Suspendability of tax warehouse license revocation contingent on underlying annulment and imminent production loss.

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 1 iunie 2016, pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC "A." SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, a solicitat suspendarea Deciziei nr. 106 din 22.10.2015 prin care s-a dispus revocarea Autorizaţiilor de antrepozit fiscal nr. x din data de 01.01.2004, nr. x din data de 01.01.2004 şi nr. x din data de 01.01.2004, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea actului administrativ sus-amintit, acţiune ce face obiectul prezentului dosar.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin Sentinţa nr. 157/CA/2016 - PI din data de 14 iulie 2016 Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare şi excepţia lipsei de interes. A admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate şi, în consecinţă: a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 106/22.10.2015 emisă de Comisia pentru Autorizarea Operaţiunilor de Produse supuse accizelor armonizate din cadrul M.F.P., până la soluţionarea definitivă a cauzei.

3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei nr. 157/CA/2016 - PI din data de 14 iulie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin primul motiv de recurs se arată că, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.) deoarece, în arătarea motivelor care au format convingerea instanţei, aceasta a preluat integral argumentele arătate de către reclamantă în formularea acţiunii, instanţa limitându-se a arăta că acestea sunt "de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, fiind îndeplinită astfel cerinţa existenţei unui caz bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea contenciosului administrativ."

Şi în ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv cerut de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, prevenirea unei pagube iminente, instanţa a apreciat că "executarea actului administrativ a cărui suspendare se solicită este de natură a provoca societăţii reclamante prejudicii grave şi iremediabile".

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 134/2010 hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Nemotivarea hotărârii atrage implicit imposibilitatea realizării controlului judiciar ceea ce determină anularea hotărârii cu consecinţa trimiterii spre rejudecare a cauzei pentru respectarea dreptului la un proces echitabil.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) deoarece, în speţa de faţă nu sunt îndeplinite niciuna dintre condiţiile cerute de lege pentru acordarea suspendării actului administrativ: cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.

Referitor la cazul bine justificat, aşa cum acesta este definit la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ este ţinută să analizeze împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ cum ar fi: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

În legătură cu condiţia privind prevenirea unei pagube iminente, paguba iminentă este definită la art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004:

"prejudiciul material viitor şi previzibil sau după caz, perturbarea gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public".

Or, din cererea de suspendare formulată nu rezultă că reclamanta face dovada existenţei unei pagube iminente. Simplele afirmaţii prin care reclamanta susţine iminenţa producerii unui prejudiciu, fără a fi susţinute de dovezi, în sensul pe care această noţiune o are potrivit art. 249 C. proc. civ., nu pot fi reţinute ca argument pentru admiterea cererii de suspendare.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care invocă excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, iar în subsidiar solicită respingerea recursului, ca nefondat.

În susţinerea excepţiei lipsei de interes în susţinerea recursului se arată că actul administrativ ce face obiectul prezentului recurs a fost anulat în procedura fondului.

Sub acest aspect se arată că prin Sentinţa nr. 157/CA/2016 ce face obiectul prezentului recurs, instanţa a dispus, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziilor nr. 106/22.10.2015 şi nr. 118/17.12.2015 emise de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de produse supuse accizelor armonizate până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Prin Sentinţa nr. 178/CA/19.09.2016 Curtea de Apel Oradea a soluţionat în primă instanţă acţiunea în contencios administrativ şi a dispus anularea Deciziilor nr. 106/22.10.2015 şi nr. 118/17.12.2015 emise de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate.

În raport de aceste aspecte, intimata-reclamantă consideră că cererea de recurs este lipsită de interes.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 17 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 17 decembrie 2018.

6. Soluţia instanţei de recurs

Cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată de intimata-reclamantă.

Reclamanta SC "A." SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, a solicitat suspendarea Deciziei nr. 106 din 22.10.2015 prin care s-a dispus revocarea Autorizaţiilor de antrepozit fiscal nr. x din data de 01.01.2004, nr. x din data de 01.01.2004 şi nr. x din data de 01.01.2004, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea actului administrativ sus-amintit.

Literatura de specialitate şi practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Astfel, conform art. 32 alin. (1) lit. d) din noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiţie de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs, iar conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obţine prin promovarea acţiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamanţilor.

Condiţia interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac. În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Aşa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei, prin Sentinţa nr. 178/CA/19.09.2016 Curtea de Apel Oradea a soluţionat în primă instanţă acţiunea în contencios administrativ şi a dispus anularea Deciziilor nr. 106/22.10.2015 şi nr. 118/17.12.2015 emise de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, însă această hotărâre nu este definitivă, ci a fost atacată cu recurs de către Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate.

