Competence for annulling a tax insolvency decision and its administrative rejection: judicial administrative act versus enforcement measure
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning competence to the Court of Appeal, Civil Section II, to hear the merits of the case. The dispute concerned a tax litigation filed by a company against the regional tax administration to annul an insolvency declaration process-verbal and the subsequent administrative decision rejecting the taxpayer's contestation, which confirmed tax liabilities totaling over 18.2 million RON. The lower courts had issued conflicting rulings on whether the matter fell under ordinary administrative litigation or a contestation against enforcement measures; the High Court determined that the challenged decision was a judicial administrative act, not an enforcement measure, and that the claimed tax amount exceeded the threshold for tribunal jurisdiction. Applying Article 10(1) of Law no. 554/2004 and Article 1 of Law no. 207/2015, the Court held that the nature of the challenged act and the material value of the tax obligations necessitated the competence of the appellate court for administrative and fiscal contentions.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 714 alin. (1) din C. proc. civ, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 1 din Legea nr. 207/2015, art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ; Competence for annulling a tax insolvency decision and its administrative rejection: judicial administrative act versus enforcement measure: The dispute concerned a tax litigation filed by a company against the regional tax administration to annul an insolvency declaration process-verbal and the subsequent administrative decision rejecting the taxpayer's contestation, which confirmed tax liabilities totaling over 18.2 million RON. The lower courts had issued conflicting rulings on whether the matter fell under ordinary administrative litigation or a contestation against enforcement measures; the High Court determined that the challenged decision was a judicial administrative act, not an enforcement measure, and that the claimed tax amount exceeded the threshold for tribunal jurisdiction. Applying Article 10(1) of Law no. 554/2004 and Article 1 of Law no. 207/2015, the Court held that the nature of the challenged act and the material value of the tax obligations necessitated the competence of the appellate court for administrative and fiscal contentions.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the High Court's competence to resolve the negative conflict of jurisdiction and determine the competent court.
Full text
Prin acţiunea înregistrată în data de 07.12.2017, pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a III-a, de contencios administrativ şi fiscal, sub Dosar nr. x/2017, reclamanta SC A. SRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, anularea procesului-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. BHG REG x/25.04.2017 şi a Deciziei nr. 4/13.07.2017, privind soluţionarea contestaţiei introduse împotriva procesului-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. BHG REG x/25.04.2017, înregistrată la pârâtă sub nr. x/12.06.2017, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa nr. 551/CA/14.03.2018, Tribunalul Bihor, secţia a III-a, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea.
A reţinut Tribunalul Bihor, că prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat anularea actelor administrativ fiscale menţionate în petit, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii fiscale în cuantum total de 18.203.463 RON
Conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa soluţionării litigiilor privind acte administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, mai mari de 1.000.000 de RON, aparţine secţiilor de contencios administrativ şi fiscal, ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Prin Sentinţa nr. 129/CA/05.09.2018, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că pârâta a emis, cu privire la reclamantă, procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. BH REG x/25.04.2017, prin care s-a constatat că valoarea bunurilor şi veniturilor acesteia este mai mică decât valoare obligaţiilor fiscale neachitate, s-a dispus trecerea obligaţiilor fiscale în evidenţa separată şi întreruperea aplicării măsurilor de executare silită pentru recuperarea obligaţiilor fiscale restante înregistrate de debitorul declarat insolvabil şi calculul obligaţiilor fiscale accesorii aferente acestora. Reclamanta a formulat contestaţie administrativă împotriva procesului-verbal menţionat, aceasta fiind respinsă, prin Decizia nr. x/13.07.2017, emisă de pârâtă.
Conform art. 260 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii, care se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.
Potrivit art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., "contestaţia se introduce la instanţa de executare", iar potrivit art. 651 alin. (1) teza I, "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."
Din interpretarea sistematică a acestor dispoziţii legale rezultă că, în materie fiscală, neexistând dispoziţii speciale derogatorii, competenţa de soluţionare a contestaţiilor la executare îi revine instanţei de executare, care este judecătoria.
În speţă, procesul-verbal contestat reprezintă un astfel de act de executare, iar nu un act administrativ fiscal, de vreme ce prin acesta nu se dă naştere, modifică sau stinge o obligaţie fiscală, ci se dispun măsuri legate de modul de executare silită a reclamantei, respectiv trecerea obligaţiilor fiscale ale reclamantei într-o evidenţă separată şi întreruperea aplicării măsurilor de executare silită pentru recuperarea obligaţiilor fiscale restante înregistrate de debitorul declarat insolvabil şi calculul obligaţiilor fiscale accesorii aferente acestora.
