Inadmissibility of challenging pre-objection administrative act in tax litigation; failure to exhaust mandatory objection procedure
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the Regional Directorate of Public Finance, quashed the lower court's judgment, and dismissed the taxpayer's lawsuit as inadmissible, while dismissing the appeal of the General Directorate of Large Taxpayers as lacking interest. The dispute concerned a request to annul an administrative decision that negatively resolved a claim for payment of interest on a tax refund and to compel the administration to pay the claimed sum; the taxpayer had challenged the initial negative response from the Large Taxpayers Directorate rather than the subsequent decision issued by the competent Regional Finance Directorate following the mandatory administrative objection procedure. Applying Articles 205–218 of the Fiscal Procedure Code, the court held that the preliminary administrative objection procedure is mandatory and that the only administrative act subject to judicial review is the decision resolving the objection, rendering the action challenging the prior internal transfer decision inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 pct. 8 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 209 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, art. 210 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, art. 218 alin. (2) din Codul de procedură fiscală; Inadmissibility of challenging pre-objection administrative act in tax litigation; failure to exhaust mandatory objection procedure: The dispute concerned a request to annul an administrative decision that negatively resolved a claim for payment of interest on a tax refund and to compel the administration to pay the claimed sum; the taxpayer had challenged the initial negative response from the Large Taxpayers Directorate rather than the subsequent decision issued by the competent Regional Finance Directorate following the mandatory administrative objection procedure. Applying Articles 205–218 of the Fiscal Procedure Code, the court held that the preliminary administrative objection procedure is mandatory and that the only administrative act subject to judicial review is the decision resolving the objection, rendering the action challenging the prior internal transfer decision inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive to establish the ground for admitting the appeal and quashing the lower court's judgment based on the erroneous interpretation and application of legal norms.
Cited in the dispositive to determine the competent authority for solving administrative challenges, thereby establishing the inadmissibility of the action against the non-competent authority.
Cited in the dispositive to define the administrative acts subject to judicial review, supporting the dismissal of the action as inadmissible.
Cited in the dispositive to specify that only decisions resolving administrative objections can be challenged in administrative litigation, justifying the finding of inadmissibility.
Full text
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 07 iulie 2016, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. - ANAF - DIRECŢIA GENERALĂ A MARILOR CONTRIBUABILI, anularea actului administrativ emis sub nr. x/31.12.2015 prin care a fost soluţionată negativ cererea sa nr. x/20.11.2015, prin care a solicitat plata sumei de 3.198,74 RON, cu titlu de dobânzi, în temeiul art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi a Hotărârii nr. 1050/2004 privind Normele de aplicare a Codului de procedură fiscală şi obligarea pârâtului la plata acestei sume.
Soluţia primei instanţe
Prin încheierea din data de 9 noiembrie 2016, Curtea de Apel Oradea a respins excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ a FINANŢELOR PUBLICE CLUJ NAPOCA, apreciind că este neîntemeiată.
Prin Sentinţa nr. 273/CA/2016 - P.I., Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE - AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECŢIA GENERALĂ de ADMINISTRARE a MARILOR CONTRIBUABILI, şi DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ NAPOCA, a anulat răspunsul nr. 6483evi/31.12.2015 emis de pârâta DIRECŢIA GENERALĂ de ADMINISTRARE a MARILOR CONTRIBUABILI şi a obligat pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ NAPOCA să achite reclamantei suma de 3198,74 RON, reprezentând dobânda.
Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei nr. 273/CA/2016-P.I. din data de 7.12.2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate, şi în rejudecare cauzei pe fond, respingerea acţiunii intimatei-reclamante ca nefondată, în sensul exonerării pârâtei de la obligaţia plăţii dobânzilor în sumă de 3.198,74 de RON.
În opinia recurentei sunt incidente motivele de casare prevăzute la art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., deoarece obligarea pârâtei D.G.R.F.P. Cluj-Napoca la plata sumei de 3.198,74 de RON, reprezentând dobânzi, se întemeiază pe interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.
Un prim aspect ce ţine de greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept processual fiscal se relevă cu referire la însăşi obiectul acţiunii în contenciosul administrative. Consideră recurenta că instanţa fondului ar fi putut admite doar o acţiune în obligaţia de a face, mai exact în emiterea actului administrative, prin care să se calculeze dobânzile pretinse de intimate-reclamantă ca fiind datorate şi nu o acţiune în obligaţia de a da o sumă calculate de însuşi titularul acţiunii în contenciosul administrative.
Un al doilea spect de nelegalitate ţine de modul în care judecătorul fondului a apreciat ca inadmisibilă cererea intimatei-reclamante de acordare a dobânzii, calculată chiar de aceasta la suma de 3.198,74 RON, întemeindu-şi considerentele hotărârii sale pe interpretarea eronată a dispoziţiilor de lege incidente.