Chiar dacă, potrivit art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 în ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă a cauzei, recurentul justifică un interes actual în susţinerea recursului, în vederea obţinerii unei soluţii de admitere a recursului, de casare a sentinţei atacate şi de respingere a cererii de suspendare a executării actului administrativ, aspect faţă de care, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei de interes a recursului.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa de control judiciar va răspunde punctual motivelor de recurs, după cum urmează:

Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere că argumentele de fapt şi de drept folosite de părţile implicate în raportul juridic, instanţa are posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc explicit toate susţinerile invocate de ambele părţi în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat, întrucât instanţa nu are obligaţia să reia punctual şi întocmai în forma în care au fost expuse toate susţinerile părţilor, ci are obligaţia să expună raţionamentul judiciar şi să înlăture explicit ori implicit acele argumente care nu corespund acestui raţionament, răspunsurile la aceste susţineri putând să se regăsească în argumentaţia juridică din cuprinsul considerentelor, fie să rezulte în mod logic prin raportare la raţionamentul judiciar reţinut de instanţă ca fiind valabil în raportul juridic dedus judecăţii.

6.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Verificând legalitatea hotărârii atacate din această perspectivă, Înalta Curte constată că potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond".

Suspendarea actelor juridice reprezintă operaţiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca şi cum actul dispare din circuitul juridic, deşi, formal-juridic, el există, iar suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată în vederea respectării principiului legalităţii atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi.

Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

La modul concret, conform legislaţiei naţionale, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.

În acest context, trebuie subliniat faptul că principiul legalităţii activităţii administrative presupune atât ca autorităţile administrative să nu eludeze dispoziţiile legale, cât şi ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată.

Înalta Curte constată că, asupra temeiului legal care a stat la baza actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat planează o incertitudine câtă vreme însăşi autoritatea recurentă a recunoscut expres faptul că în raport de dispoziţiile Sentinţei civile nr. 1/18.01.2016, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2015 şi ale art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 intimata-reclamantă beneficiază în prezent de efectul suspendării executării Deciziei nr. 106/22.10.2015, până la pronunţarea instanţei de fond.

În plus, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ potrivit cărora:

"În ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)".

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că prin Sentinţa nr. 178/CA/2016-PI din 19.09.2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei S.C. A. S.A. şi a anulat Decizia nr. 106/22.10.2015 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de produse supuse accizelor armonizare.

În aceste circumstanţe, soluţia adoptată de instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare creează, cel puţin cu caracter provizoriu, premisa nelegalităţii actului a cărui suspendare s-a solicitat, fiind astfel infirmată prezumţia de legalitate ataşată actului administrativ, până la soluţionarea recursului, astfel că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, cu privire la măsurile dispuse prin actul administrativ supus cenzurii instanţei.

Înalta Curte apreciază că, în cauză, prin actele depuse, intimata-reclamantă a prezentat suficiente elemente care să conducă la existenţa unor îndoieli serioase în ceea ce priveşte actul administrativ a cărui suspendare se solicită.

De asemenea, instanţa de control judiciar consideră că şi cerinţa pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul executării imediate este îndeplinită în cauză.

Conform art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Aşadar, paguba iminentă presupune o anumită urgenţă pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ.

Se poate aprecia că există urgenţă atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă şi imediată unui interes public, situaţiei reclamantei sau intereselor pe care aceasta înţelege să le apere.

Revine judecătorului de contencios administrativ, învestit cu soluţionarea unei cereri de suspendare, să aprecieze în mod concret, având în vedere argumentele prezentate de reclamantă, dacă efectele actului aflat în discuţie sunt de natură să justifice urgenţa. Aceasta din urmă poate justifica măsura provizorie a suspendării executării unui act administrativ, fără ca ea să aducă atingere hotărârii judecătoreşti ce urmează a se pronunţa cu privire la cererea de anulare a actului.

Astfel, Înalta Curte constată că motivele invocate de intimata-reclamantă respectiv, oprirea activităţii ca urmare a revocării autorizaţiei de antrepozit fiscal atrage prejudicii importante deoarece procesul de producţie în curs de desfăşurare implică fermentaţii cu bacterii vii, a căror oprire conduce la pierderea întregii producţii aflate în lucru, sunt de natură a dovedi temeinicia cererii de suspendare din perspectiva îndeplinirii condiţiei referitoare la prevenirea unor pagube iminente.

Faţă de cele arătate, reţinând aşadar, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t), că sunt întrunite cumulativ cerinţele legale pentru a se dispune suspendarea executării actelor administrative atacate, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

În concluzie, în speţa de faţă, nu sunt întrunite motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.A. şi, în temeiul art. 14 şi art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-pârât va fi obligata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.385,22 RON, către intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.A.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, împotriva Sentinţei nr. 157/CA din 14 iulie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât la plata sumei de 3385,22 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2019.

GGC - NN