Suspension of administrative debt enforcement: insufficient "well-justified case" and "imminent harm" under Law 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii.

Prin cererea înregistrată la 31.10.2017 pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Întreprindere Individuală A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale:

- suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/25.04.2017, până la soluţionarea definitivă a cererii de chemare în judecată având ca obiect anularea acestui act administrativ;

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/25.04.2017, şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 15737/16.06.2017, emise de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru şi onorariu avocaţial.

Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 129 din 15 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta Întreprindere Individuală A., având ca obiect suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/25.04.2017, încheiat de M.A.D.R. - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Recursul.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Criticile aduse hotărârii instanţei de fond vizează următoarele aspecte:

- actul contestat contravine legislaţiei naţionale, cât şi celei U.E., situaţie în care nu se poate susţine că subscrisa nu a invocat argumente de natură să creeze o îndoială, serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ contestat, instanţa ignorând prevederile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea ne 554/2004, făcându-se trimitere la motivele cuprinse în actul de sesizare al instanţei;

- instanţa a încălcat prevederile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, printr-o adăugare la lege nepermisă;

- producerea unei pagube iminente este evidentă, putând fi chiar prezumată, în condiţiile în care punerea în executare a deciziei contestate va avea ca şi rezultat poprirea conturilor reclamantei, ceea ce va duce, în mod inevitabil, la blocarea activităţii subscrisei;

- au fost invocate ca dovezi cu privire la producerea unei pagube iminente Contractul de arendă nr. x/09.05.2017, încheiat între subscrisa şi Comuna Remetea, având ca obiect arendarea unei suprafeţe totale de teren (păşuni) de 125,14 ha, arenda fiind de 823 RON/ha/an, Contract de vânzare-cumpărare lapte crud de vacă nr. 420/01.04.2017, încheiat între subscrisa şi B., având ca obiect vânzarea/cumpărarea de lapte crud de vacă.

- S-a susţinut că executarea silită a fost deja iniţiată, astfel cum rezultă din actele de executare anexate recursului.

S-a apreciat că sentinţa primei instanţe este nelegală, fiind incident motivul de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) şi ş), art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004.

Apărările intimaţilor

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Ruralea a solicitat respingerea recursului, arătând că sentinţa atacată este legală şi temeinică, recurentul nefăcând dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la motivele de recurs, la apărările formulate de către intimată prin întâmpinare şi la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, pentru considerentele în continuare arătate.

În esenţă, prin motivele de recurs, sunt practic reiterate susţinerile dezvoltate în motivarea acţiunii.

În fapt, reclamanta a solicitat suspendarea executării Procesului Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/25.04.2017, încheiat de M.A.D.R. - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

În drept, prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 şi art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât şi în faza sesizării instanţei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

Contrar celor susţinute de recurentă, actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate şi de veridicitate, acest act administrativ constituind el însuşi titlu executoriu.

Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Înalta Curte, analizând actul atacat prin prisma aspectelor invocate şi în limitele expuse anterior, constată că nu sunt indicii de nelegalitate a acestuia, neexistând nicio împrejurare vădită de fapt sau de drept care să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ.

În raport de limitele investirii, observă instanţa de control judiciar că din acţiunea introductivă de instanţă şi motivele de recurs, nu pot fi decelate aspecte care să fundamenteze concluzia îndeplinirii condiţiei "cazului bine justificat" prevăzut la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte cea de a doua condiţie prevăzută de lege, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, iar doar executarea silită a sumelor din procesul-verbal atacat nu satisface cerinţa legală. În plus, lipsa aparenţei de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită duce la lipsa caracterului nejustificat al eventualei pagube ce ar putea fi suferită de recurenţii - reclamanţi, cele două condiţii neputând fi analizate decât împreună.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În concluzie, constatând nefondate criticile recurentului, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, urmând a face aplicarea dispoziţiilor art. 1064 alin. (4) din C. proc. civ., privind restituirea cauţiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Întreprindere Individuală A. împotriva Sentinţei nr. 129 din 15 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În temeiul art. 1064 alin. (4) C. proc. civ. dispune restituirea cauţiunii în cuantum de 1.730 RON consemnată cu recipisa de consemnare nr. x - 13.11.2017 emisă de C..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2019.

GGC - OB