Revizuire admissibility: requirement of a decisive new writing in property ownership revision petitions

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30 mai 2016, revizuenta RA Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 855 din data de 18 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2005, invocând în drept dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din noul C. proc. civ. (dosarul este înregistrat pe dispoziţiile vechiul C. proc. civ.), potrivit cărora "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor."

În susţinerea cererii de revizuire, s-a arătat că prin Decizia civilă nr. 855 din data de 18 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au fost admise apelurile formulate de către A., B., C., D. împotriva Sentinţei civile nr. 951 din data de 29 octombrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, fiind astfel schimbată în parte sentinţa atacată în sensul că s-a admis acţiunea principală precizată şi a fost obligată pârâta-reclamantă RA A.P.P.S. şi celelalte pârâte Ministerul Finanţelor Publice şi Primăria Comunei J. să lase reclamanţilor-pârâţi în deplină proprietate şi liberă posesie imobilul situat în comuna J., judeţul Argeş - E. Faţă de această situaţie revizuenta a arătat că la 26 aprilie 2016 i s-a comunicat de către Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Argeş adresa înregistrată sub nr. x, prin care s-au înaintat Sentinţa nr. 20/F/29.01.1996 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. x/1995 - definitivă şi irevocabilă (prin nerecurare) - şi fotocopii de pe amenajamentul silvic U.P.IV Miceşti - secţiunea Enclave şi de pe harta aferentă amenajamentului.

Revizuenta a menţionat că suprafaţa de teren aflată în proprietatea SC I. SA la data de 24.02.1994 (dată la care RA A.P.P.S. a dobândit dreptul de administrare) era de 101 ha, însă aşa cum rezultă din Sentinţa nr. 20/F/29.01.1996 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, această suprafaţă, prin anularea Deciziei nr. 243 din 13 iulie 1990 emisă de Prefectul judeţului Argeş, a fost diminuată la 3,20 ha, din care 0,10 ha vilei din comuna Miceşti şi 3,20 ha curte vilă. În acest sens, s-a învederat că suprafaţa de 3,3 ha este menţionată şi în amenajamentul silvic U.P.IV Miceşti - Secţiunea Enclave la poziţia E21 şi este în administrarea RA A.P.P.S. şi diferenţa de 98.099 mp este în domeniul public al statului şi administrat de către Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva Direcţia Silvică Argeş Ocolul Silvic Piteşti.

Revizuenta a arătat că respectivele înscrisuri nu i-au fost cunoscute până la data 26.04.2016, dată la care au fost comunicate de către Ocolul Silvic Piteşti, fiind în imposibilitatea înfăţişării lor în faţa instanţei, întrucât în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/1995, soluţionat de către Curtea de Apel Piteşti prin Sentinţa nr. 20/F/29.01.1996, revizuenta nu a avut calitate procesuală. Se susţine că înscrisurile noi enunţate sunt determinante în sensul că dacă ar fi fost cunoscute de instanţă cu ocazia judecării pricinii soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată, că aceste înscrisuri fac dovada şi duc la modificarea suprafeţei de teren aflat în administrarea RA A.P.P.S., şi că în mod nelegal revizuenta a fost obligată să lase această suprafaţă în deplină proprietate şi liberă posesie intimaţilor A., F., C.

şi D., prin Decizia nr. 855/18.11.2008. Prin Decizia nr. 811 A din data de 2 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, reţinându-se că înscrisul invocat de revizuentă - Sentinţa civilă nr. 20/1996 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, nu îndeplineşte condiţia de a fi determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţa a cărei hotărâre se atacă, ar fi putut duce la pronunţarea altei soluţii.

Concluzia este dată de prevederile H.G. nr. 854/2000 privind organizarea şi funcţionarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" care în art. 3 alin. (1) stabileşte că: " Pentru realizarea serviciilor publice de interes naţional - de reprezentare şi protocol - regia are în administrare bunurile imobile din domeniul public al statului, prevăzute în anexa nr. 3." La poziţia 24 din ANEXA 3 se află E. compus din casa de oaspeţi, castel de vânătoare, popicărie, casă ţărănească, bazin de înot şi terenul aferent din Miceşti, comuna J., jud.

