Recognition of post-transfer early release credits in international penalty enforcement

Deliberând asupra contestaţiei declarate de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 83 din 7 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019:

Prin Sentinţa penală nr. 83 din 7 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a admis contestaţia la executare privind pe persoana condamnată A.. În temeiul art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 31/FCJI/2018 din 3 mai 2018 a Curţii de Apel Iaşi şi durata liberării anticipate de 90 de zile, pedeapsa urmând a fi considerată ca executată integral de condamnatul A. la 11 martie 2020. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale Sentinţei penale nr. 31/FCJI/2018 din 03 mai 2018 a Curţii de Apel Iaşi.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 31/2018 din 8 februarie 2019 emis în baza Sentinţei penale nr. 31/FCJI/2018 din 3 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2018, urmând a fi emise noi forme de executare, conform prezentei sentinţe.

În temeiul art. 272 din C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 1012 RON, conform delegaţiei nr. 4875/28 august 2019, va fi achitat către Baroul Iaşi din fondurile Ministerului Justiţiei, urmând să rămână în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (6) teza întâi C. proc. pen.. În baza dispoziţiilor art. 273 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus efectuarea plăţii sumei de 33,56 RON, conform facturii seria x nr. x din 28 august 2019 şi a sumei de 67,12 RON, conform facturii seria x nr. x din 28 august 2019, către traducătorul autorizat S.C. B. S.R.L., din fondul special al Ministerului Justiţiei, urmând ca această dispoziţie să fie adusă la îndeplinire de Compartimentul Economico - Financiar al Curţii de Apel Iaşi. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că la data de 27 august 2019, s-a înregistrat pe rolul instanţei, sub nr. x/2019, adresa Ministerului Justiţiei din Italia, prin care a fost comunicat un certificat privind starea de executare a pedepsei aplicate numitului A., transmis de către Parchetul din Torino, din care reiese că data expirării pedepsei aplicate acestuia este 11 martie 2020.

Examinând lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 31/FCJI/2018 din 3 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2018, s-a admis sesizarea formulată de Ministerul Justiţiei - Departamentul pentru Afaceri de Justiţie din Italia.

În baza art. 154 şi art. 1401 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată, s-au recunoscut Sentinţa penală nr. 5260/2014 din 29 octombrie 2014, pronunţată de Tribunalul din Torino, Italia, definitivă la 16 decembrie 2014, privind persoana condamnată A. condamnat la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "deţinere ilicită de bunuri", prev. de art. 648 C. pen. italian (art. 270 C. pen. român - tăinuire), Sentinţa penală nr. 2288 din 12 mai 2015, pronunţată de Tribunalul din Torino, Italia, definitivă la 28 mai 2015, privind persoana condamnată A., condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "furt cu dexteritate la bordul mijloacelor de transport în comun", prev. de art. 624, 625 nr. 4 şi 8 bis din C. pen. italian (furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. a) C. pen. român), Sentinţa penală nr. 4121 din 17 iulie 2014, pronunţată de Tribunalul din Torino, Italia, definitivă la 16 octombrie 2014, privind persoana condamnată A., condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "tentativă la furt calificat", prev. de art. 56, 624, 625 nr. 4 şi 8 bis din C. pen. italian (tentativă la furt calificat, prev. de art. 32 raportat la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. a) C. pen. român), ordonanţa de executare a pedepselor concurente emisă împotriva condamnatului A., de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Torino, nr. 1138/2015 SIEP nr. 430/2015 Reg. CUM din 8 septembrie 2015, de cumulare a pedepselor în pedeapsa principală totală de 5 ani şi 6 luni închisoare şi ordonanţa în materie de liberare anticipată nr. 614/2017 din 20 iunie 2017 emisă de Autoritatea de Supraveghere din Novara, Italia, la 20 iunie 2017.

S-a dispus executarea pedepsei totale, privative de libertate, de 5 ani şi 6 luni închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A., deţinut în închisoarea din Brissogne - localitatea Les Iles nr. x, Brissogne, Italia, într-un penitenciar din România, pentru executarea pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare. S-a dedus din durata pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare, durata arestării preventive, de la 19 iunie 2014 la 21 iunie 2014, inclusiv, şi de la 16 octombrie 2014 la 29 octombrie 2014, inclusiv, şi perioada executată din pedeapsă, de la 10 mai 2015 la zi, precum şi durata liberării anticipate, de 135 de zile, pedeapsa fiind considerată ca integral executată la 9 iunie 2020.

În baza acestei sentinţe, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 31/2018 din 8 februarie 2019.

Din adresa nr. x/14 martie 2019 a I.G.P.R. - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Biroul Naţional Interpol, reiese că numitul A. a fost transferat la data de 12 martie 2019 din Italia în România şi încarcerat în Penitenciarul Rahova. Totodată, din adresa nr. x/14 martie 2019 emisă de Penitenciarul Bucureşti-Rahova, rezultă că la data de 12 martie 2019 a fost înmatriculat la acest penitenciar numitul A..

S-a reţinut că potrivit certificatului stare de executare emis de Parchetul General de pe lângă Tribunalul de Primă Instanţă Torino, numitul A. a beneficiat, în afară de cele 135 de zile de liberare anticipată avute în vedere de Curtea de Apel Iaşi la pronunţarea Sentinţei penale nr. 31/FCJI/2018 din 3 mai 2018, de încă 90 de zile de liberare anticipată. Astfel, din certificatul menţionat rezultă că prin ordinul emis la 5 iunie 2018 în urma ordonanţei Oficiului de Supraveghere Novara emise la data de 4 iunie 2018, s-au acordat condamnatului A. 45 de zile eliberare anticipată pentru perioada 10 noiembrie 2017 - 10 mai 2018. De asemenea, prin ordinul din 15 ianuarie 2019, emis în urma ordonanţei Oficiului de Supraveghere Novara din 3 ianuarie 2019, s-au acordat 45 de zile eliberare anticipată pentru perioada 10 mai 2018 - 10 noiembrie 2018.