Împotriva încheierii din 9 noiembrie 2016 şi Sentinţei nr. 273/CA/2016 - P.I. pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.
Consideră recurenta că atât încheierea de şedinţă cât şi sentinţa recurată au fost date cu aplicarea greşită a normelor de drept material prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În ceea ce priveşte respingerea excepţiei de inadmisibilitate a capătului de cerere prin care s-a solicitat anularea actului administrativ nr. 6483ev1/31.12.2015, emis de către DIRECŢIA GENERALA DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, consideră recurenta că instanţa de fond nu a luat în considerare faptul că nu a fost respectată respectata procedura prevăzuta de art. 205 - 218 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată.
Pe fondul cauzei se susţine că, în motivarea sentinţei criticate instanţa de fond nu a făcut nicio referire la faptul că dobânda se calculează de organul fiscal competent numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită, după efectuarea operaţiunii de compensare,
Soluţia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva încheierii din 9 noiembrie 2016 şi Sentinţei nr. 273/CA/2016 - P.I. ale Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes, iar în ceea ce priveşte recursul formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca împotriva Sentinţei nr. 273/CA/2016 - P.I. a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, să-l admită, să caseze sentinţa recurată, cu consecinţa respingerii acţiunii ca inadmisibilă, în considerarea următoarelor argumente.
Recursul formulat de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili
Reclamanta SC A. SA a învestit instanţa de contencios administrative cu o acţiune având ca obiect anularea actului administrativ emis sub nr. x/31.12.2015 prin care a fost soluţionată negativ cererea sa nr. 1445/20.11.2015, prin care a solicitat plata sumei de 3.198,74 RON, cu titlu de dobânzi, în temeiul art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi a Hotărârii nr. 1050/2004 privind Normele de aplicare a Codului de procedură fiscală şi obligarea pârâtului la plata acestei sume.
Aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, deşi iniţial acţiunea a fost introdusă împotriva D.G.A.M.C., s-a constatat faptul că Administraţia Finanţelor Publice Cluj-Napoca are calitate procesuală pasivă, D.G.A.M.C. fiind păstrată în cauză pentru opozabilitate, nefiind obligată la plata niciunei sume de bani.
Prin urmare, excepţia lipsei de interes a Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, în promovarea recursului, excepţie invocată prin întâmpinare, de intimata-reclamantă, este întemeiată.
Recursul formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca
Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 9.11.2016, Curtea de Apel Oradea, a respins excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere prin care s-a solicitat anularea actului administrativ nr. 6483ev1/31.12.2015, emis de către DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI. La pronunţarea acestei soluţii, instanţa de fond nu a luat în considerare faptul că, nu a fost respectată procedura prevăzută de către art. 205 - 218 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, republicată.
Prin urmare, potrivit prevederilor art. 209 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, contestaţiile administrative formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluţionează de către organele fiscale competente.
Intimata-reclamantă a formulat o plângere prealabilă împotriva actului administrativ nr. 6483ev1/31.12.2015, emis de către DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, ignorând prevederile art. 205 - 218 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Urmare a faptului că, intimata-reclamantă nu mai avea calitatea de mare contribuabil şi nu se mai afla în administrarea Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, plângerea prealabilă a fost transmisă DIRECŢIEI GENERALE REGIONALE A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ-NAPOCA spre competentă soluţionare.
Potrivit prevederilor art. 210 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, organul competent de soluţionare a contestaţiei se va pronunţa prin decizie sau dispoziţie după caz, acestea fiind actele administrative care pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ.
În acord cu cele anterior menţionate, sunt şi prevederile art. 218 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ competentă.
În consecinţă, actul administrativ ce poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ, este decizia de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă.
Prin urmare, prevederile Codului de procedură fiscală reglementează o procedură administrativă prealabilă care este obligatorie, iar actul administrativ care poate fi contestat la instanţa de contencios administrativ este decizia prin care s-a soluţionat contestaţia pe cale administrativă.
În concluzie, actele administrative ce pot fi supuse cenzurii instanţei de contencios administrativ sunt numai deciziile de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă, astfel încât, acţiunea având ca obiect cererea de anulare a actului administrativ nr. 6483ev1/31.12.2015, emis de către DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, este inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul formulat de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili ca lipsit de interes, iar în ceea ce priveşte recursul formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca îl va admite şi va respinge acţiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva încheierii din 9 noiembrie 2016 şi Sentinţei nr. 273/CA/2016 - P.I. ale Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Admite recursul formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca împotriva Sentinţei nr. 273/CA/2016 - P.I. a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, rejudecând în fond cauza, respinge acţiunea ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 februarie 2019.
GGC - OB