Argeş, în suprafaţă de 131.132,63 mp, prin urmare imobilul revendicat se afla la data pronunţării deciziei atacate în administrarea RA A.P.P.S., astfel că sentinţa din 1996, depusă ca înscris în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu justifică admiterea cererii de revizuire. Prin Decizia nr. 1541 din 3 mai 2019, Înalta Curte a admis recursul declarat împotriva Deciziei nr. 811 A din data de 2 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare pentru nemotivarea hotărârii, constatându-se că hotărârea recurată nu îndeplineşte cerinţele impuse de textul de lege anterior menţionat, întrucât instanţa de revizuire nu a expus argumentele ce au determinat formarea convingerii sale şi nu a arătat care sunt, în concret, considerentele pentru care a înţeles să respingă cererea de revizuire, motivarea instanţei fiind una lacunară, astfel încât nu rezultă în mod clar motivele pentru care a fost pronunţată soluţia reţinută în dispozitivul hotărârii.

Instanţa de recurs a statuat că în rejudecare urmează ca instanţa de revizuire să verifice punctual în ce măsură sunt cumulativ îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv: partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forţă probantă prin el însuşi, fără să fie nevoie a fi confirmat de alte mijloace de probă; înscrisul să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită;

înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor; înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată. Prin Decizia nr. 873A din 4 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de revizuire pentru următoarele considerente: Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 5 prima ipoteză C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Pentru a se putea invoca acest motiv şi a se admite revizuirea este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

1) partea interesată să se bazeze pe un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată; 2) înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită; 3) înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii; 4) înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de către instanţă cu ocazia judecării pricinii, soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată; 5) înscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercită revizuirea.

Instanţa de apel în rejudecare a reţinut că în speţă, înscrisul nou invocat de către revizuentă nu îndeplineşte cumulativ condiţiile enumerate mai sus, respectiv pe aceea de a fi determinant. În acest sens a constatat că prin Decizia civilă nr. 855 din 18.11.2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a dispus, urmare admiterii apelurilor formulate de reclamanţii A., B., C., D. împotriva Sentinţei civile nr. 951/29.10.2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. x/2003, a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a admis acţiunea principală precizată, omologând rapoartele de expertiză efectuate de către experţii G.

şi H., obligând pârâta-reclamantă RA A.P.P.S. şi celelalte pârâte Ministerul Finanţelor Publice, Primăria Comunei J. să lase reclamanţilor - pârâţi în deplină proprietate şi liberă posesie imobilul situat în comuna J., judeţul Argeş - E., compus din 13,113 ha teren şi următoarele construcţii: construcţii vechi: vilă P + l, castel de vânătoare P +1, chioşc P, cabană P, capelă P, cabină poartă P, chioşc în cruce, cavou şi construcţii noi: casă de serviciu P + l, popicărie, centrală termică P, piscină, rezervor P, staţie decantare P, cabină pompe P, cabină poartă P, identificate în raportul de expertiză efectuat de expertul G..

S-a mai reţinut că la data de 24.02.1994, revizuenta a dobândit de la SC I. SA dreptul de administrare asupra unei suprafeţe de 101 ha şi că, prin Sentinţa nr. 20/F/29.01.1996 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. x/1995 definitivă şi irevocabilă, această suprafaţă, prin anularea Deciziei nr. 243 din 13 iulie 1990 emisă de Prefectul judeţului Argeş a fost diminuată la 3,20 ha din care 0,10 ha vilei din comuna Miceşti şi 3,20 ha curte vilă, însă, potrivit art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 854/2000 privind organizarea şi funcţionarea Regiei Autonome Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat: "Pentru realizarea serviciilor publice de interes naţional - de reprezentare şi protocol - regia are în administrare bunurile imobile din domeniul public al statului, prevăzute în anexa nr. 3." Or, la poziţia 24 din Anexa 3 este menţionat "E. compus din casa de oaspeţi, castel de vânătoare, popicărie, casă ţărănească, bazin de înot şi terenul aferent din Miceşti, comuna J., jud.

Argeş, în suprafaţă de 131.132,63 mp." Acest imobil, cu aceeaşi componenţă, este menţionat şi la poz. 24 din Anexa 3 din H.G. nr. 533/2002, prin care a fost abrogată H.G. nr. 854/2000 cât şi la poz. 45 din Anexa 4 din H.G. nr. 60/2005, prin care a fost abrogată H.G. nr. 533/2002.

Prin urmare, instanţa de apel a constatat că la data pronunţării Deciziei civile nr. 855 din 18.11.2008, a cărei revizuire s-a solicitat şi ulterior Sentinţei civile nr. 20/F/29.01.1996 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, invocată ca act nou în calea de atac a revizuirii de faţă, imobilul revendicat figura integral în administrarea revizuentei, fiind menţionat în anexele hotărârilor de guvern arătate anterior.

Ca atare, faţă de calitatea revizuentei de deţinător al imobilului, s-a reţinut că înscrisul nou invocat prin revizuire nu putea fi determinant în cadrul acţiunii în revendicare formulată împotriva sa, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă, ar fi putut duce la pronunţarea altei soluţii, motiv pentru care nefiind întrunite cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cererea de revizuire a fost respinsă.

