Bias challenge rejected: judges may continue clarification appeal despite prior merits rulings.

Prin cererea formulată oral, la data de 31.10.2018, în cadrul Dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Galaţi, petentul A., a recuzat completul de judecată, căruia i-a fost repartizat spre soluţionare dosarul, susţinând, în esenţă, că cei doi judecători care intră în componenţa acestuia s-au mai pronunţat în cauză, respectiv în apelul care a format obiectul Dosarului nr. x/2013, şi în contestaţia în anulare ce a format obiectul Dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Galaţi.

La data de 12.11.2018, petentul a depus la dosar cerere scrisă de recuzare, în cuprinsul căreia a detaliat motivele pentru care apreciază că cei doi judecători sunt incompatibili să soluţioneze litigiul. Astfel, a arătat că, în Dosarul nr. x/2013, soluţionat prin Decizia civilă nr. 271/10.11.2017, doamna judecător B., şi-a exprimat părerea cu privire la variantele de compensare, şi a optat pentru una dintre ele, astfel că, este evident că, în prezenta cauză, nu va putea să adopte o altă soluţie. Pe de altă parte, domnul judecător C., a pronunţat Decizia civilă nr. 31/19.02.2018, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei civile nr. 271/10.11.2017, confirmând, practic, soluţia adoptată pe fondul litigiului ce a avut ca obiect Legea nr. 10/2001.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 42 alin. (1) punctul 1 din C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 27 noiembrie 2018, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de către reclamantul A., împotriva judecătorilor B., C.

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Galaţi, a reţinut că judecătorii recuzaţi nu se află în situaţia de incompatibilitate reglementată de art. 42 alin. (1) punctul 1 din C. proc. civ., întrucât obiectul cauzelor supuse judecăţii este diferit, astfel că nu se pune problema antepronunţării.

Prezentul litigiu are ca obiect calea de atac promovată împotriva încheierii de respingere a cererii de lămurire cu privire la înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului Sentinţei civile nr. 407/19.04.2016, a Tribunalului Galaţi, problemele ce urmează a fi analizate şi soluţionate fiind altele decât cele care au format obiectul judecăţilor anterioare, astfel că nu se justifică îndepărtarea celor doi judecători de la judecarea cauzei.

Încheierea prin care este soluţionată cererea de lămurire a dispozitivului hotărârii nu realizează o nouă judecată, ci doar face corp comun cu prima hotărâre căreia vine să îi lămurească înţelesul, întinderea şi aplicarea. În cadrul unei astfel de cereri discuţiile se poartă doar asupra chestiunilor de formă neclare, întrucât judecătorul nu poate să adauge la hotărârea iniţială sau să îi modifice sensul.

Având în vedere specificul cererii de lămurire dispozitiv, al procedurii în sine, rezultă că prin soluţionarea acesteia nu se readuce în discuţie fondul litigiului şi nu se pune problema modificării soluţiei adoptate, astfel că nu se poate vorbi despre antepronunţare, judecătorul care soluţionează cererea de lămurire şi, implicit, calea de atac promovată împotriva încheierii pronunţate asupra acesteia, fiind chemat să analizeze alte aspecte decât cele care au fost deja dezlegate prin hotărârile pronunţate.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6 din C. proc. civ., reclamantul A., arătând următoarele:

- Petentul nu a fost citat la soluţionarea cererii de recuzare, contrar dispoziţiilor art. 153 din C. proc. civ., potrivit cărora instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai după ce părţile au fost citate. Deşi încheierea a fost pronunţată fără citarea petentului, în practicaua acesteia s-a consemnat absenţa petentului, care, aşa cum s-a arătat, nu a fost citat şi s-a făcut, în mod eronat, referire la dispoziţiile art. 31 din C. proc. civ., în loc de art. 51 [art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.];

- La momentul şedinţelor de judecată din 31.10.2018, şi 28.11.2018, judecătorii B. şi C., s-au aflat în situaţie de incompatibilitate urmare a greşitei compuneri a completului de judecată, neţinându-se cont de faptul că aceştia şi-au exprimat anterior părerea privind aspectele învederate de către petent prin cererea de lămurire dispozitiv [art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.].

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 25.03.2019, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia de la aceeaşi dată, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

În cauză nu s-au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate.

Analizând cauza, Înalta Curte, constată următoarele:

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. civ., ce reglementează procedura de soluţionare a incidentelor procedurale ale abţinerii şi recuzării, "Instanţa hotărăşte de îndată, în cameră de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultându-l pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine, numai dacă apreciază că este necesar. În aceleaşi condiţii, instanţa va putea asculta şi părţile".

Regula instituită de textul legal menţionat este aceea că cererea de recuzare, sau cea de abţinere, se soluţionează de îndată, în cameră de consiliu şi fără citarea părţilor. Legea permite ascultarea judecătorului recuzat sau care a declarat că se abţine numai "dacă instanţa consideră că e necesar", posibilitate recunoscută şi părţilor.

Contrar susţinerilor recurentului, soluţionarea cererii în cameră de consiliu şi fără citarea părţilor nu reprezintă un viciu procedural, întrucât regula este expres reglementată de lege.

