RCA Fault Judgment Quashed and Remanded for Procedural Defect; Damages Award Rescinded Pending Retrial

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea adresată Tribunalului Constanţa la data de 10.06.2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. au chemat în judecată pe pârâta SC M. SA şi au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 648.000 euro şi 5355 RON reprezentând restul de 90% aferent daunelor morale şi materiale pentru fiecare dintre reclamant, astfel:

- pentru A., suma de 46500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii), din care 45000 euro reprezintă daune morale şi 1500 euro daune materiale privind înmormântarea şi pomenirea victimelor N. şi O.;

- pentru B., suma de 46500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii), din care 45000 euro reprezintă daune morale şi 1500 euro daune materiale privind înmormântarea şi pomenirea victimelor N. şi O.;

- pentru C., suma de 28500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii), din care 27000 euro reprezintă daune morale şi 1500 euro daune materiale privind înmormântarea şi pomenirea victimelor N. şi O.;

- pentru D., suma de 46500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii), din care 45000 euro reprezintă daune morale şi 1500 euro daune materiale privind înmormântarea şi pomenirea victimelor N. şi O.;

- pentru E., suma de 28500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii), din care 27000 euro reprezintă daune morale şi 1500 euro daune materiale privind înmormântarea şi pomenirea victimelor N. şi O.;

- pentru F., suma de 28500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii), din care 27000 euro reprezintă daune morale şi 1500 euro daune materiale privind înmormântarea şi pomenirea victimelor N. şi O.;

- pentru G., suma de 63000 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii), ce reprezintă daune morale;

- pentru H., suma de 63000 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii), ce reprezintă daune morale;

- pentru I., suma de 49500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii), din care 45000 euro reprezintă daune morale şi 4500 euro daune materiale privind înmormântarea şi pomenirea victimelor P. şi Q.;

- pentru J., suma de 31500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii), din care 27000 euro reprezintă daune morale şi 4500 euro daune materiale privind înmormântarea şi pomenirea victimelor P. şi Q.;

- pentru K., suma de 63000 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii), ce reprezintă daune morale;

- pentru L., suma de 153000 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii), ce reprezintă daune morale, iar suma de 5355 RON reprezentând 9/30 din venitul minim pe economie garantat în plată pentru perioada 01.02.2012-07.01.2014 reprezintă daune materiale.

Totodată, reclamanţii au solicitat şi obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere calculate de la data cererii de despăgubire (03.11.2014) şi până la data plăţii efective a despăgubirilor, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 998-999 C. civ. din 1865, Legea nr. 136/1995, art. 9 şi urm. din Legea nr. 136/1995, precum şi art. 37 şi art. 39 din Ordinul nr. 20/2008 modificat prin Ordinul nr. 21/2009.

Prin cererea depusă la dosar la data de 21.09.2016, reclamanţii au arătat că modifică/completează capătul de cerere privind penalităţile de întârziere în sensul că solicită 0,2% pe zi de întârziere de la data formulării cererii de despăgubire (03.11.2014) şi până la data plăţii efective, conform art. 37 din Ordinul CSA nr. 14/2011 modificat prin Ordinul nr. 3/2013 (act normativ în vigoare la data formulării cererii de despăgubire din 03.11.2014) şi apoi prin Norma ASF nr. 23/2014.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 07.07.2016, pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune. În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesual pasive, pârâta a arătat că poliţa de asigurare depusă a avut valabilitate în perioada 19.04.2008 - 18.10.2008 şi nu la data accidentului. În privinţa excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, pârâta a arătat că termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 a început să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea, această dată fiind 28.12.2008, data evenimentului rutier.

La termenul de judecată din 09.12.2016, pârâta a renunţat la susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

Prin încheierea de la termenul de judecată din 19.12.2016, instanţa a respins, ca nefondată, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, reţinând că termenul de prescripţie începe să curgă de la data soluţionării definitive a cauzei penale, respectiv 13.05.2016.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Constanţa

Prin Sentinţa civilă nr. 337 din 28.02.2017, Tribunalul Constanţa a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., şi a obligat pârâta SC M. SA la plata către reclamanţi a următoarelor sume:

- A., suma de 46500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii), din care 45000 euro reprezintă daune morale şi 1500 euro daune materiale;

- B., suma de 46500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii), din care 45000 euro reprezintă daune morale şi 1500 euro daune materiale;

- C., suma de 28500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii), din care 27000 euro reprezintă daune morale şi 1500 euro daune materiale;

- D., suma de 46500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii), din care 45000 euro reprezintă daune morale şi 1500 euro daune materiale;

- E., suma de 28500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii), din care 27000 euro reprezintă daune morale şi 1500 euro daune materiale;

- F., suma de 28500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii), din care 27000 euro reprezintă daune morale şi 1500 euro daune materiale;

- G., suma de 63000 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii), ce reprezintă daune morale;

- H., suma de 63000 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii), ce reprezintă daune morale;

- I., suma de 2250 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii) reprezentând daune materiale;

- J., suma de 29250 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii), din care 27000 euro reprezintă daune morale şi 2250 euro daune materiale;

- K., suma de 31500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii), ce reprezintă daune morale,;

- L., suma de 121500 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii), ce reprezintă daune morale, la care se adaugă suma reprezentând 9/60 din venitul minim net pe economie garantat în plată pentru perioada 01.02.2012-07.01.2014 ce reprezintă daune materiale.

A fost obligată pârâta SC M. SA la plata către reclamanţi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, calculate pentru fiecare sumă, de la data expirării celor 15 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la data plăţii efective.

Au fost respinse celelalte pretenţii ca nefondate.

