Military-state pensioner’s creators’ union allowance upheld only from law’s entry into force, retroactive claim rejected.

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2016 reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, solicitând anularea Deciziei nr. 14272/05.01.2016 şi obligarea pârâtei la plata sumelor cuvenite conform Legii nr. 8/2006, începând cu data de 01.01.2016, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii sale, reclamantul arată că la data de 19.11.2012 a dobândit calitatea de membru al Uniunii de Creaţie Interpretativă a Muzicienilor din România.

În considerarea prevederilor Legii nr. 8/2006, având în vedere şi calitatea sa de pensionar, reclamantul a beneficiat de indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 8/2006, drept stabilit prin Decizia nr. 14272/01.03.2013.

Prin Decizia nr. 14272/05.01.2016 s-a dispus încetarea plăţii indemnizaţiei acordate în baza Deciziei nr. 14272/01.03.2013, motivul emiterii acestei decizii fiind acela că reclamantului i-a încetat calitatea de pensionar al sistemului public de pensii, dobândind în acelaşi timp calitatea de pensionar al sistemului pensiilor militare de stat.

2. Hotărârea instanţei de fond.

Prin Sentinţa civilă nr. 1562 din data de 11.05.2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, a anulat Decizia nr. 14272/05.01.2016 şi a obligat pârâta să achite reclamantului indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 8/2006 începând cu data de 01.01.2016. A obligat pârâta la 50 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei civile nr. 1562 din data de 11.05.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale.

O primă critică a hotărârii primei instanţe se referă la obligaţia judecătorului de a-şi motiva hotărârea adoptată, prin stabilirea în considerente a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Cu privire la fondul cauzei se arată că, Legea nr. 8/2006 instituie pentru pensionarii membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, o indemnizaţie lunară care să reprezinte echivalentul a 50% din pensia cuvenită titularului, fără a depăşi două salarii de bază minime brute pe ţară, doar pentru pensionarii din sistemul public de pensii.

După cum se cunoaşte, la data de 04.05.2016 a fost publicată, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341, Legea nr. 83/2016 pentru completarea Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legali constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, act normativ intrat în vigoare la data de 07.05.2016.

Acest demers legislativ are drept scop aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 8/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat şi alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale.

În ceea ce priveşte momentul de la care pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat li se poate acorda indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 8/2006, completată prin Legea nr. 83/2016, menţionează că, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din actul normativ menţionat, raportate la cele ale art. 91 din acelaşi act normativ, indemnizaţia se acordă, la cerere, începând cu luna următoare celei în care se depune cererea la casa de pensii sectorială.

Astfel, pentru viitor, dispoziţiile legii se aplică în mod corespunzător şi pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat şi altor drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de această lege.

În opinia recurentei-pârâte, dreptul pensionarilor din sistemul de pensii militare de stat de a beneficia de indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 8/2006 se naşte de la data modificării acestei legi, prin art. I pct. 2 din Legea nr. 83/2016, iar acordarea acestei indemnizaţii se poate face de la data depunerii unei cereri distincte în acest sens, după intrarea în vigoare a actului normativ modificator. Nu poate fi primită o susţinere conform căreia ar fi valabilă cererea anterioară, depusă în perioada în care o persoană aflată în această situaţie a avut calitatea de pensionar al sistemului public de pensii, sistem guvernat de Legea nr. 263/2010.

În ceea ce priveşte distincţia dintre sistemul public de pensii şi sistemele neintegrate acestuia - între care se regăseşte şi sistemul pensiilor militare de stat - şi aplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 8/2006 (până la modificarea sa prin Legea nr. 83/2016) numai sistemului public de pensii, recurenta-pârâtă solicită să se aibă în vedere şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 332 din 23 martie 2010, publicată în M. Of. nr. 364/3.06.2010, cu ocazia soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006, ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2008.

Prin respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate sus-menţionate, Curtea Constituţională a decis că, în contextul dat, "instanţa de contencios constituţional nu poate, potrivit competenţei sale stabilite prin art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, să completeze textele de lege deduse controlului", aceasta constituind "o problemă de legiferare, pe care doar intervenţia legiuitorului o poate complini".

