European Arrest Warrant execution upheld for assault offenses despite dual criminality gap on weapon charge

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 35/F din 20 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 27 ianuarie 2020 de Înalta Curte pe numele persoanei solicitate A. şi s-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile din Irlanda, cu respectarea regulii specialităţii.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 20 februarie 2020 la 20 martie 2020, inclusiv şi emiterea mandatului de arestare în vederea predării.

A fost respinsă solicitarea privind luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pentru 24 de ore la data de 19 februarie 2020, ora 15:20.

S-a dispus efectuarea unei adrese către autoritatea solicitantă privind desemnarea unui apărător.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:

La data de 20 februarie 2020, a fost înregistrată, sub nr. x/2020, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare irlandeze la data de 27 ianuarie 2020, faţă de cetăţeanul român A. , urmărit internaţional pentru săvârşirea a două infracţiuni de agresiune, prevăzute de secţiunea 3 din Legea privind infracţiunile nonfatale cauzate persoanelor din 1997 şi infracţiunea de folosirea unui obiect capabil să provoace vătămări grave, prevăzută de secţiunea 11 din Legea armelor ofensive şi de foc, solicitând, totodată, a se aprecia cu privire la luarea măsurii arestării şi predării persoanei solicitate.

Parchetul a precizat că împotriva persoanei solicitate s-a dispus măsura reţinerii, pe o durată de 24 ore, începând cu data de 19 februarie 2020, ora 15:20, până la data de 20 februarie 2020, ora 15:20.

S-a reţinut că, la data de 19 februarie 2020, fiind prezentată la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, persoanei solicitate A. i s-a înmânat, în fotocopie, traducerea în limba română a mandatului european de arestare şi informarea privind drepturile acesteia.

La termenul de judecată din 20 februarie 2020, persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile irlandeze, învederând că înţelege să beneficieze de regula specialităţii. Totodată, a arătat că doreşte să îi fie desemnat un apărător pe teritoriul statului solicitant. S-a procedat la audierea persoanei solicitate, conform art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, declaraţia dată fiind citită şi semnată de persoana solicitată şi de apărătorii aleşi, ulterior fiind ataşată dosarului cauzei.

Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, deşi s-a formulat opoziţie la predare, apărarea nu a indicat nici un motiv dintre cele expres şi limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004; în acest context, a fost respinsă solicitarea de amânare a cauzei în vederea depunerii de înscrisuri.

Neconcordanţa din cuprinsul mandatului european de arestare cu privire la natura pedepsei prevăzute de lege, aspect invocat de apărare, a fost clarificat de Curtea de Apel Bucureşti la termenul din 20 februarie 2020, constatându-se că, în realitate, este o simplă greşeală de traducere.

Examinând solicitarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, instanţa a reţinut următoarele:

Sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004 şi nu este incident vreun motiv de neexecutare a mandatului european de arestare dintre cele prevăzute de art. 99 din acelaşi act normativ.

Astfel, din menţiunile cuprinse în mandatul european de arestare emis de autorităţile irlandeze rezultă că persoana solicitată este cercetată cu privire la trei infracţiuni, constând, în fapt, în următoarele:

În decembrie 2016, B. şi C. s-au deplasat în centrul oraşului Dublin, unde au participat la o petrecere de Crăciun, care a avut loc la D., strada x, Dublin 2. B., C. şi un al treilea bărbat au părăsit D. împreună, la aproximativ ora 3:30 în dimineaţa zilei de 18 decembrie 2016 şi au mers pe strada x, Dublin 2.

Se presupune că, în South Ann Street, Dublin 2, B., C. şi al treilea bărbat au fost implicaţi într-o altercaţie cu doi bărbaţi. Se crede că unul dintre aceşti bărbaţi este persoana solicitată, A.. Identitatea celui de-al doilea bărbat nu este cunoscută. În timpul altercaţiei, se presupune că A. a scos o armă, şi anume un baston telescopic din portbagajul vehiculului său, cu număr de înmatriculare de 05 DL 8139, care era parcat pe stradă şi că a folosit această armă în timpul incidentului. Apoi, s-a reţinut că A. şi al doilea bărbat au părăsit scena în maşina lui A..

Pe parcursul investigaţiei, s-au cercetat camerele de supraveghere ale Garda şi au fost descoperite imagini CCTV, care au capturat parţial desfăşurarea incidentului.

