Interim injunction for drug reimbursement; loss of interest due to ex post inclusion in national list and procedural nullity for late motivation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a solicitat obligarea pârâţilor la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a medicamentului Nivolumab (denumite comercială Opdivo) până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. În temeiul art. 997 alin. (3) din C. proc. civ. a solicitat ca executarea ordonanţei să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.

Pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare solicitând, cu prioritate, admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar pe fond, în principal, respingerea ordonanţei ca inadmisibilă şi în subsidiar respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Pârâtul Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, precum şi respingerea ca neîntemeiată a cererii de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamant.

Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive. A solicitat respingerea acţiunii în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 374 din 08 august 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României, invocată de pârâtul Guvernul României. Au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi a inadmisibilităţii ordonanţei preşedinţiale invocate de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate ca neîntemeiate. A fost admisă cererea de ordonanţă preşedinţială. Au fost obligaţi pârâţii ca, până la soluţionarea litigiului ce face obiectul Dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, să asigure în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), pe bază de prescripţie medicală, reclamantului medicamentul Nivolumab (denumire comercială Opdivo).

3. Cererile de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 374 din 08 august 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

3.1. Prin recursul declarat şi întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pârâtul Ministerul Sănătăţii a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar pe fond respingerea cererii.

În motivarea recursului, a arătat că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că Ministerul Sănătăţii, în raport de obiectul concret al cererii de chemare în judecată, este implicat în procesul decizional privitor la medicamentele incluse pe listă de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală. Ministerul Sănătăţii nu are atribuţii în gestionarea FNUASS, fond din care se derulează şi finanţează programul naţional de oncologie, ca program naţional curativ.

Totodată, pârâtul a menţionat că instanţa de fond a apreciat în mod greşit şi în ceea ce priveşte admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale, respectiv existenţa condiţiei aparenţei de drept.

3.2. Prin recursul declarat şi întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea ordonanţei ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a arătat că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a CNAS, având în vedere actele normative ce constituie cadrul legal incident în cauză. Instanţa de fond a eludat dispoziţiile legale în materie privind procedura de introducere în listă a medicamentelor de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală, care include mai multe etape.

Potrivit cadrului normativ incident, Ministerul Sănătăţii are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. Autoritatea care propune Ministerului Sănătăţii lista care se aprobă prin hotărâre a Guvernului este ANMDM, iar actualizarea listei se realizează în acord cu politicile bugetare ale Guvernului şi priorităţile naţionale stabilite de Ministerul Sănătăţii. CNAS nu are atribuţii cu privire la includerea necondiţională a medicamentului NIVOLUMAB în Lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008 pentru indicaţia terapeutică Limfom Hodgkin.

Recurenta a mai arătat că soluţia instanţei de fond este criticată şi cu privire la respingerea excepţiei inadmisibilităţii ordonanţei preşedinţiale, având în vedere că nu sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de lege, iar în favoarea intimatului-reclamant nu există aparenţa de drept.

Astfel, în ceea ce priveşte caracterul vremelnic al măsurii, recurenta a apreciat că această condiţie nu este îndeplinită în cauză, arătând că pe calea ordonanţei preşedinţiale nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părţi. Potrivit doctrinei şi jurisprudenţei, o obligaţie de a face nu poate fi dispusă prin ordonanţă preşedinţială decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive, iar reclamantul nu a făcut dovada că CNAS nu şi-ar fi îndeplinit obligaţiile legale.

În speţă nu este îndeplinită cerinţei existenţei aparenţei de drept în favoarea reclamantului, având în vedere că acesta solicită asigurarea unui medicament care nu este inclus în lista medicamentelor compensate pentru indicaţia terapeutică în monoterapie pentru tratamentul Limfomului Hodgkin, nu face parte din pachetul de servicii medicale de bază acordat asiguraţilor în cadrul sistemului publică de asigurări sociale de sănătate, nu are elaborat un protocol de prescriere şi administrare de către comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, nu poate fi decontat niciunui asigurat pentru indicaţia terapeutică menţionată.

Recurenta a menţionat că cererea reclamantului este inadmisibilă, întrucât analiza instanţei reprezintă de fapt o prejudecare a fondului, măsura solicitată a se lua presupunând practic o soluţionare a fondului cauzei.