A fost obligată pârâta SC M. SA la plata către reclamanţi a sumei de 6000 RON reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat ales redus, câte 500 RON către fiecare reclamant.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa

Prin Decizia civilă nr. 185/16.04.2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii invocării excepţiei autorităţii de lucru judecat şi a respins excepţia autorităţii de lucru judecat ca nefondată.

A admis apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi a schimbat în parte Sentinţa civilă nr. 337/28.02.2017 a Tribunalului Constanţa în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamanţi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere calculate la fiecare sumă, de la data expirării termenului de 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat şi până la data plăţii efective.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă SC M. SA

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva Deciziei civile nr. 185 din 16 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta SC M. SA.

Prin motivele de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., pârâta formulează următoarele critici:

Printr-o primă critică, pârâta susţine că instanţa de apel a aplicat în mod greşit normele de drept material privind prescripţia dreptului la acţiune, respectiv dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, având în vedere faptul că reclamanţii au cunoscut şi trebuiau să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de pagubă încă de la data producerii accidentului rutier. Măsura în care fiecare a contribuit la producerea accidentului nu se confundă cu întinderea pagubei.

O altă critică vizează cuantumul daunelor morale acordate, recurenta susţinând că instanţa de apel nu ar fi avut în vedere criteriile jurisprudenţiale obligatorii, pronunţând în acest fel o decizie cu ignorarea şi încălcarea dispoziţiilor art. 49 pct. 2 lit. d) din Ordinul CSA nr. 20/07.11.2018. Apreciază că daunele morale acordate de Curtea de Apel Constanţa sunt vădit mai mari decât cele acordate în practica judiciară naţională şi solicită reducerea acestora, având în vedere jurisprudenţa în materie.

Printr-o altă critică, recurenta arată că instanţa de apel a aplicat în mod greşit normele de drept material privitoare la curgerea penalităţilor de întârziere [art. 36 alin. (1) din Ordinul nr. 8/2008], penalităţi care, în opinia recurentei, ar fi putut să curgă cel mai devreme din data următoare celei în care asigurătorul RCA avea scadenţa obligaţiei de plată.

Recurenta-pârâtă arată că, atâta timp cât nu se afla într-o situaţie de culpă cu privire la obligaţia de a achita daunele morale, nu ar fi putut fi sancţionată pentru neîndeplinirea obligaţiilor legale prin aplicarea penalităţilor de întârziere prevăzute de art. 37 din Normele aprobate prin Ordinul CSA nr. 8/2008 decât de la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti.

Subliniază că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că penalităţile de întârziere curg de la data expirării termenului de 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat, în loc de 15 zile de la data la care a devenit definitivă hotărârea pronunţată în cauză, cum ar fi fost corect.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din data de 30.05.2019, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâta SC M. SA şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea recursurilor la data de 03.10.2019.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (3) C. proc. civ., a supus dezbaterii părţilor aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. raportat la art. 174 C. proc. civ., art. 176 pct. 4 C. proc. civ. şi art. 398 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

La termenul de judecată din data de 22.01.2018, în acord cu prevederile art. 482 C. proc. civ. raportat la art. 244 C. proc. civ., instanţa de apel, constatând încheiată cercetarea judecătorească, a acordat cuvântul părţilor pentru dezbateri asupra fondului.

După două amânări succesive de pronunţare asupra cauzei - la data de 05.02. 2018 şi la data de 12.02.2018 - instanţa de apel a considerat că se impune repunerea pe rol a cauzei.

Aşa cum rezultă din încheierea de la data de 12.02.2018 cauza repunerii pe rol a fost divergenţa apărută în ceea ce priveşte problema prescrierii dreptului la acţiune.

Potrivit art. 399 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 398 alin. (3) C. proc. civ., în cazul în care acordul membrilor completului de judecată nu poate fi întrunit, procesul se judecă în complet de divergenţă. În această situaţie, aşa cum în mod expres prevede art. 399 alin. (2) C. proc. civ., "dezbaterile vor fi reluate asupra chestiunilor rămase în divergenţă", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, "părţile vor pune din nou concluzii asupra chestiunilor aflate în divergenţă".

Conform art. 399 alin. (5) C. proc. civ.: "Când divergenţa nu priveşte soluţia ce trebuie dată întregii cauze, după judecarea chestiunilor rămase în divergenţă, completul care a judecat înainte de ivirea ei va putea continua judecarea cauzei".

Or, curtea de apel a constatat ivirea divergenţei cu privire la chestiunea prescrierii dreptului la acţiune, iar în respectarea textelor legale menţionate, dezbaterile în faţa completului de divergenţă constituit conform art. 398 alin. (3) C. proc. civ., puteau avea ca obiect exclusiv această chestiune.

Însă, astfel cum rezultă din încheierea de la termenul de judecată din data de 02.04.2018, care constituie practicaua deciziei recurate, dezbaterile au vizat nu numai chestiunea prescripţiei dreptului la acţiune, chestiune care a atras constituirea completului de divergenţă, ci întregul apel declarat de pârâta SC M. SA., părţile punând concluzii în faţa completului de divergenţă cu privire la toate motivele de apel formulate în cauză.

Această împrejurare reprezintă o încălcare a prevederilor art. 399 alin. (5) C. proc. civ. Soluţionarea apelului de către un complet de judecată compus din trei judecători atrage, conform art. 174 C. proc. civ. raportat la art. 176 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nulitatea absolută necondiţionată a actului de procedură (decizia instanţei de apel) astfel efectuat.

Prin urmare, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta SC M. SA., iar în baza art. 497 C. proc. civ. va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.

Faţă de motivul de casare reţinut, Înalta Curte nu va mai analiza criticile cuprinse în cererea de recurs formulată de pârâta SC M. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC M. SA împotriva Deciziei civile nr. 185 din 16 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 octombrie 2019.

GGC - GV