Membrii E. s-au întâlnit cu A., care a fost citat pe 27 iunie 2017, la secţia Garda din Pearse Street. A. a fost arestat sub suspiciunea că a comis infracţiuni conform Secţiunii 3, vătămări corporale nonfatale împotriva persoanei, Legea din 1997. A. a fost reţinut şi a fost chestionat în două ocazii.

În timpul interogatoriilor, A. a confirmat că este proprietarul autoturismului argintiu x cu număr de înregistrare x. El a explicat că a ajuns în 18 decembrie 2016 în centrul oraşului Dublin, cu un prieten, pentru a socializa. Acesta a explicat că a ajuns apoi la maşina sa, care era parcată pe South Anne Street, Dublin 2 şi a observat trei bărbaţi care se apropiau de el. A arătat că unul dintre bărbaţi a deschis uşa maşinii sale şi apoi i-a spus că trebuie să îi conducă acasă. A. a explicat pentru E. că, în acel moment, s-a temut pentru siguranţa sa, s-a dus la portbagajul maşinii sale şi a scos din autoturism un stick telescopic pentru făcut fotografii selfie. Apoi, A. a spus că şi-a dat jos jacheta şi a început să se lupte cu unul dintre bărbaţi, în timp ce un alt bărbat i-a sărit în spate. A. a recunoscut în interogatoriu că a dat o serie de pumni în timpul luptei şi că, de asemenea, a lovit cu stick-ul selfie de mai multe ori. A. a recunoscut că unul dintre bărbaţii, pe care îl descrie drept tipul mic (B.) a căzut la pământ şi a devenit inconştient. A. a recunoscut că i-a văzut o rană şi sânge pe capul unui bărbat pe care îl descrie ca fiind înalt (C.). El a mai spus că atunci când s-a urcat în maşină după luptă, două persoane erau pe pământ. A. a spus că a băgat stick-ul de selfie înapoi în maşină, iar când a ajuns acasă, l-a aruncat în coş, deoarece era rupt.

Raportul medical asupra lui B. arată că acesta a suferit o accidentare traumatică a creierului în urma atacului. B. suferă de fractură de craniu, fractură mastoidă stângă, fractură orbitală dreapta, contuzii hemoragice frontale bilaterale şi hemoragie subdurală.

Raportul medical asupra lui C. arată că acesta a suferit leziuni la nivelul capului şi o lacerare a scalpului la zona temporală dreaptă a scalpului.

În drept, s-a arătat, faptele au următoarea încadrare juridică:

- Infracţiunea nr. 1, comisă de persoana urmărită pe 18 decembrie 2016, pe South Anne Street, Dublin 2, în cadrul districtului Arca din districtul metropolitan Dublin, prin agresarea lui B., cauzându-i o vătămare corporală, contravenind Secţiunii 3 din Legea privind infracţiunile nonfatale cauzate persoanelor din 1997;

- Infracţiunea nr. 2, comisă de persoana urmărită pe 18 decembrie 2016, pe South Anne Street, Dublin 2, în cadrul districtului Arca din districtul metropolitan Dublin, prin agresarea lui C., cauzându-i o vătămare corporală, contravenind Secţiunii 3 din Legea privind infracţiunile nonfatale cauzate persoanelor din 1997;

- Infracţiunea nr. 3, comisă de persoana urmărită pe 18 decembrie 2016, pe South Anne Street, Dublin 2, în cadrul districtului Arca din districtul metropolitan Dublin, prin folosirea unui obiect, capabil să producă vătămări grave şi anume un stick telescopic, contravenind Secţiunii 11 din Legea referitoare la armele ofensive şi de foc din 1990.

Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că două dintre faptele menţionate în sesizare - două infracţiuni de agresiune, prevăzute de secţiunea 3 din Legea privind infracţiunile nonfatale cauzate persoanelor din 1997 - au echivalent în legislaţia penală română, reprezentând în esenţă infracţiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen. român - infracţiune pedepsită de legea penală română cu închisoarea mai mare de 3 ani (de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni, respectiv închisoarea de la 10 la 20 de ani - în ipoteza orientării, pentru forma consumată, către pedeapsa detenţiunii pe viaţă, conform art. 33 alin. (2) din C. pen. român).

De asemenea, s-a reţinut că faptele menţionate sunt pedepsite de C. pen. irlandez cu închisoarea de până la 5 ani, regăsindu-se (prin raportare la încadrare juridică potrivit legislaţiei române) în dispoziţiile art. 97 alin. (1) pct. 14 din Legea nr. 302/2004 modificată.

