Lapse of interest in appeal against suspension of administrative execution after definitive resolution of underlying annulment action

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 09.02.2017 sub Dosar nr. x/2017, reclamanta Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti (SNSPMPDSB) a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând instanţei suspendarea executării Deciziei nr. 26/28.11.2013, cu privire la punctul 1.8 din această decizie, a Procesului-verbal de constatare nr. x/28.10.2013 şi a Raportului de audit nr. 4053/28.10.2013.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 1366 din 12 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca nefondată excepţia tardivităţii cererii de suspendare executare şi excepţia autorităţii de lucru judecat.

A fost respinsă ca nefondată excepţia de inadmisibilitate invocată faţă de cererea de suspendare a executării Deciziei Curţii de Conturi a României nr. 26/28.11.2013, cu privire la măsura de la pct. 1.8.

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

S-a dispus suspendarea executării Deciziei Curţii de Conturi a României nr. 26/28.11.2013 cu privire la măsura de la pct. 1.8, până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2014

A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare nr. x/28.10.2013 şi a Raportului de audit nr. 4053/28.10.2013 emise de Curtea de Conturi a României.

3. Recursul.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Criticile aduse hotărârii instanţei de fond au vizat interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 în sensul că posibilitatea formulării unei cereri de suspendare întemeiată pe aceste dispoziţii poate opera numai până la momentul soluţionării fondului.

Totodată, s-a criticat soluţia de respingere a excepţiei autorităţii de lucru judecat, în raport de pronunţarea Sentinţei civile nr. 2181/10.07.2014 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2014.

Pe fondul cererii de suspendare, s-a arătat prin motivele de recurs că executarea actului administrativ nu poate fi considerată o pagubă, iar măsurile dispuse de Curtea de Conturi sunt obligatorii şi vizează recuperarea banului public cheltuit nelegal.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii cererii de suspendarea a punctului 1.8 din Decizia nr. 26/2013 emisă de Departamentul V din cadrul Curţii de Conturi.

În drept cererea s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă intimata Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A apreciat hotărârea atacată ca fiind legală şi temeinică.

5. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte analizând actele şi lucrările dosarului în temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei lipsei de interes a recursului, în raport de efectul pe care admiterea acesteia îl produce, ceea ce face inutilă cercetarea în fond a cauzei.

Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze, inclusiv în căile de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.

În fapt, reclamanta Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti (SNSPMPDSB) a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând instanţei suspendarea executării Deciziei nr. 26/28.11.2013, cu privire la punctul 1.8 din această decizie, a Procesului-verbal de constatare nr. x/28.10.2013 şi a Raportului de audit nr. 4053/28.10.2013.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Art. 15 din acelaşi act normativ prevede că "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond"

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, numai până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Raţiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunţarea unei soluţii cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ şi, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului şi se dispune desfiinţarea acestuia iar suspendarea executării nu se mai impune.

În speţă, prin soluţia instanţei de fond s-a dispus suspendarea executării deciziei Curţii de Conturi până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2014.

Aşa cum rezultă din informaţiile furnizate de sistemul Ecris, Dosarul nr. x/2014 a fost soluţionat definitiv prin Decizia nr. 463/5.02.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Or, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

Cum instanţa de recurs s-a pronunţat definitiv asupra acţiunii în anulare, formulată de reclamant, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către intimata-reclamantă, Înalta Curte reţine, faţă de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", caracterul întemeiat al cererii, urmând a o încuviinţa, însă doar în parte, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol.

Astfel, soluţia de admitere a pretenţiilor reprezentând cheltuieli de judecată nu este condiţionată numai de dovada avansării acestora ci şi de dovada caracterului necesar şi proporţional al acestor cheltuieli.

În cauza de faţă, dată fiind soluţia de respingere a recursului pe o excepţie care a făcut inutilă soluţionarea fondului acestuia, instanţa va reduce proporţional cuantumul cheltuielilor de judecată acordate.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României împotriva Sentinţei nr. 1366 din 12 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Obligă recurenta la cheltuieli de judecată în cuantum de 2.000 de RON către intimata reclamantă Şcoala de Sănătate publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar, cu aplicarea 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2019.

GGC - NN