Procedural fault doctrine imposes judicial costs on appellant who withdraws post-conviction execution objection

Deliberând asupra contestaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 26/F din 11 februarie 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 599 alin. (3) C. proc. pen. a luat act de retragerea contestaţiei la executare formulate de persoana condamnată A. cu privire la Sentinţa penală nr. 174/F/18 septembrie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin neapelare la data de 5 noiembrie 2014.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că persoana condamnată A. - deţinut în Penitenciarul Brăila a formulat contestaţie la executare cu privire la Sentinţa penală nr. 174/F din data de 18 septembrie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, solicitând deducerea din pedeapsa pe care o execută a unor zile de eliberare anticipată acordate de autorităţile judiciare din Italia.

Prin Sentinţa penală nr. 174/F din data de 18 septembrie 2014 Curtea de Apel Galaţi a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, privind cererea de transfer a persoanei condamnate A..

A dispus recunoaşterea, în ceea ce îl priveşte pe condamnatul A. doar în ceea ce priveşte latura penală a cauzei, a sentinţei emise la data de 25 martie 2010 de Judecătorul pentru şedinţă preliminară din Tribunalul Roma, reformată prin sentinţa emisă de Curtea de Apel cu Juraţi Roma la 10 mai 2011 şi definitivă la 26 septembrie 2012.

A constatat că prin această hotărâre, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 18 ani închisoare şi pedeapsa accesorie a interzicerii perpetue a drepturilor de a ocupa funcţii publice, de a deţine sau administra bunuri şi suspendarea drepturilor părinteşti pe timpul executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 110 C. pen. art. 575 C. pen. art. 576 alin. (1) nr. 1 C. pen. art. 577 alin. (1) nr. 4 C. pen. art. 61 nr. 2 C. pen. art. 61 nr. 4 C. pen. art. 112 alin. (1) nr. 4 C. pen. art. 614 alin. (1) şi (4) C. pen.. art. 61 nr. 2 C. pen. art. 112 alin. (1) şi (2) din C. pen. italian.

A constatat că încadrarea juridică prevăzută de legea penală română pentru infracţiunile reţinute în sarcina persoanei condamnate A. sunt: infracţiunea de complicitate la omor calificat prevăzută de art. 48 în referire la art. 189 lit. d) şi h) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi infracţiunea de complicitate la tâlhărie prin violare de domiciliu prevăzută de art. 48 C. pen. în referire la art. 234 lit. a) şi f) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. român.

În baza art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/20014 R, a dispus ca persoana solicitată A. să execute într-un penitenciar din România pedeapsa principală de 18 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi e) din C. pen., precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Conform art. 157 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus ca persoana condamnată A. să fie transferată în România şi să nu poată fi cercetată penal sau sancţionată cu o altă pedeapsă privativă de libertate pentru o infracţiune săvârşită anterior transferării sale, altele decât cele pentru care este transferată, în afară de cazul în care este incident unul din cazurile prevăzute de aceste dispoziţii legale.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată persoanei condamnate A. perioada executată de la 26 noiembrie 2008 la zi.

Conform art. 154 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 R a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei, conform C. proc. pen., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 154 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 R a dispus comunicarea unei copii de pe dispozitiv şi de pe hotărâre, persoanei condamnate A. în Penitenciarul Ascoli Piceno din Roma, prin Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară.

Conform art. 153 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 R, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, un exemplar al acesteia şi al mandatului de executare a pedepsei închisorii s-a dispus a fi comunicate autorităţii competente a statului emitent, Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi, în copie Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară - Serviciul de cooperare judiciară internaţională în materie penală.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentei cereri au rămas în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu (avocat B.) în sumă de 100 RON, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr. x/2014 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a sesizat Curtea de Apel Galaţi cu cererea formulată de autorităţile italiene privind preluarea de către România a executării pedepsei de 18 ani închisoare aplicată cetăţeanului român A., prin sentinţa din 25 martie 2010 a Judecătorului pentru şedinţă preliminară din Tribunalul Roma, reformată prin sentinţa emisă de Curtea de Apel cu Juraţi Roma - Italia la 10 mai 2011 şi definitivă la 26 septembrie 2012.

În fapt, s-a reţinut că în ziua de 25 noiembrie 2008, persoana solicitată împreună cu alţi inculpaţi au pătruns prin efracţie în locuinţa numitului C., a imobilizat-o pe numita D., femeie de serviciu. Persoana solicitată împreună cu ceilalţi inculpaţi l-au imobilizat pe proprietarul imobilului, C. în dormitor şi, folosind un aparat ce emitea descărcări electrice, precum şi exercitând acte de violenţă asupra acestuia, l-au determinat să arate unde îşi ţinea ascunse bijuteriile şi obiectele din aur. Ca urmare a exercitării violenţelor, numitul C. a decedat. Ulterior, persoana solicitată împreună cu ceilalţi inculpaţi au sustras obiectele de valoare şi banii găsiţi în imobil.

Pentru aceste fapte persoana solicitată A. a fost condamnată, ca urmare a admiterii apelului declarat de Curtea de Apel cu Juraţi Roma, la o pedeapsă rezultantă de 18 ani închisoare, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii perpetue a dreptului de a ocupa funcţii publice, de a deţine sau administra bunuri precum şi suspendarea drepturilor părinteşti pe durata executării pedepsei.

