EU funding corrections upheld after revision request rejected for newly obtained documents.

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015, la data de 18.09.2015, reclamantul Municipiul Iaşi a chemat în judecată pe pârâtul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare cu nr. x/03.03.2015, cu privire la Contractul de execuţie lucrări nr. x/13.08.2013, încheiat cu Asocierea dintre S.C. A. S.A. şi S.C. B. S.R.L., din cadrul proiectului cu titlul "Sistem de management de trafic în municipiul Iaşi, cod SMIS 39823", precum şi a Deciziei nr. 117/22.05.2015 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către Municipiul Iaşi, faţă de Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare cu nr. x/03.03.2015.

2. Hotărârea instanţei de fond.

Prin Sentinţa nr. 10 din data de 25 ianuarie 2016 Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Iaşi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Hotărârea a rămas definitivă prin nerecurare.

3. Cererea de revizuire.

Împotriva Sentinţei nr. 10 din data de 25 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire reclamantul Municipiul Iaşi, cerere înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.03.2016 sub nr. x/2016, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 5 C. proc. civ.

4. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Iaşi asupra cererii de revizuire.

Prin Sentinţa nr. 105 din data de 31 mai 2016, în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de Municipiul Iaşi, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, împotriva Sentinţei nr. 10/2016 a Curţii de Apel Iaşi, pronunţată la data de 25.01.2016, în Dosarul nr. x/2015, reţinându-se că nu sunt îndeplinite condiţiile cererii de revizuire.

5. Cererea de recurs adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva Sentinţei nr. 105 din data de 31 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs revizuentul Municipiul Iaşi invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanţa de fond a apreciat că, înscrisul pe care Municipiul Iaşi şi-a întemeiat cererea de revizuire nu îndeplineşte condiţiile statuate prin art. 509 pct. 5 din C. proc. civ., respectiv că adresa emisă de Direcţia Naţională Anticorupţie la data de 12.02.2016 se constituie doar într-o opinie a acestei instituţii care face referire la aspecte ce nu au legătură cu obiectul cauzei.

Referitor la considerentele instanţei de fond solicită să se aibă în vedere că revizuentul şi-a întemeiat cererea de revizuire nu doar pe un singur înscris, aşa cum a reţinut instanţa de fond, ci pe două înscrisuri constatatoare emise de către Direcţia Naţională Anticorupţie prin care se atestă atât legalitatea procedurii de achiziţie organizată de către Municipiul Iaşi pentru atribuirea Contractului de lucrări în cadrul proiectului "Sistem de management de trafic în Municipiul Iaşi - SMIS 39823" finanţat din fonduri europene, urmare verificărilor efectuate de DNA, precum şi legalitatea încheierii contractului de lucrări, în condiţiile în care, în prealabil, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice sancţionase Municipiul Iaşi reţinând, în esenţă, că Autoritatea contractantă a produs un prejudiciu finanţării proiectului prin aceea că a recurs la o practică administrativă nelegală în cadrul procedurii de achiziţie prin introducerea unor cerinţe cu privire la experţi cheie, având drept consecinţă crearea unor avantaje necuvenite pentru ofertantul câştigător.

În baza celor 2 înscrisuri constatatoare emise de DNA, intimatul-pârât a deblocat plăţile în cadrul proiectului rambursând Municipiului Iaşi toate cheltuielile eligibile finanţate din fonduri de la bugetul Uniunii Europene, plăţi suspendate la data la care DNA a început verificările documentelor de achiziţie şi contractului de lucrări aferente proiectului. Drept urmare, valoarea probatorie a unor înscrisuri emise de către DNA nu poate opera selectiv şi nu poate produce efecte diametral opuse în legătură cu producerea unui prejudiciu în cadrul unei finanţări din bugetul Uniunii Europene, în condiţiile în care au produs efecte juridice certe.

În ceea ce priveşte prejudiciul, dispoziţiile art. 19 din C. proc. pen. statuează că acţiunea civilă exercitată în cursul procesului penal are ca obiect repararea prejudiciului material sau moral produs prin săvârşirea infracţiunii.

În consecinţă, săvârşirea unei infracţiuni este imperativ necesar să dea naştere, dacă este cazul, unui singur prejudiciu ce se cauzează bugetului unei autorităţi sau al Comisiei Europene, în funcţie de care se vor genera toate consecinţele răspunderii atât pe latură penală, cât şi pe latură civilă.

