închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.

A fost înlăturată aplicarea disp. art. 864 C. pen. 1969 raportat la art. 83 C. pen. 1969 cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 (patru) ani închisoare aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. 177/30.03.2007 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 1033/18.03.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 85 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 (patru) ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 177/30.03.2007 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 1033/18.03.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. au fost contopite pedepsele de 4 (patru) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969; 1 an închisoare; 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969 şi 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 177/30.03.2007 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 1033/18.03.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969.

A fost făcută aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. 1969.

În baza art. 395 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

V. A fost descontopită pedeapsa rezultantă inculpatei persoană juridică S.C. I. S.R.L., de 10000 RON amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani în pedepsele componente de: 10000 RON amendă penală prev. de art. 531 alin. (2) C. pen. 1969 şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani, 10000 RON amendă penală şi 5000 RON amendă penală, pe care le repune în individualitatea lor.

A fost condamnată inculpata persoana juridică S.C. I. S.R.L. la 10.000 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 512 alin. (3) lit. a) C. pen. 1969 a fost dispusă dizolvarea persoanei juridice S.C. I. S.R.L.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. 1969 a fost contopită pedeapsa de 10.000 RON amendă penală şi pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice cu pedeapsa de 5.000 RON amendă penală, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 10.000 RON amendă penală şi pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.

În baza art. 395 alin. (5) C. proc. pen. rap.la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

VI. A fost descontopită pedeapsa rezultantă inculpatei persoană juridică S.C. J. S.A., de 10.000 RON amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani în pedepsele componente de: 4.000 RON amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 2 ani; 10.000 RON amendă penală şi 5.000 RON amendă penală, pe care le repune în individualitatea lor.

A fost condamnată inculpata persoana juridică S.C. J. S.A. la 10.000 RON amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. 1969 a fost contopită pedeapsa de 10.000 RON amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 1 an cu pedeapsa de 5.000 RON amendă penală, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 10.000 RON amendă penală şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 395 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de părţile civile S.C. N. S.A. - prin O., Ministerul Finanţelor Publice, A.N.A.F., DGRFP Iaşi, AJFP Bacău, Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile mici şi mijlocii, S.C. B. S.R.L. - prin mandatar OO. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., precum şi de inculpaţii M. şi D. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi, au rămas în sarcina statului.

Au fost obligaţi apelanţii inculpaţi M. şi D. la plata sumei de câte 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Au fost obligate apelantele părţi civile la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi A., S.C. J. SA- prin reprezentant PP. şi S.C. I. S.R.L. - prin reprezentant QQ., pentru apelantul - inculpat H., precum şi pentru intimaţii - inculpaţi E. şi G., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 260 RON, au rămas în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi - inculpaţi C. şi D., pentru apelanta - inculpată M., precum şi pentru intimatul - inculpat F., în cuantum de câte 520 RON, au rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, au formulat cereri de recurs în casaţie la data de 23 martie 2018, inculpatele S.C. J. S.A. şi S.C. I. S.R.L. prin lichidator RR., respectiv la data de 26 martie 2018, inculpatul A.

Inculpatul A. a solicitat:

- în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., să se constate că au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege pentru infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat, înşelăciune şi delapidare, şi prin urmare, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., să se trimită cauza spre rejudecare instanţei de apel pentru aplicarea unor pedepse în limitele prevăzute de lege;

- în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., să se constate că a fost condamnat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, respectiv infracţiunile de evaziune fiscală, înşelăciune, constituire a unui grup infracţional organizat, bancrută frauduloasă şi uz de fals a unui înscris oficial, şi prin urmare, să se dispună achitarea.

Cu privire la cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. a arătat următoarele:

- în principal, a arătat că legea penală mai favorabilă se aplică în mod global cu privire la fiecare infracţiune în parte, astfel că faţă de prezenta cerere nu sunt relevante pedepsele care i-au fost aplicate pentru celelalte infracţiuni pentru care a fost condamnat.

- a mai arătat că, obiectul recursului în casaţie este pedeapsa aplicată pentru cele patru infracţiuni şi nu pedeapsa rezultantă în ansamblul său, întrucât doar pentru aceste infracţiuni i-au fost aplicate pedepse în afara limitelor legale, nelegalitate care conduce la incidenţa cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

- în acest sens, a susţinut că, făcând abstracţie de restul pedepselor care i-au fost aplicate, legea penală mai favorabilă pentru cele patru infracţiuni de constituire a unui grup infracţional organizat, înşelăciune, delapidare şi bancrută frauduloasă este noul C. pen., care prevede limite de pedeapsă mult mai mici decât legea veche; în plus, în acelaşi context trebuie observat că inclusiv în situaţia în care instanţa de fond nu s-ar fi orientat spre minimul limitelor de pedeapsă (deşi, în concret, asta s-a întâmplat), ci spre maximul acestora, pedepsele efectiv aplicate tot exced acestei limite.

- a mai solicitat să se constate că aplicarea acestor pedepse în afara limitelor prevăzute de lege a fost cauzată şi de faptul că legea penală mai favorabilă a fost greşit aplicată, în mod global, cu privire la toate infracţiunile care i-au fost imputate şi nu cu privire la fiecare infracţiune în parte. Acest aspect a fost supus atenţiei instanţei de apel prin formularea unei cereri pentru pronunţarea unei hotărâri privind dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală. Solicitarea de a sesiza Completul privind dezlegarea unei chestiuni de drept, din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost respinsă, ca inadmisibilă, instanţa apreciind că dispoziţiile Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale tranşează acest aspect.

- totodată, a solicitat să se observe că pedepsele aplicate pentru celelalte infracţiuni, tot în temeiul legii vechi, şi-au păstrat aproape identic limitele de pedeapsă şi în legea nouă, astfel că instanţa ar fi trebuit să aplice aceleaşi pedepse pentru acestea şi în temeiul legii noi.

- în acest context, a arătat că reţinând ca lege favorabilă prevederile C. pen., pedeapsa rezultantă se calculează potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

- prin urmare, a învederat că nu solicită să se stabilească dacă pedeapsa care i-a fost aplicată a fost sau nu individualizată în mod corect, ci solicită să se constate că pedepsele aplicate pentru infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat, înşelăciune şi delapidare se situează în afara limitelor legale aşa cum acestea sunt stabilite de C. pen.

- astfel, a arătat că pedepsele aplicate sunt nelegale întrucât pedeapsa de 8 ani pentru infracţiunea de înşelăciune excede limitei de 1 - 5 ani din C. pen. 8 ani pentru infracţiunea de delapidare excede limitei de 2 - 7 ani C. pen. 6 ani pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat excede limitei de 1 - 5 ani din C. pen.

