Administrative litigation standing denied for lack of personal interest in requesting disclosure of allegedly fraudulent revolutionary certificates under freedom of information law

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Preşedintele României şi DNA Bucureşti, a solicitat obligarea pârâţilor Guvernul României şi Secretarul de Stat - B. să îi comunice numărul certificatelor multiplicate cât şi numele infractorilor din Guvernul României şi CPRD 1989 care au fraudat Legea nr. 341/2004, prin multiplicarea certificatelor de revoluţionar solicitate prin cererea din 14.08.2015 aprobată tacit conform O.U.G. nr. 27/2003, iar în caz de neexecutare să plătească fiecare reclamantului câte o sută de euro pe zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data executării acesteia precum şi să îi plătească fiecare reclamantului câte o sută de euro pentru fiecare zi începând cu data expirării termenului de 30 de zile, de a răspunde cererii din 14.08.2015 şi până la data executării hotărârii.

În fapt, a arătat că la data de 14.08.2015, reclamantul, în calitate de cetăţean european şi luptător necomunist în Revoluţia Anticomunistă şi sângeroasă din 22-25 decembrie 1989, a trimis pârâţilor o cerere scrisă prin care a solicitat potrivit Legii nr. 544/2001, să fie informat şi să i se comunice numele infractorilor din Guvernul României şi Parlamentul României care au fraudat Legea nr. 341/2004, prin multiplicarea certificatelor de revoluţionar cu scopul denigrării adevăraţilor luptători care şi-au sacrificat viaţa pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 şi a nu li se plăti indemnizaţia reparatorie atribuită de legiuitor.

A mai arătat că cererea a fost trimisă secretarului de stat B. cu rugămintea să fie remisă celorlalţi pârâţi. Cum pârâţii nu au răspuns reclamantului în termenul de 30 de zile aşa cum prevede Legea nr. 544/2001, cererile sunt supuse procedurii aprobării tacite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 27/2003.

La data de 18 ianuarie 2016, reclamantul a depus precizare la acţiune, prin care a arătat că, înţelege să îşi precizeze acţiunea astfel: - în loc de " să comunice reclamantului nr. certificatelor (...) etc., se va trece: să comunice reclamantului, DNA Bucureşti, Preşedintele României nr. certificatelor multiplicate cât şi numele infractorilor din Guvernul României şi CPRD 1989 care au fraudat Legea nr. 341/2004 (...) etc."

A mai arătat că, potrivit cererii din 14.08.2015, pct. 3, pârâţii Guvernul României şi Secretarului de Stat B. trebuiau să informeze Preşedintele României şi DNA Bucureşti. Arată că, s-a adresat instanţei de judecată, întrucât pârâţii, pe lângă faptul că au încălcat prevederile Legii nr. 544/2001, nu respectă nici prevederile O.U.G. nr. 27/2003.

2. Hotărârea instanţei de fond.

Prin Sentinţa nr. 175 din data de 18.04.2016 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. - Secretar de stat în cadrul SSPR, ca lipsită de obiect.

3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei nr. 175 din data de 18.04.2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A. şi a invocat următoarele motive:

1. Judecătorul a încălcat prev. art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Prin necitarea pârâţilor precizaţi de reclamant în acţiunea introductivă şi necomunicarea cererii de chemare în judecată, judecătorul a încălcat procedura de judecată, exercitându-şi funcţia de judecător cu rea-credinţă.

2. Abuz. Judecătorul şi-a pregătit dosarul şi a pronunţat o hotărâre luând în calcul întâmpinarea şi excepţiile formulate de o instituţie care nu a fost citată de instanţă şi nu a fost chemată în judecată de reclamant.

3. După ce a luat cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare formulat de reclamant i-a solicitat să precizeze pârâţii în contradictoriu cu care înţelege să se judece, în condiţiile în care pârâţii erau deja precizaţi prin cererea de chemare în judecată.

4. Judecătorul a încălcat prev. art. 237 (2) pct. 3 C. proc. civ. în sensul că nu a consemnat în hotărâre răspunsul la întâmpinare şi nu s-a pronunţat dacă instituţia care a formulat şi depus la dosar întâmpinarea are calitate procesuală.