În soluţionarea acţiunii civile în procesul penal, organele de cercetare penală şi, deopotrivă instanţa penală este ţinută şi de respectarea principiului reparaţiei integrale a prejudiciului cauzat, ceea ce presupune atât repararea pagubei efectiv încercată, cât şi acoperirea folosului material, a unui câştig de care partea civilă a fost lipsită.

Pentru aceste considerente, valoarea probatorie a unor înscrisuri emise de către DNA nu poate opera selectiv şi nu poate produce efecte diametral opuse în legătură cu producerea unui prejudiciu în cadrul unei finanţări din bugetul Uniunii Europene, şi, mai mult decât atât, efectele acestor înscrisuri nu pot fi gestionate în mod diferit, prin alternanţă, de către aceeaşi autoritate de management, în speţă intimata-pârâtă.

6. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care, în principal solicită anularea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar solicită respingerea recursului, ca nefondat.

7. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 februarie 2019.

8. Soluţia instanţei de recurs

8.1. Examinând cererea de recurs prin prisma dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

Prin cererea de recurs, recurentul arată că Sentinţa nr. 105/2016 a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii deoarece, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că cererea de revizuire nu îndeplineşte condiţiile statuate de art. 509 pct. 5 C. proc. civ.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, expunerea motivelor formulate de către recurentul-revizuent se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care va respinge excepţia nulităţii recursului.

8.2. Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Reclamantul UAT Municipiul Iaşi a înaintat către Curtea de Apel Iaşi o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit cărora: "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evoca fondul poate fi cerută dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor."

Instanţa de fond a respins cererea de revizuire reţinând că, potrivit textului de lege citat, pentru admisibilitatea cererii de revizuire trebuie întrunite mai multe condiţii: descoperirea după data hotărârii a unor înscrisuri; înscrisurile să fi existat la data hotărârii; ele să fie doveditoare, adică, dacă ar fi fost cunoscute de instanţă, cu ocazia judecării pricinii, ar fi putut duce la o altă concluzie; înscrisurile să fi fost fie reţinute de partea potrivnică, fie să nu fi putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că, adresa DNA depusă de revizuent nu îndeplineşte niciuna dintre aceste condiţii deoarece este emisă după data pronunţării instanţei de fond, la solicitarea reclamantului-revizuent, iar conţinutul său nu este anterior pronunţării sentinţei primei instanţe.

Soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente în raport de motivul de revizuire invocat şi conţinutul înscrisurilor indicate.

Recurentul arată că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de revizuire considerând că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 509 pct. 5 C. proc. civ. şi nu a avut în vedere că cererea de revizuire se întemeiază pe două înscrisuri, nu doar pe cel analizat.

Înalta Curte constată că iniţial, cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a întemeiat pe: adresa DNA înregistrată sub nr. x/23.10.2015, adresa DNA înregistrată sub nr. x/05.02.2016 şi adresa DNA înregistrată sub nr. x/17.02.2016.

Prin adresa înregistrată sub nr. x/23.10.2015 Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat Primăriei Municipiului Iaşi să-i pună la dispoziţie documentele aferente proiectelor: SMIS 20468 - Dezvoltare reţea rutieră în zona culturală, istorică şi turistică a Municipiului Iaşi; SMIS 21006 - Dezvoltarea Axei de Transport Est-Vest în Municipiul Iaşi - Pasajul Mihai Eminescu; SMIS 23941 - Centrul Tehnologic Regional; SMIS 39823 - Sistem de management de trafic în Municipiul Iaşi.

Prin adresa înregistrată sub nr. x/05.02.2016 Direcţia Naţională Anticorupţie a transmis Primăriei Municipiului Iaşi că pentru a formula un răspuns fundamentat la solicitarea acesteia trebuie să se comunice sursele de finanţare aferente proiectului "Sistem de Management în Municipiul Iaşi (buget U.E., buget de stat, buget local - inclusiv credite, cu precizarea procentuală a cuantumului, raportat la suma totală.

Prin adresa înregistrată sub nr. x/17.02.2016 Direcţia Naţională Anticorupţie a răspuns Primăriei Municipiului Iaşi la cererea privitoare la eventuala cercetare a unor infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene în Dosarul nr. x/2015.