În ceea ce priveşte incidenţa cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. a arătat următoarele:

- cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, a arătat că recursul în casaţie nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, aşa încât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în hotărârile atacate; astfel, a arătat că prin cererea de recurs în casaţie solicită sancţionarea unei hotărâri necorespunzătoare, fără a fi criticată în vreun fel starea de fapt reţinută de instanţa de apel.

În esenţă, a arătat că instanţa de apel nu a reţinut în materialitatea ei nicio faptă care să i se poată imputa lui A. vizând evaziunea fiscală comisă în cadrul U. Astfel, atunci când instanţa de recurs în casaţie verifică suprapunerea dintre faptele concret reţinute în hotărârea de apel în sarcina lui A. cu elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, lipseşte un element care să îi permită să constate coincidenţa dintre acestea. Practic, nicio faptă comisă în raport de societatea U., reţinută în sarcina lui A., nu se suprapune peste elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală pentru care a fost condamnat acesta.

Faţă de această situaţie, pentru remedierea nelegalităţii hotărârii definitive în ceea ce îl priveşte pe A., se impune admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi achitarea lui A. pentru faptele de evaziune fiscală comise în cadrul U., înlăturând astfel greşita aplicare a legii, în acord cu prevederile art. 448 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

- astfel, se impune înlăturarea dispoziţiei nelegale de obligare a lui A. la plata în solidar a prejudiciului în sumă de 1.131.693,14 RON, pentru faptele comise în cadrul U., în conformitate cu prevederile art. 448 alin. (2) teza I C. proc. pen.

- Cu privire la infracţiunea de înşelăciune a arătat că dincolo de motivele privind reţinerea greşită a stării de fapt, prin motivele de apel au fost invocate o serie de argumente privind lipsa întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, atât în ce priveşte pretinsele acţiuni de inducere în eroare cât şi în ce priveşte acţiunile de menţinere în eroare. Cu toate acestea, în decizia pronunţată în apel nu există nicio motivare cu privire la respingerea acestor argumente.

A arătat că a fost condamnat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală întrucât actele de menţinere în eroare, precum şi unele din acţiunile de inducere în eroare ce au fost reţinute în sarcina sa (ca acte materiale componente ale infracţiunii de înşelăciune), astfel cum au fost descrise de instanţe, nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune. În concret, a arătat că actele cu privire la care înţelege să formuleze cererea de recurs în casaţie sunt actele de menţinere în eroare a R. S.A. şi a FNGCIMM şi actele de inducere şi menţinere în eroare a celorlalţi creditori, respectiv K. S.R.L. Timişoara, Colegiul Tehnic, L. S.R.L., Q. S.R.L., P., Ministerul Finanţelor Publice DGFP Ilfov, Guvernul României - Administraţia pentru Mediu, S.C. Servicii Energetice ZZ. S.A.

În ce priveşte actele reţinute de instanţă de menţinere în eroare a R. şi FNGCIMM a arătat că acestea nu se circumscriu laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune.

Un prim argument susţinut a fost faptul că, niciunul dintre pretinsele acte de menţinere în eroare indicate în rechizitoriu şi sentinţă nu a fost săvârşit în relaţie cu FNGCIMM sau R. S.A. şi, în aceste condiţii, ele nu pot reprezenta acţiuni ale infracţiunii de înşelăciune.

În ceea ce priveşte modalitatea de incriminare a infracţiunii de înşelăciune în noua legislaţie penală în doctrină se arată faptul că "în vechea reglementare ipoteza menţinerii în eroare era în mod explicit reglementată de legiuitor în cazul înşelăciunii în convenţii unde menţinerea în eroare cu prilejul încheierii sau executării unui contract era prevăzută ca act alternativ al inducerii în eroare. Important de precizat este faptul că textul din C. pen. anterior nu aducea o condiţionare a relevanţei conduitei de existenţa poziţiei de garant din partea făptuitorului "reticent". Se ajungea astfel la o inegalitate problematică între ceea ce se considera a fi dol prin reticenţă în dreptul civil şi ceea ce era sancţionat în dreptul penal. (...) Prin restructurarea normei, C. pen. în vigoare ajunge la soluţia opusă în care menţinerea în eroare este exclusă din tipicitatea "explicită" a faptei" (S. Bogdan, D. Şerban, G. Zlati, Noul C. pen.: Analize, explicaţii, comentarii Vol. II: Partea Specială, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014, pag. 249 şi urm.)

Cu privire la posibilitatea comiterii in concreto şi prin omisiune nu s-a modificat nimic raportat la categoriile de infracţiuni comisive, astfel au vocaţia de a fi comise şi prin omisiune doar acele infracţiuni ce au un conţinut deschis.

În ceea ce priveşte actul de executare prevăzut de textul de incriminare al înşelăciunii a arătat că acesta nu prezintă o asemenea "maleabilitate" infracţiunea fiind una închisă. "Cenzura" impusă de legiuitor este cu atât mai evidentă cu cât inducerea în eroare trebuie realizată prin prezentarea unei împrejurări mincinoase ca fiind adevărată sau a unei împrejurări adevărate ca fiind mincinoase. Formularea utilizată de către legiuitor subliniază faptul că, pentru a avea semnificaţie penală conduita făptuitorului trebuie să fie una activă şi nu pasivă. Echivalarea prezentării unei împrejurări cu neprezentarea împrejurării adevărate, necesară pentru a înlătura eroare în care se află celălalt, ar depăşi limitele interpretării impuse de lex stricta fund, de fapt, o analogie în defavoarea celui acuzat.

În concluzie, raportat la toate aceste aspecte, a arătat că se poate observa faptul că noul text de incriminare aduce şi o dezincriminare a fostei infracţiuni de înşelăciune în convenţii comise prin menţinerea în eroare în situaţia în care avem de-a face cu o tăcere pură. Or, în raport de relaţia cu R. S.A. şi FNGC IMM, în fapt, există o astfel de tăcere pură, nefiind indicată vreo situaţie în care acesta sau vreun reprezentant al N. S.A. ar fi comunicat, pe parcursul executării contractului, informaţii nereale sau ar fi refuzat clarificarea situaţiei la o solicitare expresă a creditorilor. Cele două acte materiale de menţinere în eroare ce ar fi fost comise în raport de bancă au fost indicate ca fiind acelea de a nu plăti ratele creditului şi acela de a plăti unele rate ale creditului. Primul dintre acestea se încadrează şi el în noţiunea de tăcere pură, astfel că nu mai poate îndeplini elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune. În schimb fapta de a plăti rate ale creditului nu reprezintă o faptă de menţinere în eroare pentru că nu există o prezentare a unei împrejurări mincinoase ca fiind adevărată sau invers.