Dată fiind situaţia creată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 223/2015, respectiv pierderea de către pensionarii cărora li se aplică aceasta a calităţii de pensionari ai sistemului public de pensii (guvernat, aşa cum s-a mai arătat, de Legea nr. 263/2010), însuşi legiuitorul a considerat că este necesară o intervenţie legislativă, în sensul modificării Legii nr. 8/2006, pentru ca de dispoziţiile acesteia să beneficieze şi pensionarii sistemului pensiilor militare de stat şi alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale.

Cu toate că, în forma iniţială, proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/2006, nu conţinea dispoziţii referitoare la problematica în discuţie, pe parcursul procedurii parlamentare s-a propus completarea proiectului, prin formularea unui amendament în acest sens, fapt ce rezultă din Rapoartele Comisiei pentru muncă şi protecţie socială din Camera Deputaţilor nr. 4c-7/901 din 14 martie 2016 şi nr. 4c-7/323 din 31 martie 2016.

Din cele expuse mai sus, rezultă în mod evident că, în situaţia în care pensionarii militari ar fi fost îndreptăţiţi la plata indemnizaţiei prevăzute de art. 1 din Legea nr. 8/2006, şi anterior adoptării Legii nr. 83/2016, aşa cum reţine Curtea de Apel Bucureşti în motivarea sentinţei civile, legiuitorul nu ar mai fi considerat necesar demersul legislativ în discuţie.

Ca argument se arată că, situaţia pensionarilor cărora le-a încetat plata indemnizaţiei prevăzute de Legea nr. 8/2006 începând cu 01.01.2016 este similară cu aceea a pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat reglementat prin Legea nr. 164/2001, când aceştia, chiar dacă erau membri ai uniunilor prevăzute la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006, nu au beneficiat şi nu puteau beneficia de indemnizaţia în cauză.

Astfel, la data de 01.01.2007, data intrării în vigoare a Legii nr. 8/2006, erau în vigoare Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, care reglementau fiecare câte un sistem de pensii diferit, unul public şi unul militar (neintegrat sistemului public), indemnizaţia fiind acordată la momentul respectiv doar pensionarilor care făceau parte din sistemul public.

Deşi situaţia de la acea vreme este similară cu situaţia coexistenţei celor două sisteme de pensii reglementate de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi, respectiv, de Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, la momentul acela nu s-a justificat şi nici solicitat acordarea acestei indemnizaţii şi beneficiarilor sistemului de pensii militare.

Din aceleaşi considerente, pensionarii militari în cauză, nu au beneficiat de aceste drepturi decât de la data de 01 ianuarie 2011, nefiind cuprinşi până atunci în sistemul public de pensii. Acest sistem le-a fost deschis odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi a fost întrerupt odată cu reîntoarcerea pensiilor militare din sistemul public în sistemul pensiilor de stat.

În ceea ce priveşte soluţia pronunţată de instanţă, recurenta-pârâtă consideră că primul capăt de cerere, cel referitor la anularea deciziei privind încetarea plăţii indemnizaţiei, ar fi trebuit respins ca rămas fără obiect, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 83/2016, iar cel de-al doilea capăt de cerere ar fi trebuit respins ca neîntemeiat, având în vedere principiul enunţat de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările şi completările ulterioare.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de netimbrare şi a lipsei de interes a recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la excepţia lipsei de interes a recursului a arătat că, prin Adresa nr. x/30.05.2016, Casa de Pensii M.Ap. N. i-a trimis buletinul de calcul în conformitate cu prevederile sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti şi i-a plătit suma stabilită cu titlu de drepturi începând cu data de 01.01.2016, recunoscând astfel pretenţiile reclamantului. Ca atare, Casa de Pensii M.Ap. N. nu mai justifică un interes în promovarea demersului procesual, nu arată care este folosul practic urmărit, ceea ce conduce la respingerea recursului, ca lipsit de interes.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 februarie 2019.

6. Soluţia instanţei de recurs

6.1. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, solicitând anularea Deciziei nr. 14272/05.01.2016 şi obligarea pârâtei la plata sumelor cuvenite conform Legii nr. 8/2006, începând cu data de 01.01.2016, cu cheltuieli de judecată.

