Enforcement clause issuance jurisdiction: Recurs allowed, appellate decision quashed and case remanded to first-instance tribunal
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice allowed the debtor's appeal, vacated the lower appellate court's decision that had annulled the appeal for lack of stamp duty, and remanded the case to the Timiș Court of First Instance for competent review. The dispute arose when a debtor, serving a prison sentence, challenged the court of appeal's jurisdiction to hear an appeal against a first-instance order granting the enforcement clause (formula executorie) for a civil sentence. The High Court determined that requests for the enforcement clause are non-contentious proceedings subject to special rules under Articles 3731 and 374 of the Code of Civil Procedure, which stipulate that the president of the first-instance court issues the order and that only a refusal to grant the clause is directly appealable to the high court. Consequently, an appeal against an order granting the enforcement clause must be heard by the court of first instance (tribunal) pursuant to Article 339 of the Code of Civil Procedure, rendering the court of appeal incompetent to adjudicate the matter.
Legislator headnote
AI generatedart. 399 C. proc. civ, art. 338 alin. (3) C. proc. civ, art. 374 C. proc. civ, art. 336 C. proc. civ, art. 339 C. proc. civ; Enforcement clause issuance jurisdiction: Recurs allowed, appellate decision quashed and case remanded to first-instance tribunal: Într-adevăr, cererea de învestire cu formulă executorie are caracterul unei cereri necontencioase, deoarece, prin soluționarea ei, nu se tinde la stabilirea unui drept potrivnic față de altă persoană, fiind supusă, prin urmare, procedurii reglementate de art. 331 – 339 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Lugoj, prin încheierea nr. 210, dată în Camera de Consiliu, fără citarea părților, a admis cererea petiționarei R.C.C. și a dispus învestirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 104/2003, pronunțată de Judecătoria Lugoj, în dosarul nr. 76/2003, rămasă definitivă la data de 20 octombrie 2003, a constituit titlu executoriu.
Curtea de apel Timișoara, prin decizia nr. 588 din 6 aprilie 2004, a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de debitorul C.I.O.
În contra acestei decizii a declarat recurs debitorul C.I.O., care a invocat nelegalitatea citării sale, el fiind în executarea unei pedepse privative de libertate.
La termenul din 19 octombrie 2004, instanța, din oficiu, a invocat, ca motiv de ordine publică, excepția de necompetență a curții de apel de soluționare a apelului în speță, în raport cu prevederile art. 399 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, de necompetență a Înaltei Curți de soluționare a recursului pe fond, în raport cu prevederile art. II alin. (2) din Legea nr. 195/2004, pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003.
Excepțiile invocate sunt întemeiate.
Într-adevăr, cererea de învestire cu formulă executorie are caracterul unei cereri necontencioase, deoarece, prin soluționarea ei, nu se tinde la stabilirea unui drept potrivnic față de altă persoană, fiind supusă, prin urmare, procedurii reglementate de art. 331 – 339 C. proc. civ.
În același timp, ea este supusă și normelor speciale care o reglementează, iar potrivit art. 338 alin. (3) C. proc. civ., materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială, rămân supuse dispozițiilor speciale, care se vor întregi, însă, cu cele prevăzute în Cartea a III-a a Codului de procedură civilă, privitoare la procedurile necontencioase.
Așadar, cum, potrivit art. 3731 coroborat cu art. 374 C. proc. civ., încheierea de învestire cu formulă executorie este dată de președintele primei instanțe, iar numai încheierea prin care s-a respins cererea de învestire este supusă recursului, încheierea prin care s-a admis cererea de învestire este supusă căilor de atac prevăzute de art. 336 C. proc. civ., apel și recurs.
Competența de soluționare a apelului împotriva încheierii date de președintele judecătoriei se judecă, potrivit art. 339 C. proc. civ., de tribunal.
În atare situație, cum, în cauza de față, apelul declarat împotriva încheierii judecătorești a fost soluționat de curtea de apel, Înalta Curte va casa decizia atacată și va trimite cauza la Tribunalul Timiș, instanța competentă să soluționeze apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de debitorul C.I.O., împotriva deciziei nr. 588 din 6 aprilie 2004 a Curții de Apel Timișoara.
Casează decizia atacată și trimite cauza, pentru competentă soluționare, la Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2004.