În raport de actele de inducere şi menţinere în eroarea celorlalţi creditori ai S.C. N. S.A. a arătat că soluţia de condamnare nu descrie acţiuni concrete de inducere în eroare sau menţinere în eroare în raporturile cu ei care să fi condus la producerea prejudiciului reţinut. Singura menţiune cu privire la aceste acte materiale e cuprinsă în încadrarea în drept a faptei în care se reţine că aş fi indus în eroare creditorii N. S.A. cu prilejul încheierii şi executării unor contracte cu R. S.A. şi Fondul pentru Garantare a Creditelor pentru IMM.

Astfel, acţiunea care s-a reţinut a fost raportată exclusiv la R. şi FNGCIMM, iar o astfel de faptă, în lipsa oricăror alte elemente, nu poate reprezenta o acţiune de inducere în eroare a altor persoane în afară de cea faţă de care s-a săvârşit acţiunea efectivă, adică cea cu care s-a contractat.

Prin urmare, a solicitat admiterea recursului în casaţie cu privire la infracţiunea de înşelăciune, să se constatate că actele indicate supra nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune şi, prin urmare, să se dispună achitarea sa în raport de această faptă. Totodată, a apreciat că se impune înlăturarea dispoziţiei nelegale de obligare la plata, în solidar a prejudiciului cauzat celorlalţi creditori în afară de R. S.A. şi FNGCIMM.

Cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat a învederat că fiind în ipoteza pluralităţii ocazionale, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a exista un grup infracţional organizat respectiv numărul de minim trei persoane. Cu toate acestea, instanţa de apel, în prezentarea argumentelor de fapt reţinute în sarcina inculpaţilor, nu a răspuns acestor critici ci s-a mărginit la a menţiona exact aceleaşi elemente din actul de sesizare preluate şi în considerentele sentinţei penale. Practic, se arată că H., prin acte materiale începând cu anul 2009, a săvârşit infracţiunile scop pentru care a fost constituit grupul infracţional organizat.

Referitor la temeinicia recursului în casaţie în raport de infracţiunea de grup infracţional organizat a învederat că nu sunt întrunite elementele constitutive pentru a atrage răspunderea penală în raport de infracţiunea de grup infracţional organizat, întrucât nu exista numărul de persoane impus de legiuitor. În acest context, a făcut trimitere la starea de fapt astfel cum a fost reţinută de către instanţa de apel, având caracter definitiv şi definitoriu totodată.

Având în vedere că pe calea recursului în casaţie se urmăreşte verificarea legalităţii hotărârilor judecătoreşti definitive, prin urmare asigurarea respectării principiului legalităţii, a solicitat să se constate că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, motiv pentru care se impune pronunţarea unei soluţii de achitare cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat.

Referitor la infracţiunea de bancrută frauduloasă a învederat că, prin hotărârea atacată nu doar că nu s-a motivat sub niciun aspect soluţia de condamnare dispusă cu privire la această infracţiune dar nici nu s-a răspuns vreunuia dintre argumentele invocate, spre deosebire de curtea de apel, instanţa supremă nici măcar nu a făcut menţiune cu privire la acuzaţiile care mi se aduc.

De aceea, pentru aceste motive a solicitat casarea unei hotărâri care a dispus o soluţie de condamnare fără a analiza elementele constitutive ale infracţiunii şi a le corela cu starea de fapt presupus descrisă în rechizitoriu.

Astfel, a arătat că, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de control au trecut cu vederea necesitatea analizei incidenţei infracţiunii, aspect ce i-a îngrădit dreptul la apărare, în contextul în care nici în faţa curţii de apel acesta nu a avut posibilitatea efectivă să formuleze apărări, fapta nefiind descrisă clar în rechizitoriu, şi nici în faza de apel. Instanţa din primul grad de jurisdicţie nu a înţeles să analizeze efectiv infracţiunea ori să contureze măcar starea de fapt pe care o consideră incidenţă.

Faţă de această situaţie, pentru remedierea văditei nelegalităţi a hotărârii definitive, a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi achitarea sa pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă presupus săvârşită, înlăturând astfel greşita aplicare a legii, în acord cu prevederile art. 448 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals a unui înscris oficial în esenţă, în raport de procura autentică emisă în Irak, a susţinut că, aceasta nu reprezintă un înscris oficial.

În ce priveşte celelalte două procuri care reprezintă traducere legalizate ale procurii emise în Irak, a arătat că, deşi a invocat lipsa caracterului fals al acestora, cu toate acestea, în decizia pronunţată în apel nu există nicio motivare cu privire la respingerea acestor argumente.

Astfel, a arătat că a fost condamnat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală întrucât:

a. În raport de procura emisă în Irak a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, întrucât, pentru a se putea reţine infracţiunea de uz de fals în legătură cu un înscris oficial, textul legal impune ca acest înscris să aibă un caracter oficial. Potrivit art. 150 alin. (2) C. pen. din 1969, este înscris oficial un înscris care emană de la o unitate de la art. 145 sau care aparţine unei asemenea unităţi. Pe de altă parte, art. 145 C. pen. din 1969, se arată că sunt astfel de unităţi autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public.

Având în vedere că Irakul nu este semnatar al Convenţiei de la Haga, pentru a recunoaşte un act emis de o unitate publică din acest stat ca fiind un act oficial al statului irakian, el trebuie să fie supus procedurii supralegalizării. Conform art. 162 alin. (2) al Legii nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat (aplicabilă la data săvârşirii faptelor) supralegalizarea pe cale administrativă este supusă procedurii stabilite de statul de origine a actului, urmată de supralegalizarea efectuată fie de către misiunea diplomatică sau oficiul consular român din statul de origine, fie de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al statului de origine în România şi, în continuare, în ambele situaţii, de către Ministerul Afacerilor Externe al României. Or, aşa cum s-a reţinut de către acuzare şi instanţe, procura irakiană avea doar semnăturile şi ştampilele unui notar din Irak şi a Ministerului Afacerilor Externe, astfel, până la momentul supralegalizării de către Ministerul Afacerilor Externe al României, actul oficial emis în Irak nu are valoare de înscris oficial în România.

