Failure to articulate illegality under Art. 488 CPC and lack of party status for cross-appeal between co-defendants

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 1 septembrie 2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Penitenciarul Rahova şi Penitenciarul Târgu Jiu, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acestora, în solidar, la plata de despăgubiri morale, în cuantum de 100.000 euro, în echivalent în RON, pentru prejudiciul moral creat prin suferinţele fizice şi psihice cauzate de condiţiile de detenţie vătămătoare şi degradante.

Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 303 din 1 martie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins, ca neîntemeiate, excepţiile inadmisibilităţii şi netimbrării acţiunii, invocate de pârâtul Penitenciarul Târgu Jiu şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor; a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A.; a obligat pe pârâţi, în solidar, la plata, către reclamant, a sumei de 7500 RON, cu titlu de despăgubiri morale, precum şi la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamantul şi pârâţii.

Hotărârea instanţei de apel

Prin Decizia civilă nr. 904A din 1 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de apelantul-pârât Penitenciarul Rahova împotriva Sentinţei civile nr. 303 din 1 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, şi a respins, ca nefondate, apelurile formulate de reclamantul A. şi de pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Penitenciarul Târgu Jiu împotriva aceleiaşi sentinţe.

Calea de atac exercitată în cauză

Decizia Curţii de Apel Bucureşti a fost atacată pe calea recursului de către pârâtul Penitenciarul Bucureşti - Rahova şi, prin recurs incident, de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Motivele de recurs

1. În cadrul memoriului de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., pârâtul Penitenciarul Bucureşti - Rahova susţine că, la data de 29 martie 2018, i-a fost comunicată obligaţia de a plăti taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, precum şi posibilitatea de a formula în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.

Recurentul mai arată că, a formulat, la data de 30 martie 2018, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Prin Încheierea din 4 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins cererea de reexaminare, încheierea fiind comunicată la data de 17 mai 2018.

Faţă de această împrejurare, la data de 16 mai 2018, a fost plătită taxa judiciară de timbru la Direcţia de impozite şi taxe locale Sector 5, însă, având în vedere volumul mare de activităţi de la nivelul compartimentului juridic al instituţiei recurente, suprapus peste perioada concediilor şi coroborat cu eroarea materială strecurată în adresa din data de 22 martie 2018, în sensul că nu s-a specificat, conform art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, obligaţia de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru în termen de 10 zile de la comunicare, această dovadă nu a ajuns la dosarul cauzei.

În consecinţă, recurentul solicită să se constate că şi-a îndeplinit obligaţia legală de achitare a taxei judiciare de timbru.

2. Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi-a întemeiat recursul incident pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., solicitând instanţei, în esenţă, să constate că nu deţine calitate procesuală pasivă, astfel că se impune respingerea acţiunii reclamantului în contradictoriu cu aceasta.

Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea cererii de recurs, iar după îndeplinirea formalităţilor de comunicare, întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Intimata Administraţia Naţională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare, precum şi recurs incident împotriva Deciziei nr. 904A din 1 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Intimatul reclamant A. a depus la dosar întâmpinări la cele două recursuri formulate în cauză, solicitând în principal, pe cale de excepţie, respingerea recursurilor, ca tardive, iar în subsidiar, ca nefondate, cu consecinţa menţinerii deciziei atacate, ca temeinică şi legală.

La data de 14 iunie 2019, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., la 20 iunie 2019, a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor a fost comunicat părţilor.

Recurentul Penitenciarul Bucureşti Rahova a formulat punct de vedere, prin care a învederat că este de acord cu cele consemnate în raportul completului de filtru.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, s-a fixat termen pentru judecarea recursurilor la 5 decembrie 2019, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu titlu preliminar, se reţine că, în raport de dispoziţiile art. 24 şi 25 alin. (1) C. proc. civ., în soluţionarea recursurilor de faţă se vor avea în vedere dispoziţiile C. proc. civ. existente la data iniţierii demersului judiciar.

