Suspension of execution of administrative financial sanction: proof of serious doubt in legality and imminent, irreparable harm under Law 554/2004
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal filed by the intermediate body of the Ministry of National Education, thereby upholding the first-instance decision that suspended the execution of an administrative decision and ruling that the non-profit applicant prevailed in its bid to block immediate financial recovery. The dispute arose from a summary administrative sanction imposed for 46,849.31 RON in ineligible expenses under a Sectoral Operational Programme for Human Resources Development, specifically concerning eligibility issues related to expert salaries in an educational project, which the applicant contested as disproportionate and legally flawed. Applying Article 14 of Law No. 554/2004 and Articles 488 and 496 of the Civil Procedure Code, the court held that the cumulative conditions for suspension were met, finding a well-justified case due to serious doubts regarding the legality of the act—evidenced by the issuance of six successive correction processes—and an imminent, irreparable harm that would cease the applicant's activities, thus reversing the presumption of legality without requiring absolute certainty of the damage.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 50 alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 488 alin. (1) din C. proc. civ, art. 488 din C. proc. civ, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ; Suspension of execution of administrative financial sanction: proof of serious doubt in legality and imminent, irreparable harm under Law 554/2004: Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.10.2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, suspendarea executării titlului executoriu Decizia nr. OI/588/ES/03.04.2017, până la soluţionarea definitivă a cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 15 rap. la art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi art. 50 alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011, anularea Deciziei nr. OI/588/ES/03.04.2017, emisă de autoritatea pârâtă în cadrul proiectului ID 140080, cu titlul "Servicii integrate educaţionale pentru comunităţile de romi", constatarea ca eligibile a cheltuielilor în cuantum total de 46.849,31 RON şi obligarea autorităţii pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea din 30 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane-Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi s-a dispus suspendarea executării Procesului-verbal nr. x/02.02.2017 emis de pârât, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.
S-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României cu privire la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
S-a dispus suspendarea soluţionării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Recursul.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs paratul Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Capital Uman, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat, în esenţă, în ceea ce priveşte existenţa cazului bine justificat, că hotărârea cuprinde motive contradictorii, întrucât reclamanta a prezentat o viziune deformată a realităţii cu scopul de a induce în eroare, iar instanţa de fond, fără a verifica situaţia reală a preluat aceste susţineri.
S-a arătat că hotărârea primei instanţe este în contradicţie cu practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reliefată prin Deciziile nr. 1002/2012 şi 442/2013.
Totodată s-a arătat nu a fost probată nici îndeplinirea condiţiei pagubei iminente.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.
Apărările intimatei-reclamante.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata - reclamantă a invocat nulitatea recursului, apreciind că motivele invocate nu se încadrează că cele două cazuri de casare invocate, respectiv pct. 6 şi 8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
În subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea încheierii atacate ca fiind legală şi temeinică.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată.
În fapt, prin procesul-verbal nr. x/02.02.2017 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale din cadrul obiectivului convergenţă, încheiat de pârâtul OIR POS DRU MEN fost stabilită în sarcina reclamantei o creanţă bugetară în cuantum de 46.849,31 RON, reprezentând cheltuieli neeligibile rezultate din derularea Proiectului ID 140080, cu titlul "Servicii integrate educaţionale pentru comunităţile de romi" Cod SMIS 53006.
Reclamanta a depus la OIR POS DRU MEN, contestaţia administrativă, înregistrată cu nr. OI/648/SJCSN/21.03.2017 împotriva Procesului-verbal nr. x/02.02.2017, prin care a contestat creanţa bugetară rezultată din nereguli în valoare de 46.849,31 RON, pentru considerentele invocate în cererea de chemare în judecată şi arătate mai sus.
Prin Decizia nr. OI/588/ES/03.04.2017 s-a respins contestaţia ca neîntemeiată.
Prealabil analizării motivelor de recurs se reţine că intimata-reclamantă a invocat în cuprinsul întâmpinării excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, susţinând că cererea de recurs nu arată motivele de drept pe care se întemeiază, nu arată motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
Verificând cererea de recurs din perspectiva excepţiei nulităţii sale, prin raportare la cerinţele instituite la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine caracterul neîntemeiat al excepţiei respective, ce va fi, în consecinţă, respinsă, pentru următoarele argumente.
În cererea de recurs din dosarul de faţă, au fost indicate motivele de casare ce reprezintă temeiul de drept al căii de atac declarate în cauză, respectiv pct. 6 şi 8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Constată Înalta Curte că recurenta a formulat critici asupra sentinţei pronunţate de prima instanţă, ce pot fi încadrate în temeiurile de casare indicate, astfel că va fi respinsă excepţia nulităţii recursului ca neîntemeiată.
Examinând sentinţa atacată în limita criticilor de nelegalitate formulate de reclamantă, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanţa constată că judecătorul fondului a argumentat în mod logic motivele pentru care a apreciat că sunt în cauză întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, hotărârea nefiind criticabilă sub aspectul contradictorialităţii considerentelor.
În ceea ce priveşte motivul de casare circumscris dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reţine instanţa că prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 şi art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât şi în faza sesizării instanţei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.
Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".
Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Analizând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că probele administrate în cauză oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi fac verosimilă iminenţa producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.
Înalta Curte constată că întotdeauna cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.
Cu privire la prima condiţie legală - existenţa unui caz bine justificat - constată Înalta Curte, în acord cu hotărârea primei instanţe, că în cauză există o "îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ" în măsura în care faţă de reclamantă a fost emis un număr de 6 procese-verbale prin care s-au stabilit corecţii în legătură cu salariile experţilor ce au lucrat în proiect, astfel că reverificarea succesivă a aceloraşi condiţii de eligibilitate, printr-un număr mare de procese-verbale, este de natură a crea aparenţa încălcării principiului proporţionalităţii.
Totodată, mai reţine instanţa de control judiciar, că prin motivele de recurs recurentul-pârât nu aduce critici concrete prin care să combată argumentele judecătorului fondului, ci se limitează la a reda aspecte de ordin teoretic din jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la condiţiile suspendării.
Cât priveşte îndeplinirea cerinţei pagubei iminente, se impune a fi subliniat faptul că iminenţa prejudiciului nu trebuie dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales atunci când realizarea prejudiciului depinde de intervenţia unui ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul şi în situaţia dedusă prezentei judecăţi.
Aşadar, aprecierea instanţei de fond, în sensul că executarea sumei de 46.850 RON din bugetul unei organizaţii non-profit, ar face imposibilă plata salariilor şi ar conduce la încetarea activităţii, reprezintă un argument suficient pentru a se dispune măsura prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă A. ca neîntemeiată.
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale- Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Capital Uman împotriva încheierii din 30 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2019.
GGC - NN