În consecinţă, în lipsa caracterului oficial al înscrisului, a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals.

b. În ce priveşte celelalte două procuri notariale a susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals în înscrisuri oficiale datorită faptului că înscrisurile nu conţin elemente false, întrucât aşa cum s-a reţinut de către acuzare şi de cele doua instanţă, prin cele două procuri reprezintă legalizări ale semnăturilor traducătorului autorizat care a efectuat traducerea procurii din Irak. Astfel, singura manifestare de voinţă cuprinsă în traducere este cea a traducătorului, neexistând o manifestare de voinţă a emitentului actului tradus în condiţiile în care se menţionează în mod clar că actul reprezintă o traducere. Un astfel de înscris ar putea fi fals în măsura în care traducătorul, cu ştiinţă, ar fi realizat o traducere incorectă a documentului pus la dispoziţie în speţă, însă nu s-a pus vreodată problema privind corectitudinea traducerii.

Această concluzie este susţinută inclusiv de faptul că traducerea în sine nu poate produce efecte juridice independente de actul care a fost tradus. Astfel, traducerea legalizată trebuie întotdeauna depusă împreună cu actul care a fost tradus, consecinţele juridice fiind antrenate de actul tradus în sine şi nu de traducere care foloseşte doar pentru a permite persoanelor necunoscătoare a limbii să înţeleagă conţinutul actului original.

Inculpatele S.C. J. S.A. şi S.C. I. S.R.L., prin lichidator RR. invocând cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. au solicitat, casarea deciziei recurate şi rejudecând achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Au solicitat verificarea legalităţii hotărârii pronunţate de instanţa de apel în sensul verificării concordanţei soluţiei pronunţate cu dispoziţiile legii substanţiale şi procesuale prin raportare la situaţia de fapt avută în vedere de către instanţa de apel. Au arătat că, în cadrul instituţiei de drept penal ce reglementează tragerea la răspundere penală a persoanei juridice, cel mai discutabil element îl constituie latura subiectivă, vinovăţia, mobilul şi scopul infracţiunii neputând fi analizate decât în persoana organului sau a reprezentantului persoanei juridice.

Totodată, au arătat că în acelaşi sens este Recomandarea Consiliului Europei nr. (88)18 privind răspunderea întreprinderilor pentru săvârşirea de infracţiuni din 20.10.1988, care statuează că pentru a institui răspunderea penală în sarcina unei întreprinderi, ar trebui luate în considerare natura infracţiunii, gradul de vinovăţie a persoanei juridice, urmarea periculoasa a faptei şi nevoia de a preveni comiterea unor fapte similare,pentru a se verifica oportunitatea instituirii unei astfel de răspunderi. Al doilea Protocol al Convenţiei privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţii Europene adoptat prin Actul Consiliului Uniunii Europene din 19.06.1997, deşi nu obligă statele membre la sancţionarea penală a persoanelor juridice, consacră în mod explicit această posibilitate, putându-se observa, că această răspundere nu vizează actele comise de simplii angajaţi ai persoanei juridice ori de persoane care, deşi exercită în fapt o influenţă importantă asupra persoanei juridice, nu au fost investite formal cu o funcţie de conducere, reprezentare sau control.

De asemenea au făcut trimitere şi la literatura juridică de specialitate - A. Boroi, Drept Penal şi Drept Procesual Penal, ed. a 2-a, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2009, pag. 29 - în care s-a arătat că elementul subiectiv în cazul unei infracţiuni săvârşite de o persoană juridică, prezintă unele particularităţi. Astfel, va trebuie stabilit fie că săvârşirea faptei decurge dintr-o decizie intenţionată adoptată în cadrul persoanei juridice, fie că este consecinţa unei atitudini de neglijenţă în cadrul ei. Ca atare, pentru aprecierea elementului subiectiv în cazul persoanei juridice,instanţa trebuie să se bazeze pe atitudinea organelor acestora- Cătălin Marinescu - Răspunderea penală a persoanei juridice - Cătălin Marinescu, Editura Universul Juridic - 2011- pag. 98.

Astfel, au arătat că instanţa de fond şi instanţa de apel trebuiau să analizeze legalitatea acuzaţiilor aduse prin prisma întrunirii elementelor de tipicitate subiectivă prevăzute de norma de incriminare.

Analiza coroborată a dispoziţiilor art. 103 alin. (2) C. proc. pen., cu art. 396 alin. (2) - (4) C. proc. pen., impune dovedirea vinovăţiei inculpatului dincolo de orice îndoială rezonabilă pentru a se putea dispune condamnarea acestuia.

De aceea, au considerat că inculparea acestora nu are nicio bază legală nefiind întrunite condiţiile prevăzute de textul de lege privind antrenarea răspunderii penale a persoanei juridice.

În acest sens au arătat că instanţa de fond nu a analizat în niciun mod aspectele susţinute, motivând faptul că este dovedită cu certitudine vinovăţia penală a acestora (S.C. J." S.A. şi S.C." I." SRL) în săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimise în judecată şi va dispune în consecinţă condamnarea acestora., "(...) şi nici în decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu găsim argumentarea juridică a condamnării persoanei juridice şi nici motivele pentru care criticile aduse de noi prin motivele dezvoltate de apel au fost înlăturate.

Faţă de întreg materialul probator administrat în cauză au susţinut, dat fiind faptul că în ceea ce le priveşte pe acestea nu a fost efectuat niciun act de urmărire penală, nu a existat niciun moment în care administratorul statutar al societăţii să fie interogat asupra activităţii desfăşurate de persoana juridică, că se impune achitarea.

Prin încheierea din 10 ianuarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018 a fost trimisă cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul F. împotriva Deciziei penale nr. 411/A din 28 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2013, la completul C8 - filtru în vederea discutării reunirii la Dosarul nr. x/2018 cu termen la data de 13 februarie 2019.

În esenţă, s-a reţinut că împotriva hotărârii instanţei de apel, la 13 octombrie 2018, a declarat recurs în casaţie inculpatul F., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., cu argumentarea că, în perioada dintre sfârşitul anului 2008 şi începutul anului 2009, nu a deţinut controlul asupra unor societăţi tip fantomă şi nici nu a realizat activităţi ilegale de emitere de facturi fiscale, ci şi-a administrat doar propria societate, singura sa contribuţie fiind aceea de a-i pune în legătură pe M. şi pe fratele său vitreg SS. cu administratorul S.C. U. Agent de Asigurare Bacău. De asemenea, nu a desfăşurat niciodată operaţiuni fictive cu caracter evazionist pe societăţi din România prin intermediul S.C. U. Agent de Asigurare Bacău pe care inculpata M. a preluat-o în 25 mai 2009, la acel moment fiind deja plecat din România, aşa cum rezultă din actele de la dosar, şi nici prin intermediul altei societăţi comerciale.

