Fiscal authority's appeal rejected; precautionary seizure suspension upheld pending annulment action

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 09 noiembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. SA în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună anularea executării Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/26.10.2017, precum şi suspendarea executării acesteia până la soluţionarea definitivă a acţiunii de fond.

Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 25 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj.

S-a dispus suspendarea executării Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/26.10.2017 emisă de A.J.F.P. Gorj, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.

Se revine cu adresă către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj pentru a comunica actele care au stat la baza emiterii Deciziei nr. x/26.10.2017.

Recursul.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs parata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, a arătat, în esenţă, în ceea ce priveşte existenţa cazului bine justificat, că acesta nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea actului administrativ, întrucât vizează fondul actului, care se analizează dosar în cadrul acţiunii în anulare.

Totodată, s-a arătat că instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile art. 213 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora măsurile asiguratorii pot fi luate şi anterior emiterii titlului de creanţă.

De asemenea, s-a susţinut că actul administrativ a fost emis ca urmare a existenţei unei răspunderi fiscale stabilite în sarcina intimatei reclamante.

În ceea ce priveşte condiţia prevenirii unei pagube iminente, s-a învederat că instanţa a reţinut doar estimările reclamantei, estimări care nu sunt justificate.

În ceea ce priveşte reţinerea instanţei cu privire la numărul de 59 de salariaţi, s-a precizat că o pagubă în patrimoniul terţilor nu poate fi reţinută în dovedirea acestei condiţii.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

În fapt, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat suspendarea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/26.10.2017.

În drept, prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 şi art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât şi în faza sesizării instanţei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

Actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate şi de veridicitate, acest act administrativ constituind el însuşi titlu executoriu.

Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de recurs reţine că judecătorul fondului, reţinând aspecte privind necomunicarea deciziei de impunere, s-a pronunţat exclusiv prin prisma dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că nu se poate reţine o intruziune nepermisă în sfera acţiunii în anularea actului

Analizând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că probele administrate în cauză oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi fac verosimilă iminenţa producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.

Înalta Curte constată că întotdeauna cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.

Cu privire la prima condiţie legală - existenţa unui caz bine justificat - Înalta Curte, în plus faţă de considerentele reţinute de prima instanţă, constată că decizia a cărei aparenţă de nelegalitate se invocă a trecut prin filtrul de judecată al primei instanţe fiind dispusă anularea acesteia prin sentinţa nr. 109 pronunţată de Curtea de Apel Craiova din data de 21.02.2018.

Totodată, în prezenta cauză, în cadrul probei cu înscrisuri s-a depus Decizia nr. 406/7.08.2018 privind soluţionarea contestaţiei formulate de reclamanta A. SA prin care s-a desfiinţat parţial Decizia de impunere nr. x/26.10.2017, care a stat la baza emiterii deciziei atacate în prezenta cauză. Organul de soluţionare a contestaţiei a dispus organului fiscal să procedeze la o nouă verificare a operaţiunilor şi să recalculeze sumele reţinute în sarcina reclamantei.

În aceste condiţii, constată instanţa de control judiciar că, desfiinţarea de către autoritatea emitentă a deciziei de impunere, reprezintă un argument privind răsturnarea prezumţiei de legalitate al actului fiscal.

Cât priveşte îndeplinirea cerinţei pagubei iminente, se impune a fi subliniat faptul că iminenţa prejudiciului nu trebuie dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales atunci când realizarea prejudiciului depinde de intervenţia unui ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul şi în situaţia dedusă prezentei judecăţi.

Aşadar, aprecierea instanţei de fond, în sensul că plata unei sume apreciabile, cu consecinţa afectării în mod grav a activităţii societăţii, face oportună măsura suspendării executării procesului-verbal de constatare a neregulilor, reprezintă un argument suficient pentru a se dispune măsura prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj împotriva încheierii din 25 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2019.

GGC - OB