Împotriva Deciziei nr. 873A din 4 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, revizuenta RA A.P.P.S. a declarat recurs,invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.

Astfel, se susţine că Decizia civilă nr. 873A/04.09.2018 este nelegală fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii în condiţiile în care în considerentele deciziei instanţa a reţinut că înscrisul nou invocat nu îndeplineşte cumulativ condiţiile enumerate prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv pe aceea de a fi determinant.

Or, susţine recurenta prin Decizia nr. 1541 din 03.05.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus casarea deciziei 811/02.11.2016 cu recomandarea ca în rejudecare, instanţa de revizuire să verifice punctual în ce măsură sunt cumulativ îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv: partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forţă probantă prin el însuşi, fără să fie nevoie a fi confirmat de alte mijloace de probă; înscrisul să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor; înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată. De asemenea, s-a recomandat instanţei de revizuire să aibă în vedere cheltuielile de judecată solicitate de intimata A., constând în onorariu avocaţial în cuantum de 1000 RON, în a cărui dovedire a fost depusă chitanţa nr. x/02.05.2018.

În acest sens, se arată că în considerentele Deciziei nr. 873A/04.09.2018, s-a reţinut că: "Este adevărat că, la data pronunţării Deciziei civile nr. 855 din 18.11.2008, a cărei revizuire s-a solicitat şi ulterior Sentinţei civile nr. 20/F/29.01.1996 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, invocată ca act nou în calea de atac a revizuirii. imobilul revendicat figura integral în administrarea revizuentei, fiind menţionat în anexele hotărârilor de guvern arătate anterior".

Or, susţine recurenta, Decizia civilă nr. 873A/04.09.2018, nu conţine argumentele şi considerentele ce au determinat formarea convingerii că înscrisul invocat Sentinţa civilă nr. 20/F/29.01.1996 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, nu îndeplineşte condiţia de a fi determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia soluţionării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea dată prin Decizia civilă nr. 855/18.11.2008.

Din această perspectivă, se arată că în conformitate cu prevederile art. 261 din C. proc. civ., instanţa avea obligativitatea de a include în considerentele Deciziei nr. 873A/04.09.2018, argumentele şi considerentele în baza cărora a dispus respingerea cererii de revizuire formulate de RA A.P.P.S. ca nefondată, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii, au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

În acest sens, se învederează că rolul activ în cadrul procesului conferă instanţei de judecata dreptul şi obligaţia de a da calificarea juridică exactă a actelor şi faptelor deduse judecăţii, uneori chiar împotriva susţinerii comune a părţilor. Acest principiu conduce la aflarea adevărului şi în consecinţă, la pronunţarea unor hotărâri temeinice şi legale, ceea ce presupune că judecătorul este în drept să stăruie prin toate mijloacele legale în vederea lămuririi împrejurărilor de fapt şi de drept.

Prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisurilor comunicate de către Romsilva la date 26.04.2016, conform extrasului din Amenajamentul Silvic, suprafaţa 131.132,63 mp (menţionată la poz. 45 din Anexa 4 din H.G. nr. 60/2005), este compusă din suprafaţa de 3,3 ha este menţionată şi amenajamentul silvic U.P.IV Miceşti - secţiunea Enclave la poziţia E21 şi este în administrarea RA A.P.P.S. şi din suprafaţa de 98.099 mp este în domeniul public al statului - pădurea făcând parte din fondul forestier administrat de către Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, Direcţia Silvică Argeş Ocolul Silvic Piteşti.

Această înscriere în Amenajamentul Silvic U.P.IV Miceşti, s-a făcut în baza Sentinţei civile nr. 20/F/29.01.1996 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, invocată de către RA A.P.P.S. ca act nou în calea de atac a revizuirii, în conformitate cu prevederile Legii 46/2008 - Codul Silvic.

Art. 1 din Legea nr. 46/2008 - Codul Silvic prevede: "Totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producţie sau administraţie silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinaţie forestieră şi neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în condiţiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier naţional." Iar art. 10 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 46/2008 - Codul Silvic prevede: "Administrarea, precum şi serviciile silvice, după caz, se asigură prin ocoale silvice autorizate, denumite în continuare ocoale silvice, care sunt de două tipuri: a) ocoale silvice de stat - din structura Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, care administrează păduri proprietate publică a statului şi care sunt înfiinţate de aceasta."