A solicitat verificarea legalităţii hotărârii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în sensul examinării concordanţei soluţiei definitive pronunţată cu dispoziţiile legii substanţiale şi procesuale, prin raportare la situaţia de fapt avută în vedere de către instanţa de apel. A subliniat, în acest context, că analiza coroborată a dispoziţiilor art. 103 alin. (2) C. proc. pen. cu art. 396 alin. (2) - (4) C. proc. pen. impune dovedirea vinovăţiei inculpatului dincolo de orice îndoială rezonabilă pentru a se putea dispune condamnarea acestuia.

Având în vedere faptul că, la 10 ianuarie 2019, căile de atac înregistrate iniţial pe rolul instanţei supreme, vizând aceeaşi hotărâre recurată, nu au primit încă o rezolvare în procedura de filtru, s-a apreciat că se impune trimiterea cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul F. împotriva Deciziei penale nr. 411/A din 28 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2013, ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018, la completul C8-filtru în vederea discutării reunirii la Dosarul nr. x/2018, cu termen la data de 13 februarie 2019.

Înalta Curte, a constatat că, la data de 9 iulie 2018, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost înregistrat Dosarul nr. x/2018, având ca obiect cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., S.C. J. S.A. şi S.C. I. S.R.L. împotriva Deciziei penale nr. 411/A din 28 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2013 şi care, până la data de 10 ianuarie 2019, nu a primit o rezolvare în această procedură, având fixat termen la 13 februarie 2019.

Ulterior, la data de 10 decembrie 2018 a fost înregistrat Dosarul nr. x/2018, la completul C4 - filtru, având ca obiect cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul F. împotriva aceleiaşi hotărâri şi, care a revenit spre soluţionare în procedura de filtru, după repartizarea aleatorie, completului C8 - filtru.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 94 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 1375 din 17 decembrie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, căile de atac declarate împotriva aceleiaşi hotărâri se înregistrează în acelaşi dosar şi se soluţionează de completul iniţial învestit. Aceste dispoziţii îşi găsesc aplicarea şi în ceea ce priveşte organizarea instanţei supreme, în conformitate cu prevederile art. 1091 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu modificările şi completările ulterioare.

De aceea, prin încheierea din data de 13 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 s-a dispus reunirea Dosarului nr. x/2018 privind cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul F. împotriva Deciziei penale nr. 411/A din 28 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în Dosarul nr. x/2013 la prezentul dosar şi, a admis, în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., F., S.C. J. S.A. şi S.C. I. S.R.L., prin lichidator RR. împotriva aceleiaşi hotărâri, cu excepţia infracţiunii de bancrută frauduloasă.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 10 aprilie 2019, cu citarea părţilor.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a constatat că cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., F., S.C. J. S.A. şi S.C. I. S.R.L., prin lichidator RR. îndeplinesc cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.. În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în cuprinsul cererii inculpatului A. sunt indicate cazurile de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 din C. proc. pen., respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. în cuprinsul cererilor formulate de către inculpaţii F., S.C. J. S.A. şi S.C. I. S.R.L., prin lichidator RR.

Înalta Curte, a reţinut că, printre alte condiţii, admiterea în principiu a recursului în casaţie este condiţionată de constatarea că motivul pe care acesta se sprijină este dintre cele prevăzute în art. 438 C. proc. pen.

Prin raportare la cazurile de casare invocate şi motivele de recurs în casaţie, astfel cum au fost dezvoltate de inculpaţii A., F., S.C. J. S.A. şi S.C. I. S.R.L., prin lichidator RR., s-a apreciat că acestea se circumscriu cazurilor de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen. şi pentru respectarea dreptului la un proces echitabil prev. de art. 21 alin. (3) din Constituţia României se impune ca examinarea şi pronunţarea asupra recursului în casaţie să fie făcută într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin art. 440 C. proc. pen.

Având în vedere prevederile art. 434 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a constatat că infracţiunea de bancrută frauduloasă, este exceptată de la admisibilitatea recursului în casaţie fiind infracţiune pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, de aceea s-a apreciat că se impune în ceea ce priveşte această infracţiune respingerea, ca inadmisibile, a cererilor de recurs în casaţie formulate de către inculpaţii A., S.C. J. S.A. şi S.C. I. S.R.L., prin lichidator RR. împotriva Deciziei penale nr. 411/A din 28.11.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2013.

Analizând recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., F., S.C. J. S.A. şi S.C. I. S.R.L., prin lichidator RR., împotriva Deciziei penale nr. 411/A din 28 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În intenţia de a răspunde cerinţelor jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi de a se conforma prevederilor Convenţiei, în privinţa asigurării celerităţii procesului penal prin desfăşurarea acestuia într-un termen rezonabil, actualul legiuitor român a reconfigurat sistemul căilor de atac, reducând numărul gradelor de jurisdicţie.

Potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Aşadar, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecinţă, recursul în casaţie nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, aşa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în hotărârile atacate.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., acesta este incident în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare menţionat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei.

Dispoziţiile precitate exclud din sfera de analiză a instanţei de recurs situaţia de fapt şi modalitatea de interpretare a probatoriului, în acest stadiu verificându-se exclusiv doar dacă faptele astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel sunt prevăzute ca infracţiuni, respectiv dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.

Deopotrivă, prevederile art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi, pe această cale, stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita inculpatului este prevăzută de norma de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, aceasta nu poate face obiectul cenzurii în cadrul căii extraordinare de atac a recursului în casaţie, fiind o teză distinctă prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., care nu a fost preluată de legiuitor în conţinutul prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi care, oricum, presupune analiza elementelor factuale ale cauzei şi este dedusă în urma interpretării materialului probator, împrejurări care nu ţin de legalitatea, ci de temeinicia hotărârii.

Recurentul inculpat A., invocând cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casaţie aşa cum a fost formulat şi, în consecinţă achitarea sa, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

În esenţă, a susţinut că a fost condamnat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, respectiv infracţiunile de evaziune fiscală, înşelăciune, constituirea unui grup infracţional organizat şi uz de fals în înscrisuri oficiale.

Astfel, a arătat că a fost condamnat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, respectiv, acesta consideră că faptele pentru care a fost trimis în judecată nu sunt incriminate ca infracţiuni şi, de asemenea, acestor fapte le lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.

Totodată, inculpatul A. a apreciat că, faţă de argumentele ce justifică incidenţa dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. şi pronunţarea unei soluţii de admitere a recursului în casaţie cu consecinţa achitării acestuia în baza art. 16 lit. b) C. proc. pen., se impune a fi analizată şi modalitatea în care a fost soluţionată latura civilă a cauzei.