Conform relaţiilor primite, persoana solicitată A., fiind audiată de către autorităţile judiciare italiene, a fost de acord cu predarea benevolă către autorităţile judiciare române, în vederea continuării executării pedepsei.

Analizând faptele comise de cetăţeanul român A., Curtea a constatat că potrivit legislaţiei penale române acestea ar întruni elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la omor calificat prevăzută de art. 48 în referire la art. 189 lit. d) şi h) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi de complicitate la tâlhărie prin violare de domiciliu prevăzută de art. 48 C. pen. în referire la art. 234 lit. a) şi f) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. român.

S-a constatat că pedeapsa care s-ar fi putut aplica cetăţeanului român A., conform C. pen. este închisoarea de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi pe o perioadă de maxim 5 ani, pentru infracţiunea de complicitate la omor calificat, prevăzută de art. 48 în referire la art. 189 lit. d) şi h) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, pe o durată de maxim 5 ani, pentru infracţiunea de complicitate la tâlhărie prin violare de domiciliu prevăzută de art. 48 C. pen. în referire la art. 234 lit. a) şi f) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. român.

Ca urmare a aplicării regulilor prevăzute de art. 39 C. pen., privind concursul de infracţiuni, pedeapsa maximă ce se poate aplica persoanei solicitate după legislaţia română este aceea de 29 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

S-a constatat deci că pedeapsa de 18 ani închisoare nu depăşeşte maximul prevăzut de legea penală română.

În acest context, s-a constatat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzută de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Totodată, din actele dosarului, a rezultat că sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de dispoziţiile art. 129 lit. a), b), c), f) din aceeaşi lege, în sensul că persoana condamnată A. este cetăţean român, hotărârea penală de condamnare a rămas definitivă la data primirii cererii de transferare, sus-numitul având executate mai mult de 6 luni închisoare din durata pedepsei finale, iar statul de condamnare şi-a dat acordul preliminar asupra transferului.

Având în vedere faptul că instanţele judiciare italiene au aplicat condamnatului pedeapsa accesorie a interzicerii perpetue a dreptului de a ocupa funcţii publice, de a deţine sau administra bunuri precum şi suspendarea drepturilor părinteşti pe durata executării pedepsei, s-au aplicat persoanei solicitate pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi e) C. pen., pe durata executării pedepsei şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi 3 C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Aşa fiind şi văzând prevederile art. 153 - 157 din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.

S-a dispus recunoaşterea parţială în ceea ce-l priveşte pe A. numai în ceea ce priveşte latura penală a cauzei.

S-a dispus ca persoana solicitată A. să fie transferată într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 18 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată cu începere de la 26 noiembrie 2008, şi până la data încarcerării efective a persoanei solicitate într-un penitenciar din România.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentei cereri au rămas în sarcina statului.

La termenul de judecată din 11 februarie 2020, în prezenţa avocatului substituent al apărătorului desemnat din oficiu, contestatorul condamnat A. a învederat instanţei că îşi retrage contestaţia la executare formulată împotriva hotărârii menţionate.

Ca urmare, în baza dispoziţiilor art. 599 alin. (3) C. proc. pen., instanţa a luat act de poziţia acestuia în sensul retragerii cererii.

Împotriva Sentinţei penale nr. 26/F din 11 februarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie condamnatul A., contestând cheltuielile de judecată.

Examinând contestaţia formulată de condamnatul A., prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., în cazul declarării apelului, recursului în casaţie ori al introducerii unei contestaţii sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul în casaţie, contestaţia sau cererea. Obligaţia la plata cheltuielilor judiciare are la bază ideea culpei procesuale.

Condamnatul A. a formulat contestaţie la executare împotriva Sentinţa penală nr. 174/F din data de 18 septembrie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, solicitând deducerea din pedeapsa pe care o execută a unor zile de liberare anticipată acordate de autorităţile judiciare din Italia, însă la termenul din data de 11 februarie 2020, în faţa Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, condamnatul a declarat că îşi retrage contestaţia. Instanţa a luat act de manifestarea de voinţă care a închis cadrul procesual declanşat la cererea aceluiaşi condamnat şi a dispus obligarea sa la cheltuielile judiciare în cuantum de 200 RON.

Cadrul procesual a fost declanşat, dar şi stins ca urmare a poziţiei exprimate de persoana condamnată A.. Formularea contestaţie la executare a determinat formarea unui dosar penal şi avansarea unor cheltuieli judiciare pentru soluţionarea acestuia. Cuantumul acestor cheltuieli a fost evaluat coerent pe baza jurisprudenţei anterioare şi constante.

Ca urmare, Înalta Curte constată culpa procesuală a contestatorului cu privire la efectuarea cheltuielilor judiciare aferente judecării cauzei şi incidenţa dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., în mod judicios fiind obligat acesta la plata cheltuielilor de judecată chiar dacă şi-a retras contestaţia la executare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 26/F din data de 11 februarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Reţinând culpa sa procesuală şi în ceea ce priveşte declanşarea netemeinică a noului cadru procesual, în temeiul art. 275 alin. (2) şi (6) C. proc. pen., va obliga condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 26/F din data de 11 februarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 313 RON pentru contestatorul condamnat, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 6 mai 2020.

GGC - CL