Din conţinutul acestor adrese rezultă că reclamanta Primăria Municipiului Iaşi a purtat corespondenţă cu Direcţia Naţională Anticorupţie cu privire la eventuala cercetare a unor infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene şi, în mod corect, prima instanţă a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 509 pct. 5 C. proc. civ. referitoare la admisibilitatea cererii de revizuire.

Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că înscrisurile pe care recurentul-revizuent îşi întemeiază cererea de revizuire nu îndeplinesc condiţiile impuse de dispoziţiile art. 509 pct. 5 C. proc. civ. deoarece:

- într-adevăr, Adresa nr. x/23.10.2015 a existat la data pronunţării Sentinţei nr. 10/25.01.2016, însă în cazul în care instanţa de fond nu a avut-o în vedere, partea interesată avea posibilitatea exercitării căii de atac a recursului; hotărârea atacată a rămas definitivă prin nerecurare; celelalte două Adrese nr. x/05.02.2016 şi nr. y/17.02.2016 nu au existat în momentul judecării procesului finalizat prin hotărârea atacată, ci au fost întocmite la cererea expresă a reclamantului;

- reclamantul nu a fost împiedicat în vreun fel de către pârât în a-şi pregăti apărarea şi a depune în faţa instanţei înscrisurile de care a înţeles să se folosească, situaţia juridică constatată de cele două adrese existând şi anterior emiterii lor la solicitarea reclamantei;

- înscrisurile invocate nu au fost reţinute de partea potrivnică, ci au fost întocmite la cererea expresă a reclamantului, neavând caracterul unor înscrisuri imposibil de prezentat în timpul soluţionării cauzei de către instanţa de fond.

Aceleaşi aspecte rezultă şi din adresa înregistrată sub nr. x/18.03.2016, prin care Direcţia Naţională Anticorupţie a răspuns Primăriei Municipiului Iaşi, la Cererea nr. x/11.03.2016 privitoare la eventuala cercetare a unor infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, în Dosarul nr. x/2015.

Înalta Curte constată că această adresă a fost depusă la dosar de către revizuentul Municipiul Iaşi la data de 20.04.2016, ulterior înregistrării cererii de revizuire (11.03.2016) şi în mod corect instanţa de fond nu a avut-o în vedere la soluţionarea cauzei, deoarece nu îndeplineşte condiţiile legale.

Totodată, nu poate avea nici valoare probantă a lipsei existenţei unui prejudiciu în ceea ce privesc cheltuielile efectuate din fonduri europene atât timp cât reclamantul nu s-a folosit de calea recursului prevăzută de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Cu privire la verificarea producerii unui prejudiciului din punct de vedere al existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, Înalta Curte constată că în speţa de faţă cererea de chemare în judecată a fost analizată de către instanţa de fond în raport de dispoziţiile normei speciale - O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, iar constatarea încălcării acestor dispoziţii se poate realiza indiferent de constatările făcute de Direcţia Naţională Anticorupţie. Fiind vorba despre două concepte diferite (fraudă şi neregulă), cu implicaţii diferite, răspunderea penală nu poate înlătura răspunderea administrativă, sub aspectul existenţei ori nu a unor nereguli care să atragă stabilirea unor corecţii financiare.

De asemenea, Înalta Curte constată că atât revizuentul-reclamant, cât şi intimatul-pârât au arătat că iniţial, plăţile de proiect au fost suspendate, iar ulterior, urmare a finalizării cercetărilor DNA, acestea au fost reluate, însă aceste aspecte nu pot fi analizate în cadrul cererii de revizuire deoarece, motivul de revizuire invocat, conceput de legiuitor ca un ultim remediu menit să asigure preeminenţa dreptului, trebuie analizat în contextul reglementării acestei căi extraordinare de atac, care exclude posibilitatea transformării unei căi de atac de retractare într-un veritabil recurs.

Or, prin cererea dedusă judecăţii, revizuentul îşi declară nemulţumirea faţă de modul în care instanţa de fond s-a pronunţat asupra cauzei, urmărind ca pe calea revizuirii să se procedeze la o nouă judecată a fondului.

În consecinţă, se reţine că sentinţa este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurent.

9. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Municipiul Iaşi, împotriva Sentinţei nr. 105 din 31 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2019.

GGC - NN