Astfel, a arătat cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, că instanţa de apel nu a reţinut în materialitatea ei nicio faptă care să i se poată imputa infracţiunea comisă în cadrul U., practic nicio faptă nu se suprapune peste elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală pentru care a fost condamnat acesta. Prin urmare, se impune şi înlăturarea dispoziţiei nelegale de obligare a lui A. la plata în solidar a prejudiciului în sumă de 1.131.693,14 RON, pentru faptele comise în cadrul U., în conformitate cu prevederile art. 448 alin. (2) teza I C. proc. pen.

Cu privire la infracţiunea de înşelăciune a invocat reţinerea greşită a stării de fapt şi lipsa întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, atât în ce priveşte pretinsele acţiuni de inducere în eroare, cât şi în ce priveşte acţiunile de menţinere în eroare.

În concret, a arătat că actele de menţinere în eroare a R. S.A. şi a FNGCIMM şi actele de inducere şi menţinere în eroare a celorlalţi creditori, respectiv K. S.R.L. Timişoara, Colegiul Tehnic, L. S.R.L., Q. S.R.L., x România, Ministerul Finanţelor Publice DGFP Ilfov, Guvernul României - Administraţia pentru Mediu, S.C. Servicii Energetice ZZ. S.A. nu se circumscriu laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune.

Referitor la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat a învederat că nu sunt întrunite elementele constitutive pentru a atrage răspunderea penală în raport de această infracţiune, întrucât nu exista numărul de persoane impus de legiuitor, respectiv trei, în acest context, făcând trimitere la starea de fapt astfel cum a fost reţinută de către instanţa de apel.

În ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals a unui înscris oficial în esenţă, în raport de procura autentică emisă în Irak, a susţinut că, a fost condamnat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, întrucât în raport de procura emisă în Irak a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, întrucât, pentru a se putea reţine infracţiunea de uz de fals în legătură cu un înscris oficial, textul legal impune ca acest înscris să aibă un caracter oficial iar, în ce priveşte celelalte două procuri notariale a susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals în înscrisuri oficiale datorită faptului că înscrisurile nu conţin elemente false.

Înalta Curte, în considerarea aspectelor teoretice expuse anterior, reţine că recursul în casaţie este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părţile îşi pot apăra drepturile lor, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunţate în condiţiile celor cinci cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 438 C. proc. pen. şi nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale.

Ca atare, din perspectiva finalităţii avute în vedere, recursul în casaţie nu are drept scop soluţionarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor şi stabilirea vinovăţiei, ci doar sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală.

În acest sens, având în vedere decizia Curţii Constituţionale nr. 591 din data de 1 octombrie 2015, publicată în M. Of. nr. 861/19.11.2015, raportat la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., invocat de inculpatul A. se constată că sfera controlului judiciar a fost limitată, astfel că nu pot fi examinate decât chestiunile ce privesc aspecte de drept, în limita cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., fără a putea examina şi netemeinicia deciziei atacate.

Pornind de la scopul recursului în casaţie impus prin dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen., potrivit căruia examinarea cauzei în recurs în casaţie se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii, Înalta Curte nu poate cenzura situaţia de fapt.

Astfel, pentru a verifica dacă inculpatul A. a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.

În ipoteza în care situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel nu se suprapune pe tipicitatea infracţiunii, astfel cum aceasta este prevăzută de lege, pot deveni incidente dispoziţiile art. 438 pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

Prin decizia recurată, s-a reţinut că inculpatul A., în anul 2007, a iniţiat/constituit un grup infracţional organizat în scopul comiterii unor infracţiuni de evaziune fiscală, delapidare, înşelăciune, spălare de bani, bancrută frauduloasă, grup din care făceau parte şi inculpaţii C., H., D. şi la care au aderat ulterior şi alte persoane - faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003.

S-a mai reţinut că, inculpatul A. în cursul anului 2009, în calitate de administrator la S.C. N., a determinat-o pe inculpata C. să realizeze înregistrarea în contabilitate a unor operaţiuni comerciale fictive şi ascunderea, începând cu anul 2010, a documentelor contabile aparţinând S.C. N. şi S.C. N.; deopotrivă, în calitate de administrator la S.C. J. S.A., în cursul anului 2009, a determinat-o pe aceeaşi inculpată C. să întocmească şi să înregistreze în evidenţele contabile facturi fiscale, respectiv facturile care atestau anumite operaţiuni de compensare; totodată, în calitate de acţionar la S.C. N. a determinat-o pe aceeaşi inculpată, în cursul anului 2010 să întocmească documente fictive, cu referire la cele reprezentând contabilitatea societăţii, cu scopul de a ascunde şi sustrage suma de 1.420.656 RON, sumă ce apărea în patrimoniul lui S.C. N. S.A. - fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), d) şi f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a reţinut că acelaşi inculpat i-a determinat pe numiţii TT., UU., VV., ca în perioada 2010 - 2012 să întocmească anumite înscrisuri care nu corespundeau adevărului, înscrisuri care, fiind falsificate au fost depuse la anumite organe ale statului şi care au produs consecinţe juridice; de asemenea, în cursul anilor 2010 - 2011 a determinat pe numitul WW. să întocmească documente în numele S.C. N. pe care ulterior le-a folosit pentru a justifica restituirea anumitor sume sustrase de la S.C. N. S.A.; inculpatul XX. a mai determinat-o pe numita YY. să întocmească facturi fiscale false; totodată, a determinat alte persoane, să semneze în fals şi fără vinovăţie anumite facturi fiscale ce constau în anumite operaţiuni de compensare între S.C. N. şi S.C. J. S.A. - fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de infracţiunea de uz de fals, sub forma instigării prevăzută de art. 31 alin. (2) raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, s-a reţinut că, în perioada iunie - august 2009, inculpatul A. a instigat-o pe inculpata C. să-şi însuşească suma de 2.645.646 RON - faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Deopotrivă, s-a reţinut că în anul 2007, inculpatul A., în calitate de acţionar majoritar al S.C. N. a determinat-o pe inculpata C. să-şi însuşească, în interesul său sau a altor persoane suma de 891.900 RON; a determinat-o pe aceeaşi inculpată ca în perioada iunie - august 2009 să transfere suma de 1.420.000 RON din conturile S.C. N., sumă pe care ulterior şi-a însuşit-o; a folosit, în momentul preluării S.C. N. de către D. şi până în prezent a activelor S.C. N.; a determinat-o pe inculpata C. ca în calitate de administrator la S.C. N. să sustragă din patrimoniul societăţii o sumă de 3.774.913 RON - fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare prev. de art. 25 rap la art. 2151 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, s-a reţinut că inculpatul A., împreună cu inculpata C., a indus în eroare creditorii S.C. N. S.A. cu prilejul încheierii şi executării unor contracte, respectiv S.C. K. S.R.L. Timişoara, Colegiul Tehnic Gh. Asachi Focşani, S.C. L. S.R.L. Braşov, S.C. Q. S.R.L.,x România, Ministerul Finanţelor Publice - DGFP Ilfov, Guvernul României - Administraţia Fondului pentru Mediu, S.C. Servicii Energetice ZZ. S.A. - referitor la situaţia S.C. N. S.A., creând, prin întocmirea în fals de documente, aparenţa preluării societăţii de către inculpatul D., cu scopul însuşirii activelor societăţii şi ascunderii acestora şi prejudicierii creditorilor, ascunzând intenţia sa de a prejudicia societăţile prin neplata debitelor şi sustragerea activelor societăţii, cauzând un prejudiciu în valoare de 17.631.814,8 RON - faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