Cu privire la cea de-a treia infracţiune reţinută în sarcina persoanei solicitate (infracţiunea de folosire a unui obiect capabil să provoace vătămări grave, prevăzută de secţiunea 11 din Legea armelor ofensive şi de foc), pedepsită de legislaţia statului irlandez cu închisoarea de până la 5 ani, s-a constatat că aceasta, prin raportare la situaţia de fapt reţinută, nu întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii corespondente (art. 372 alin. (2) raportat la alin. (1) lit. b) din C. pen. român), nefiind îndeplinite elementele circumstanţiale (locul deţinerii şi folosirii instrumentului contondent).

Astfel, conform art. 372 C. pen. român:

"(1) Fapta de a purta fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri special amenajate şi autorizate pentru distracţie ori agrement sau în mijloace de transport în comun:

a) cuţitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, înţepare sau lovire;

b) arme neletale care nu sunt supuse autorizării ori dispozitive pentru şocuri electrice;

c) substanţe iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Folosirea, fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri de distracţie ori agrement sau în mijloace de transport în comun a obiectelor sau substanţelor prevăzute în alin. (1) se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(3) Portul, fără drept, al obiectelor sau substanţelor prevăzute în alin. (1) în sediul autorităţilor publice, instituţiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spaţiile rezervate desfăşurării procesului electoral se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă."

Bastonul telescopic (deţinut, conform actelor dosarului, pentru realizarea de fotografii selfie, iar nu în legătură cu eventuale atribuţii de serviciu ale persoanei solicitate, astfel cum a invocat apărarea), nefiind utilizat în locurile prevăzute de art. 372 din C. pen. român, ci pe stradă, nu este îndeplinită în cauză condiţia dublei incriminări prevăzută de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (art. 2 alin. (4) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI).

Totuşi, conform art. 99 alin. (2) lit. a) teza I din Legea nr. 302/2004 (art. 4 pct. 1 teza I din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI), absenţa dublei incriminări constituie un motiv facultativ, iar nu obligatoriu de refuz al predării.

În aceste condiţii, având în vedere şi faptul că acţiunea de folosire a bastonului telescopic intră în mod natural în elementul material al infracţiunii împotriva persoanei (gravitatea leziunilor produse fiind în mod vădit în legătură cu folosirea acestui instrument), corespondente în dreptul penal român (tentativa la infracţiunea de omor calificat - art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen. român), Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că se impune predarea persoanei solicitate şi cu privire la această infracţiune.

Referitor la opoziţia la predare exprimată de persoana solicitată, Curtea de Apel Bucureşti a constatat faptul că, în realitate, persoana solicitată şi-a contestat vinovăţia; or, în cadrul procedurii de faţă, instanţa română nu poate aprecia asupra vinovăţiei persoanei solicitate, acest atribut revenind exclusiv autorităţii judiciare solicitante.

În acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004.

Aspectele procedurale, durata anchetei, împrejurarea că persoana solicitată nu ar fi fost citată în România, dorinţa sa de a se prezenta în stare de libertate în faţa autorităţilor judiciare din Irlanda, nu se circumscriu niciunui motiv de refuz de executare a mandatului european de arestare şi, în esenţă, vizează modalitatea în care s-ar fi desfăşurat ancheta în Irlanda. Or, asemenea aspecte nu pot fi cenzurate de instanţa de executare a mandatului european de arestare.

Înfăptuirea justiţiei, deci examinarea cauzei, sub aspecte ce vizează fondul şi procedura, constituie un atribut esenţial al suveranităţii naţionale, fiind exclusiv atributul autorităţii judiciare solicitante, emitente a mandatului european de arestare, care desfăşoară ancheta penală pe teritoriul Irlandei.

Curtea de Apel Bucureşti a constatat, în consecinţă, că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de refuz de executare a mandatului european prevăzute de Legea nr. 302/2004.

Faţă de cele reţinute, constatând că persoana solicitată este cea care a fost prezentată în faţa instanţei de către parchet, că nu există vreun motiv de refuz al predării, Curtea de Apel Bucureşti a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 27 ianuarie 2020 de autorităţile judiciare irlandeze pe numele persoanei solicitate A. .

Împotriva Sentinţei penale nr. 35/F din 20 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2020 a formulat contestaţie persoana solicitată A..

În motivarea căii de atac, contestatorul persoană solicitată A. a arătat că a participat într-adevăr la un conflict, însă a fost provocat de trei persoane care doreau să-i fure maşina.