Prin urmare, acţiunea formulată de reclamantă, având natura juridică a unei contestaţii la executare silită fiscală şi fiind susţinută ca atare, este de competenţa materială a Judecătoriei Oradea, ca instanţă de executare, iar nu de competenţa Curţii de Apel Oradea.
Prin Sentinţa nr. 1.427/12.03.2019, Judecătoria Oradea, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionare.
S-a reţinut că Decizia nr. 4/13.07.2017, emisă de pârâtă reprezintă un act administrativ prin care s-a soluţionat o contestaţie formulată pe cale administrativă, iar nu un act de executare silită a debitoarei. De altfel, chiar în cuprinsul acesteia se arată că împotriva deciziei "se poate formula contestaţie la sediul instanţei judecătoreşti competente, în termen de 6 luni de la data comunicării, în conformitate cu dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare."
S-a mai reţinut că, prin precizarea de acţiune depusă la data de 27.06.2018, reclamanta a arătat că înţelege să-şi susţină acţiunea ca o contestaţie la executare silită fiscală doar împotriva procesului-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. BHG REG x/25.04.2017.
Pe de altă parte, în considerentele Sentinţei nr. 129/CA/05.09.2018, Curtea de Apel Oradea, a făcut referire la calitatea de act de executare a procesului-verbal contestat, motiv pentru care a apreciat că Judecătoriei Oradea, îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.
Având însă în vedere că, aşa cum s-a reţinut anterior, Decizia nr. 4/13.07.2017, nu poate fi calificată ca fiind un act de executare silită şi că reclamanta nici nu şi-a susţinut cererea de anulare a acestei decizii ca o contestaţie la executare, revine Curţii de Apel Oradea, competenţa de soluţionare a acestei cereri.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele argumente:
Prin cererea de chemare în judecată introdusă iniţial pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a III-a, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta SC A. SRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, anularea procesului-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. BHG REG x/25.04.2017 şi a Deciziei nr. 4/13.07.2017, privind soluţionarea contestaţiei introduse împotriva acestuia, înregistrată la pârâtă sub nr. x/12.06.2017.
Tribunalul Bihor, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, instanţă care a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Oradea.
Această din urmă instanţă a disjuns judecata contestaţiei împotriva procesului-verbal de declarare a stării de insolvabilitate de judecata cererii de anulare a deciziei nr. x/13.07.2017 (privind soluţionarea contestaţiei împotriva procesului-verbal de declarare a stării de insolvabilitate), a declinat soluţionarea acestei din urmă cereri către Curtea de Apel Oradea, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat cauza spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cu privire la cererea vizând anularea Deciziei nr. 4/13.07.2017, ce constituie obiectul prezentului conflict negativ de competenţă, Înalta Curte, constată următoarele:
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal, ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
De asemenea, potrivit art. 1 din Legea nr. 207/2015, actul administrativ fiscal este "actul emis de organul fiscal în exercitarea atribuţiilor de administrare a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, pentru stabilirea unei situaţii individuale şi în scopul de a produce efecte juridice faţă de cel căruia îi este adresat".
Conform art. 268 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, "(1) Împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit prezentului titlu. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal."
Prin Decizia nr. 4/13.07.2017, a cărei anulare se solicită în prezentul cadru procesual, a fost soluţionată contestaţia împotriva procesului-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. BHG REG x/25.04.2017, iar obligaţia fiscală stabilită în sarcina reclamantei a rezultat ca fiind în cuantum total de 18.203.463 RON.
Potrivit textelor legale anterior menţionate, Decizia nr. 4/13.07.2017, emisă de pârâtă reprezintă un act administrativ prin care s-a soluţionat o contestaţie formulată pe cale administrativă, iar nu un act de executare silită a debitoarei, aşa cum de altfel rezultă şi din conţinutul acesteia, în care se arată că împotriva deciziei "se poate formula contestaţie la sediul instanţei judecătoreşti competente, în termen de 6 luni de la data comunicării, în conformitate cu dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare."
Mai mult, prin precizarea de acţiune depusă la data de 27.06.2018, însăşi reclamanta a arătat că înţelege să-şi susţină acţiunea ca o contestaţie la executare silită fiscală doar împotriva procesului-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. BHG REG x/25.04.2017.
Întrucât decizia contestată reprezintă un act administrativ jurisdicţional, iar cuantumul sumelor reţinute prin aceasta ca obligaţii fiscale în sarcina reclamantei atrag competenţa Curţii de Apel, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, rezultă că, atât din perspectiva naturii actului atacat, cât şi a criteriului valoric, aceasta este instanţa competentă a soluţiona în fond litigiul având ca obiect solicitarea de anulare a Deciziei nr. 4/13.07.2017.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 iunie 2019.
GGC - OB