Finality of appellate clarification decisions and inadmissibility of appeal against them

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

1. Prin Decizia penală nr. 1028 din data de 18 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnata A. împotriva Deciziei penale nr. 810 din data de 30 septembrie 2019 a Curţii de apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 4 octombrie 2019, sub nr. x/2019, condamnata A. a formulat contestaţie împotriva executării Deciziei penale nr. 810 din data de 30 septembrie 2019 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2019, invocând, ca temei de drept, prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar ca argumente de fapt, împrejurarea că, urmare admiterii apelului declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, instanţa de apel a dispus executarea în regim de detenţie a pedepsei rezultante de 8 luni închisoare ce i-a fost aplicată în fond, deşi parchetul nu solicitase acest lucru nici prin motivele scrise de apel şi nici prin concluziile formulate la termenul de dezbateri.

În contextul prezentat, susţinând că aspectele învederate se circumscriu, deopotrivă, atât unei nelămuriri în ceea ce priveşte considerentele şi dispozitivul hotărârii atacate, cât şi unei cauze de împiedicare la executarea acesteia, contestatoarea a solicitat admiterea contestaţiei la executare, desfiinţarea deciziei atacate şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.

Totodată, a solicitat anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza deciziei contestate.

Evaluând cererea cu care a fost învestită, instanţa de fond a reţinut că, prin Decizia penală nr. 810 din data de 30 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi împotriva Sentinţei penale nr. 538 din 16 iulie 2019 a Judecătoriei Rădăuţi, s-a desfiinţat, în parte, hotărârea apelată, iar în rejudecare, s-au înlăturat dispoziţiile art. 91 - 94 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei A., dispunându-se ca aceasta să execute pedeapsa rezultantă de 8 (opt) luni închisoare în regim de detenţie.

Totodată, s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, care nu contravin deciziei.

Prin aceeaşi hotărâre s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B. şi A. împotriva aceleiaşi sentinţe, dispunându-se obligarea acestora la plata de cheltuieli judiciare către stat.

În contextul prezentat, analizând contestaţia la executare formulată de condamnata A. prin prisma motivelor invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului şi dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa de fond a apreciat că aceasta este nefondată.

În acest sens, luând act, prioritar, de faptul că, la termenul de dezbateri, apărătorul ales al contestatoarei a susţinut că nu mai insistă în cazul prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., Curtea de Apel Suceava a reţinut că în cauză nu este incident nici cazul prevăzut de teza I a aceluiaşi text de lege, întrucât condamnata nu invocă nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, ci aspecte de pretinsă netemeinicie şi nelegalitate a acesteia, care nu pot fi însă cenzurate în cadrul unei contestaţii la executare.

2. Împotriva Deciziei penale nr. 1028 din data de 18 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat contestaţie condamnata A., fără a motiva în scris calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 8 ianuarie 2020, sub nr. x/2019.

Deşi legal citată, contestatoarea condamnată A. nu s-a prezentat în faţa instanţei de control judiciar pentru a-şi susţine calea de atac, solicitând, conform art. 364 alin. (4) C. proc. pen., judecarea cauzei în lipsa sa.

La termenul fixat în cauză, 21 februarie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat inadmisibilitatea căii de atac ce formează obiectul cauzei, concluziile acestuia şi ale apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea condamnată fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că a fost învestită, în procedura prev. de art. 597 alin. (7) C. proc. pen., cu soluţionarea contestaţiei formulate de condamnata A. împotriva Deciziei penale nr. 1028 din 18 noiembrie 2019, prin care Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnată, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., împotriva executării Deciziei penale nr. 810 din data de 30 septembrie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în apel de aceeaşi instanţă.

Prin urmare, hotărârea împotriva căreia condamnata A. a formulat contestaţia la executare ce face obiectul cauzei este Decizia penală nr. 810 din data de 30 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019 ca instanţa de apel.

Or, titlul reprezentat de o decizie pronunţată în ultimul grad de jurisdicţie ordinară nu poate fi lămurit decât printr-o hotărâre judecătorească de acelaşi tip, cu aceeaşi forţă juridică, pronunţată de însăşi instanţa care a pronunţat şi hotărârea a cărei lămurire se solicită.

În acest sens, dispoziţiile art. 598 alin. (2) teza finală C. proc. pen. prevăd explicit că în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Notând, prin urmare, că hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită în cauză este definitivă, Înalta Curte constată că şi hotărârea pronunţată în contestaţia împotriva executării acesteia, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., este definitivă, astfel că aceasta nu poate fi atacată în condiţiile art. 597 alin. (7) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 597 coroborat cu art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnata A. împotriva Deciziei penale nr. 1028 din data de 18 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Ca urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea condamnată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea condamnată, în cuantum de 313 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnata A. împotriva Deciziei penale nr. 1028 din data de 18 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatoarea condamnată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea condamnată, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2020.

GGC - CL