S-a reţinut că în certificatul de stare de executare un total de 225 de zile eliberare anticipată, arătându-se că scadenţa pedepsei este 11 martie 2020.

Instanţa de fond a apreciat că acordarea unor perioade de liberare anticipată în cauza în care s-a pronunţat hotărârea care se execută atrage incidenţa cazului de contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., fiind de natură să creeze nelămuriri cu privire la hotărâre, pe această cale putând fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, fără a se repune în discuţie probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat.

În consecinţă, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a admis contestaţia la executare privind persoana condamnată A.. În temeiul art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, a dedus din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 31/FCJI/2018 din 3 mai 2018 a Curţii de Apel Iaşi şi durata liberării anticipate de 90 de zile, pedeapsa urmând a fi considerată ca executată integral de condamnatul A. la data de 11 martie 2020. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale Sentinţei penale nr. 31/FCJI/2018 din 3 mai 2018 a Curţii de Apel Iaşi. A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 31/2018 din 8 februarie 2019 emis în baza Sentinţei penale nr. 31/FCJI/2018 din 3 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2018, urmând a fi emise noi forme de executare.

Împotriva acestei sentinţe penale, contestatorul A. a formulat prezenta contestaţie, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2019, cu termen de judecată la data de 11 februarie 2020, când, a fost amânată cauza la solicitarea condamnatului pentru a-i da posibilitatea să fie prezent la judecarea cauzei, la data de 24 martie 2020.

În esenţă, contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei atacate şi deducerea din pedeapsă mai mult de 90 de zile şi liberarea sa, arătând că au fost deduse doar cele 90 de zile de liberare anticipată prin Sentinţa penală nr. 83 din 7 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

Examinând contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 83 din 7 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale, se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Contestaţia la executare reprezintă un mijloc jurisdicţional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării unei hotărâri definitive şi nu o cale extraordinară de atac, care să permită repunerea în discuţie a situaţiei de fapt, administrarea unor probe noi sau reaprecierea probelor deja administrate.

Aplicând aceste consideraţii teoretice în prezenta cauză, Înalta Curte constată că, din cuprinsul motivelor de contestaţie invocate de condamnat, rezultă că acesta este nemulţumit de cuantumul pedepsei pe care trebuie să o execute, făcând referire la faptul că trebuia să se facă o deducere mai mare de 90 de zile.

Or, având în vedere criticile formulate de contestatorul condamnat, Înalta Curte constată că instanţa de fond a dispus deducerea din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 31/FCJI/2018 din 3 mai 2018 a Curţii de Apel Iaşi şi durata liberării anticipate de 90 de zile, pedeapsa urmând a fi considerată ca executată integral de condamnatul A. la data de 11 martie 2020.

Astfel, prin Sentinţa penală nr. 31/FCJI/2018 din 3 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2018, s-a admis sesizarea formulată de Ministerul Justiţiei - Departamentul pentru Afaceri de Justiţie din Italia şi s-a dispus transferarea persoanei condamnate A., deţinut în închisoarea din Italia, într-un penitenciar din România, pentru executarea pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare. Din durata pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare, s-a dedus durata arestării preventive, de la 19 iunie 2014 la 21 iunie 2014, inclusiv, şi de la 16 octombrie 2014 la 29 octombrie 2014, inclusiv, şi perioada executată din pedeapsă, de la 10 mai 2015 la zi, precum şi durata liberării anticipate, de 135 de zile, pedeapsa fiind considerată ca integral executată la 9 iunie 2020.

Din adresa nr. x/14 martie 2019 a I.G.P.R. - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Biroul Naţional Interpol, s-a reţinut că A. a fost transferat la data de 12 martie 2019 din Italia în România şi încarcerat în Penitenciarul Rahova.

Potrivit certificatului stare de executare emis de Parchetul General de pe lângă Tribunalul de Primă Instanţă Torino, s-a menţionat că numitul A. a beneficiat, în afară de cele 135 de zile de liberare anticipată avute în vedere de Curtea de Apel Iaşi la pronunţarea Sentinţei penale nr. 31/FCJI/2018 din 3 mai 2018, de încă 90 de zile de liberare anticipată. (Din certificatul menţionat rezultă că prin ordinul emis la 5 iunie 2018 în urma ordonanţei Oficiului de Supraveghere Novara emise la data de 4 iunie 2018, s-au acordat condamnatului A. 45 de zile eliberare anticipată pentru perioada 10 noiembrie 2017 - 10 mai 2018 şi prin ordinul din 15 ianuarie 2019, emis în urma ordonanţei Oficiului de Supraveghere Novara din 3 ianuarie 2019, s-au acordat 45 de zile eliberare anticipată pentru perioada 10 mai 2018 - 10 noiembrie 2018, în certificatul de stare de executare menţionându-se un total de 225 de zile eliberare anticipată, scadenţa pedepsei fiind 11 martie 2020.

Potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.

Prin urmare, acordarea unor perioade de liberare anticipată în cauza în care s-a pronunţat hotărârea care se execută atrage incidenţa cazului de contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., astfel că, în mod corect instanţa de fond a dedus din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 31/FCJI/2018 din 3 mai 2018 a Curţii de Apel Iaşi şi durata liberării anticipate de 90 de zile, pedeapsa urmând a fi considerată ca executată integral de condamnatul A. la 11 martie 2020.

Prin urmare, Înalta Curte, constatând ca legală şi temeinică hotărârea contestată, va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 83 din 7 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

Va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 83 din 7 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 martie 2020.

GGC - CL