Joint and several liability: Extended objection deadline under Art. 207(4) when decision omits competent tax authority

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, la data de 24.09.2015, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, a solicitat anularea Deciziei nr. CRR-REG - 21617/12.08.2015 emisă de către pârâtă şi trimiterea contestaţiei administrative formulate împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. VL 58773/25.03.2015 la organul emitent, în vederea soluţionării ei pe fond.

În motivare s-a arătat în esenţă, că Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea din cadrul D.G.R.F.P. Craiova a emis Decizia nr. VL 58773/25.03.2015, privind răspunderea solidara a reclamantului cu S.C. B. S.R.L., pentru suma de 1.863.055 RON. Reclamantul a contestat în temeiul art. 205 - 207 din C. proc. fisc. decizia de răspundere solidară şi a solicitat în temeiul prevederilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ. repunerea în termenul de a formula această contestaţie, pe care a depus-o peste termenul de 30 de zile prevăzut de lege.

S-a mai arătat că prin Decizia nr. CRR-REG - 21767/12.08.2015 pârâta D.G.R.F.P. Craiova a respins contestaţia formulată de reclamant ca fiind nedepusă în termen, reţinând în esenţă că atât decizia de impunere, cât şi raportul de inspecţie contestate au fost comunicate la data de 16.10.2014 prin publicitate, ca şi notificarea din 04.12.2014, precum şi că reclamantul nu a dovedit că şi-a schimbat localitatea de domiciliu din oraşul Călimăneşti, judeţ Vâlcea.

Prin Sentinţa nr. 256 din data de 17.02.2016 Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Vâlcea, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 23.06.2016.

2. Hotărârea instanţei de fond.

Prin Sentinţa nr. 110/F-CONT din data de 16.05.2016 Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de reclamantul A., împotriva Deciziei nr. CRR-REG-21617 din 12 august 2015 emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, a anulat Decizia nr. CRR REG-21617/12.08.2015 întocmită de D.G.R.F.P. Craiova - A.J.F.P. Vâlcea şi a obligat pârâta să soluţioneze contestaţia administrativă pe fond.

3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei nr. 110/F-CONT din data de 16.05.2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs se arată că instanţa de fond a depăşit cadrul procesual pentru care a fost învestită, deoarece prin cererea de chemare în judecată nu se invocă expres prevederile art. 207 alin. (4) raportat la art. 43 alin. (2) lit. I) din C. proc. fisc.

În cauză nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 22 alin. (4) şi (6) din C. proc. civ. întrucât, este foarte clar că instanţa de fond a depăşit limitele învestirii, contestatoarea nu a invocat în mod expres prevederile art. 207 alin. (4) coroborat cu art. 43 din C. proc. fisc.

În ceea ce priveşte Decizia CRR-REG 21617/12.08.2015, aceasta a fost întocmită în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (2) lit. (i) din C. proc. fisc. în sensul că în aceasta este specificat foarte clar organul fiscal la care se depune contestaţia.

Cât timp intimata-contestatoare a depus corect contestaţia la sediul organului fiscal emitent, aceasta a avut cunoştinţă despre termenul de contestare, aprecierile instanţei de fond cu privire la lipsa organului la care se depune contestaţia nefiind întemeiată.

Termenul de 3 luni ar fi curs numai în cazul în care intimata contestatoare ar fi depus greşit acţiunea, respectiv în altă parte decât AJFP Vâlcea.

Instanţa de fond nu trebuia să procedeze din oficiu la analiza menţiunilor făcute în legătură cu calea de atac, deoarece această chestiune nu a fost invocată de parte.

De asemenea, Decizia de atragere a răspunderii solidare VL 58773/25.03.2015 a fost întocmită în conformitate cu prevederile OPANAF 127/2014 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare reglementate de dispoziţiile art. 27 şi 28 din O.G. nr. 29/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Menţiunile referitoare la celea de atac sunt identice cu cele prevăzute de anexa 3 din OPANAF 127/2014 şi care cuprind în mod expres:

*) Se va trece sigla conform Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.504/2013 privind aprobarea modelului şi caracteristicilor siglelor utilizate la nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările ulterioare, denumirea şi adresa organului fiscal emitent al prezentului act normativ.

) Se va completa în situaţia în care debitorul se află în procedura insolvenţei, potrivit legii.

) Administraţiile judeţene ale finanţelor publice judeţene sau, după caz, administraţiile sectoarelor 1 - 6 ale finanţelor publice.

*1) se vor indica sumele datorate de către debitorul principal.

*2) Se indică motivele de fapt, temeiul de drept şi legăturile de cauzalitate care stau la baza deciziei de angajare a răspunderii solidare. De asemenea, se indică perioadele de timp în care au fost înregistrate acţiunile culpabile ale responsabilului.

*3) Se menţionează amănunţit toate concluziile cu privire la cele prezentate în apărarea sa de către responsabil.

*4) Se indică numele/denumirea responsabilului căruia îi este adresată decizia de angajare a răspunderii solidare.