5. Lipsa de obiect a cererii invocată de judecător nu are suport real şi legal întrucât prin informaţiile solicitate, reclamantul dovedeşte că certificatul Seria x nr. x/11.01.2006 este legal şi nu face parte din categoria celor multiplicate de infractori şi că în mod abuziv Guvernul C. nu-i plăteşte indemnizaţia stabilită prin Legea nr. 341/2004.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945 - 1989 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 februarie 2019.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor intimatului-pârât invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat potrivit Legii nr. 544/2001, să fie informat şi să i se comunice numele infractorilor din Guvernul României şi Parlamentul României care au fraudat Legea nr. 341/2004, prin multiplicarea certificatelor de revoluţionar cu scopul denigrării adevăraţilor luptători care şi-au sacrificat viaţa pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 şi a nu li se plăti indemnizaţia reparatorie atribuită de legiuitor.

Reclamantul a chemat iniţial în judecată pârâţii Guvernul României, Preşedintele României şi DNA Bucureşti solicitând obligarea acestora să îi comunice anumite informaţii în temeiul Legii nr. 544/2011, însă în cuprinsul acţiunii menţionează că cererea prin care a solicitat acele informaţii a fost trimisă Secretarului de stat B. cu indicaţia de a fi remisă celorlalţi pârâţi, iar la dosarul cauzei a depus dovada transmiterii prin serviciul poştal numai către pârâtul B. a cererii de furnizare a informaţiilor, împrejurare în raport de care în mod corect a fost stabilit cadrul procesual.

Pentru stabilirea cadrului procesual instanţa de contencios administrativ trebuie să aibă în vedere dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la obiectul acţiunii judiciare, potrivit cărora:

"(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Or, prin cererea dedusă judecăţii reclamantul a precizat că Secretarul de stat B. nu a răspuns petiţiei sale în termen de 30 de zile.

Faţă de aceste aspecte, în mod corect prima instanţă a reţinut că Secretarul de stat B. are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, motiv pentru care nu poate fi primită critica recurentului-reclamant în sensul că judecătorul fondului ar fi încălcat dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului deoarece nu a dispus citarea şi a altor persoane juridice în calitate de pârâţi în cauza de faţă.

Prin cea de-a doua critică, reclamantul arată că judecătorul fondului şi-a pregătit dosarul şi a pronunţat o hotărâre luând în calcul întâmpinarea şi excepţiile formulate de o instituţie care nu a fost citată de instanţă şi nu a fost chemată în judecată de reclamant.

Această critică nu este întemeiată deoarece, aşa cum rezultă din actele dosarului de fond, în mod corect întâmpinarea a fost semnată de Secretarul de stat B., în calitate de reprezentant al Secretariatului de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945 - 1989, iar nu în nume propriu. De altfel, reclamantul s-a adresat cu petiţie scrisă pârâtului B. în calitate de secretar de stat, petiţia fiind înregistrată la sediul SSPR, iar pârâtul nu putea formula un răspuns decât în această calitate, nu ca persoană fizică.

Prin ultima critică, recurentul arată că lipsa de obiect a cererii, invocată de judecător, nu are suport real şi legal întrucât, prin informaţiile solicitate, reclamantul dovedeşte că certificatul Seria x nr. x/11.01.2006 este legal şi nu face parte din categoria celor multiplicate în mod abuziv.

Nici această critică nu este întemeiată.

Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că cererea formulată de reclamant la 14.08.2015 este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, însă informaţiile solicitate de reclamant nu se încadrează în categoria celor pentru care dispoziţiile art. 5 din actul normativ menţionat, obligă autorităţile sau instituţiile publice să le comunice din oficiu, precum şi faptul că, din solicitările reclamantului, nu se prefigurează folosul personal efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza obţinerii acestor informaţii.

Demersul juridic al recurentului-reclamant nu poate fi folosit pentru dovedirea faptului că certificatul Seria x nr. x/11.01.2006 este legal şi nu face parte din categoria celor multiplicate în mod abuziv, deoarece în cazul în care s-ar fi pus la îndoială legalitatea acestui certificat, recurentul-reclamant avea la îndemână alte pârghii juridice.

7. Temeiul de drept al soluţiei

Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva Sentinţei nr. 175 din 18 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2019.

GGC - NN