Contestatorul a apreciat că desfăşurarea urmăririi penale în Irlanda nu a fost împiedicată de absenţa sa, întrucât a participat la urmărirea penală în primă fază (s-a prezentat la spital şi a fost examinat, a dat şi declaraţii) şi nu i s-a interzis să părăsească teritoriul Irlandei. A menţionat că s-a întors în România întrucât tatăl său a decedat şi a trebuit să îşi ajute familia.

A susţinut persoana solicitată că, în funcţie de gravitatea infracţiunii şi de prejudiciu, de eventualitatea detenţiei în statul membru emitent, precum şi de interesele victimelor infracţiunii, se poate emite un ordin european de anchetă. A apreciat că acest ordin european de anchetă putea să fie emis şi pentru a se stabili în ce măsură gravitatea faptelor impun măsura arestării sale în România în vederea transferării în Irlanda. În plus, a susţinut că există şi alte procedee, respectiv emiterea unui ordin european de supraveghere judiciară, emiterea unei alerte în sistemul S.I.R.E.N.E. sau efectuarea unei comisiei rogatorii.

Contestatorul persoană solicitată A. a solicitat respingerea solicitării privind emiterea mandatului european de arestare şi înlocuirea acestuia cu o măsură subsecventă, respectiv citarea pentru procedura penală în statul membru emitent. A menţionat că se impunea să se dispună arestarea şi predarea sa doar în situaţia în care ar fi fost citat de către autorităţile irlandeze şi nu s-ar fi prezentat.

Totodată, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, urmând ca, în situaţia în care va primi citaţie, să se prezinte în Irlanda şi să-şi poată găsit un apărător în această ţară.

Analizând hotărârea contestată, în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, instanţa constată că menţiunea din cuprinsul dispozitivului Sentinţei penale nr. 35/F din 20 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2020, referitor la autoritatea emitentă a mandatului (s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 27 ianuarie 2020 de Înalta Curte), reprezintă o evidentă eroare materială, autoritatea emitentă fiind reprezentă de autorităţile judiciare irlandeze.

În continuare, Înalta Curte reţine că persoana solicitată A. este cercetată pentru săvârşirea a două infracţiuni de agresiune, prevăzute de secţiunea 3 din Legea privind infracţiunile nonfatale cauzate persoanelor din 1997 şi o infracţiune de folosire a unui obiect capabil să provoace vătămări grave, prevăzută de secţiunea 11 din Legea armelor ofensive şi de foc.

În fapt, s-a reţinut că, în decembrie 2016, B. şi C. s-au deplasat în centrul oraşului Dublin, unde au participat la o petrecere de Crăciun, care a avut loc la D., strada x, Dublin 2. B., C. şi un al treilea bărbat au părăsit D. împreună, la aproximativ ora 3:30 în dimineaţa zilei de 18 decembrie 2016 şi au mers pe strada x, Dublin 2.

Se presupune că, în South Ann Street, Dublin 2, B., C. şi al treilea bărbat au fost implicaţi într-o altercaţie cu doi bărbaţi. Se crede că unul dintre aceşti bărbaţi este persoana solicitată, A.. Identitatea celui de-al doilea bărbat nu este cunoscută. În timpul altercaţiei, se presupune că A. a scos o armă, respectiv un baston telescopic din portbagajul vehiculului său, cu număr de înmatriculare de 05 DL 8139, care era parcat pe stradă şi că a folosit această armă în timpul incidentului. Apoi, s-a reţinut că A. şi al doilea bărbat au părăsit scena în maşina lui A..

În drept, faptele au următoarea încadrare juridică:

- Infracţiunea nr. 1, comisă de persoana urmărită pe 18 decembrie 2016, pe South Anne Street, Dublin 2, în cadrul districtului Arca din districtul metropolitan Dublin, prin agresarea lui B., cauzându-i o vătămare corporală, contravenind Secţiunii 3 din Legea privind infracţiunile nonfatale cauzate persoanelor din 1997;

- Infracţiunea nr. 2, comisă de persoana urmărită pe 18 decembrie 2016, pe South Anne Street, Dublin 2, în cadrul districtului Arca din districtul metropolitan Dublin, prin agresarea lui C., cauzându-i o vătămare corporală, contravenind Secţiunii 3 din Legea privind infracţiunile nonfatale cauzate persoanelor din 1997;

- Infracţiunea nr. 3, comisă de persoana urmărită pe 18 decembrie 2016, pe South Anne Street, Dublin 2, în cadrul districtului Arca din districtul metropolitan Dublin, prin folosirea unui obiect, capabil să producă vătămări grave şi anume un stick telescopic, contravenind Secţiunii 11 din Legea referitoare la armele ofensive şi de foc din 1990.

