Territorial jurisdiction in administrative actions filed by trade unions on behalf of members; application of exclusive domicile rule over union seat

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 04.03.2019, reclamantul Sindicatul D. în numele şi pentru membrii săi A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean Arad şi Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 358/22.07.2016 emisă de pârâţi pentru A., membru de sindicat care a promovat concursul, Dispoziţiei nr. 468/31.07.2017 emisă de pârâţi pentru B., precum şi Ordinul nr. II/3889/12.07.2017, membrul de sindicat care a promovat concursul; Dispoziţiei nr. 715/17.11.2017 emisă de pârâţi pentru C., precum şi Ordinul nr. II/6410/09.11.2017, membrul de sindicat care a promovat concursul.

Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâţilor la emiterea unor noi dispoziţii şi ordine având ca obiect încadrarea membrilor pe funcţia pentru care au promovat concursul; obligarea pârâţilor la emiterea de noi dispoziţii şi ordine de acordare a gradului profesional corespunzător vechimii în specialitatea studiilor absolvite de fiecare membru; obligarea pârâţilor la stabilirea drepturilor salariale în raport cu funcţia pentru care a promovat concursul fiecare membru şi în raport de corectă încadrare în gradele profesionale aferente vechimii în specialitatea studiilor absolvite, începând cu data emiterii ordinelor şi a dispoziţiei conform funcţiei pentru care fiecare membru a promovat concursul şi a gradelor profesionale raportate la vechimea în specialitatea studiilor absolvite, obligarea pârâţilor la plata diferenţelor salariale, dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite, din perioada cuprinsă între data emiterii ordinelor şi dispoziţiilor de încadrare corespunzătoare concursului şi data emiterii ordinelor şi a dispoziţiei în raport de funcţia pentru care au promovat concursul şi de corectă încadrare în gradele profesionale aferente vechimii în specialitatea studiilor absolvite. De asemenea a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa nr. 2525 din 19 august 2019 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă, competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Arad.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea contenciosului administrativ instituie o competenţă exclusivă în favoarea domiciliului reclamantului, indiferent dacă acţiunea este formulată prin reprezentant.

2.2. Prin Sentinţa nr. 790 din data de 13 noiembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, invocată din oficiu.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Ilfov.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Ilfov.

S-a dispus suspendarea, din oficiu, a judecatei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Arat a constatat că reclamant în cază este Sindicatul D., a cărui calitate procesuală activă este recunoscută de art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, ceea ce-i conferă îndreptăţirea de a introduce cererea în numele membrilor săi, conform alin. (2) din acelaşi articol, în vederea realizării scopului prevăzut la alin. (1), soluţie consacrată şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunţată în recurs în interesul legii.

Concluzionând, în temeiul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2204 s-a considerat că instanţa de la sediul sindicatului este competentă să judece cauza.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Înalta Curte constată că acţiunea a fost formulată de Sindicatul D., în numele membrilor de sindicat.

Instanţele aflate în conflict s-au constatat necompetente teritorial în raport cu sediul/domiciliul reclamantului, dând interpretări diferite calităţii procesuale a sindicatului, respectiv de reclamant sau de reprezentant al reclamantului.

Prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 1 martie 2013, s-a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat şi că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din C. muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Având în vedere numărul mare de conflicte de competenţă cu care a fost sesizată instanţa supremă, asupra acestei probleme de drept, la data de 22 mai 2017, în şedinţa de unificare a practicii secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit cu titlu de principiu că, în materia contenciosului administrativ, în acţiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în funcţie de dispoziţiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare de la acea dată, cu exercitarea dreptului de opţiune al reclamantului.

Această soluţie a fost ulterior consacrată legislativ prin Legea nr. 212/2018, în sensul introducerii alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Înalta Curte reţine că, în cauza de faţă, sindicatul acţionează în numele membrilor săi, menţionaţi în tabelul anexat cererii, în baza unei împuterniciri din partea acestora, organizaţia fiind reprezentantul acestora în faţa instanţei.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, astfel că va stabili competenţa în favoarea Tribunalului Arad, reclamanţii având domiciliul în raza teritorială a acestei instanţe.

În ceea ce priveşte Decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, instanţa precizează aceasta se referă strict la interpretarea art. 269 alin. (2) din C. muncii, respectiv a unei norme de competenţă reglementată de codul muncii şi la recunoaşterea calităţii procesuale active a organizaţiei sindicale.

Argumentele deciziei pronunţate în interesul legii se referă la ocrotirea interesului membrului de sindicat prin recunoaşterea legitimităţii procesuale a organizaţiei de sindicat, chiar în lipsa unui mandat expres şi, pe cale de consecinţa, stabilirea competenţei, în această ipoteză, la sediul sindicatului.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul Sindicatul D. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean Arad şi Ministerul Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie 2020.

GGC - GV