Or, arată recurenta, instanţa, în considerentele deciziei recurate, (deşi în cererea de revizuire s-a expus situaţia de fapt, cum că, terenul în suprafaţă de 98.099 mp este în domeniul public al statului şi administrat de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva Direcţia Silvică Argeş Ocolul Silvic Piteşti), nu a analizat cele susţinute şi probate de către RA A.P.P.S., aceasta cu atât mai mult cu cât la data de 08.11.2008, dată la care a fost pronunţată Decizia nr. 855 de către Curtea de Apei Bucureşti, secţia a IV -a civilă, în Dosarul nr. x/2005, nu avea cunoştinţă de existenţa Sentinţei civile nr. 20/F/29.01.1996 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.

Din perspectiva celor expuse, recurenta solicită admiterea recursului în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.

Intimata F. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, susţinând că în mod corect instanţa de apel, analizând probele administrate de către părţile din proces a constatat neîntrunirea cerinţelor cumulative necesare pentru invocarea prev.art. 322 pct. 5 C. proc. civ. vechi. În cauză nu sunt întrunite nici cerinţa reţinerii unui înscris doveditor de către partea potrivnică, nici cea a imposibilităţii de înfăţişare dintr-o împrejurare mai presus de voinţa revizuentei şi nici cerinţa ca înscrisul invocat să fie determinant.

Astfel, se arată că sentinţa invocată de către RA A.P.P.S. a fost pronunţată într-un proces public şi, mai mult, beneficiara ei este Romsilva Regie Autonomă, aflată, ca şi Regia Autonomă A.P.P.S., în subordinea Guvernului României, că RA A.P.P.S. a avut tot timpul posibilitatea de a-şi cunoaşte şi verifica patrimoniul, ceea ce a şi făcut fără vreun impediment, dovada în acest sens este faptul că RA A.P.P.S. a beneficiat în mod repetat de Hotărâri de Guvern referitoare la organizarea sa şi desfăşurarea activităţii, în anexele cărora imobilul în discuţie figurează în patrimoniul acestei Regii. În plus, RA A.P.P.S. şi-a intabulat proprietatea, fapt care i-a consolidat pe deplin dreptul de proprietate asupra acestui imobil faţă de terţi şi orice instituţie. Această realitate a fost avută în vedere de toate instanţele de judecată, inclusiv de cea care a pronunţat Decizia civilă nr. 855/18.11.2008.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., din perspectiva nemotivării hotărârii invocată de recurentă, Înalta Curte reţine următoarele:

Motivarea hotărârii înseamnă stabilirea în concret, clar şi concis a stării de fapt urmând o ordine cronologică, încadrarea unei situaţii particulare, de speţă, în cadrul prevederilor generale şi abstracte ale unei legi. Scopul motivării fiind acela de a explica soluţia adoptată de instanţă.

Cum motivarea hotărârilor judecătoreşti reprezintă un element de validitate a acestora, instanţa are obligaţia de a arăta argumentele pro şi contra ce au format convingerea în ceea ce priveşte soluţia pronunţată, argumente ce trebuie să se raporteze atât la susţinerile, apărările părţilor, cât şi la probele şi dispoziţiile legale incidente raportului juridic dedus judecăţii.

Prin urmare, motivarea hotărârii reprezintă arătarea stării de fapt şi de drept în baza cărora judecătorul pronunţă soluţia şi constituie o garanţie procesuală ce permite efectuarea controlului judiciar în calea de atac exercitată împotriva acesteia.

Obligativitatea motivării hotărârii constituie o condiţie a procesului echitabil prevăzută de art. 21 din Constituţie şi respectiv art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Or, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt examinate de instanţa ce are obligaţia legală de a proceda la o analiză a susţinerilor, argumentelor şi mijloacelor de probă, pentru a le aprecia pertinenţa.

Raportând cele expuse la litigiul pendinte, precum şi la susţinerile recurentei legate de nemotivarea hotărârii, Înalta Curte constată că instanţa de apel a argumentat atât în fapt cât şi în drept soluţia pronunţată în condiţiile în care obiectul dedus judecăţii vizează revizuirea unei hotărârii în condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a Decizia civilă nr. 873A/04.09.2018.

Astfel, în motivarea/argumentarea soluţiei adoptate instanţa de apel a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 5 prima ipoteză C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor. În raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, precum şi de recomandările/îndrumările obligatorii din decizia de casare, instanţa de apel a reţinut în mod legal şi corect că pentru a se putea invoca acest motiv şi a se admite revizuirea este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: partea interesată să se bazeze pe un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată;

înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii; înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de către instanţă cu ocazia judecării pricinii, soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată; înscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercită revizuirea.