Literatura de specialitate şi practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Astfel, conform art. 32 alin. (1) lit. d) din noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiţie de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs, iar conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Aşadar, interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual şi să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamanţilor.

Condiţia interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

În cauză, chiar dacă s-a emis un buletin de calcul pe numele intimatului-reclamant, recurentul-pârât justifică un folos practic, legitim, în obţinerea unei soluţii de admitere a recursului, de modificare a sentinţei atacate şi de respingere a cererii deduse judecăţii, aspect faţă de care, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei de interes a recursului.

6.2. Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, a apărărilor intimatului-reclamant invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa de control judiciar va răspunde punctual motivelor de recurs, încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. după cum urmează:

I. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de părţile implicate în raportul juridic, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc explicit toate susţinerile invocate de ambele părţi în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat, întrucât instanţa nu are obligaţia să reia punctual şi întocmai în forma în care au fost expuse toate susţinerile părţilor, ci are obligaţia să expună raţionamentul judiciar şi să înlăture explicit ori implicit acele argumente care nu corespund acestui raţionament, răspunsurile la aceste susţineri putând să se regăsească în argumentaţia juridică din cuprinsul considerentelor, fie să rezulte în mod logic prin raportare la raţionamentul judiciar reţinut de instanţă ca fiind valabil în raportul juridic dedus judecăţii.

II. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Verificând legalitatea hotărârii atacate din această perspectivă, Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 14272/05.01.2016 s-a dispus încetarea plăţii indemnizaţiei acordate în baza Deciziei nr. 14272/01.03.2013, motivul emiterii acestei decizii fiind acela că reclamantului i-a încetat calitatea de pensionar al sistemului public de pensii, dobândind în acelaşi timp calitatea de pensionar al sistemului pensiilor militare de stat.

Instanţa de fond a reţinut că, prin dispoziţiile Legii nr. 83/2016 a fost modificată şi completată Legea nr. 8/2006, fiind introdus, între altele, art. 91 conform căruia dispoziţiile Legii nr. 8/1996 se aplică în mod corespunzător şi pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat şi alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale, indiferent de data înscrierii la pensie, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege.

Raportat la prevederile Legii nr. 83/2016 este în afara oricărei îndoieli că după adoptarea acestui act normativ persoanele ce beneficiază de pensiile militare de stat au calitatea de subiecţi de referinţă ai Legii nr. 8/2006, indiferent de data înscrierii la pensie.

Însă, prima instanţă a apreciat că şi anterior adoptării acestei legi reclamantul era îndreptăţit la plata indemnizaţiei prevăzute de art. 1 din Legea nr. 8/2006, pensia militară de stat făcând parte din sistemul public de pensii, esenţială nefiind problema contributivităţii ci faptul că şi aceste pensii sunt suportate din bugetul de stat, opozabilă noţiunii de sistem public de pensii fiind numai pensia privată facultativă, ce nu face parte din sfera de interes a Legii nr. 8/2006. O astfel de interpretare a fost însuşită şi de legiuitor, dovadă fiind modificarea suferită de Legea nr. 8/2016 prin efectul Legii nr. 83/2016, mai sus citată.

Înalta Curte va avea în vedere Decizia nr. 10 din data de 19 februarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., prin care s-a statuat că:

"Dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, republicată, se interpretează în sensul că în categoria pensionarilor sistemului public de pensii (în accepţiunea acestei prevederi legale) nu intră şi pensionarii sistemului pensiilor militare de stat (Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare)".

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 8/2006:

"Art. 1. - (1) Prezenta lege reglementează dreptul la o indemnizaţie lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.

(2) Cuantumul indemnizaţiei reprezintă echivalentul a 50% din pensia cuvenită titularului sau, după caz, aflată în plată la data solicitării, dar nu poate depăşi două salarii minime brute pe ţară, garantate în plată.

(21) Cuantumul indemnizaţiei se modifică ori de câte ori se modifică pensia titularului, ca urmare a modificării valorii punctului de pensie. (...)"

