Livestock sale price difference: Negative jurisdictional conflict resolved as ordinary territorial incompetence is private order and cannot be raised ex officio

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 29 octombrie 2018 pe rolul Judecătoriei Săveni, sub nr. x/2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 14.400 RON, reprezentând diferenţă de preţ al vânzării a 15 ovine adulte şi 78 miei, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1719, 1720 şi 1724 C. civ. şi art. 451-453 C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 550 din 6 iunie 2019, Judecătoria Săveni a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Săveni a reţinut că pentru soluţionarea excepţiei se va avea în vedere regula generală în materia competenţei teritoriale, instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia cererea de chemare în judecată se va introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul.

S-a constatat că pârâtul are domiciliul în mun. Constanţa, astfel încât competenţa în vederea soluţionării pricinii revine Judecătoriei Constanţa.

Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Constanţa, secţia civilă, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 12212 din 8 noiembrie 2019, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Săveni, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivare s-a reţinut că dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. stipulează că necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Dispoziţiile art. 130 alin. (3) din acelaşi act normativ prevăd că "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, instanţa reţine incidenţa dispoziţiilor normei generale stipulată de art. 107 C. proc. civ., însă constată că aceasta nu instituie un caz de necompetenţă teritorială exclusivă, ce ar putea fi invocată de către instanţă din oficiu.

Din actele dosarului rezultă că pârâtul nu a formulat întâmpinare, astfel că Judecătoria Săveni avea dobândită competenţa sub aspect teritorial, doar partea interesată putând invoca excepţia de necompetenţă teritorială în situaţia de faţă, iar nu şi instanţa, din oficiu.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului ce a generat desesizarea celor două instanţe şi crearea conflictului negativ de competenţă îl constituie cererea având ca obiect pretenţii, formulată de reclamantul A. prin care a solicitat instanţei obligarea pârâtului B. la plata sumei de 14.400 RON, reprezentând diferenţă de preţ al vânzării a 15 ovine adulte şi 78 miei, precum şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată. Acţiunea a fost fundamentată pe dispoziţiile art. 1719, 1720 şi 1724 C. civ.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a înfăţişat în faţa instanţei de judecată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei încălcate.

Astfel, potrivit art. 130 C. proc. civ., "(2) Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. (3) Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Pentru toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Necompetenţa teritorială de drept comun, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., avută în vedere de ambele instanţe, este de ordine privată, astfel că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, instanţa învestită neputând-o invoca din oficiu.

Din interpretarea textului de lege sus-menţionat rezultă că, atât timp cât pârâtul B. nu a formulat întâmpinare în cauză, prin care să fi invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Săveni, soluţionarea cauzei este în competenţa instanţei pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

Faţă de considerentele prezentate, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Săveni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Săveni.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 decembrie 2019.

GGC - CL