Consolidation of material jurisdiction via failure to invoke incompetence exception in time during negative jurisdiction conflict
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, establishing the competence of the Iași Tribunal, Section II Civil, for Contencious Administrative and Fiscal matters, to adjudicate the case in the first instance. The dispute arose when a plaintiff challenged an administrative organization status issued by a central military hospital and the Ministry of National Defense, seeking annulment, reinstatement to a medical director position, and payment of lost salaries; the lower Tribunal initially declined jurisdiction citing the central nature of the issuing authority, but the Court of Appeal declined jurisdiction on the ground that the Tribunal had failed to verify its competence within the statutory timeframe, creating a deadlock. Relying on Article 135(4) of the Code of Civil Procedure and interpreting Article 131 in light of Decision No. 31/2019 on the application of interest in the law, the Court determined that the failure to invoke the exception of material incompetence within the legal deadline resulted in the consolidation of competence in favor of the initially seized court (the Tribunal), rendering the subsequent declination by the Court of Appeal impermissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 131 din C. proc. civ, art. 131 alin. (1) din C. proc. civ, art. 517 din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Consolidation of material jurisdiction via failure to invoke incompetence exception in time during negative jurisdiction conflict: The dispute arose when a plaintiff challenged an administrative organization status issued by a central military hospital and the Ministry of National Defense, seeking annulment, reinstatement to a medical director position, and payment of lost salaries; the lower Tribunal initially declined jurisdiction citing the central nature of the issuing authority, but the Court of Appeal declined jurisdiction on the ground that the Tribunal had failed to verify its competence within the statutory timeframe, creating a deadlock. Relying on Article 135(4) of the Code of Civil Procedure and interpreting Article 131 in light of Decision No. 31/2019 on the application of interest in the law, the Court determined that the failure to invoke the exception of material incompetence within the legal deadline resulted in the consolidation of competence in favor of the initially seized court (the Tribunal), rendering the subsequent declination by the Court of Appeal impermissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule applied in the dispositive to establish the competence of the court to resolve the negative conflict of jurisdiction and assign the case.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Spitalul Clinic Militar de Urgenţă B. şi Ministerul Apărării Naţionale solicitând anularea statului de organizare nr. x/12.12.2018 în ceea ce priveşte măsura care a fost comunicată reclamantului prin adresa nr. x/29.01.2019; reluarea de către reclamant a exercitării funcţiei de director medical; obligarea pârâtului Spitalul Clinic Militar la plata drepturilor salariale de care reclamantul a fost lipsit.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin Sentinţa nr. 1315/17.10.2019 Tribunalul Iaşi a admis excepţia necompetenţei materiale şi a dispus declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Iaşi.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că emitentul actului administrativ este o autoritate publică centrală ceea ce atrage competenţa de soluţionare a cauzei potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 în favoarea curţii de apel.
2.2. Prin Sentinţa nr. 153 din data de 3 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi, invocată din oficiu.
A fost declinată competenţa în favoarea Tribunalului Iaşi.
S-a constatat conflict negativ de competenţă, a fost suspendată judecata şi înaintat dosarul cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, curtea de apel a reţinut că sentinţa Tribunalului Iaşi de declinare a competenţei materiale, se plasează în afara cadrului legal din perspectiva momentului până la care instanţa este obligată să îşi verifice propria competenţă, în raport de dispoziţiile art. 131 din C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte urmează a dezlega regulatorul de competenţă în raport cu soluţia adoptată prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin care s-a stabilit că În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.
Din considerentele deciziei mai sus menţionate rezultă că instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca necompetenţa materială şi poate declina competenţa instanţei iniţial investite pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanţă de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului al apărare şi al contradictorialităţii etc., ci doar întrunirea condiţiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepţiei necompetenţei materiale procesuale.
A stabilit Înalta Curte că instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen, ci va trebui să-i trimită acesteia dosarul.
De asemenea, s-a reţinut că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă constituie o consolidare a competenţei în favoarea instanţei sesizate, fapt ce nu poate fi ulterior ignorat.
Reţinând că primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate şi au pus inclusiv concluzii în faţa Tribunalului Iaşi a fost 19.09.2019, termen la care instanţa nu a tranşat deloc aspectul competenţei sale generale, materiale sau teritoriale, ci doar la termenul din data de 17 octombrie 2019, în raport de considerentele Deciziei nr. 31/2019 şi de dispoziţiile art. 517 din C. proc. civ., care prevăd obligativitatea deciziilor pronunţate în interesul legii pentru instanţele de judecată
Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Spitalul Clinic Militar de Urgenţă B. Iaşi şi Ministerul Apărării Naţionale în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie 2020.
GGC - GV