4. Apărările formulate

Deşi au fost legal citate, părţile nu au formulat întâmpinări.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. În ceea ce priveşte recursul Ministerului Sănătăţii, examinând, cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru nerespectarea termenului de motivare a căii de atac, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1000 din C. proc. civ., republicat:

"(1) Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanţa este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.(…)

(4) În toate cazurile în care competenţa de primă instanţă aparţine curţii de apel, calea de atac este recursul, dispoziţiile alin. (1) - (3) aplicându-se în mod corespunzător."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.", iar conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit art. 470 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, "În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii".

Înalta Curte reţine că Sentinţa civilă nr. 374 din 8 august 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată recurentului-pârât la data de 20.08.2019, conform dovezii de înmânare aflată la dosarul instanţei de fond. Termenul de 5 zile, înăuntrul căruia trebuia motivată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment şi se împlinea la data de 26.08.2019, potrivit dispoziţiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost depusă la data de 13.08.2019, fiind respectat termenul de declarare a recursului.

În ceea ce priveşte motivarea căii de atac, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate nu au fost prezentate în cuprinsul petiţiei de recurs, recurentul învederând că le va depune în termen de cinci zile de la data comunicării sentinţei. Motivele recursului declarat în cauză au fost depuse de recurenta-reclamantă la data de 27.08.2019 .

Având în vedere că termenul de motivare a recursului s-a împlinit la data de 26.08.2019, iar recurentul-pârât Ministerului Sănătăţii a depus motivele pe care se întemeiază calea de atac la data de 27.08.2019, după împlinirea termenului, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii, prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) şi art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de pârâtul Ministerului Sănătăţii împotriva Sentinţei civile nr. 374 din 08 august 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

2. În ceea ce priveşte recursul formulat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea acţiunii formulate, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată este lipsită de interes.

În speţă, se constată că obiectul ordonanţei preşedinţiale îl constituie obligarea pârâţilor la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100%, fără contribuţie personală, a medicamentului Nivolumab (denumire comercială Opdivo), până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, dosar ce are ca obiect, în principal, includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100% a medicamentului menţionat, iar în subsidiar emiterea deciziei finale privind includerea sau neincluderea în Listă a medicamentului.

Înalta Curte constată că prin Hotărârea de Guvern nr. 753/14 octombrie 2019 privind modificarea şi completarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate, publicată în M. Of. nr. 842/16.10.2019, la art. I, pct. 2 se prevede că:

"La sublista C "DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii în regim de compensare 100%", secţiunea C2 "DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii incluşi în programele naţionale de sănătate cu scop curativ în tratamentul ambulatoriu şi spitalicesc", la punctul "P3: Programul naţional de oncologie", după poziţia 128 se introduc şase noi poziţii, poziţiile 129 - 134, cu următorul cuprins: poziţia 129. Nivolumabum."

În aceste circumstanţe, în ceea ce priveşte interesul intimatului-reclamant în susţinerea acţiunii de faţă, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, în primă instanţă şi în căile de atac, şi nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

În contextul arătat, se constată că intimatul-reclamant nu mai justifică un interes în susţinerea acţiunii introductive, respectiv un folos practic, material sau moral la care să fie îndrituit a spera în eventualitatea pronunţării unei soluţii favorabile, atât timp cât medicamentul Nivolumab a fost inclus în Sublista C "DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii în regim de compensare 100%", Secţiunea C2 "DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii incluşi în programele naţionale de sănătate cu scop curativ în tratamentul ambulatoriu şi spitalicesc".

Prin urmare, întrucât medicamentul din litigiu a fost inclus în listă, interesul reclamantului în susţinerea acţiunii nu mai este actual, demersul judiciar al acestuia fiind lipsit de interes.

Pentru considerentele anterior expuse şi în temeiul dispoziţiilor 496 C. proc. civ. raportat la art. 248 alin. (1), art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinţei civile nr. 374 din 08 august 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge cererea de ordonanţă preşedinţială ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Ministerul Sănătăţii împotriva Sentinţei civile nr. 374 din 08 august 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Admite recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Respinge cererea de ordonanţă preşedinţială ca lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2020.

GGC - NN