Jurisdiction over tax code withdrawal claims: administrative act of local tax authority vs. 1949 national decree
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning competence to the Bucharest Tribunal, Second Section of Administrative and Fiscal Law, to hear the case in the first instance. The dispute arose from a plaintiff’s action challenging a 1949 decree and the absolute nullity of a legal entity, while subsidiarily requesting the withdrawal of a tax registration code (CIF) issued by the local tax authority; the core controversy was whether the suit fell under the jurisdiction of the Bucharest Court of Appeal (given the 1949 decree issued by a central authority) or the Bucharest Tribunal. The Supreme Court determined that the primary operative request was to compel the local tax administration to withdraw the tax code, characterizing the 1949 decree and nullity arguments as merely legal grounds rather than independent claims. Consequently, applying Article 10, paragraphs 1 and 3 of Law No. 554/2004, which vests jurisdiction over administrative acts of local public authorities and tax-related disputes under 3,000,000 RON in the courts at the plaintiff’s domicile, the Court ruled that the Bucharest Tribunal was the competent instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 123 C. proc. civ, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 135 din C. proc. civ, art. 133 pct. 2 din C. proc. civ, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004; Jurisdiction over tax code withdrawal claims: administrative act of local tax authority vs. 1949 national decree: În considerentele acestei sentinţe a reţinut că, în speţă, actul atacat este reprezentat de decretul nr. 267/1949 emis de către Prezidiul Marii Adunări Naţionale. Faţă de rangul de autoritate publică centrală a emitentului actului contestat, sediul părţilor şi prevederile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, instanţa a apreciat că este competentă Curtea de Apel Bucureşti.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.11.2018, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. şi chemata în garanţie Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice constatarea nulităţii decretului nr. 267/1949, iar în subsidiar constatarea nulităţii absolute a B., retragerea CIF-ului acesteia şi obligarea Statului Român la plata pe cale separată a prejudiciului pricinuit.
La data de 19.12.2018 reclamanta a depus precizări prin care a arătat că nu se judecă cu B., ci cu pârâtul Statul Român prin ANAF Sector 1.
La data de 19.12.2018 reclamanta a depus precizări prin care a arătat că renunţă la capătul de cerere privind daune.
La data de 04.02.2019 reclamanta a depus precizări prin care a arătat că solicită să se constate abrogarea Decretului nr. 267/1949, nulitatea juridică absolută a B. şi nelegalitatea CIF RO x pe numele B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin ANAF - Sector 1 şi chemata în garanţie B..
La data de 08.05.2019 reclamanta a depus precizări prin care a arătat că B. nu este parte în litigiu.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal
Prin Sentinţa civilă nr. 3537/15.05.2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - Secţiile de contencios administrativ şi fiscal.
În considerentele acestei sentinţe a reţinut că, în speţă, actul atacat este reprezentat de decretul nr. 267/1949 emis de către Prezidiul Marii Adunări Naţionale. Faţă de rangul de autoritate publică centrală a emitentului actului contestat, sediul părţilor şi prevederile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, instanţa a apreciat că este competentă Curtea de Apel Bucureşti.
De asemenea, în ceea ce priveşte celelalte două petite ale cererii de chemare în judecată, instanţa a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 123 C. proc. civ., competenţa revenind aceleiaşi instanţe.
2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal
Prin Sentinţa civilă nr. 655/25.10.2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, sens în care a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin precizările depuse la data de 04.02.2019 reclamanta a solicitat să se constate abrogarea de drept a Decretului nr. 267/1949, să se constate nulitatea juridică absolută a B. şi nelegalitatea CIF RO x pe numele B., eliberat de către ANAF Sector 1. Totodată, Curtea a reţinut că la 08.05.2019 reclamanta a depus precizări prin care a arătat că B. nu este parte în litigiu.
Astfel, constatând că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de solicitarea reclamantei de a obliga ANAF - Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 să retragă codul de înregistrare fiscală (CIF RO x) emis pentru B., faţă de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea a apreciat că este competent să soluţioneze cauza Tribunalul Bucureşti, secţia II-a contencios administrativ şi fiscal.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă cauzei, din perspectiva competenţei materiale.
Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat obligarea ANAF - Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 să retragă codul de înregistrare fiscală (CIF RO x) emis pentru B..
În acest sens, Înalta Curte reţine că, prin precizările depuse de reclamanta A. la 04.02.2019, aceasta a arătat că cererea întemeiată pe nulitatea absolută a B. este raportată la lipsa sentinţei de acordare a personalităţii juridice şi actului constitutiv, iar Decretul nr. 267/1949 este abrogat, astfel că a solicitat să fie obligată ANAF - Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 să retragă codul de înregistrare fiscală (CIF RO x) emis pentru B..
Înalta Curte apreciază că solicitarea privind constatarea abrogării Decretului nr. 267/1949 şi lipsa personalităţii juridice (constatarea nulităţii juridice absolute a B.) nu reprezintă veritabile capete de cerere, ci reprezintă cauza juridică a cererii reclamantei, elemente pe care reclamanta îşi întemeiază cererea formulată.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că prezentul litigiu priveşte un act administrativ emis de o autoritatea publică locală (înregistrarea fiscală/atribuirea codului de identificare fiscală privind B.).
Faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, precum şi faţă de cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte constată că este competent să soluţioneze prezenta cauză Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A., pe pârâtul Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală- Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice şi pe chematul în garanţie B. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2020.
GGC - GV