Procedurii judiciare speciale a incidentelor procedurale nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 153 din C. proc. civ., invocate de către recurent, privind obligaţia de a cita părţile, care se referă la şedinţa de judecată comună, caracterizată prin caracterul public.

Erorile de consemnare din practicaua încheierii recurate privind lipsa petentului la apelul nominal, în situaţia în care judecata s-a desfăşurat în cameră de consiliu, fără citarea părţilor şi indicarea unui text de lege greşit (art. 31, în loc de art. 51 din C. proc. civ.), nu atrag incidenţa motivului de casare invocat [art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.], şi nu înlătură de la aplicare dispoziţiile procedurale exprese privind modalitatea în care se desfăşoară analiza cererii de recuzare, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, instituţiei juridice îi este specifică regula soluţionării fără citarea părţilor, iar instanţa de judecată nu a apreciat că este necesar a fi ascultate părţile implicate.

În ce priveşte susţinerea recurentului în sensul că cei doi judecători recuzaţi şi-au exprimat anterior părerea cu privire la soluţie, în cauza ce urmau să o judece, prin faptul că au soluţionat fondul cauzei în raport de care s-a formulat o cerere de lămurire dispozitiv, apoi s-a declarat o cale de atac împotriva încheierii ce a soluţionat această cerere de lămurire, Înalta Curte, constată că nici această critică nu poate fi primită.

În cauză, obiectul dosarului îl constituie apelul declarat de petentul A., împotriva încheierii din data de 29.03.2018, a Tribunalului Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de lămurire cu privire la înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului Sentinţei civile nr. 407/19.04.2016, pronunţată de Tribunalul Galaţi în acel dosar.

Chiar dacă apelul declarat împotriva Sentinţei nr. 407/19.04.2016, a Tribunalului Galaţi, a fost soluţionat prin Decizia nr. 271/10.11.2017, a Curţii de Apel Galaţi (din completul care a pronunţat această decizie făcând parte şi judecător B., căruia i-a fost repartizat spre soluţionare şi prezentul apel, declarat împotriva încheierii din data de 29.03.2018, prin care a fost respinsă cererea de lămurire a sentinţei), iar contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 271/10.11.2017, a fost soluţionată prin Decizia nr. 3/19.02.2018 (din completul de judecată făcând parte şi judecător C.), cei doi magistraţi nu se află în situaţia de incompatibilitate reglementată de art. 42 alin. (1) punctul 1 din C. proc. civ., întrucât obiectul cauzelor supuse judecăţii este diferit, astfel că nu se pune problema antepronunţării.

Potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., invocat ca temei de drept al cererii de recuzare, judecătorul este incompatibil când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuţia părţilor a unor chestiuni de fapt sau de drept potrivit art. 14 alin. (4) şi (5) nu îl face pe judecător incompatibil.

Cauza în raport de care s-a formulat cererea de recuzare are ca obiect calea de atac promovată împotriva încheierii de respingere a cererii lămurire cu privire la înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului sentinţei nr. 407/19.04.2016, a Tribunalului Galaţi.

Obiectul lămuririi sau al interpretării vizat de dispoziţiile art. 443 din C. proc. civ., are în vedere clarificarea obscurităţii hotărârii judecătoreşti, dând, astfel, posibilitatea executării ei în limitele avute în vedere prin modalitatea de soluţionare a litigiului.

Încheierea prin care este soluţionată cererea de lămurire a dispozitivului hotărârii nu realizează o nouă judecată, ci doar face corp comun cu prima hotărâre, căreia vine să îi lămurească înţelesul, întinderea şi aplicarea. Prin soluţionarea cererii de lămurire nu se readuce în discuţie fondul litigiului şi nu se pune problema modificării soluţiei adoptate, astfel că nu se poate vorbi despre antepronunţare, judecătorul care soluţionează cererea de lămurire şi, implicit, calea de atac promovată împotriva încheierii pronunţate asupra acesteia, fiind chemat să analizeze alte aspecte decât cele care au fost deja dezlegate prin hotărârile pronunţate.

În mod asemănător, în cadrul apelului împotriva încheierii de lămurire, urmează a fi analizată legalitatea şi temeinicia încheierii din data de 29.03.2018, prin raportare la instituţia reglementată de art. 443 din C. proc. civ., aspect care nu implică rejudecarea fondului, astfel că nu se poate afirma că judecătorul împotriva căruia a fost formulată cererea de recuzare nu poate participa la soluţionarea cauzei întrucât s-a pronunţat şi în apelul care a vizat hotărârea dată pe fondul litigiului.

De asemenea, nu poate fi incompatibil judecătorul care, soluţionând din perspectiva inadmisibilităţii, o cale extraordinară de atac promovată împotriva Deciziei nr. 271/2017, nu a adus în discuţie niciun aspect legat de fondul litigiului, ci a analizat aspectele formale, procedurale, ale exercitării respectivei căi de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul reclamantului A., împotriva încheierii de şedinţă din 27 noiembrie 2018, a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A., cu domiciliul în Galaţi, judeţul Galaţi, împotriva încheierii de şedinţă din 27 noiembrie 2018, a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Galaţi, Municipiul Galaţi prin primar, ambii cu sediul în Galaţi, judeţul Galaţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 15 mai 2019.

GGC - OB