Astfel, din analiza motivelor de recurs în casaţie invocate se constată că, în realitate acestea nu vizează nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare în fond a cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. Or, în prezent, această prerogativă este atributul exclusiv al instanţelor care administrează în mod nemijlocit probe cu privire la elementele de fapt, competente să devolueze cauza în fapt şi în drept, respectiv, instanţa de fond şi instanţa de apel.

Astfel, solicitarea recurentului inculpat A. de a se dispune achitarea acestuia sub aspectul infracţiunilor de evaziune fiscală, înşelăciune, constituirea unui grup infracţional organizat şi uz de fals în înscrisuri oficiale are la bază reanalizarea tuturor aspectelor de fond ale cauzei, inclusiv probatoriul, recurentul urmărind, în realitate, o rejudecare a cauzei în cadrul procedurii recursului în casaţie ca al treilea grad de jurisdicţie.

În consecinţă, apreciind că starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme şi, constatând că, din situaţia de fapt reţinută în hotărârea recurată rezultă îndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunile de evaziune fiscală, înşelăciune, constituirea unui grup infracţional organizat şi uz de fals în înscrisuri oficiale, urmează ca recursul în casaţie formulat de inculpatul A. să fie respins.

Recurenţii inculpaţi F., S.C. J. S.A. şi S.C. I. S.R.L., prin lichidator RR., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. au solicitat admiterea recursului în casaţie, şi, rejudecând, desfiinţarea deciziei penale atacate şi dispunerea achitării în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., respectiv fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.

În esenţă, au solicitat verificarea legalităţii hotărârii pronunţate de către instanţa de apel, în sensul examinării concordanţei soluţiei definitive, prin raportare la situaţia de fapt avută în vedere de către instanţa de apel.

Astfel, au arătat că instanţa de fond şi instanţa de apel trebuiau să analizeze legalitatea acuzaţiilor aduse prin prisma întrunirii elementelor de tipicitate subiectivă prevăzute de norma de incriminare.

Analiza coroborată a dispoziţiilor art. 103 alin. (2) C. proc. pen., cu art. 396 alin. (2) - (4) C. proc. pen., impune dovedirea vinovăţiei inculpatului dincolo de orice îndoială rezonabilă pentru a se putea dispune condamnarea acestuia.

În raport de consideraţiile teoretice expuse anterior, instanţa de recurs în casaţie constată că recurenţii inculpaţi F., S.C. J. S.A. şi S.C. I. S.R.L., prin lichidator RR. au formulat critici referitoare la decizia instanţei de apel ce exced analizei instanţei de recurs în casaţie, întrucât această cale de atac nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, Înalta Curte neputând să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în hotărârile atacate.

Astfel, în raport de criticile formulate se constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. invocat de către aceştia în susţinerea cererilor de recurs în casaţie.

În acest sens se reţine că susţinerea nevinovăţiei cu privire la faptele pentru care au fost condamnaţi inculpaţii F., S.C. J. S.A. şi S.C. I. S.R.L., prin lichidator RR., nu pot fi supuse cenzurii pe calea recursului în casaţie.

În raport de situaţia de fapt reţinută în cauză, se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor, după cum urmează:

Pentru inculpatele S.C. J. S.A. şi S.C. I. S.R.L., prin lichidator RR.- infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, constând în aceea că a participat la însuşirea activelor aparţinând S.C. N. S.A. prin transferul lor în patrimoniul acestora şi folosirea lor, fără drept, prejudiciul în cuantum de 5.820.559,63 RON; - infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, constând în aceea că a procedat, la- schimbarea şi transferul de bunuri cunoscând că provin din comiterea unor infracţiuni (delapidare) în scopul disimulării provenienţei ilicite a acestora, - ascunderea şi disimularea provenienţei acestora, ori a drepturilor asupra acestora, - dobândirea, deţinerea şi folosirea de astfel de bunuri, cunoscând că provin din comiterea de infracţiuni.

În ceea ce priveşte inculpatul F. - infracţiunea prev.de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că în anul 2009 împreună cu numita M. a sprijinit gruparea infracţională din care făceau parte inculpaţii A., C. şi H. şi s-a asociat cu aceştia în vederea comiterii unor infracţiuni de evaziune fiscală, fals la legea contabilităţii, delapidare, spălare de bani; infracţiunea de instigare la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, constând în aceea că, în iunie 2009 a instigat-o pe inculpata M.

în calitate de administrator al S.C. U. - Agent de Asigurare Bacău, a nu înregistra în evidenţele contabile operaţiunile comerciale desfăşurate cu diferiţi parteneri de afaceri, provocând un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 1.131.693,14 RON, reprezentând TVA dedus nejustificat (suma de 615.899,19 RON) şi impozit pe profit nedeclarat (suma de 515.793,95 RON), respectiv a instigat-o pe inculpata M. a înregistra în evidenţele S.C. U. operaţiuni comerciale fictive, act prin care a sprijinit inculpata C. în comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în cadrul S.C.

N. S.A. ce a provocat un prejudiciu în cuantum de 422.414,12 RON, reprezentând TVA datorat bugetului de stat; infracţiunea de instigare la infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, constând în aceea că în perioada iunie - august 2009, a instigat-o pe numita M. a întocmi, în fals, pe baza unor date fictive(datele de identificare a unor persoane fizice) puse la dispoziţie de acesta, înscrisuri sub semnătură privată (contracte şi borderouri de achiziţie cereale în numele S.C.