De asemenea, conform art. 9 din Legea nr. 8/2006, "Prevederile referitoare la stabilirea, suspendarea, încetarea, plata pensiilor, răspunderea juridică şi jurisdicţia din domeniul pensiilor din sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale se aplică în mod corespunzător şi indemnizaţiei stabilite în condiţiile prezentei legi".

La data de 1.01.2016 a intrat în vigoare Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, care prevede, în cuprinsul art. 109 alin. (1) şi art. 110 alin. (1), că pensiile militarilor, poliţiştilor, funcţionarilor publici cu statut special recalculate în baza Legii nr. 119/2010, revizuite în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările şi completările ulterioare, stabilite în baza Legii nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi pensiile stabilite în baza Legii nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare, devin pensii militare de stat şi se recalculează potrivit legii.

La data de 29.04.2016 a fost adoptată Legea nr. 83/2016 pentru completarea Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 4 mai 2016, care a intrat în vigoare la data de 7.05.2016 şi prin care au fost introduse următoarele modificări şi completări ale Legii nr. 8/2006 cu relevanţă pentru chestiunea de drept supusă dezlegării:

"1. După alin. (1) al articolului 1 se introduce un nou alineat, alin. (11), cu următorul cuprins:

« (11) În înţelesul legii, prin uniuni de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică se înţelege persoanele juridice române de drept privat, fără scop patrimonial, din domenii precum cel al creaţiei muzicale, interpretative, cinematografice, literare, arhitecturale, teatrale, jurnalistice şi al artelor plastice, care sunt recunoscute ca fiind de utilitate publică.»

2. După articolul 9 se introduce un nou articol, articolul 91, cu următorul cuprins:

« Art. 91. - (1) Dispoziţiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător şi pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat şi alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale, indiferent de data înscrierii la pensie, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege.

(2) În situaţia persoanelor prevăzute la alin. (1), cuantumul indemnizaţiei se modifică ori de câte ori se modifică pensia titularului, ca urmare a indexării/actualizării. (...)»".

În cazul de speţă, contestatorul, membru al Uniunii de Creaţie Interpretativă a Muzicienilor din România, a fost beneficiarul unei pensii din sistemul public de pensii, calitate în care, prin Decizia nr. 14272 din 04.03.2013, emisă de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, i s-a acordat o indemnizaţie lunară, în baza art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006, începând cu data de 1.03.2013, menţionându-se în act calitatea acestuia de pensionar pentru limită de vârstă (în sistemul public de pensii).

Prin Decizia nr. 14272 din 5.01.2016, emisă de pârâtă, s-a dispus încetarea plăţii acestei indemnizaţii lunare, începând cu data de 1.01.2016, cu motivarea că de la această dată a intrat în vigoare Legea nr. 223/2015 (privind pensiile militare de stat), contestatorul nemaiavând calitatea de pensionar al sistemului public de pensii, ci - astfel cum dispun dispoziţiile art. 109 alin. (1), art. 110 alin. (1) şi art. 123 din această lege - de pensionar militar.

Instanţa de fond a apreciat că şi anterior adoptării acestei legi reclamantul era îndreptăţit la plata indemnizaţiei prevăzute de art. 1 din Legea nr. 8/2006, pensia militară de stat făcând parte din sistemul public de pensii, esenţială nefiind problema contributivităţii ci faptul că şi aceste pensii sunt suportate din bugetul de stat, opozabilă noţiunii de sistem public de pensii fiind numai pensia privată facultativă, ce nu face parte din sfera de interes a Legii nr. 8/2006. O astfel de interpretare a fost însuşită şi de legiuitor, dovadă fiind modificarea suferită de Legea nr. 8/2016 prin efectul Legii nr. 83/2016, mai sus citată.

În contextul legislativ mai sus arătat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că indemnizaţia lunară prevăzută de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 a fost recunoscută, iniţial, până la intervenirea modificării legislative, doar în beneficiul persoanelor pensionate în sistemul public de pensii, membre ale uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.

Prin Legea nr. 83/2016, care a intrat în vigoare la data de 7.05.2016, Legea nr. 8/2006 a fost completată cu un nou articol (art. 91), prin care s-a recunoscut dreptul la acordarea indemnizaţiei lunare prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 şi beneficiarilor pensiilor militare de stat.

