Nullity of administrative appeal for lack of original signature and unpaid stamp duty despite suspension of road transport regulation order
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appeal filed by the Ministry of Transport null and void, thereby leaving the lower court's decision in force which suspended the execution of the Ministry's order modifying the methodological norms for road transport. The dispute involved a challenge to a 2018 ministry order amending regulations under Government Ordinance No. 27/2011, where the first-instance court had granted a suspension pending the final resolution of the validity of the administrative act. The Court of Appeal dismissed the appeal on procedural grounds, determining that the appellant failed to meet the mandatory formal requirements for an appeal specifically by not submitting an original copy bearing the signatory's signature and by failing to pay the required judicial stamp duty. The court relied on Articles 486, 496, 148, 196, and 197 of the Civil Procedure Code, which stipulate that appeals lacking original signatures or proof of stamp duty payment are subject to nullity.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ, art. 148 C. proc. civ, art. 196 alin. (1) C. proc. civ, art. 196 din C. proc. civ, art. 486 alin. (2) din C. proc. civ; Nullity of administrative appeal for lack of original signature and unpaid stamp duty despite suspension of road transport regulation order: Analizând cu prioritate regularitatea cererii de recurs, în baza art. 248 C. proc. civ., din perspectiva timbrării acesteia şi a depunerii cererii de recurs în original, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nul.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa la data de 09.01.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, suspendarea Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 1824/2018 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 980/2011, publicat în M. Of. nr. 1060/14.12.2018, până la soluţionarea definitivă a fondului.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 92/CA/10 aprilie 2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de suspendare a executării Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 1824/2018 şi a suspendat executarea Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 1824/2018 pentru modificarea şi completarea Normelor Metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 980/2011 până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii acestuia.
3. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei civile nr. 92/CA/10 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Transporturilor, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi respingerea cererii de suspendare.
În motivare, în esenţă, recurentul-pârât a susţinut că instanţa de fond avea obligaţia de a arăta în concret, în raport de probele dosarului, situaţia de fapt pe care o reţine în cauză şi de a demonstra aplicarea regulii de drept incidente, dar aceasta şi-a însuşit practic punctul de vedere al reclamantei, ignorând în mare parte susţinerile instituţiei pârâte. Totodată, motivarea cuprinde motive contradictorii şi motive străine de natura cauzei.
Pe de altă parte, sentinţa a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi pagubei iminente.
4. Apărările intimatei-pârâte
Intimata-reclamantă A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând cu prioritate regularitatea cererii de recurs, în baza art. 248 C. proc. civ., din perspectiva timbrării acesteia şi a depunerii cererii de recurs în original, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nul.
2.1.1. În ceea ce priveşte nedepunerea unui exemplar din cerere de recurs cu originalul semnăturii, Înalta Curte reţine că potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ.:
"Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (…) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic."
Aceste dispoziţii se corelează cu dispoziţiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanţelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. indicând că:
"Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă (…) semnătura."
În acelaşi sens, dispoziţiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condiţiile de formă aplicabile acţiunilor introductive, incidente în privinţa oricăror cereri adresate instanţelor, arată că:
"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă."
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a depus cererea de recurs în copie la Curtea de Apel Bucureşti, aceasta fiind transmisă prin fax şi e-mail la data de 28.05.2019, recursul nepurtând semnătura în original a recurentului.
Prin adresa emisă la 24.06.2019 şi comunicată la data de 03.07.2019, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosar, i-a fost adusă la cunoştinţă recurentului-pârât obligaţia depunerii unui exemplar din cererea de recurs care să conţină semnătura olografă.
Până la termenul de judecată acordat în cauză, recurentul-reclamant nu a complinit această lipsă a cererii de recurs, respectiv nu a comunicat instanţei un exemplar original al recursului şi nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.
În consecinţă, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condiţiile de formă ale recursului prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e), art. 148 şi art. 196 din C. proc. civ., recursul necuprinzând semnătura părţii, care trebuie aplicată pe actele procesuale depuse la instanţele de judecată.
2.1.2. În ceea ce priveşte netimbrarea cererii de recurs, Înalta Curte reţine că potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ.:
"La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii (...)".
În prezenta cauză a fost dedusă judecăţii cererea de recurs formulată de pârâtul Ministerul Transporturilor împotriva Sentinţei civile nr. 92/CA/10 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, întemeiată pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., pentru care taxa judiciară de timbru era în cuantum de 200 RON, conform art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:
"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.
(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."
Deşi a fost legal citat pentru termenul de judecată din data de 13 februarie 2020 cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 200 RON, potrivit dovezii aflate la dosar, recurentul-pârât nu a respectat obligaţia legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul prevăzut de textul de lege mai sus evocat.
Înalta Curte constată că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., conform cărora timbrarea cererii reprezintă o cerinţă prevăzută sub sancţiunea nulităţii.
În acelaşi context, potrivit dispoziţiilor art. 197 din C. proc. civ.:
"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii".
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., raportat la art. 196 alin. (1) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Ministerul Transporturilor împotriva Sentinţei civile nr. 92/CA din 10 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de Ministerul Transporturilor împotriva Sentinţei civile nr. 92/CA din 10 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2020.
GGC - NN