Conform dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. În alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002. Aşa cum rezultă din prevederile legale cuprinse în legea specială - art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la verificarea incidenţei motivelor de refuz a predării.

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis la data de 27 ianuarie 2020 de autorităţile judiciare irlandeze, faţă de persoana solicitată A., are forma şi conţinutul prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa, aşa încât nu era necesar să se solicite informaţii suplimentare.

Referitor la infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate, Înalta Curte constată că primele două (infracţiuni de agresiune, prevăzute de secţiunea 3 din Legea privind infracţiunile nonfatale cauzate persoanelor din 1997) sunt prevăzute în art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fiind infracţiuni care, indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent, dacă sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puţin 3 ani, nu mai sunt supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.

Referitor la cea de-a treia infracţiune reţinută în sarcina persoanei solicitate (infracţiunea de folosire a unui obiect capabil să provoace vătămări grave, prevăzută de secţiunea 11 din Legea armelor ofensive şi de foc), pedepsită de legislaţia statului irlandez cu închisoarea de până la 5 ani, prin raportare la situaţia de fapt, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, constată că aceasta nu întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii corespondente din C. pen. român, prevăzută de art. 372 alin. (2) raportat la alin. (1) lit. b) (nu sunt îndeplinite elementele circumstanţiale - locul deţinerii şi folosirii instrumentului contondent), astfel încât nu este îndeplinită condiţia dublei incriminări, prevăzută de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (art. 2 alin. (4) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI).

Cu toate acestea, având în vedere că absenţa dublei incriminări constituie un motiv facultativ, iar nu obligatoriu de refuz al predării, potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) lit. a) teza I din Legea nr. 302/2004 (art. 4 pct. 1 teza I din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI), precum şi faptul că acţiunea de folosire a bastonului telescopic intră în mod natural în elementul material al infracţiunii împotriva persoanei (gravitatea leziunilor produse fiind în legătură cu folosirea acestui instrument), corespondente în dreptul penal român (tentativa la infracţiunea de omor calificat - art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen. român), Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat instanţa de fond că se impune predarea persoanei solicitate şi cu privire la această infracţiune.

Dispoziţiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 prevăd că, în scopul luării unei hotărâri, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Referitor la solicitarea de respingere a cererii de executare a mandatului european de arestare cu motivarea că se impunea citarea în statul membru emitent, emiterea un ordin european de anchetă, emiterea unui ordin european de supraveghere judiciară, emiterea unei alerte în sistemul S.I.R.E.N.E sau efectuarea unei comisiei rogatorii, Înalta Curte reţine că instanţa de executare nu are posibilitatea de a cenzura instrumentul cooperării judiciare ales de către statul solicitant.

Statul solicitat poate doar să admită sau, în condiţiile în care constată existenţa vreunui motiv obligatoriu sau facultativ din cele prevăzute de art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, să respingă cererea de punere în executare a mandatului european de arestare.

În cauză, se constată însă că motivele invocate de către persoana solicitată în sensul că trebuie să aibă grijă de familia sa, întrucât tatăl său a decedat, nu se circumscriu împrejurărilor care pot constitui motive de neexecutare obligatorie sau facultativă a mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2014.

Referitor la apărarea formulată de persoana solicitată, în sensul că a participat într-adevăr la un conflict, însă a fost provocată de trei persoane care doreau să-i fure maşina, Înalta Curte constată că această susţinere priveşte fondul cauzei, urmând a fi lămurită de autorităţile judiciare din Irlanda. Autorităţile judiciare române, învestite exclusiv cu punerea în executare a mandatului european de arestare, nu se pot pronunţa în nici un mod asupra acestei cereri. Astfel cum s-a menţionat anterior, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autorităţile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, instanţele naţionale neputându-se pronunţa asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei persoanei solicitate.

Nici cererea contestatorului persoană solicitată A., privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, nu poate fi primită.

În acest sens, Înalta Curte reţine că predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecinţă directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, menţinerea sa în custodia statului, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

Drept urmare, constatând că nu există niciun impediment privind punerea în executare şi predarea către autorităţile judiciare irlandeze a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii, prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative, enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 şi că mandatul european de arestare cuprinde toate informaţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 35/F din 20 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2020.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 35/F din 20 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 3 martie 2020.

GGC - CL