*5) Se indică numele/denumirea celorlalţi responsabili în afara celui căruia îi este adresată decizia, dacă este cazul.

Astfel că este evident că nu se poate reţine o culpă a organului fiscal câtă vreme acesta a respectat în totalitate prevederile OPANAF 127/2014.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 februarie 2019.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Controlul judiciar declanşat de intimatul-reclamant are ca obiect verificarea legalităţii Deciziei nr. VL 58773/25.03.2015, privind răspunderea solidara a reclamantului A. cu S.C. B. S.R.L., pentru suma de 1.863.055 RON şi a Deciziei nr. CRR-REG - 21767/12.08.2015 prin care pârâta D.G.R.F.P. Craiova a respins contestaţia formulată de reclamant ca fiind nedepusă în termen.

Prima instanţă analizând decizia de angajare a răspunderii solidare a reclamantului cu S.C. B. S.R.L. nr. VL-58773 din 25 martie 2015 a constatat că acest înscris nu cuprinde unul din elementele la care se referă art. 43 alin. (2) lit. (i) din C. proc. fisc. , respectiv organul fiscal la care urmează să se depună contestaţia. În condiţiile absenţei indicării elementului sus-citat, sunt incidente dispoziţiile art. 207 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 şi termenul în care se poate formula contestaţia este de 3 luni, termen care în cauză a început să curgă de la 17 aprilie 2015, astfel că plângerea administrativă promovată de reclamant la 15 iunie 2015 este în termen şi infirmă concluzia organului de cenzură administrativă, privind tardivitatea promovării contestaţiei.

Recurenta-pârâtă consideră că atât timp cât prin cererea de chemare în judecată nu se invocă expres prevederile art. 207 alin. (4) raportat la art. 43 alin. (2) lit. I) din C. proc. fisc. , potrivit cărora, dacă unul dintre elementele prevăzute la art. 43 lit. (i) lipseşte, termenul de depunere a contestaţiei este de 3 luni şi nu de 30 de zile, în mod greşit prima instanţă a avut în vedere aceste dispoziţii.

Înalta Curte constată că instanţa de fond nu s-a manifestat ca un apărător al contestatoarei şi nu a încălcat principiul egalităţii de arme, ci analizând îndeplinirea condiţiilor impuse de lege cu privire la situaţiile care reglementează începutul termenului de formulare a contestaţiei a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 207 alin. (4) din C. proc. fisc. , cu consecinţa constatării faptului că deciziei de angajare a răspunderii solidare îi lipseşte menţiunea privind organul fiscal la care urmează a se depune contestaţia.

Astfel, în mod corect a reţinut că termenul de depunere a contestaţiei este reglementat de dispoziţiile art. 207 alin. (1) - (4) din O.G. nr. 92/2003, după cum urmează:

(1) Contestaţia se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii.

(2) În cazul în care competenţa de soluţionare nu aparţine organului emitent al actului administrativ fiscal atacat, contestaţia va fi înaintată de către acesta, în termen de 5 zile de la înregistrare, organului de soluţionare competent.

(3) În cazul în care contestaţia este depusă la un organ fiscal necompetent, aceasta va fi înaintată, în termen de 5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.

(4) Dacă actul administrativ fiscal nu conţine elementele prevăzute la art. 43 alin. (2) lit. i), contestaţia poate fi depusă, în termen de 3 luni de la data comunicării actului administrativ fiscal, la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat.

În mod legal şi temeinic s-a reţinut că, în speţa dedusă judecăţii nu sunt incidente dispoziţiile art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, ci ale art. 207 alin. (4) din acelaşi act normativ deoarece, actul administrativ nu conţine unul dintre elementele esenţiale şi anume "organul de soluţionare al contestaţiei".

Astfel, la pag. 3 paragraful penultim din Decizia nr. VL-58773 din 25 martie 2015 se menţionează că:

"Împotriva prezentei decizii se poate formula contestaţie în conformitate cu prevederile art. 207 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia, sub sancţiunea decăderii. După soluţionarea contestaţiei pe cale administrativă, o nouă contestaţie poate fi depusă la sediul instanţei judecătoreşti competente, în conformitate cu dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare".

Verificând conţinutul actului administrativ atacat în raport dispoziţiile sus-citate, Înalta Curte constată că nu poate fi primită apărarea recurentei-pârâte în sensul că atât timp cât intimatul-reclamant a depus contestaţia la sediul său se poate considera că acesta avea cunoştinţă despre termenul de contestare, precum şi organul administrativ căruia trebuia să se adreseze, deoarece textul de lege menţionează în mod expres posibilitatea contestatorului de a se adresa emitentului actului administrativ în termen de 3 luni de la data comunicării, în cazul în care actul administrativ fiscal nu conţine elementele prevăzute la art. 43 alin. (2) lit. i) [Actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente: posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal la care se depune contestaţia].

În consecinţă, se reţine că sentinţa este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurenta-pârâtă.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea, împotriva Sentinţei nr. 110/F-CONT din 16 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2019.

GGC - NN