Având în vedere că la data de 1.01.2016 a intrat în vigoare Legea nr. 223/2015 (privind pensiile militare de stat), care prevede, în cadrul art. 109 alin. (1), că pensiile militarilor devin pensii militare de stat şi se recalculează potrivit legii, înseamnă că, începând cu această dată şi până la data la care a intervenit modificarea legislativă care recunoaşte acest drept şi pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat (7.05.2016 - prin Legea nr. 83/2016), nu a existat temei legal pentru acordarea indemnizaţiei prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 acestei categorii de pensionari.

Aşadar, prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 nu erau apte, prin ele însele, să conducă la acordarea acestor drepturi în favoarea persoanelor pensionate în alte sisteme de asigurări sociale, cum ar fi pensionarii sistemului pensiilor militare de stat, până la intervenirea modificării legislative.

În caz contrar, dacă reglementarea existentă era completă şi ar fi acoperit toţi pensionarii membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, indiferent de calitatea lor de pensionari din sistemul public de pensii sau din afara acestui sistem, nu ar mai fi fost necesară modificarea expresă a legii, operată nu prin completarea enumerării, ci chiar prin introducerea unui nou articol, prin care se stipulează că de prevederile legii beneficiază şi pensionarii sistemului pensiilor militare de stat şi alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale, indiferent de data înscrierii la pensie, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de această lege.

De altfel, în sensul inexistenţei reglementării dreptului în discuţie şi în cazul pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat, până la data de 7.05.2016, sunt şi considerentele Deciziei nr. 332 din 23 martie 2010 a Curţii Constituţionale.

Existenţa unor sisteme de pensii diferite se desprinde prin simpla lecturare a celor două acte normative analizate, Legea nr. 263/2010 şi Legea nr. 223/2015, intenţia legiuitorului fiind expusă explicit chiar prin definiţiile date în art. 1 ale celor două legi.

Trebuie reamintită împrejurarea conform căreia, intimatul-reclamant primea această indemnizaţie lunară în temeiul Legii nr. 8/2006, prin Decizia nr. 14272/04.03.2013, deoarece la data emiterii deciziei, pensia acestuia făcea parte din sistemul public de pensii încorporat în Legea nr. 263/2010.

Odată cu apariţia Legii nr. 223/2015 şi instituirea unui sistem militar de pensii care nu mai face parte din sistemul public de pensii al Legii nr. 263/2010 şi întrucât legiuitorul nu a înţeles să modifice şi dispoziţiile Legii nr. 8/2006, în mod corect intimatului-reclamant i-a fost sistată plata indemnizaţiei ce o primea în temeiul Legii nr. 8/2006.

Legiuitorul a observat necesitatea modificării Legii nr. 8/2006 abia în anul 2016, când a fost adoptată Legea nr. 83/2016, iar intimatul-reclamant beneficiază de la acel moment de indemnizaţie - 07.05.2016 deoarece, legea se aplică din momentul intrării acesteia în vigoare, conform art. 6 alin. (1) C. civ. şi nu are putere retroactivă.

Judecătorul interpretează şi aplică legea, nu are rolul de a crea norme, de a legifera, astfel că recunoaşterea dreptului intimatului-reclamant la plata indemnizaţiei prevăzută de Legea nr. 8/2006, pentru perioada 01.01.2016 - 07.05.2016, ar conduce la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti şi imixtiunea în sfera autorităţii legislative, ceea ce este de neconceput.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului invocată de intimatul-reclamant şi în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa, în parte, sentinţa atacată şi rejudecând, va obliga recurenta-pârâtă să achite intimatului-reclamant indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 83/2016 începând cu data de 07.05.2016 şi va menţine restul dispoziţiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului invocată de intimatul-reclamant A.

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, împotriva Sentinţei nr. 1562 din 11 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016.

Casează în parte sentinţa atacată şi rejudecând, obligă recurenta-pârâtă să achite intimatului-reclamant indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 83/2016 începând cu data de 07.05.2016.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2019.

GGC - NN