U., declaraţii) - toate depuse la unităţi bancare pentru a crea aparenţa realităţii unor operaţiuni comerciale fictive înregistrate în evidenţele societăţii la care a fost desemnată administrator şi a justifica retragerea unor sume de bani din conturile societăţii, cu intenţia de a acoperi provenienţa acestora; infracţiunea de instigare la infracţiunea de spălare de bani prev. de art. art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, constând în aceea că, a instigat-o pe inculpata M. a deţine, transfera, obţine şi a disimula provenienţa sumelor virate în conturile S.C.

U. de către S.C. J. S.A., prin întocmirea unor înscrisuri sub semnătură privată, cunoscând că acestea provin din comiterea unor infracţiuni (de evaziune fiscală, delapidare, fals, ş.a.) de către inculpata C. (pe care a şi sprijinit-o în această modalitate); - prin instigarea inculpatei M., a sprijinit-o pe inculpata C. a transfera, disimula provenienţa, obţine, din patrimoniul S.C. N. S.A., în perioada noiembrie - decembrie 2009, (prin întocmirea şi înregistrarea de documente contabile ce atestau operaţiuni comerciale fictive (Factură fiscală nr. x/2009), active (utilaje, autovehicule ş.a.) în valoare de 2.683.413,27 RON; infracţiunea de instigare la infracţiunea de delapidare prevăzută de art. art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 constând în aceea că: - a sprijinit-o pe inculpata C., în calitate de administrator al S.C.

N. S.A., în perioada iunie - august 2009, a-şi însuşi/folosi pentru sine şi pentru altul, din conturile S.C. N. S.A., suma de 2.645.646,33 RON prin instigarea inculpatei M. a întocmi înscrisuri sub semnătură privată şi retragerea sumei sus-menţionate pe baza unor documente false;- a sprijinit-o pe inculpata C., în calitate de administrator al S.C. N. S.A., a sustrage din patrimoniul societăţii, în perioada noiembrie - decembrie 2009, prin întocmirea şi înregistrarea de documente contabile ce atestau operaţiuni comerciale fictive, active în valoare de 2.683.413,27 RON pe care le-a transferat în baza unor operaţiuni de compensare nr. x/2009, în patrimoniul S.C.

J. S.A. (faptă săvârşită prin instigarea inculpatei M.).

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", invocat de inculpatul A. se constată următoarele:

Cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. reprezintă expresia principiului consacrat de art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Acest caz de recurs în casaţie devine incident ori de câte ori se constată că pedeapsa aplicată de instanţă nu se încadrează în limitele stabilite în norma de incriminare pentru infracţiunea consumată, pentru tentativă sau prin reţinerea unor cauze de agravare, de atenuare a pedepsei ori reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare.

Cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. invocat de recurentul inculpat A. în susţinerea căii de atac - se constată că nu este incident în cauza dedusă judecăţii.

Deşi prin motivele scrise, susţinute şi oral de apărătorul ales, recurentul inculpat A. şi-a întemeiat recursul în casaţie pe cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., însă în motivarea acestuia se fac referiri la aplicarea legii penale mai favorabilă, ceea ce nu mai este posibil în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie. Înalta Curte reţine în acest sens că, în procedura recursului în casaţie, se verifică legalitatea pedepsei aplicate în raport cu încadrarea juridică şi circumstanţele de fapt reţinute, în mod definitiv, de instanţa de apel.

Astfel, în raport cu criticile formulate, se constată că nu este incident în speţă cazul de recurs în casaţie menţionat, pedepsele aplicate recurentului inculpat, prin raportare la încadrarea juridică reţinută în cauză, fiind situate în limitele prevăzute de lege.

Deopotrivă, se apreciază că pedepsele aplicate sunt legale întrucât pedeapsa de 8 ani pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. a) C. pen. 1969, se încadrează în limitele legale de pedeapsă care se situează de la 10 la 20 ani; 8 ani pentru infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 25 rap. la art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 se încadrează în limitele legale de pedeapsă care se situează de la 10 la 20 ani; 6 ani pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 39/2003 se încadrează în limitele legale de pedeapsă care se situează de la 5 la 20 ani.

Prin hotărârea atacată, se constată că, în mod corect, s-a raportat la limitele de pedeapsă, la dispoziţiile concursului de infracţiuni prev. de art. 33, 34 din C. pen. din 1969 care, nu impun un spor obligatoriu şi cele prev. de art. 39 lit. b) din noul C. pen., la dispoziţiile art. 37 lit. a) din C. pen. din 1969 şi ale art. 41 din noul C. pen. privind recidiva, precum şi la dispoziţiile art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 privind forma continuată a săvârşirii infracţiunilor şi la cele prev. de art. 35, 36 din noul C. pen.

Astfel, s-a constatat că, deşi limitele de pedeapsă prev. de noul C. pen. ar fi mai mici faţă de infracţiunile pentru care se impune condamnarea inculpatului A., celelalte instituţii juridice aplicabile acestuia nu sunt favorabile prin reţinerea noului C. pen., respectiv art. 39 din noul C. pen. prevede aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă de 1/3 din totalul celorlalte pedepse; art. 35, 36 din noul C. pen. privind forma continuată impune aplicarea unei pedepse pentru fiecare infracţiune presupus a fi săvârşită şi raportat la fiecare persoană vătămată - ajungându-se la un număr mai mare de infracţiuni pentru care s-ar impune condamnarea şi, respectiv, un număr mai mare de pedepse decât cele reţinute, aplicând art. 41 alin. (2) din C. pen. şi dispoziţiile art. 33, 34 din C. pen. din 1969; art. 41 din noul C. pen. privind starea de recidivă poate impune majorarea limitei maxime a pedepselor.

De altfel, pedepsele aplicate pentru fiecare infracţiune în parte au fost orientate spre limita minimă prevăzută de textul de lege.

Având în vedere considerentele expuse, cum motivele invocate în susţinerea căii de atac nu pot fi circumscrise cazurilor de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., F., S.C. J. S.A. şi S.C. I. S.R.L., prin lichidator RR., împotriva Deciziei penale nr. 411/A din 28 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2013.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi A. şi F., în sumă de câte 160 RON, respectiv onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi S.C. J. S.A. şi S.C. I. S.R.L. şi pentru intimaţii inculpaţi C., M., E., G. şi H., în sumă de câte 627 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., F., S.C. J. S.A. şi S.C. I. S.R.L., prin lichidator RR., împotriva Deciziei penale nr. 411/A din 28 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2013.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi A. şi F., în sumă de câte 160 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi S.C. J. S.A. şi S.C. I. S.R.L. şi pentru intimaţii inculpaţi C., M., E., G. şi H., în sumă de câte 627 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2019.

GGC - NN