Cu privire la excepţia tardivităţii declarării recursurilor, invocată de intimatul reclamant A. prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 485 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

În ce priveşte recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Bucureşti - Rahova, se constată că Decizia civilă nr. 904A din 1 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, i-a fost comunicată la 7 noiembrie 2018, iar cererea de recurs a fost înregistrată la 23 noiembrie 2018 la Curtea de Apel Bucureşti, fiind astfel declarat în termenul de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ.

În ce priveşte recursul incident formulat de pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor:

Potrivit art. 491 din C. proc. civ.:

"Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute de art. 472 şi 473, care se aplică corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile."

Art. 472 din acelaşi act normativ prevede:

"Apelul incident şi apelul provocat se depun de către intimat odată cu întâmpinarea la apelul principal, fiind aplicabile prevederile art. 471 alin. (6)".

Cererea de recurs formulată de recurentul pârât Penitenciarul Bucureşti - Rahova a fost comunicată intimatei Administraţia Naţională a Penitenciarelor la 8 ianuarie 2019, conform dovezii aflate la dosar recurs, iar cererea de recurs a fost înregistrată la 29 ianuarie 2019 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la aceeaşi dată fiind înregistrată şi întâmpinarea la recursul formulat de pârâtul Penitenciarul Bucureşti Rahova.

Ca atare, în raport de dispoziţiile art. 491 C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 472 din acelaşi cod, se constată că recursul incident formulat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor a fost exercitat în termen legal.

Aşa fiind, având în vedere că recursurile au fost declarate înăuntrul termenului legal, excepţia tardivităţii este neîntemeiată şi nu poate fi primită.

Analizând recursurile cu care a fost învestită, Înalta Curte constată următoarele:

1. Recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Bucureşti - Rahova:

Examinând recursul sub aspectul posibilităţii de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reţinute de instanţă în justificarea soluţiei pronunţate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauza dedusă judecăţii, se constată că, deşi recurentul a invocat dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., acesta nu a formulat critici care să vizeze încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, astfel cum prevede acest motiv de nelegalitate.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs cu care recurentul Penitenciarul Bucureşti - Rahova a învestit Înalta Curte, nu se regăsesc critici în combaterea motivelor reţinute de curtea de apel în pronunţarea soluţiei de anulare a recursului, ca netimbrat, recurentul formulând susţineri cu privire situaţia de fapt, respectiv imposibilitatea de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.

A motiva recursul implică obligaţia părţii de a arăta, în concret, în ce constă greşeala instanţei care a pronunţat hotărârea atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele pe care instanţa şi-a fundamentat soluţia, exigenţă care nu este îndeplinită fără a se arăta, în concret, aspectele de nelegalitate a hotărârii atacate prin raportare la argumentele reţinute de instanţă în fundamentarea soluţiei pronunţate.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei raportat la argumentele avute în vedere la pronunţarea soluţiei şi încadrarea acestora în motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri.

Aşa fiind, constatând că susţinerile din cererea de recurs declarat de pârâtul Penitenciarul Bucureşti - Rahova nu se constituie în critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută în acest caz de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.

2. Recursul incident declarat de pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor:

Potrivit art. 491 din C. proc. civ.:

"Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute de art. 472 şi 473, care se aplică corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile."

Art. 472 din acelaşi act normativ prevede:

"(1) Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe. (2) Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

Se observă că, potrivit textului citat, apelul incident (iar, conform normei de trimitere de la art. 491 C. proc. civ., şi recursul incident) se poate formula în cadrul procesului în care se judecă apelul formulat de partea potrivnică. Or, Administraţia Naţională a Penitenciarelor nu este "parte potrivnică" faţă de Penitenciarul Bucureşti - Rahova, care a declarat recursul în cauză. Părţile cu aceleaşi interese nu pot formula apel/recurs incident în apelul/recursul principal al celeilalte.

Având în vedere această împrejurare, precum şi soluţia de anulare a recursului declarat de pârâtul Penitenciarul Bucureşti - Rahova, în raport de dispoziţiile art. 491 cu referire la cele ale art. 472 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul incident declarat de pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Bucureşti - Rahova împotriva Deciziei nr. 904 A din 1 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Respinge, ca inadmisibil, recursul incident declarat de pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor împotriva aceleiaşi decizii.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2019.

GGC - CL