Or, în raport de aceste condiţii pe care înscrisul trebuie să le îndeplinească cumulativ, instanţa de apel şi-a motivat/argumentat atât în fapt cât şi în drept soluţia adoptată constatând că înscrisul nou invocat de către revizuent nu îndeplineşte cumulativ condiţiile legale constatând că la data de 24.02.1994 revizuenta a dobândit de la SC I. SA dreptul de administrare asupra unei suprafeţe de 101 ha şi că, prin Sentinţa nr. 20/F/29.01.1996 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. x/1995 definitivă şi irevocabilă, această suprafaţă, prin anularea Deciziei nr. 243 din 13 iulie 1990 emisă de Prefectul judeţului Argeş a fost diminuată la 3,20 ha din care 0,10 ha vilei din comuna Miceşti şi 3,20 ha curte vilă.

Însă, potrivit art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 854/2000 privind organizarea şi funcţionarea Regiei Autonome Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat: "Pentru realizarea serviciilor publice de interes naţional - de reprezentare şi protocol - regia are în administrare bunurile imobile din domeniul public al statului, prevăzute în anexa nr. 3." Or, la poziţia 24 din Anexa 3, este menţionat "E. compus din casa de oaspeţi, castel de vânătoare, popicărie, casă ţărănească, bazin de înot şi terenul aferent din Miceşti, comuna J., jud.

Argeş, în suprafaţă de 131.132,63 mp." În argumentarea soluţiei adoptate instanţa de apel a constatat că în condiţiile în care acest imobil, cu aceeaşi componenţă, este menţionat şi la poz. 24 din Anexa 3 din H.G. nr. 533/2002, prin care a fost abrogată H.G. nr. 854/2000 cât şi la poz. 45 din Anexa 4 din H.G. nr. 60/2005, prin care a fost abrogată H.G. nr. 533/2002, la data pronunţării Deciziei civile nr. 855 din 18.11.2008, a cărei revizuire s-a solicitat şi ulterior Sentinţei civile nr. 20/F/29.01.1996 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, (invocată ca act nou în calea de atac a revizuirii de faţă), imobilul revendicat figura integral în administrarea revizuentei, fiind menţionat în anexele hotărârilor de guvern arătate anterior.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a arătat argumentele de fapt şi de drept ce au determinat pronunţarea soluţiei de respingere a cererii de revizuire, în condiţiile în care s-a reţinut că faţă de calitatea revizuentei de deţinător al imobilului, înscrisul nou invocat prin revizuire nu putea fi determinant în cadrul acţiunii în revendicare formulată împotriva sa, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă, ar fi putut duce la pronunţarea altei soluţii. Din perspectiva celor expuse, criticile recurentei legate de incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., legate de nemotivarea hotărârii şi implicit de încălcarea dispoziţiilor art. 261 C. proc. civ., sunt nefondate.

Nefondate sunt şi criticile legate de încălcarea dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., în ceea ce priveşte rolul activ al judecătorului în desfăşurarea litigiului, în condiţiile în care rolul activ al instanţei nu poate constitui temeiul substituirii instanţei în poziţia procesuală a uneia din părţi şi în apărarea intereselor acesteia. În procesul civil rolul activ al judecătorului trebuie înţeles în contextul asigurării unui echilibru cu respectarea celor două principii fundamentale, respectiv al disponibilităţii şi contradictorialităţii.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii. Or, în raport de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte reţine că instanţa de apel a analizat obiectul dedus judecăţii în raport de temeiul de drept invocat art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cu respectarea dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ. În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentă, Înalta Curte reţine că este nefondat în condiţiile în care în raport de dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., instanţa de apel a analizat înscrisul depus de revizuentă prin prisma condiţiilor ce trebuie întrunite cumulativ pentru admisibilitatea cererii de revizuire, condiţii care nu se regăsesc în speţă, întrucât aşa cum corect şi legal a reţinut instanţa de apel la data pronunţării Deciziei civile nr. 855 din 18.11.2008, a cărei revizuire s-a solicitat şi ulterior Sentinţei civile nr. 20/F/29.01.1996 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, (invocată ca act nou în calea de atac a revizuirii de faţă), imobilul revendicat figura integral în administrarea revizuentei, fiind menţionat în anexele hotărârilor de guvern enunţate anterior, astfel că înscrisul nou invocat prin revizuire nu putea fi determinant în cadrul acţiunii în revendicare în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă, ar fi putut duce la pronunţarea altei soluţii.

Din perspectiva celor expuse, cum nici una din criticile recurentei nu se circumscrie dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat,recursul declarat de revizuenta Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva Deciziei civile nr. 873A din 4 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva Deciziei civile nr. 873A din 4 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 octombrie 2019.

GGC - GV